Angajarea raspunderii patrimoniale conform art. 169 din Legea nr. 85/2014
privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa. Conditii

 

Index tematic:  Insolventa

 

Legislatie relevanta:

art. 169 (1) din Legea nr. 85/2014
privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa

 

Rezumatul problemei de drept:

Potrivit dispozitiilor art. 169 (1) din Legea nr. 85/2014, „la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte sau intregul pasiv al debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, fara sa depaseasca prejudiciul aflat in legatura de cauzalitate cu fapta respectiva, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolventa a debitorului, prin una dintre faptele enumerate la literele a – g din textul legal, respectiv: „d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea. In cazul nepredarii documentelor contabile catre administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât si legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu se prezuma. Prezumtia este relativa.”

Identificare :

Curtea de Apel Ploiesti , Sectia a II-a Civila, de contencios administrativ si fiscal

decizia nr. 413 din 23 mai 2017

.  

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova la data de 15.04.2016 sub nr. 3748/105/2015/a1, reclamanta A.J.F.P.P., in contradictoriu cu pârâtul C. C., in calitate de administrator al societatii debitoare SC C.A. SRL a formulat cerere de atragere a raspunderii patrimoniale a pârâtului, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna ca diferenta din pasivul neacoperit al societatii, in cuantum de 4.991,161 lei sa fie suportat de pârât in temeiul disp. art. 169 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinta nr. 1024 din 12.10.2016, Tribunalul Prahova  a  respins  cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulate de reclamanta A.J.F.P.P., in contradictoriu cu pârâtul C. C., ca nefondata.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamanta A.J.F.P.P., criticând-o pentru nelegalitate, intemeiat pe dispozitiile art. 466 si urm. NCPC si Legea nr. 85/2014, solicitând admiterea caii de atac, modificarea in tot a hotarârii, in sensul atragerii raspunderii patrimoniale a reprezentantului societatii debitoare, obligarea acestuia la plata diferentei pasivului neacoperit, in cuantum de 4.991.161 lei.

Prin decizia nr. 413 din 23 mai 2017 Curtea de Apel Ploiesti a respins apelul declarat de creditoarea A.J.F.P.P., impotriva sentintei nr. 1024 din 12.10.2016, pronuntata de Tribunalul Prahova, in contradictoriu cu pârâtul C. C., in calitate de asociat – administrator al societatii debitoare SC C. A. SRL, ca nefondat

Reclamanta A.J.F.P.P., creditor majoritar al SC C.A. SRL a formulat cerere de atragere a raspunderii patrimoniale impotriva numitului C. C., in calitate de administrator al debitoarei, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna ca diferenta din pasivul neacoperit al societatii, in cuantum de 4.991.161 lei sa fie suportat de catre pârât in temeiul dispozitiilor art. 169 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolventei.

Aceasta a considerat ca prin conduita ilicita a pârâtului, in calitate de administrator, acesta a manifestat o grava neglijenta in ce priveste conducerea activitatii debitoarei, faptele acestuia determinând in mod direct ajungerea societatii in insolventa si prejudicierea creditorilor prin nerecuperarea creantelor acestora. Faptele ilicite ale persoanei care a asigurat conducerea societatii creeaza in sarcina acesteia obligatia repararii prejudiciului suferit de creditorii societatii si de catre societatea debitoare insasi.

Elementele specifice ale raspunderii prevazute de art. 169 din Legea nr. 85/2014 privesc, pe de o parte, calitatea persoanei responsabile, respectiv aceea  de persoana care a asigurat conducerea societatii, iar pe de alta parte, incadrarea faptei ilicite intr-una din faptele expres si limitativ reglementate de art. 169 din Legea nr. 85/2014, iar din imprejurarile cauzei rezulta ca faptele ilicite savârsite de catre administratorul societatii constau in continuarea, in interes propriu, a unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati a sustinut apelanta – reclamanta.

Aceasta a mai sustinut ca, faptele indicate rezulta din imprejurarile dovedite ale cauzei sunt consemnate in Raportul intocmit de lichidatorul judiciar si se circumscriu prevederilor art. 169 lit. d din Legea nr. 85/2014.

Fapta prevazuta de art. 169 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2014 consta in aceea ca pârâtul – in calitate de administrator al debitoarei nu a tinut contabilitatea societatii in conformitate cu prevederile legale si nu a predat documentele prevazute de lege administratorului judiciar in conformitate cu prevederile art. 67 din Legea nr. 85/2006, in aceste conditii, lichidatorul judiciar nu a putut analiza toate imprejurarile aparitiei starii de insolventa si stabilirii exacte a activului si pasivului debitoarei.

Inexistenta sau ascunderea acestor documente creeaza o prezumtie relativa de netinere a contabilitatii conform legii.

In apel, reclamanta – apelanta invoca si art. 66 din Legea 85/2014, conform carora „Debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi, in termen de maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa.”

Cu privire la acest motiv de apel, Curtea retine ca obiectul actiunii formulate de reclamanta AJFP P, il constituie atragerea raspunderii patrimoniale a administratorului C.C. pentru fapta prevazuta de art. 169 alin. 1 lit. d din Legea 85/2014, instantele fiind sesizate cu analizarea indeplinirii conditiilor acestei forme de raspundere.

Curtea, potrivit dispozitiilor art. 169 (1) din Legea nr. 85/2014, „La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte sau intregul pasiv al debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, fara sa depaseasca prejudiciul aflat in legatura de cauzalitate cu fapta respectiva, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolventa a debitorului, prin una dintre faptele enumerate la literele a – g din textul legal, respectiv: „d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea. In cazul nepredarii documentelor contabile catre administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât si legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu se prezuma. Prezumtia este relativa.”

Ca atare, in vederea instituirii raspunderii personale a membrilor organelor de conducere este necesara intrunirea conditiilor raspunderii civile delictuale: acestea sa aiba calitatea de autori ai faptelor limitativ enumerate de art. 169 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, faptele sa fi cauzat prejudiciul care a determinat starea de insolventa a debitoarei falite. Raspunderea persoanelor enumerate in alin. 1 al art. 169 este conditionata, printre altele, de existenta legaturii de cauzalitate intre faptele savârsite si prejudiciu.

In cazul de fata, nu se contureaza elementele raspunderii prevazute la art. 169 lit. „d” din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, deoarece documentele contabile au fost predate la DIICOT, neputându-se prin urmare afirma ca au disparut unele documente sau ca s-a tinut o contabilitate fictiva.

Asadar, cum in cauza nu s-a dovedit ca prin savârsirea uneia din faptele prevazute la art. 169 lit. d din lege de catre administratorul debitoarei, aceasta a intrat in procedura insolventei, Curtea a retinut ca motivele de apel sunt nefondate, sentinta apelata fiind legala si temeinica.

 

Autorul sintezei,

Judecator Rodica Dubosaru