ADMITEREA / RESPINGEREA CERERII PRIVIND ADMINISTRAREA UNOR PROBE

 

ART. 100

    Administrarea probelor

    (1) În cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge şi administrează probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere.

    (2) În cursul judecăţii, instanţa administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părţilor şi, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale.

    
(3) Cererea privitoare la administrarea unor probe formulată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii se admite ori se respinge, motivat, de către organele judiciare
.

    (4) Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci când:

    a) proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din cauză;

    b) se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă;

    c) proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu;

    d) proba este imposibil de obţinut;

    e) cererea a fost formulată de o persoană neîndreptăţită;

    f) administrarea probei este contrară legii.