Admiterea cererii de judecata in procedura simplificata, Pronuntarea unei solutii de achitare

Inculpatul, prin declaratia din faza cercetarii judecatoresti, a precizat ca recunoaste faptele retinute in sarcina sa prin rechizitoriu si a solicitat sa fie judecat conform procedurii speciale de recunoastere a invinuirii.

In sedinta din aceeasi data, instanta a admis cererea inculpatului si a dispus ca cercetarea judecatoreasca sa se desfasoara conform procedurii abreviate de recunoastere a invinuiriiprev. de art.375-3 77 C.p.p.

Una dintre conditiile esentiale pentru incuviintarea judecarii conform procedurii simplificate ,de recunoastere a invinuirii, consta in aprecierea instantei de judecata asupra existentei probelor suficiente pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei, astfel cum rezulta din dispoz.art.349 alin.2 C.p.p.si art 374 alin 4 CPP.

In cazul in care instanta ar aprecia ca nu sunt probe suficiente pentru aflarea adevarului - astfel cum rezulta din argumentele expuse in sentinta primei instante, facandu-se referire la rezumarea pretentiilor partii civile, la efectuarea unor calcule retroactive si la lipsa oricaror probe pentru determinarea pentru fiecare unitate de timp in parte a consumului ilicit de energie electrica - s-ar impune respingerea cererii de judecare in procedura simplificata, intemeiata pe recunoasterea invinuirii, urmata de parcurgerea cercetarii judecatoresti de drept comun.

In cazul in care instanta, cu ocazia deliberarii, conform art.393 C.p.p., nu este lamurita asupra imprejurarilor de fapt ale cauzei, nu va dispune achitarea ci, conform art.395 C.p.p., va dispune reluarea cercetarii judecatoresti, caz in care procesul va urma regulile procedurii de drept comun.

Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:

Prin sentinta penala nr. 164/31.01.2018 a Judecatoriei Drobeta Turnu Severin, in baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul I.P. pentru infractiunea de furt prevazuta de art. 228 alin. 1 si alin. 3 C. pen.

In baza art. 92 alin. 2 din Legea nr. 123/2012, art. 41 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul I.P. la pedeapsa de 6 (sase) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de executare sau folosire de instalatii clandestine in scopul racordarii directe la retea sau pentru ocolirea echipamentelor de masurare.

In baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 si a art. 83 alin. 1 C. pen. din 1968, s-a revocat suspendarea conditionata a pedepsei de 2 (doi) ani si 6 (sase) luni inchisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 1417 din 27.06.2013 pronuntata de Judecatoria Drobeta- Turnu Severin in dosarul nr. 7613/225/2013, definitiva prin nerecurare la data de 23.07.2013.

In baza art. 41 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012 s-a constatat ca infractiunea pentru care inculpatul a fost judecat este savarsita in conditiile recidivei postcondamnatorii in raport de infractiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani si 6 (sase) luni aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 1417 din 27.06.2013 pronuntata de Judecatoria Drobeta-Turnu Severin in dosarul nr. 7613/225/2013, definitiva prin nerecurare la data de 23.07.2013.

In baza art. 43 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 si a art. 83 alin. 1 C. pen. din 1968, la pedeapsa de 6 (sase) luni inchisoare aplicata prin sentinta a fost cumulata pedeapsa de 2 (doi) ani si 6 (sase) luni inchisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 1417 din 27.06.2013 pronuntata de Judecatoria Drobeta-Turnu Severin in dosarul nr. 7613/225/2013, definitiva prin nerecurare la data de 23.07.2013, urmand ca inculpatul I.P. sa execute pedeapsa rezultanta de 3 (trei) ani inchisoare

S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a Il-a si lit. b C. pen. din 1968 dispusa prin sentinta penala nr. 1417 din 27.06.2013 pronuntata de Judecatoria Drobeta-Turnu Severin in dosarul nr. 7613/225/2013, definitiva prin nerecurare la data de 23.07.2013.

S-a dispus executarea pedepsei principale in conditiile art. 60 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicata prin prezenta sentinta perioada executata de la 09.05.2013 la 27.06.2013.

A fost admisa in parte actiunea civila formulata de partea civila DISTRIBUTIE ENERGIE OLTENIA SA (fosta CEZ DISTRIBUTIE SA), fiind obligat inculpatul I.P. sa plateasca partii civile DISTRIBUTIE ENERGIE OLTENIA SA (fosta CEZ DISTRIBUTIE SA), suma de 376,81 lei cu titlul de daune materiale. A fost respinsa in rest actiunea civila ca nefondata.

In baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare catre stat, urmand ca suma de 260 lei reprezentand onorariul pentru avocat Rosca Sorin, aparator desemnat din oficiu pentru faza procesuala de judecata potrivit delegatiei nr. 2019 emisa de Baroul Mehedinti la data de 27.06.2017, sa fie avansata din fondurile Ministerului Justitiei.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca prin rechizitoriul nr.322/P/2016 din data de 19.04.2017 al Parchetului de pe langa Judecatoria Dr. Tr. Severin inregistrat pe rolul Judecatoriei Dr.Tr.Severin sub nr. 4339/225/2017 la data de 25.0.2017, a fost trimis in judecata, in stare de libertate, inculpatul I.P., sub aspectul savarsirii infractiunilor de „furt de energie electrica”, fapta prev. si ped. de art. 228 al. 1 si 3 Cp si „executarea sau folosirea de instalatii clandestine in scopul racordarii directe la retea sau pentru ocolirea echipamentelor de masurare”, fapta prev. si ped. de art. 92 al.2 din Legea 123/2012 privind energia electrica si gazele naturale, cu aplicarea art. 38 al. 1 Cp si art. 41 al.

1 Cp.

In fapt, s-a retinut de procuror ca, la data 22.01.2016 a fost inregistrat la Parchetul de pe langa Judecatoria Dr.Tr.Severin procesul verbal de sesizare intocmit la data de 15.01.2016 de catre lucratori din cadrul I.J.J. Mehedinti ce avea atasata nota de constatare nr. CD 105036/15.01.2016 , intocmita de catre reprezentantii SC Cez Distributie SA din care rezulta ca la data de 15.01.2016, lucratori din cadrul I.J.J. Mehedinti impreuna cu angajati ai SC CEZ DISTRIBUTIE SA, au depistat la locuinta inculpatului lonescu Paul, din mun. Dr.Tr.Severin, str. ..., o instalatie clandestina bransata ilegal la reteaua operatorului de energie electrica, pentru alimentarea cu energie electrica a consumatorilor din locuinta inculpatului.

Potrivit notei de constatare nr. CD 105036/15.01.2016, intocmita de reprezentantii CEZ DISTRIBUTIE SA, cu ocazia controlului efectuat cu acordul si in prezenta inculpatului

lonescu Paul si a organelor de jandarmi, s-a gasit la imobilul din mun. Dr.Tr.Severin, str ,

o instalatie electrica clandestina si improvizata, racordata direct din FDCP aflat pe casa scarii, fara a avea contor electric si nici contract de furnizare energie electrica cu operatorul de distributie, in urma unei interventii neautorizate, prin intermediul a doua conductoare (faza si nul) de culoare albastru din cupru cu sectiunea de 6mm2, iar celelalte capete ale conductoarelor fiind conectate la tabloul electric interior al imobilului, respectiv receptorii electrici, fapt ce facea ca energia electrica consumata sa nu fie facturata de furnizor.

Nota de constatare mentionata a fost semnata de inculpatul l. P. fara obiectiuni.

Fiind audiati martorii C.M. si V.V., in calitate de angajati ai SC CEZ DISTRIBUTIE SA, au declarat ca in data de 15.01.2016, impreuna cu lucratori din cadrul I.J.J. Mehedinti au efectuat un control pe linia consumului de energie electrica consumata si neinregistrata in cartierul Gura Vaii din mun. Dr.Tr.Severin la imobilul de pe str. ..

La adresa respectiva au gasit pe inculpatul I.P., in calitate de locatar, unde in prezenta si cu acordul acestuia au identificat o instalatie clandestina improvizata asa cum aceasta a fost descrisa in nota de constatare nr. CD 105036/15.01.2016.

Au fost inventariati consumatorii electrici de la locuinta mentionata, rezultand ca inculpatul detinea la domiciliul urmatoarele receptoare electrice: bec, frigider, rezistenta electrica, televizor, combina muzicala, aeroterma si au fost efectuate fotografii.

Prin adresa inregistrata la Politia Mun. Dr.Tr.Severin cu nr. 287360/00.07.2016, CEZ DISTRIBUTIE SA a precizat ca prejudiciul este de 9971,60 lei din care 9594,79 lei contravaloare energie electrica de recuperat si 376, 81 lei taxe si servicii, suma cu care se constituie parte civila in procesul penal.

Fiind audiat atat in calitate de suspect cat si de inculpat cu respectarea drepturilor procesuale, I.P. a declarat ca locuieste de mai bine de noua ani la adresa din mun. Dr.Tr.Severin, str. .. impreuna cu concubina sa U.I.M. si cei doi copii minori, dar de cinci ani nu a mai prelungit contractul de inchiriere cu Primaria Mun. Dr.Tr.Severin intrucat nu a mai avut bani sa achite chiria.

Inculpatul a mentionat faptul ca instalatia electrica improvizata a fost efectuata de un anume I.M., cetatean sarb, care a locuit la parterul imobilului din blocul cu nr. 1, la solicitarea inculpatului, iar in perioada respectiva concubina sa nu se afla la domiciliu fiind plecata in strainatate .

De asemenea, inculpatul I.P. a precizat ca regreta fapta comisa, a luat la cunostinta de prejudiciul cauzat in cuantum de 9.971, 60 lei si este de acord cu achitarea acestuia, dar nu are posibilitati sa achite suma integral ci doar in rate.

Organele de cercetare penala l-au identificat pe numitul I.M., acesta declarand ca nu are nicio implicare, nu intelege de ce numele sau a fost mentionat in legatura cu faptele constatate si nu poate sa consemneze o declaratie scrisa intrucat are probleme medicale urmand a efectua o interventie chirurgicala pentru o tumora la cap.

Ulterior, la data de 02.03.2016, acesta a parasit teritoriul Romaniei conform adresei nr. 1556/26.10.2016 a STPF Mehedinti,

Din actele de cercetare penala nu au rezultat probe care sa dovedeasca dincolo de orice indoiala ca numitul I.M. a savarsit infractiunea de executare de instalatii clandestine in scopul racordarii directe la retea sau pentru ocolirea echipamentelor de masurare, fapta prev. si ped. de art. 92 alin. 2 din legea 123/2012 privind energia electrica si gazele naturale, fiind incident temeiul de drept care impiedica punerea in miscare a actiunii penale prevazut de art. 16 alin. 1 lit. c Cod proc. penala.

Starea de fapt expusa a rezultat din procesul-verbal de sesizare intocmit la data de 15.01.2016, procesul-verbal de stabilire identitate, nota de constatare nr. CD 105036 /15.0L2016 si bon de miscare/resigilare, declaratii martori, adresa Primariei Mun. Dr.Tr.Severin nr. 731/02.03.2016, contractul de inchiriere suprafete locative si act aditional, declaratie suspect I.P., declaratie inculpat I.P., fisa cazier judiciar si alte inscrisuri.

S-a precizat ca declaratia data in calitate de martor de inculpatul I.P. nu a fost avuta in vedere la aprecierea probatoriului administrat in cauza.

Conform prevederilor art. 20 din C. proc, pen, persoana vatamata DISTRIBUTIE ENERGIE OLTENIA SA fosta SC CEZ DISTRIBUTIE SA CEZ DISTRIBUTIE SA prin adresa inregistrata la Politia Mun. Dr.Tr.Severin cu nr. 287360/06.07.2016 a precizat ca prejudiciul este de 9971.60 lei din care 9594,79 lei contravaloare energie electrica de recuperat si 376, 81 lei taxe si servicii, suma cu care se constituie parte civila in procesul penal.

Prin incheierea nr. 345/06.06.2017 pronuntata in dosarul nr. 4339/225/2017/a1, definitiva prin necontestare, judecatorul de camera preliminara a constatat competenta materiala, teritoriala si personala a instantei, precum si legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si a dispus inceperea judecatii in cauza.

Desi legal citat pentru termenele de judecata acordate la data de 08.09.2017 si 11.10.2017, inculpatul nu s-a prezentat in instanta, motiv pentru care instanta a dispus emiterea unor mandate de aducere pentru acesta.

La termenul de judecata acordat la data de 08.11.2017, instanta a procedat la audierea inculpatului care a aratat ca recunoaste in totalitate faptele retinute in sarcina sa, ca solicita ca judecata sa aiba loc in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, precum si ca a este de acord cu prestarea unei munci neremunerate in cazul in care se va stabili vinovatia acestuia si cu repararea prejudiciului in masura dovedirii, cererea inculpatului fiind incuviintata de instanta. Instanta a incuviintat pentru inculpat proba cu inscrisuri in circumstantiere.

La solicitarea instantei, IPJ Mehedinti a comunicat fisa de cazier judiciar actualizata a inculpatului si Biroul Eexecutari Penale din cadrul instantei a comunicat o copie a sentintei penale nr. 1417/2013 cu mentiunea datei si modalitatii ramanerii definitive cu privire la inculpatul I.P..

Instanta a dispus si intocmirea unui referat de evaluare a inculpatului de catre Serviciul de Probatiune Mehedinti,care, a comunicat, la data de 22.01.2018, cu adresa nr. 1273/SP/19.01.2018 faptul ca inculpatul nu s-a prezentat la datele la care a fost convocat in acest sens, fiind astfel in imposibilitate de a efectua referatul de evaluare dispus de instanta.

Analizand materialul probator administrat in faza de urmarire penala, prima instanta a constatat ca starea de fapt retinuta prin actul de sesizare este corecta, fiind probata cu ajutorul mijloacelor de proba administrate in cauza.

Din coroborarea probelor administrate in faza de urmarire penala a rezultat ca, la data de 15.01.2016, lucratori din cadrul I.J.J. Mehedinti impreuna cu angajati ai SC CEZ DISTRIBUTIE SA, au depistat la locuinta inculpatului lonescu Paul, din mun. Dr.Tr.Severin, str. ..., o instalatie clandestina bransata ilegal la reteaua operatorului de energie electrica, pentru alimentarea cu energie electrica a consumatorilor din locuinta inculpatului.

In drept, pentru faptele inculpatului in modalitatea mai sus expusa, acesta a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor de „furt”, prev. si ped. de art. 228 al. 1 si 3 Cp si „executarea sau folosirea de instalatii clandestine in scopul racordarii directe la retea sau pentru ocolirea echipamentelor de masurare” prev. de art. 92 al. 2 din Legea energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012, cu aplicarea art. 38 al.1 Cp si art. 41 al. 1 Cp.

In raport de starea de fapt constatata mai sus, in baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. c) C. proc. pen., instanta a achitat pe inculpatul I.P. pentru infractiunea de furt prevazuta de art. 228 alin. 1 si alin. 3 C. pen.

Instanta de fond a avut in vedere continutul constitutiv al infractiunii de furt, respectiv elementul material al infractiunii - activitatea incriminata constand in luarea bunului mobil pe nedrept - sens in care este obligatoriu a se fi constatat un prejudiciu in dauna titularului dreptului asupra bunului sustras, in cazul de fata chiar partea civila.

Desi producerea unui prejudiciu nu tine de esenta infractiunii de furt, ci numai de natura acesteia, putand fi intalnite situatii in care infractiunea a fost consumata, insa persoana vatamata nu a suferit nicio paguba (cum este ipoteza in care bunul este imediat restituit persoanei indreptatite, fara nicio deteriorare), totusi regula este aceea ca patrimoniul victimei infractiunii saraceste tocmai cu valoarea pierduta ca urmare a comiterii infractiunii de furt asupra sa. Astfel, valoarea ce reprezinta bunul sustras iese fara temei juridic si fara a fi inlocuita de o alta valoare (cum este cazul subrogatiei reale cu titlu universal, spre exemplu in cazul vanzarii), motiv pentru care patrimoniul persoanei vatamate se diminueaza cu pierderea suferita, in timp ce autorul infractiunii isi sporeste patrimoniul prin insusirea bunului sustras.

In cazul de fata ar fi trebuit sa se produca aceeasi operatiune in plan patrimonial, respectiv infractiunea de furt ce formeaza obiectul prezentei cauze ar fi trebuit sa conduca la pagubirea patrimoniului partii civile cel putin cu valoarea bunului mobil (energia electrica) sustras in conditiile in care nici nu a existat o subrogatie reala cu titlu universal care sa fi inlocuit respectiva valoare (cum ar fi efectuarea unei plati valabile), dar nici nu s-a restituit bunul sustras, astfel incat paguba sa fi fost acoperita, desi ar exista infractiunea de furt.

Pe cale de consecinta, se ridica problema dovedirii in cauza a producerii consecintei materiale - prejudicierea partimoniului partii civile prin pierderea suferita ca urmare a sustragerii valorii patrimoniale prin savarsirea infractiunii de furt. Totusi, in ceea ce priveste aceasta urmare, instanta observa ca dovedirea infractiunii de furt se face prin raportarea la anumite norme administrative prin care se efectueaza anumite calcule estimative pentru determinarea, pe cale retroactiva si pur ipotetica, a unui consum de energie electrica eventual, care ar fi putut fi realizat in functie de aparatele electrice detinute in imobil de catre autorul infractiunii.

Daca in materie civila un asemenea rationament nu este contrar legii, normele civile cunoscand chiar si prezumtia de culpa (cum este cazul raspunderii civile contractuale, unde simpla implinire a termenului prezuma culpa debitorului), in materie penala este de neconceput. Astfel, aplicarea normelor administrative pentru determinarea estimativa a unui consum trecut eventual si ipoteticc se poate realiza exclusiv pentru stabilirea unei creante, prezumandu-se culpa debitorului. Chiar si in aceasta privinta insa partea civila nu a facut nicio dovada, in ciuda pozitiei sale contractuale de forta, fiind evident ca are o situatie privilegiata in raport de un simplu consumator casnic, respectiv partea civila s-a rezumat a calcula estimativ cantitatea de energie electrica pe care inculpatul ar fi putut sa o sustraga, fara a exista vreo constatare, dincolo de orice dubiu rezonabil, ca acea energie electrica a si fost sustrasa in concret. Mai mult, nici nu a facut un calcul pentru a ajunge la o valoare pecuniara, partea civila limitandu-se a expune cantitatea de energie electrica pe care unilateral o imputa inculpatului, dupa care a realizat o evaluare globala a prejudiciului, in loc sa determine pentru fiecare unitate de timp in parte (care ar fi fost perioada de referinta pentru facturare, in conditiile unui raport juridic contractual desfasurat in mod corespunzator intre inculpat si partea civila) care a fost consumul ilicit de curent electric si, corespunzator, ce suma poate fi astfel imputata inculpatului. Tocmai pentru aceste considerente, actiunea civila sub acest aspect va fi respinsa ca nefondata.

Revenind insa la latura penala a cauzei, instanta a observat ca mecanismul aplicat (sau care ar fi putut deveni aplicabil) in privinta prezumtiei de culpa in materie civila este complet ineficient si inoperabil in materie penala, fiind interzis expres de art. 4 C. proc. pen. Existenta infractiunii nu poate fi probata prin aplicarea unor prezumtii instituite prin norme administrative. Mai mult, lipsa oricarei dovezi din care sa reiasa imprejurarea ca inculpatul a sustras o anumita cantitate de energie electrica fara drept din patrimoniul partii civile conduce, sub aspectul laturii penale, la aplicarea dispozitiilor art. 4 alin. 2 C. proc. pen., fiind un dubiu care obligatoriu profita persoanei acuzate de comiterea infractiunii.

Astfel, concluzionand, in conditiile in care nu se poate face dovada altfel decat cu prezumtia de culpa instituita sub aspect civil prin norme administrative ce estimeaza retroactiv un posibil consum de energie electrica, instanta a constatat ca nu s-a facut dovada, dincolo de orice dubiu rezonabil, ca inculpatul a sustras energie electrica, fiind astfel un dubiu care ii profita. Or, de aici rezulta incidenta art. 16 alin. 1 lit. c) C. proc. pen., motiv pentru care instanta este tinuta a pronunta o solutie de achitare sub aspectul infractiunii de furt de care este acuzat inculpatul. In atare situatie, imprejurarea atitudinii procesuale a inculpatului, de a uza de procedura simplificata, nu poate fi apreciata drept o proba relevanta care sa acopere lipsa tuturor celorlalte mijloace de proba in sustinerea acuzatiei, cu atat mai mult cu cat nici macar inculpatul nu poate determina sau proba utilizarea efectiva a energiei electrice si cantitatea care ar fi fost astfel consumata. Pe cale de consecinta, solutia asupra laturii penale se va reflecta in mod corespunzator si in ceea ce priveste latura civila sub acest aspect, fiind limpede ca nu se poate identifica o creanta certa, lichida si exigibila ce sa decurga din comiterea pretinsei infractiuni de furt.

In ceea ce priveste infractiunea de executare sau folosire de instalatii clandestine in scopul racordarii directe la retea sau pentru ocolirea echipamentelor de masurare prevazuta de art. 92 alin. 2 din Legea nr. 123/2012, instanta a constatat, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat cu vinovatie astfel ca acesta va raspunde penal. Avand in vedere atitudinea procesuala a inculpatului, recunoasterea in totalitate a faptelor si solicitarea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate, instanta a dat eficienta dispozitiilor art. 375 si art. 396 alin. 10 C. proc. pen., sens in care, analizand materialul probator administrat in cursul urmaririi penale, pe care inculpatul l-a recunoscut si l-a insusit, instanta a constatat ca starea de fapt este cea retinuta prin rechizitoriu.

Analizand toate aspectele de mai sus, instanta a retinut ca fapta pentru care inculpatul este cercetat in prezenta cauza exista, este prevazuta de legea penala, este savarsita de catre inculpat cu forma de vinovatie prevazuta de lege, este nejustificata si ii este imputabila inculpatului, motiv pentru care in temeiul art. 396 alin. 2 C. proc. pen. urmeaza a pronunta o hotarare de condamnare a inculpatului pentru infractiunea constatata.

La individualizarea pedepsei, prima instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 74 C. pen., respectiv imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite, starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita, natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii, motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit, natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita dupa savarsirea infractiunilor si in cursul procesului penal si nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.

De asemenea, s-a dat eficienta prevederilor art. 396 alin. 10 C.p.p. Astfel, instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 alin. 1 C.p. dupa cum urmeaza: limitele de pedeapsa reduse urmare a aplicarii art. 396 alin. 10 C.p.p., imprejurarile si modul de comitere a infractiunilor, faptul ca nu este la primul contact cu legea penala, precum si atitudinea sincera a inculpatului care a recunoscut si regretat faptele comise, cooperand cu organele judiciare, aspecte care nu sunt insa de natura sa formeze convingerea instantei in sensul de a retine circumstante atenuante judiciare.

Pe cale de consecinta, instanta de fond a pronuntat solutia mai sus expusa.

In ceea ce priveste latura civila a cauzei, instanta a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila DISTRIBUTIE ENERGIE OLTENIA SA (fosta CEZ DISTRIBUTIE SA) si as obligat inculpatul plateasca partii civile suma de 376,81 lei cu titlul de daune materiale, urmand a respinge in rest actiunea civila ca nefondata.

Instanta s-a raportat la dispozitiile art. 19 alin. 5 C. proc. pen. care fac trimitere la normele materiale civile, atat in privinta repararii prejudiciului material, cat si a celui moral. Prin urmare, instanta a avut in vedere, in primul rand, dispozitiile art. 1357 C. civ., potrivit carora «cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare. Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa.» Ca atare, trebuie observate in cauza indeplinirea conditiilor cumulative pentru angajarea raspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicita, prejudiciul, raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si existenta vinovatiei.

Referitor la raspunderea civila a inculpatului, s-a apreciat ca fapta penala savarsita constituie, din punctul de vedere al legii civile, ilicit civil. Ca atare, fiind indeplinite conditiile raspunderii penale, instanta a retinut ca sunt indeplinite si conditiile raspunderii civile delictuale sub aspectul faptei ilicite si al vinovatiei. Aici trebuie retinute dispozitiile art. 1385 alin. 1 C. civ., respectiv regula potrivit careia «prejudiciul se repara integral, daca prin lege nu se prevede altfel». Aceasta norma contine o dubla masura: pe de o parte, in vederea recuperarii pierderii cauzate prin fapta ilicita, recuperarea (despagubirea) trebuie sa fie egala cu valoarea pagubei, adica sa nu fie mai mica pentru a nu ramane parte din paguba neacoperita. Pe de alta parte, despagubirea nu poate fi mai mare decat pierderea efectiv suferita deoarece ar constitui o imbogatire fara justa cauza a creditorului (a partii civile, in speta).

Operatiunea este limpede in cazul daunelor materiale, unde despagubirea trebuie sa acopere integral cuantumul pagubei, fiind o subrogatie reala cu titlu universal astfel incat, in final, patrimoniul creditorului sa nu sufere nicio modificare valorica. Daca se identifica o diminuare, atunci despagubirea a fost mai mica decat pierderea suferita, iar daca se observa o sporire, despagubirea a fost mai mare decat valoarea pagubei pricinuite prin ilicitul civil. Or, regula instituita prin art. 1385 alin. 1 C. civ. vine tocmai pentru a asigura corectitudinea operatiunii de reparare a pagubei cauzate prin fapta ilicita, in asa fel incat nici victima sa nu fie din nou victimizata prin lasarea unei parti din prejudiciu neacoperite, dar nici autorul faptei (debitorul) sa nu fie victimizat la randul sau, obligatia sa limitandu-se la intinderea prejudiciului pe care l-a cauzat in mod efectiv.

Instanta de fond a constatat ca raspunderea civila delictuala, ca institutie juridica, are strict un rol patrimonial, reparator, iar nu unul punitiv. Sanctionarea personala a autorului faptei pentru savarsirea unei fapte ilicite se realizeaza prin antrenarea raspunderii penale, administrative (contraventionale), disciplinare etc., dar nu prin intermediul raspunderii civile. Obiectul raspunderii civile delictuale rezulta din lecturarea dispozitiilor art. 1349 alin. 1 si alin. 2 C. civ., fiind evident ca este avuta in vedere repararea prejudiciului cauzat - adica victima sa nu fie pusa intr-o conditie, preponderent patrimoniala, distincta de cea avuta inainte de comiterea ilicitului civil (o repunere in situatia anterioara) - iar nu sanctionarea autorului faptei ilicite.

Plata despagubirilor se face strict pentru repararea unui prejudiciu, iar nu pentru ispasirea unei sanctiuni (cum este cazul amenzii contraventionale, spre exemplu). In atare situatie, instanta observa ca daunele materiale solicitate de catre partea civila, peste limita a ceea ce instanta va admite deja, constituie atat o imbogatire fara justa cauza a partii civile, cat si o sanctionare in materie civila a inculpatului. In plus, inculpatul este tinut a raspunde doar pentru prejudiciul efectiv cauzat, fiind irelevante - sub acest aspect - alte pretentii avute de catre partea civila. In conditiile in care acestea nu sunt in legatura de cauzalitate cu infractiunea comisa de catre inculpat, evident ca nu vor putea fi puse in sarcina sa si nici nu va putea fi obligat a le repara.

Referitor la solicitarea de obligare a inculpatului la plata daunelor materiale, instanta a apreciat ca partea civila nu a facut nicio dovada sub aspectul existentei vreunei pagube de ordin material ca urmare a celor doua infractiuni savarsite in afara sumei de 376,81 lei. Ceea ce trebuie observat in materia raspunderii civile delictuale, spre deosebire de cea contractuala, este faptul ca partile nu sunt tinute de un formalism excesiv in ceea ce priveste dovada creantei, instanta putand constata existenta acesteia inclusiv prin recurgerea la prezumtii.

Totusi, pentru a putea proceda astfel (adica inclusiv a se folosi prezumtii judiciare), instanta trebuia sa aiba cel putin un element probatoriu de la care sa poata porni. Or, partea civila, in ciuda calitatii sale de profesionist (ce s-a bucurat si de asistenta juridica din partea avocatului ales), nu a gasit util a propune probe in sustinerea pretentiilor sale, mai ales ca discutia vizeaza prejudiciul material. Acest prejudiciu este relativ usor de probat, fiind vorba despre daunele materiale, patrimoniale efectiv suferite de catre partea civila, adica tocmai pierderile patrimoniale pretins a fi cauzate prin comiterea infractiunii. Cu privire la acest aspect, instanta va retine ca principiul disponibilitatii - care se aplica in solutionarea actiunii civile - insarcineaza partea civila a face proba celor solicitate (actor incumbit probatio), astfel ca rolul activ al instantei de judecata este vizibil diminuat. In atare situatie, se observa inexistenta vreunui prejudiciu indicat sau probat de catre partea civila sub aspectul daunelor materiale, suplimentar celui aratat deja, motiv pentru care aceasta solicitare de obligare a inculpatului la plata despagubirilor materiale suplimentare este nefondata si va fi respinsa in mod corespunzator.

Instanta a avut in vedere calitatea partii civile de profesionist, dar si de emitent tocmai a inscrisurilor ce pot conduce la solutionarea cauzei. Mai mult, aceste inscrisuri sunt posterioare comiterii faptei, punand astfel partea civila in situatia de a-si emite si produce propriile probe in sustinerea pretentiilor formulate. O asemenea imprejurare trebuie privita cu atentie pentru a nu da nastere unui abuz cata vreme partea civila, spre deosebire de o situatie comuna in materia raspunderii civile delictuale, are si calitatea de emitent al actului constatator al prejudiciului. Altfel spus, acelasi subiect de drept care sufera prejudiciul pretins il si constata si il estimeaza. In mod obisnuit, partea civila pretinde un prejudiciu pe care il probeaza prin mijloace de proba ce nu emana chiar de la aceeasi parte intrucat exista riscul constituirii de probe pro causa.

Totusi, in cauza riscul este limitat prin mai multe masuri, una fiind de ordin normativ, respectiv existenta unor Ordine ANRE - cu titlul de act normativ administrativ special in domeniu - stabileste un cadru legal adecvat, suplimentat cu imprejurarea ca estimarea prejudiciului cauzat se realizeaza in mod obiectiv, prin recurgerea la operatiuni tehnice si calcule matematice. In plus, aplicarea acestor mijloace nu a fost contestata in cauza, iar inculpatul a declarat ca este de acord cu acoperirea prejudiciului cauzat partii civile, in masura posibilitatilor sale. Or, chiar si cu aplicarea art. 23 alin. 3 C. proc. pen., instanta nu poate obliga inculpatul la plata unei despagubiri suplimentare pagubei efectiv cauzat. Ca atare, intreaga discutie poarta asupra nivelului dovedit al prejudiciului cauzat.

Cu privire la cuantumul pagubei produsa de catre inculpat in patrimoniul partii civile prin comiterea infractiunii, instanta a retinut ca partea civila a efectuat fisele de calcul conform Ordinului ANRE nr. 121/2015 din care rezulta diverse cantitati de energie electrica recalculata, dar nicio suma reprezentand costul acestor cantitati. Drept urmare, instanta nu a putut verifica daca evaluarea prejudiciului solicitat de catre partea civila conform precizarilor depuse in faza de urmarire penala reprezinta sau nu corespondentul cantitatilor de energie electrica pretinsa a fi fost consumata de catre inculpat fara drept, potrivit calculelor retroactive efectuate, din moment ce lipseste orice referire la vreo valoare pecuniara avuta in vedere.

Altfel spus, desi partea civila a intocmit un calcul estimativ retroactiv in aplicarea dispozitiilor Ordinului ANRE nr. 121/2015 din care rezulta aprecierea unei cantitati de energie electrica ce ar fi fost consumata, totusi nu exista si o determinare a costului acestei pretinse cantitati sustrase. Astfel, in lipsa unei formule de calcul sau a unor determinari exacte din care sa rezulte costul aferent fiecarei perioade si/sau al unei unitati de masura multiplicate corespunzator cantitatii estimate a fi fost consumate, instanta a observat ca simpla solicitare a unei sume de bani cu titlul de daune materiale este ineficienta in cauza si atrage netemeinicia cererii astfel formulate. Se observa ca fisa de calcul astfel intocmita nu contine nicio referire la vreo suma, nici aferenta unei unitati de masura, nici global pentru intregul consum de energie electrica estimat pentru apartamentul in cauza. Ca atare, nici nu se poate urmari modul in care a fost calculat prejudiciul, cum s-a ajuns la sumele solicitate de catre partea civila si corectitudinea calculelor respective. Altfel spus, simpla indicare a unei sume anume, fara nicio legatura materiala cu actele de constatare anterior efectuate in cauza nu poate conduce la dovedirea vreunui prejudiciu efectiv in cauza. Ad absurdum, folosind acest rationament, ipotetic partea civila ar fi putut pretinde orice suma de la inculpat cu acest titlu, fara a fi nevoita a dovedi efectiv cuantumul prejudiciului produs.

De altfel, aceasta situatie rezulta si din cele expuse mai sus privitoare la latura penala, incertitudinea prejudiciului fiind numai o reminiscenta a incertitudinii faptei penale, prejudiciul fiind nesigur in conditiile in care insasi activitatea infractionala de sustragere a energiei electrice este, in aceeasi masura, incerta. In consecinta, latura civila pretins a fi generata de comiterea unei infractiuni cu privire la care nu sunt probe ca ar fi fost comisa de catre inculpat nu va putea primi o alta solutionare decat cea data laturii penale, respectiv asupra faptei ilicite de natura penala ipotetic cauzatoare de prejudiciu, sens in care este nefondata pretentia de reparare a unui prejudiciu ipotetic cauzat de o fapta pentru care instanta dispune achitarea inculpatului in baza art. 16 alin. 1 lit. c) C. proc. pen.

Singura suma gasita intemeiata este cea privitoare la costul taxelor si serviciilor ocazionate de aceste interventii, respectiv suma de 376,81 lei, motiv pentru care actiunea civila va fi admisa numai in parte, exclusiv in cuantumul mentionat. S-a observat astfel ca, potrivit aceleiasi fise de calcul mentionate mai sus, singurul prejudiciu cert ce se regaseste in patrimoniul partii civile si pe care este datoare inculpatul a-l repara consta tocmai in costul operatiunilor efectuate, in suma totala de 376,81 lei.

Impotriva acestei sentinte, au formulat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Drobeta Turnu Severin si partea civila.

Parchetul a precizat, in esenta, cu privire la solutia de achitare a inculpatului in temeiul art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. c C.pr.pen., pentru infractiunea fort, prev. de art. 228 alin. 1 si 3 C.pen., instanta de fond a retinut ca lipsa oricaror dovezi din care sa reiasa imprejurarea ca inculpatul a sustras o anumita cantitate de energie electrica fara drept din patrimoniul partii civile conduce sub aspectul laturii penale, la aplicarea dispozitiilor art. 4 alin. 2 C.pr.pen., fiind un dubiu care obligatoriu profita persoanei acuzate de comiterea infractiunii.

Solutia de achitare dispusa de instanta este gresita, avand in vedere elementul material al infractiunii de furt.

Pentru existenta elementului material al laturii obiective a infractiunii de furt, trebuie sa fie indeplinite trei cerinte esentiale: lucru sustras sa fie un bun mobil (in cazul in speta acesta este reprezentat de energia electrica sustrasa de inculpat), acest bun sa se fi aflat in posesia sau detentia altei persoane (energia electrica se afla in posesia distribuitorului de energie electrica Distributie Energie Oltenia SA) si luarea sa se fi facut fara consimtamantul celui deposedat (sustragerea energiei electrice din reteaua de distributie a fost facuta inculpat in mod fraudulos si ilegal, fara acordul societatii distributie).

Instanta a apreciat ca nu exista dovezi din care sa reiasa imprejurarea ca inculpatul a sustras o anumita cantitate de energie electrica fara drept din patrimoniul partii civile, motivand ca partea civila s-a rezumat a calcula estimativ cantitatea de energie electrica pe care inculpatul ar fi putut sa o sustraga, fara a exista vreo constatare, dincolo de orice dubiu rezonabil ca energia electrica a si fost sustrasa in concret.

De asemenea, instanta a mentionat ca partea civila nu a facut calcul pentru a ajunge la o valoare pecuniara, limitandu-se a expune cantitate de energie electrica pe care unilateral o imputa inculpatului, dupa care a realizat o evaluare globala a prejudiciului, in loc sa determine pentru fiecare unitate de timp in parte care a fost consumul ilicit de curent electric si, corespunzator, ce suma poate fi astfel imputata inculpatului. Motiv pentru care, instanta de fond a respins actiunea civila ca nefondata.

Este de neinteles rationamentul instantei de fond potrivit caruia exista probe dincolo de orice indoiala rezonabila ca inculpatul a savarsit infractiunea de folosire de instalatii clandestine in scopul racordarii directe la reteaua distribuitorului de energie electrica, insa nu exista probe ca acesta a sustras energie electrica.

Partea civila a criticat, in esenta, solutia de achitare a inculpatului, dar si solutia cu privire la latura civila a cauzei, solicitand admiterea actiunii civile astfel cum a fost formulata. De altfel, chiar inculpatul a recunoscut savarsirea faptelor si a fost de acord cu achitarea prejudiciului. In mod gresit nu a considerat ca fiind prejudiciu suma reprezentand consumul de energie electrica neinregistrat, acesta netinand cont de dispozitiile legale aplicabile in prezenta situatie, precum nici de materialul probator depus la dosar de subscrisa, acesta obligandu-1 pe inculpat la plata sumei ce reprezinta taxa prestari servicii.

Instanta de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru executarea/folosirea de instalatii clandestine pentru ocolirea echipamentelor de masurare a energiei electrice livrate (prevazuta si pedepsita de art.92 alin. 2 din Legea energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012) si 1-a obligat pe acesta la plata operatiunilor efectuate de reprezentantii Distributie, insa, tocmai prejudiciul produs din faptele penale ramane neacoperit. In mod gresit judecatorul fondului a considerat ca nu a exprimat pecuniar valoarea prejudiciului cauzat de inculpat. Astfel, prejudiciul total cauzat, aferent notei de constatare, este in valoare de 9971,60 lei.

Verificand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate, dar si a dispozitiilor art.417 alin.2 C.p.p., instanta de apel retine urmatoarele.

Prin rechizitoriul nr.322/P/2016 din data de 19.04.2017 al Parchetului de pe langa Judecatoria Dr. Tr. Severin inregistrat pe rolul Judecatoriei Dr.Tr.Severin sub nr. 4339/225/2017 a fost trimis in judecata, in stare de libertate, inculpatul I.P., sub aspectul savarsirii infractiunilor de „furt de energie electrica”, fapta prev. si ped. de art. 228 al. 1 si 3 Cp si „executarea sau folosirea de instalatii clandestine in scopul racordarii directe la retea sau pentru ocolirea echipamentelor de masurare”, fapta prev. si ped. de art. 92 al.2 din Legea 123/2012 privind energia electrica si gazele naturale, cu aplicarea art. 38 al. 1 Cp si art. 41 al.

1 Cp.

In actul de sesizare s-a retinut, in esenta, ca inculpatul I.P. s-a racordat direct la reteaua de energie electrica prin folosirea unei instalatii clandestine improvizate racordata direct la FDCP aflat pe casa scarii, fara a avea contor electric si nici contract de furnizare a energiei electrice cu operatorul de distributie, prin intermediul a doua conductoare (faza si nul) de culoare albastra, din cupru, cu sectiunea 6 mm

²

, iar celalalte capete ale conductoarelor fiind conectate la tabloul electric interior al imobilului si care alimenta direct toti consumatorii electrici din locuinta inculpatului, fara ca energia electrica consumata sa fie facturata de furnizor. Inculpatul a sustras alstfel energie electrica din reteaua Distributie Oltenia SA cauzand un prejudiciu in cuantum de 9971,60 lei.

Prin sentinta penala nr. 164/2018 a Judecatoriei Drobeta Turnu Severin s-a dispus achitarea inculpatului pentru infractiunea de furt, prev.de art.228 alin.1 si 3 C.p., fiind considerata ca incidenta cauza de impiedicare a exercitarii actiunii penale prev.de art.16 lit.c C.p. si anume, nu sunt probe ca inculpatul a savarsit infractiunea de furt.

Exista o contrarietate juridica intre temeiul achitarii si considerentele cuprinse in sentinta apelata, in sensul ca prima instanta a argumentat indeosebi asupra urmarii imediate a infractiunii de furt, in sensul ca nu sunt intrunite elementele constitutive pentru retinerea consecintei de ordin patrimonial in ceea ce priveste persoana pagubita. Astfel, prima instanta a contestat modalitatea calculului estimativ pentru determinarea consumului de energie electrica, care se sustine ca s-ar fi putut realiza in functie de aparatele electrice detinute in imobil de catre autorul infractiunii.

S-a realizat o interferenta intre considerentele care au stat la baza solutionarii actiunii penale si respectiv solutionarii actiunii civile, procedandu-se la respingerea actiunii civile ca nefondata, retinandu-se ca partea civila s-a rezumat la efectuarea unui calcul estimativ, fara a exista probe, dincolo de orice dubiu rezonabil, ca respectiva energie electrica a si fost sustrasa in concret, prima instanta considerand ca partea civila trebuia sa efectueze un calcul pentru fiecare unitate de timp in parte.

Temeiul achitarii prev.de art.16 lit.c C.p.p. presupune inexistenta din punct de vedere juridic a probelor care sa dovedeasca savarsirea infractiunii de catre inculpat. Subsumate acestui caz de impiedicare a exercitarii actiunii penale sunt cerintele : sa existe o fapta prevazuta de legea penala, prin care se aduce o modificare lumii inconjuratoare, insa nu exista probe ca aceasta fapta a fost savarsita de catre persoana deferita justitiei, putand fi savarsita de o alta persoana sau cauzata de o modificare a lumii inconjuratoare, de un fenomen natural.

Argumentele privind lipsa probelor care sa ateste cantitatea exacta de energie electrica consumata sunt straine de cazul de achitare, prev.de art.16 lit.c C.p.p., intrucat acestea au in vedere existenta unei fapte de furt, comiterea ei de catre o anumita persoana, dar exista incertitudinea intinderii urmarii imediate a faptei de furt.

Examinand hotararea apelata, se constata ca prima instanta nu a formulat indoieli privind existenta faptei de furt, adica a unei activitati de insusire a energiei electrice, fara indeplinirea conditiilor legale pentru aproprierea acestei forme de energie, ci argumentatia este concentrata asupra intinderii cantitatii de energie electrica insusita in perioada in care inculpatul s-a racordat nelegal la sursa de energie electrica, imputandu-se partii civile pasivitatea in administrarea probelor pentru a dovedi cantitatea exacta de energie electrica sustrasa.

Contrarietatea existenta intre dispozitivul sentintei prin care s-a dispus achitarea inculpatului in temeiul art.16 lit.c C.p.p. si considerentele care sunt circumscrise lipsei dovezilor privind cantitatea de energie electrica consumata in mod fraudulos, este evidentiata chiar din prima parte a considerentelor hotararii. Astfel, prima instanta sustine ca, analizand materialul probator administrat in cauza, in faza de urmarire penala, starea de fapt retinuta prin actul de sesizare este corecta. Insa, tocmai prin considerentele ulterioare, instanta inlatura situatia de fapt retinuta in actul de sesizare, intrucat sustine ca nu exista probe certe privind intinderea cantitatii de energie electrica sustrasa de inculpat, desi prin rechizitoriu s-a retinut existenta unui prejudiciu determinat, pe care insa prima instanta nu l-a luat in considerare, respingand actiunea civila.

Sesizarea primei instante de judecata s-a realizat pentru infractiunea prev.de art.228 alin.1 si 3 C.p., insa prima instanta nu a respectat dispozitiile prev.de art.393 C.p.p. in sensul deliberarii si verificarii urmatoarelor elemente: chestiunile de fapt cu care a fost sesizata si respectiv chestiunile de drept; deliberarea poarta asupra existentei faptei si vinovatiei inculpatului. Prima instanta nu a analizat in fapt si in drept infractiunea prev.de art.228 alin.1 si 3 C.p., luand in considerare particularitatile infractiunii avand ca obiect consumul de energie electrica. Achitarea in temeiul art.16 lit.c C.p.p. a unei persoane trimisa in judecata pentru aceasta infractiune, in considerarea lipsei probelor privind intinderea exacta a urmarii imediate a faptei, a rezultatului socialmente periculos, reprezinta o solutie straina de natura cauzei si aflata in contradictie cu motivarea solutiei dispuse, care, potrivit art.403 lit.c C.p.p., trebuie sa aiba in vedere analiza probelor care au servit ca temei pentru solutionarea laturii penale a cauzei si a celor care au fost inlaturate.

Inculpatul prin declaratia din data de 08.11.2017 a precizat ca recunoaste faptele retinute in sarcina sa prin rechizitoriu si a solicitat sa fie judecat conform procedurii speciale de recunoastere a invinuirii.

In sedinta din aceeasi data, instanta a admis cererea inculpatului si a dispus ca cercetarea judecatoreasca sa se desfasoara conform procedurii abreviate de recunoastere a invinuirii prev.de art.375-377 C.p.p.

Una dintre conditiile esentiale pentru incuviintarea judecarii conform procedurii simplificate de recunoastere a invinuirii, consta in aprecierea instantei de judecata asupra existentei probelor suficiente pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei, astfel cum rezulta din dispoz.art.349 alin.2 C.p.p.

In cazul in care instanta aprecia ca nu sunt probe suficiente pentru aflarea adevarului - astfel cum rezulta din argumentele expuse in sentinta primei instante, facandu-se referire la rezumarea partii civile la efectuarea unor calcule retroactive si la lipsa oricaror probe pentru determinarea pentru fiecare unitate de timp in parte a consumului ilicit de energie electrica - s-ar fi impus respingerea cererii de judecare in cazul recunoasterii invinuirii si parcurgerea cercetarii judecatoresti de drept comun.

Tocmai de aceea in doctrina se apreciaza ca posibilitatea instantei de a dispune achitarea inculpatului care a recunoscut fapta retinuta in sarcina sa prin actul de sesizare si a solicitat sa fie judecat conform procedurii speciale de recunoastere a invinuirii, prev.de art.375 - 377 C.p.p., se circumscrie cazului de achitare prev.de art.16 lit.b C.p.p. - cum ar fi: fapta constituie contraventie, a fost dezincriminata, persoana nu intruneste conditiile subiectului activ calificat. In cazul in care instanta cu ocazia deliberarii, conform art.393 C.p.p., nu este lamurita asupra imprejurarilor de fapt ale cauzei, nu va dispune achitarea ci conform art.395 C.p.p., va dispune reluarea cercetarii judecatoresti, caz in care procesul va urma regulile procedurii de drept comun.

Se constata incidenta temeiului de drept, prev.de art.421 pct.2 lit.b C.p.p. si anume instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in actul de sesizare, nu a solutionat raportul juridic de drept penal substantial cu care a fost investita, ci a verificat doar anumite cerinte ale continutului constitutiv al infractiunii, in contrarietate cu temeiul de drept al solutiei de achitare dispuse.

Se vor desfiinta actele de procedura incepand cu cele efectuate din data de 08.11.2017, cand a fost audiat inculpatul. Aceasta solutie se impune, intrucat in rejudecare prima instanta de judecata va trebui sa audieze inculpatul, conform art.378 rap.la art. 374 alin.4 C.p.p., sa verifice in mod profund daca sunt indeplinite conditiile pentru admiterea cererii de judecare in baza procedurii simplificate a recunoasterii invinuirii, inclusiv prin raportare la cerinta esentiala ca instanta sa aprecieze ca exista probe suficiente pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei, astfel cum prevad dispoz.art.349 alin.2 C.p.p.

In functie de indeplinirea tuturor conditiilor pentru admiterea cererii de judecare conform procedurii abreviate a recunoasterii invinuirii, prev.de art.349 alin.2, art.374 alin.4, art.375 - 377 C.p.p., instanta de judecata va admite sau respinge cererea astfel formulata, va parcurge cercetarea judecatoreasca specifica si se va pronunta asupra faptelor si persoanei care au format obiectul sesizarii, conform.art.371 c.p.p., prin examinarea si analizarea tuturor cerintelor continutului constitutiv al infractiunilor.

Pentru motivele expuse mai sus, in baza art. 421 pct. 2 lit. b C.p.p., se vor admite apelurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Drobeta Turnu Severin si partea civila Distributie Energie Oltenia SA.

Va fi desfiintata in totalitate sentinta penala nr. 164/31.01.2018 a Judecatoriei Drobeta Turnu Severin si se va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.

Cheltuielile judiciare din apel vor raman in sarcina statului.

(Decizia penala nr. 834 din 8 iunie 2018, Sectia Penala si pentru cauze cu minori - rezumat judecator Sorina Marinas)