Admisibilitatea actiunii in raspundere patrimoniala a personalului silvic

Raspunderea patrimoniala in dreptul muncii are ca temei contractul individual de munca si se intemeiaza pe normele si principiile raspunderii civile contractuale.

Sanctiunea depunerii peste termen a cererii reconventionale, nu consta in respingerea ei ca tardiva, ci in disjungerea si judecarea ei separata de aceeasi instanta.

Prin sentinta nr. 4832 din data de 11 octombrie 2013, pronuntata de Tribunalul Gorj, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 808/95/2013
s-a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii formulata de paratul X. S-a admis exceptia tardivitatii formularii cererii reconventionale. S-a respins actiunea formulata de reclamanta RNP Romsilva - Directia Silvica Gorj in contradictoriu cu paratul X, ca inadmisibila. S-a respins cererea reconventionala formulata de paratul X, ca tardiv formulata.

Pentru a se pronunta astfel, Tribunalul a retinut ca paratul a formulat cererea reconventionala dupa ce a formulat intampinare, astfel ca s-a considerat ca fiind tardiva cererea reconventionala, motiv pentru care a fost respinsa.

Referitor la exceptia inadmisibilitatii actiunii, tribunalul a constatat ca obiectul actiunii introductive l-a reprezentat obligarea paratului in calitate de padurar la plata sumei de 11746,47 lei, insa pentru prejudiciu autoritatea reclamanta nu a emis un ordin sau o dispozitie de imputare in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, fiind incidente dispozitiile art. 85 din Legea nr. 188/1999 cu referire la dispozitiile art. 84 lit. a, din

aceeasi lege,

Impotriva sentintei nr. 4832 din data de 11 octombrie 2013, pronuntata de Tribunalul Gorj, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 808/95/2013
au declarat recurs reclamanta Regia Nationala a Padurilor Romsilva - Directia Silvica Gorj si paratul X.

Analizand recursurile declarate, Curtea a retinut urmatoarele:

Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 11.746,47 lei. Actiunea priveste raspunderea patrimoniala a paratului, padurar in cadrul unitatii reclamante, pentru prejudiciul cauzat prin neindeplinirea corespunzatoare a atributiunilor de serviciu.

Potrivit art. 58 alin. 1 din Ordonanta de Urgenta nr. 59/2000, „personalului silvic i se aplica dispozitiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, in masura in care prezenta ordonanta de urgenta nu dispune altfel”.

Aceste dispozitii prevad expres ca personalul silvic intra sub incidenta dispozitiilor Legii nr. 188/1999, indiferent daca este personal contractual sau functionar public.

Din interpretarea acestor dispozitii legale, si in absenta altor dispozitii cu caracter de exceptie in legislatia aplicabila personalului silvic, se desprinde concluzia ca instanta competenta sa solutioneze litigiile personalului silvic privind raporturile de serviciu, atat in ceea ce priveste raspunderea disciplinara, cat si in ceea ce priveste raspunderea materiala, este instanta de contencios administrativ.

Ordonanta de Urgenta nr. 59/2000 nu cuprinde dispozitii exprese referitoare la raspunderea personalului silvic pentru pagubele aduse unitatilor din subordinea Regiei Nationale a Padurilor, ca urmare a neexercitarii sau exercitarii defectuoase a sarcinilor de serviciu.

Insa, ulterior, prin Ordonanta de Urgenta nr. 85/08.11.2006 privind stabilirea modalitatilor de evaluare a pagubelor produse vegetatiei forestiere din paduri si din afara acestora, modificata prin Legea nr. 84/02.04./2007, s-a reglementat expres, prin art. 6 alin. 1, raspunderea patrimoniala in conformitate cu dispozitiile cap. III al titlului XI din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, pentru pagubele produse pe suprafete de padure pe care salariatul le are in paza, constatate si evaluate in conditiile acestei ordonante.

Astfel, potrivit art. 6 alin. 1 din Ordonanta de Urgenta nr. 85/08.11.2006 „Personalul cu atributii de paza a padurilor raspunde patrimonial, in conformitate cu prevederile cap. III al titlului XI din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru pagubele produse pe suprafetele de padure pe care le are in paza, constatate si evaluate in conditiile prezentei ordonante de urgenta”.

Potrivit art. 254 alin. 1 din Codul muncii, „Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor”.

In ceea ce priveste modul de recuperare a pagubei produse de salariat, potrivit prevederilor art. 169 alin. 2 din Codul Muncii „retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila”.

In cazul in care salariatul nu intelege sa achite de bunavoie prejudiciul, angajatorul trebuie sa promoveze o actiune pentru repararea prejudiciului si sa obtina o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila in acest sens.

Deci, angajatorul trebuie sa obtina un titlu executoriu impotriva salariatului, pentru recuperarea prejudiciului, fara a putea emite decizie de imputare, care nu mai este reglementata de dispozitiile Codului muncii, acesta fiind si motivul pentru care reclamanta s-a adresat instantei pentru recuperarea prejudiciului.

Prin urmare, raspunderea patrimoniala in dreptul muncii are ca temei contractul individual de munca si se intemeiaza pe normele si principiile raspunderii civile contractuale.

„Natura juridica a raspunderii patrimoniale, reglementata de Codul muncii, este o varietate a raspunderii civile contractuale, cu anumite particularitati imprimate de caracterul raporturilor de munca, intre care si aceea stabilita derogatoriu, prin art. 269 alin. 1 si art. 270 alin. 1 potrivit careia are ca obiect numai repararea pagubelor materiale”, asa cum a retinut Inalta Curte de Casatie si Justitie , Sectiile Unite, in decizia nr. 40 din 07.05.2007.

Recuperarea prejudiciul cauzat din vina paratului si in legatura cu munca sa, se face prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila si nu prin emiterea deciziei de imputare, asa cum in mod eronat a retinut instanta de fond.

Cu privire la criticile recurentului parat aduse solutiei date cererii reconventionale, Curtea a retinut ca litigiul a inceput la data de 21.01.2013, aflandu-se astfel sub imperiul dispozitiilor din vechiul Cod de procedura civila.

Intr-adevar, cererea reconventionala se depune odata cu intampinarea, sau cand intampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu la prima zi de infatisare (art. 119 alin. 3 Cod Procedura Civila ). Daca reclamantul si-a modificat cererea de chemare in judecata, cererea reconventionala se va depune cel mai tarziu la termenul ce va fi incuviintat de catre instanta paratului (art. 119 alin. 4 Cod Procedura Civila )

In cazul in care paratul nu respecta termenul inauntrul caruia poate fi depusa cererea reconventionala, aceasta poate fi judecata impreuna cu cererea de chemare in judecata, daca reclamantul este de acord.

Potrivit art. 135 Cod Procedura Civila , cererea reconventionala care nu a fost formulata inauntrul termenului prevazut de lege se va judeca deosebit, afara de cazul cand partile consimt sa se judece impreuna.

Sanctiunea depunerii peste termen a cererii reconventionale, nu consta in respingerea ei ca tardiva, ci in disjungerea si judecarea ei separata de aceeasi instanta. Fiind vorba de o norma dispozitiva, rezulta ca partile pot renunta expres sau tacit la aplicarea ei. Disjungerea nu este posibila doar in cazul in care intre cererea reconventionala si actiunea principala este o legatura indisolubila.

Prin urmare, in litigiul de fata, sanctiunea in cazul depunerii intarziate a cererii reconventionale consta in judecarea separata a celor doua cereri, iar nu in respingerea cererii reconventionale ca tardiv formulata, asa cum in mod eronat a retinut instanta de fond.

Pentru aceste motive, recursurile declarate de reclamanta si de catre parat sunt fondate, astfel ca in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 si 5 coroborate cu dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila , Curtea a admis recursurile si a casat sentinta cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta pentru analizarea pe fond a actiunii principale si pentru luarea masurilor prevazute de dispozitiile legale aratate in ceea ce priveste cererea reconventionala.

(Decizia nr. 423 de la 21 Ianuarie 2014 - Sectia Contencios administrativ si fiscal, rezumat judecator Liliana Madalina Duna)

Nota: Inalta Curte de Casatie si Justitie, in decizia din 12 mai 2014, recurs in interesul legii obligatorie, statueaza:
“In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. .6 alin.(1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.85/2006privind stabilirea modalitatilor de evaluare a pagubelor produse vegetatiei forestiere din paduri si din afara acestora, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.84/2007, coroborate cu dispozitiile art. .254 si art. .266 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prin raportare la prevederile art. .58 alin.(1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.427/2001, cu modificarile ulterioare, actiunile in raspundere patrimoniala formulate impotriva personalului silvic cu atributii de paza a padurilor pentru pagubele produse pe suprafetele de padure pe care le are in paza, in conditiile art. .1 lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.85/2006, sunt de competenta materiala a instantelor de conflicte de munca. ”