Actiunea in constatarea nulitatii absolute a contractului, Contract incheiat intre profesionisti, Cauza contractului - recunoasterea datoriei

- Codul civil de la 1865 : art. 948, art. 966 - 968

Conform art. 948 pct. 4 C.civ., conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt, alaturi de capacitatea de a contracta consimtamantul valabil al partii ce se obliga si un obiect determinat, cauza licita.

Potrivit art. 966 obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita, nu poate avea nici un efect iar conform art. 967 C.civ., conventia este valabila chiar si atunci cand cauza nu este expresa. Cauza este prezumata pana la dovada contrara.

In fine, art. 968 C.civ. defineste cauza nelicita cand este prohibita de legi, contrara bunurilor moravuri si ordinii publice..

In opinia Curtii, cauza ilicita ca si element care aduce atingere ordinii publice, legii sau bunelor moravuri, trebuie sa se situeze fie in obiectul mijloc al contractului, fie in scopul imediat sau mediat al acestuia. In prima ipoteza, cauza ilicita se identifica cu insasi obligatiile si drepturile convenite de parti prin contractul lor, obligatii si drepturi care ele insele sunt contrare legii sau ordinii publice, respectiv bunelor moravuri. Nu poate fi retinuta aceasta ipoteza in privinta protocolului partilor din moment ce acest inscris reprezinta o recunoastere de datorie din partea reclamantei apelante si o reesalonare a acestei datorii din partea paratei intimate. In a doua ipoteza, cauza ilicita cu element de fraudare a intereselor partii, desi nu rezulta expres din clauzele inserate de catre parti, se reflecta in scopul contrar legii, ordinii publice sau bunurilor moravuri. Nici aceasta ipoteza nu este demonstrata in cauza intrucat, asa cum se prezinta continutul Protocolului, acesta nu face altceva decat sa constate o datorie a reclamantei apelante cu titlu ex tunc, si sa stabileasca pentru viitor modul de stingere a acestei datorii, ex nunc.

Curtea statueaza ca nimic nu impiedica partile unui act juridic sa dispuna asupra acelor drepturi si obligatii cu privire la care legea le acorda deplina libertate de actiune si manifestare a acordului lor, potrivit principiului libertatii de vointa a participantilor la incheierea actelor juridice.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila, Decizia civila nr. 1067 din 25 noiembrie 2015, Conf.univ.dr. M.B.

Prin sentinta civila nr. 901/PI/28.10.2014 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 6340/30/2012, s-a respins cererea reclamantei SC P.S. SRL B. prin administrator judiciar C.I.I. S.C.I. in contradictoriu cu parata SC E. SRL S. prin administrator judiciar SCP A. & Q. C. SPRL avand ca obiect constatare nulitate act, a

Pagina 10 din 49

fost disjunsa cererea reconventionala formulata de parata - reclamanta reconventionala SC E. SRL S. prin administrator judiciar SCP A. & Q. C. SPRL in contradictoriu cu parata reconventionala SC P.S. SRL B. prin administrator judiciar C.I.I. S.C.I. si s-a dispus formarea unui nou dosar.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca, urmare a relatiilor comerciale derulate intre parti, s-a incheiat conventia denumita Protocol, la data de 08.02.2010, prin care parata-reclamanta reconventional recunoaste existenta unui debit total de 10.737.190.12 RON si isi asuma obligatia de a-l stinge esalonat, in rate egale, pe parcursul a 36 de luni, incepand cu luna mai 2010. La acest debit, conform art. 3 al conventiei se va datora dobanda calculata la debitul lunar ramas de achitat.

Aceasta conventie poarta atat semnaturile administratorilor celor doua societati comerciale, cat si stampilele acestor societati.

Drept motive de fapt ale actiunii se invoca lipsa identificarii clare si precise a obiectului protocolului semnat de parti, prin aceea ca suma inscrisa nu are caracter cert, precum si faptul ca ar exista o fraudare a intereselor reclamantei-parate reconventional, ca urmare a unei fapte a administratorului acesteia P.D.

Se intelege ca reclamanta ar invoca drept cauza a nulitatii, lipsa de obiect a conventiei ,precum si cauza ilicita, singurul temei de drept indicat fiind prevederile art. 968 din Codul civil.

Nu s-a putut retine lipsa de obiect a conventie deoarece acesta consta in esalonarea platilor datorate de reclamanta catre parata, astfel cum rezulta din chiar cuprinsul inscrisului.

Faptul ca aceste sume restante ar exista sau nu si ar avea sau nu cuantumul cuprins in conventie nu este un element de validitate al conventiei, in consecinta nu poate fi un motiv de nulitate/anulare al conventiei.

Este un motiv, eventual de reziliere/rezolutiune a conventiei, justificandu-se eventual pe cererea reconventionala administrarea probei cu expertiza contabila pentru stabilire caracterului cert, lichid si exigibil al creantei.

In ceea ce priveste fraudarea intereselor reclamantei la semnarea conventiei, si in consecinta cauza ilicita, s-a retinut ca, cauza ca element de validitate al unei conventii este acel obiectiv urmarit de parti la incheierea conventiei care devine ilicit atunci cand acest obiectiv urmarit este contrar legii, bunelor moravuri sau ordinii publice, conform art. 968 din Codul civil.

Scopul urmarit consta in stingerea unor creante pretins existente intre parti, acest aspect u prezinta nimic ilicit, contrar legii bunelor moravuri sau ordinii publice.

Faptul ca aceste creante nu ar avea caracter cert, lichid si exigibil nu poate fi considerat un motiv care sa transforme cauza conventiei in una ilicita.

S-a invocat o fraudare a intereselor reclamantei din partea numitului P.D. ce avea calitatea de administrator al reclamantei la data semnarii conventiei. Acest aspect poate constitui eventual un motiv de angajare a raspunderii civile delictuale sau contractuale a acestuia fata de societatea a carei interese le administra, la data producerii respectivului prejudiciu .

Daca se invoca aceasta activitate frauduloasa ca motiv incalcare a principiului libertatii de vointa la incheierea valabila a actului juridic s-a retinut ca administratorul societatii a incheiat actul prin vointa sa proprie, faptul ca a avut un scop fraudulos, ascuns, care urmarea producerea unui prejudiciu in patrimoniul reclamantei, nu poate fi un motiv de viciere a consimtamantului dat.

Impotriva acestei hotarari, a declarat apel reclamanta SC P.S. SRL B. prin administrator judiciar C.I.I. S.C.I., solicitand admiterea acestuia, schimbarea in tot a sentintei atacate cu consecinta admiterii actiunii astfel cum a fost formulata si precizata, in sensul de a se constata nulitatea absoluta a Protocolului semnat la data de 08.02.2010 intre SC P.S. SRL B. si SC E. SRL S. cu toate consecintele ce decurg din constatarea nulitatii absolute a acestuia, cu cheltuieli de judecata.

In cauza s-a formulat intampinare de catre parata intimata, solicitandu-se respingerea apelului ca nefondat, avand in vedere ca prima instanta a pronuntat o sentinta temeinica si legala, neputandu-se retine ca temei al nulitatii Protocolului incheiat intre parti nici cauza ilicita a Conventiei nici dolul ca viciu de consimtamant.

Examinand apelul astfel formulat prin prisma motivelor invocate in fapt si in drept precum si a apararilor formulate prin intampinare, respectiv in limitele prevazute de art. 294-298 C.pr.civ., Curtea constata ca apelul este nefondat, urmand a fi respins pentru considerentele ce succed.

Asa cum rezulta din motivele de apel dar si din obiectul cererii de chemare in judecata, reclamanta apelanta tinde la obtinerea nulitatii absolute a Protocolului incheiat intre parti la data de 08.02.2010, invocandu-se in acest sens ca motiv al nulitatii, cauza ilicita, avand in vedere ca suma de 10.737.190,12 lei stabilita prin inscrisul numit „Protocol” in sarcina reclamantei apelante, nu se justifica prin contraprestatia sinalagmatica a paratei intimate, astfel ca Protocolul s-a incheiat in frauda apelantei dar si a persoanelor cesionare ale drepturilor societare cedate de asociatul P.D. inaintea incheierii Protocolului.

Curtea constata ca regimul juridic aplicabil nulitatii Protocolului incheiat de catre parti raportat la data incheierii acestuia, 08.02.2010, este constituit din ansamblul dispozitiilor art. 948 pct.4 si 966-968 din Codul civil de la 1865.

Conform art. 948 pct. 4 C.civ., conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt, alaturi de capacitatea de a contracta consimtamantul valabil al partii ce se obliga si un obiect determinat, cauza licita.

Potrivit art. 966 obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita, nu poate avea nici un efect iar conform art. 967 C.civ., conventia este valabila chiar si atunci cand cauza nu este expresa. Cauza este prezumata pana la dovada contrara.

In fine, art. 968 C.civ. defineste cauza nelicita cand este prohibita de legi, contrara bunurilor moravuri si ordinii publice..

Reclamanta apelanta retine din acest ansamblu normativ cauza nelicita, avand la baza intentia de fraudare a intereselor sale, intentie care comporta si o coniventa a ambelor parti implicate in semnarea Protocolului.

Curtea releva ca desi s-a invocat aceasta cauza de nulitate absoluta a actului juridic incheiat
inter-partes,
purtand denumirea de Protocol, reclamanta apelanta nu defineste actul sau faptul juridic care poate fi caracterizat drept cauza nelicita a contractului, in sensul de a defini si apoi demonstra existenta acelei circumstante sau imprejurari care constituie obiectul scopului, contrar ordinii publice sau legii ori bunelor moravuri.

Indoiala asupra obiectului si intinderii pretentiilor fixate de parti prin intermediul Protocolului, iar prin aceasta asupra scopului justificat pe care l-ar fi avut partile la incheierea acelui protocol, nu poate fi inclusa in definirea cauzei ilicite, adica a acelor actiuni sau inactiuni care tind sa conduca sau chiar creeaza scopul ilicit al conventiei.

In opinia Curtii, cauza ilicita ca si element care aduce atingere ordinii publice, legii sau bunelor moravuri, trebuie sa se situeze fie in obiectul mijloc al contractului, fie in scopul imediat sau mediat al acestuia. In prima ipoteza, cauza ilicita se identifica cu insasi obligatiile si drepturile convenite de parti prin contractul lor, obligatii si drepturi care ele insele sunt contrare legii sau ordinii publice, respectiv bunelor moravuri. Nu poate fi retinuta aceasta ipoteza in privinta protocolului partilor din moment ce acest inscris reprezinta o recunoastere de datorie din partea reclamantei apelante si o reesalonare a acestei datorii din partea paratei intimate. In a doua ipoteza, cauza ilicita cu element de fraudare a intereselor partii, desi nu rezulta expres din clauzele inserate de catre parti, se reflecta in scopul contrar legii, ordinii publice sau bunurilor moravuri. Nici aceasta ipoteza nu este demonstrata in cauza intrucat, asa cum se prezinta continutul Protocolului, acesta nu face altceva decat sa constate o datorie a reclamantei apelante cu titlu
ex tunc,
si sa stabileasca pentru viitor modul de stingere a acestei datorii,
ex nunc.

Curtea statueaza ca nimic nu impiedica partile unui act juridic sa dispuna asupra acelor drepturi si obligatii cu privire la care legea le acorda deplina libertate de actiune si manifestare a acordului lor, potrivit principiului libertatii de vointa a participantilor la incheierea actelor juridice.

Pe de alta parte, obiectul asupra carora partile Protocolului si-au manifestat acordul de vointa este unul permis de lege, nu este contrar ordinii publice si nici bunelor moravuri. Pentru a statua astfel, Curtea releva ca obiectul contractului este derivat din natura activitatilor comerciale ale partilor, activitati care au avut loc intre parti, asa cum o demonstreaza intreaga documentatie depusa in volumul I al dosarului de fond, paginile 78 - 344. Nimic din aceste operatiuni astfel demonstrate nu conduc la constatarea ca intre parti s-ar fi derulat operatiuni cu caracter nelicit. De asemenea, pretentiile recunoscute de catre parti prin intermediul Protocolului, au caracter legal, intrucat se refera la obligatiile pecuniare desprinse din operatiunile comerciale ale acelorasi parti. Pretentiile banesti decurgand din contracte nu sunt, in principiu, contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri.

Legea civila consacra prezumtia liceitatii actelor juridice iar prin aceasta si a cauzei licite a acestora. Mai mult, legea consacra si prezumtia existentei cauzei, ramanand insa partii interesate sa faca proba contrara.

Aceasta proba nu a fost relevata in cauza prin cereri probatorii pertinente obiectului cauzei si de natura sa conduca la constatarea caracterului nelicit sau fals al cauzei Protocolului. De asemenea, desi apelanta indica in apelul sau fraudarea intereselor sale prin intermediul cauzei ilicite, nu evoca obiectul acestei fraude. Numai simpla considerare a caracterului nejustificat de mari a pretentiilor paratei intimate, nu poate fi retinuta ca o frauda la lege sau la ordinea publica ori a bunelor moravuri.

Astfel fiind, constatand ca sentinta pronuntata de tribunal este temeinica si legala si in raport de considerentele mai sus aratate, apelul declarat de reclamanta este nefondat, Curtea urmeaza a-l respinge.