Actiune in restituirea chiriei, terenul preluat de stat

Actiune in restituirea fructelor civile (chirie) pentru terenul preluat de stat in baza unui contract de donatie anulat. Distinctie intre posesorul de buna-credinta si posesorul de rea-credinta.

 

Efectele costatarii nulitatii donatiei. Obligatia statului de a restitui chiria incasata de la momentul promovarii actiunii in nulitatea donatiei.

 

Pentru dobandirea fructelor, posesorul trebuie sa fie de buna – credinta nu numai la momentul in care a intrat in stapanirea bunului frugifer, ci si in fiecare moment in care percepe fructele.

Aceasta solicitare este expres prevazuta in art. 487 Cod civil, in care se precizeaza ca buna-credinta inceteaza in momentul in care posesorul ia cunostinta de viciile titlului sau.

In doctrina, se apreciaza ca introducerea actiunii in justitie impotriva posesorului prin care se pune in discutie eficacitatea titlului sau cu privire la bunul frugifer si eventual, se solicita restituirea acestuia este de natura sa dovedeasca, in orice caz, incetarea bunei-credinte a paratului.

Proprietarul are dreptul al restituirea fructelor percepute de posesor dupa momentul in care acesta din urma a luat cunostinta de viciile titlului sau.

Raportand situatia imobilului, terenul in suprafata de 778 mp, ce a facut obiectul ofertei de donatie autentificata sub nr. 4809/14.09.1973 la Notariatul de Stat Galati la dispozitiile art. 485 Cod civil si in raport de scurtele consideratii teoretice mai sus expuse, Curtea constata ca posesia paratului Consiliul Local Isaccea asupra terenului in litigiu s-a intemeiat pe un just titlu, contractul de donatie incheiat intre absenti, paratul fiind de buna credinta in perioada 1974-2005 (data introducerii actiunii in justitie pentru constatarea nulitatii donatiei).

 

Art. 485, 486 Cod civil

 

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. 1876/88/2009, reclamanta L.A. a chemat in judecata pe paratul Consiliul Local al Orasului Isaccea, judetul Tulcea, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta se fie obligat sa ii restituie fructele civile (chiria) obtinute din inchirierea terenului de 778 mp preluat de parata in mod abuziv din proprietatea reclamantei, incepand cu data cand a fost pronuntata sentinta civila nr. 2034 din 21 iulie 2006 a Judecatoriei Tulcea, chirie in suma de 168.588, 2 USD (501.954, 4 lei).

In subsidiar, reclamanta a solicitat sa se constate ca a intervenit aprobarea tacita a cererii de restituire a fructelor civile conform O.U.G. nr.27/2003 asa cum a solicitat prin cererea nr.4508/11.06.2008.

La data de 18 februarie 2010 reclamanta si-a modificat actiunea, intelegand sa mareasca catimea pretentiilor sale, solicitand obligarea paratului sa ii restituie contravaloarea chiriei aferente terenului in suprafata de 778 mp pentru perioada 1974-2010, defalcata astfel:

- februarie 1974 (anul preluarii abuzive prin acceptarea donatiei) – 31 ianuarie 2004.

- 31 ianuarie 2004 - 31 ianuarie 2007 (data ramanerii definitive a sentintei prin care s-a anulat donatia);

- 31 ianuarie 2007 si pana in prezent.

Prin sentinta civila nr. 2872 din 18 noiembrie 2010 Tribunalul Tulcea a respins pe fond pretentiile reclamantei, ca nefondate.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut in esenta ca reclamanta nu este indreptatita sa obtina chiria perceputa de parat in perioada 1974-2010 intrucat intre parti nu a existat nicio conventie cu privire la inchirierea terenului.

In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca prin cererea nr.4508/11.06.2008 a solicitat paratului restituirea fructelor pe care le-a perceput pentru terenul in suprafata de 778 mp pe care l-a detinut in mod nelegal incepand cu data de 09.02.1974, cerere la care paratul nu a raspuns in mod expres ci numai i-a comunicat reclamantei o oferta de vanzare a acestui teren catre parata.

A mai aratat reclamanta ca prin cererea cu care a investit Judecatoria Tulcea la data de 18 noiembrie 2005, a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a ofertei de donatie imobiliara facuta de parintii sai ai autentificata sub nr.4809/14.09.1973 la Notariatul de Stat Galati si a actului autentificat de acceptare a ofertei de donatie facut de fostul Consiliu Popular al orasului Isaccea, autentificat sub nr.238/09.02.1974 de Notariatul de Stat Tulcea.

Judecatoria Tulcea, prin sentinta civila nr.2034/21 iulie 2006 a admis cererea, a constat nulitatea absoluta a celor doua acte si a dispus repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului prin restituirea dreptului de proprietate in patrimoniul reclamantei asupra terenului in suprafata de 778 mp, situat in Isaccea, str. N.B. nr.4.

A mai aratat reclamanta ca in situatia in care cele doua acte in baza carora terenul  a fost preluat au fost declarate nelegale, paratul in calitate de posesor de rea-credinta care cunoaste viciile titlului trebuie sa restituie proprietarului toate fructele indiferent daca le-a perceput sau le-a consumat ori nu.

Paratul desi a stiut ca terenurile la data donatiei sunt indisponibile si care pot fi instrainate numai pe baza unei autorizatii prealabile le-a preluat cu incalcarea dispozitiilor Legii nr.19/1968 si a Decretului nr.144/1958.

In aceste conditii paratul a fost in toata perioada 09.02.1974 - 21.07.2006 un posesor precar de rea-credinta.

Aceasta obligatie survine ca o sanctiune si nu depinde de termenul de prescriptie.

Mai mult, potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita.

Ori, in speta dreptul reclamantei de a cere restituirea fructelor de la posesorul de rea-credinta s-a nascut la data comunicarii catre reclamanta a sentintei civile nr.2034/21.07.2006 a Judecatoriei Tulcea.

In ceea ce priveste calculul acestor fructe, reclamanta a aratat ca a luat in considerare valoarea chiriei pe mp/luna pentru un teren care valoreaza ca pret de vanzare aproximativ 10 Euro/mp, respectiv aproximativ 1 Euro/mp insa nu s-a raportat la valoarea in euro/mp ci la valoarea USD.

In drept reclamanta a invocat dispozitiile art.485-486 Cod civil.

La termenul din 19 noiembrie 2009 instanta a dispus disjungerea celui de-al doilea capat de cerere referitor la constarea aprobarii tacite a cererii conform O.U.G. nr.27/2003 de capatul de cerere avand ca obiect restituirea fructelor civile.

Paratul a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune, sustinand ca termenul de prescriptie pentru introducerea actiunii de 3 ani a inceput sa curga de la data de 18 noiembrie 2005 cand a fost introdusa de catre reclamanta actiunea avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de donatie.

Ulterior, reclamanta si-a modificat actiunea in sensul ca a chemat in judecata in calitate de parat Orasul Isaccea prin Consiliul Local Isaccea.

In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri si proba cu expertiza tehnica care a avut ca obiectiv stabilirea valorii de piata a terenului in suprafata de 778 mp.

Examinand actele si lucrarile dosarului sub aspectul exceptiei prescriptiei dreptului la actiune instanta de fond a retinut ca exceptia nu este intemeiata.

Potrivit art.3 alin. (1) din Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, termenul prescriptiei este de 3 ani iar potrivit art.7 alin. (1) din acelasi act normativ prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de actiune sau dreptul de a cere executarea silita.

In speta dreptul la actiune s-a nascut la data de 31 ianuarie 2007 cand a fost pronuntata Decizia civila nr.66/c de catre Curtea de Apel Constanta, de la aceasta data incepand sa curga termenul prescriptiei de 3 ani pentru promovarea actiunii.

Cum actiunea de fata a fost introdusa pe rolul instantei la data de 24.09.2009, fiind depusa prin posta la data de 12.07.2009, ea fost promovata inlauntrul termenului de prescriptie de 3 ani.

In aceste conditii exceptia prescriptiei dreptului la actiune a fost respinsa ca nefondata.

Impotriva aceste sentinte, in termen legal a declarat apel
reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie sustinand ca prima instanta a retinut in mod gresit ca reclamanta nu este indreptatita la contravaloarea fructelor civile de care a fost privata in perioada 1974-2010, fructe produse de terenul in suprafata de 778 mp situat in intravilanul localitatii Isaccea, judetul Tulcea si preluat de catre stat in baza unui contract de donatie nul absolut.

Prin decizia civila nr. 66/31.01.2007 pronuntata de Curtea de Apel Constanta s-a statuat in mod irevocabil ca donatia incheiata intre autorii reclamantei si parat este lovita de nulitate absoluta si s-a dispus repunerea partilor in situatia anterioara, paratul fiind obligat sa restituie reclamantei terenul in suprafata de 778 mp. Intrucat Consiliul Local Isaccea nu a fost niciodata adevaratul proprietar al terenului, este obligat sa restituie reclamantei toate fructele culese si neculese din culpa sa, in perioada cuprinsa intre momentul preluarii terenului, anul 1974 si pana in prezent intrucat paratul nu si-a indeplinit obligatia de preluare a bunului catre reclamanta.

Se mai sustine de catre apelanta reclamanta ca paratul a fost un posesor de rea-credinta, el cunoscand inca de la momentul incheierii donatiei ca actul e lovit de nulitate absoluta, intrucat a avut ca obiect un teren situat in intravilanul localitatii Isaccea, iar acest teren intra sub incidenta Decretului nr. 144/1958 si a Legii nr. 19/1968, iar instrainarea lui prin acte intre vii (inclusiv donatie) era interzisa, singura modalitate de transmitere a proprietatii fiind mostenirea.

Conform art. 295 al. (2) Cod procedura civila, la solicitarea apelantei reclamante instanta de apel a dispus completarea materialului probator cu inscrisuri si expertiza de specialitate pentru stabilirea contravalorii chiriei aferente imobilului in litigiu, pentru perioada 1974-2010.

Analizand legalitatea hotararii Tribunalului Tulcea in raport de
criticile apelantei reclamante, Curtea constata urmatoarele:

1. A
ctiunea reclamantei in despagubire pentru obligarea paratului sa ii restituie fructele civile percepute in legatura cu terenul in suprafata de 778 mp situat in intravilanul orasului Isaccea, judetul Tulcea a fost structurata pe trei etape, respectiv pentru perioada februarie 1974 (data incheierii donatiei) - 17.11.2005, data promovarii actiunii in nulitatea donatiei; etapa a III-a cuprinsa intre 11 noiembrie 2005- 21 iulie 2007 (perioada derularii litigiului pentru redobandirea dreptului de proprietate asupra terenului, ca urmare a anularii donatiei) si perioada a II-a cuprinsa intre data solutionarii irevocabile a litigiului si data solutionarii prezentei cereri.

Asadar prima etapa se plaseaza anterior promovarii actiunii in constatarea nulitatii absolute a donatiei si urmeaza a fi analizata in raport de dispozitiile art. 485 Cod civil si de principiile ce guverneaza efectele nulitatii, in referire la principiul retroactivitatii efectelor nulitatii.

Prin efectele nulitatii se inteleg consecintele juridice ale aplicarii sanctiunii nulitatii.

Esenta efectelor nulitatii este exprimata in chiar definitia nulitatii: lipsirea actului juridic civil de efectele construirii normelor edictate pentru incheierea sa valabila. Unul  dintre principiile ce guverneaza efectele nulitatii actului juridic civil este efectul retroactivitatii potrivit caruia nulitatea nu produce efecte numai pentru viitor –
ex nunc
, ci si pentru trecut, -
ex tunc
, adica aceste efecte se suie pana in momentul incheierii actului juridic civil. In temeiul retroactivitatii efectelor nulitatii se ajunge in situatia in care partile n-ar fi incheiat actul juridic. Art. 485 Cod civil reglementeaza o exceptie de la retroactivitatea nulitatii, si anume pastrarea fructelor culese anterior anularii. In acest caz neretroactivitatea efectelor nulitatii se intemeiaza pe ideea de protectie a posesorului de buna-credinta. In acest sens, in mod constant in jurisprudenta, inclusiv in jurisprudenta instantei supreme s-a retinut: „constatarea nulitatii conventiei translative de proprietate nu justifica obligatia cumparatorului la restituirea fructelor culese, decat incepand cu data introducerii actiunii in anularea conventiei respectiv, deoarece pentru perioada anterioara el era indreptatit sa le culeaga in virtutea transmiterii si a posesiuni bunului… obiect al conventiei, scop in care, de altfel a fi fost predata posesiunea apartamentului catre cumparator”. (Decizia civila nr. 322/1980 a Sectiei civile a fostului Tribunal Suprem).

O problema ce se impune a fi clarificata este aceea daca paratul in calitate de donatar a fost de buna-credinta sau de rea-credinta in perioada cuprinsa intre momentul preluarii terenului (1974) si data promovarii actiunii in justitie pentru constatarea nulitatii donatiei incheiata intre absenti, in forma autentica.

Art. 485 Cod civil prevede ca „Posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat cand poseda cu buna-credinta”. Aceasta dispozitie este o exceptie de la regula conform careia fructele apartin proprietarului bunului frugifer, pe temeiul exercitarii firesti a atributului
jus fruendi
. Ca urmare, chiar daca proprietarul bunului frugifer care a pierdut posesia bunului o redobandeste pe calea actiunii in revendicare, sau ca urmare a repunerii in situatia anterioara, dupa anularea conventiei el nu va fi indreptatit sa ceara si restituirea fructelor de la posesorul de buna-credinta.

In aceasta materie, notiunea de buna-credinta are intelesul prevazut de art. 486 Cod civil: „Posesorul este de buna - credinta cand poseda ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate, ale carui viciuri nu-i sunt cunoscute”.

Rezulta din acest text ca, pentru a fi de buna-credinta, posesorul isi intemeiaza convingerea ca are un drept de proprietate asupra bunului pe un just titlu. Prin definitie, justul –titlu este „un titlu translativ de proprietate”, daca acesta nu este eficace. Asadar, un titlu care emana de la adevaratul proprietar, dar este nul absolut sau relativ, sau un titlu ce emana de la o persoana care nu este adevaratul proprietar constituie just titlu in aceasta materie.

Raportand situatia imobilului, terenul in suprafata de 778 mp, ce a facut obiectul ofertei de donatie autentificata sub nr. 4809/14.09.1973 la Notariatul de Stat Galati la dispozitiile art. 485 Cod civil si in raport de scurtele consideratii teoretice mai sus expuse, Curtea constata ca posesia paratului Consiliul Local Isaccea asupra terenului in litigiu s-a intemeiat pe un just titlu, contractul de donatie incheiat intre absenti, paratul fiind de buna credinta in perioada 1974-2005 (data introducerii actiunii in justitie pentru constatarea nulitatii donatiei).

Se constata ca prin hotararea judecatoreasca pronuntata de Judecatoria Tulcea si respectiv Curtea de Apel Constanta (sentinta nr. 2034 din 21 iulie 2006 si decizia civila nr. 66 C din 31 ianuarie 2007) s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca donatia incheiata intre absenti este lovita de nulitate intrucat oferta de donatie semnata tocmai de autorii reclamantei este nula, fiind intocmita cu incalcarea dispozitiilor art. 11 alin. (1) din Decretul nr. 144/1958 si Legea nr. 19/1968 (art. 2).

Astfel s-a retinut ca parintii reclamantei nu puteau face o oferta de donatie cu privire la terenul de 778 mp cat timp prin Legea nr. 19/1968 fusesera indisponibilizate terenurile fara constructii proprietate a persoanelor fizice sau juridice aflate in perimetrul construibil al oraselor, un astfel de teren putand fi transmis numai prin mostenire. Cum terenul in litigiu a intrat sub incidenta Legii nr. 19/1968 oferta de donatie autentificata sub nr. 4809/1973 la Notariatul de Stat Galati este lovita de nulitate. S-a mai retinut ca o alta cauza de nulitate a ofertei de donatie o constituie incalcarea de catre autorii reclamantei a dispozitiilor art. 11 al. (3) din Decizia nr. 144/1958, act normativ care prevedea ca instrainarea terenurilor cu sau fara constructii proprietate particulara, situate pe teritoriul oraselor, comunelor, se va putea face numai cu autorizatie de instrainare emisa de Comitetul executiv al Sfaturilor populare ori in cauza titularii ofertei de donatie, respectiv parintii reclamantei nu au obtinut o astfel de autorizare.

Nu poate fi retinuta ca fondata asertiunea reclamantei, in sensul ca paratul a fost de rea –credinta incepand cu anul 1974 intrucat a cunoscut faptul ca terenul in litigiu nu putea fi instrainat prin acte intre vii (donatie in speta) intrucat intra sub incidenta dispozitiilor legale mai sus invocate cat timp semnatarii ofertei de donatie au fost tocmai autorii reclamantei, care trebuiau sa cunoasca situatia juridica a terenului proprietatea lor, respectiv faptul ca terenul era indisponibilizat, iar instrainarea lui prin acte intre vii se putea realiza numai in baza unei autorizatii speciale.

Se retine ca nulitatea contractului de donatie a fost determinata tocmai de nulitatea ofertei de donatie, incheiata cu incalcarea normelor imperative ale Legii nr. 19/1968 si ale Decretului nr. 144/1958iar nu pentru vicierea consimtamantului parintilor reclamantei prin violenta sau dol provocata de paratul beneficiar al donatiei, provocata de paratul beneficiar al donatiei, situatie in care reclamanta nu poate invoca propria turpitudine (respectiv incorectitudinea autorilor sai) pentru a obtine protectia unui drept, conform principiului
nemo auditur propriam turpitudinem allegans
.

In raport de considerentele mai sus expuse Curtea constata ca fructele civile- (respectiv chiria), percepute de Consiliul Local Isaccea in perioada 1974-18.11.2005,  au fost culese de posesorul terenului detinut in baza unui just titlu si de buna credinta, situatie in care ele nu sunt datorate proprietarului donator, pretentiile reclamantei fiind nefondate in raport de dispozitiile art. 485 Cod civil.

2
.
C
urtea retine ca fiind fondate criticile reclamantei ce vizeaza fructele civile percepute de parata in perioada 18.11.2005 (data promovarii actiunii in justitie) - 18.12.2009 (data la care parata a reziliat contractul de inchiriere cu privire la garajele existente pe teren si a notificat reclamantei pozitia sa in referire la posesorii acestor garaje).

Pentru dobandirea fructelor, posesorul trebuie sa fie de buna – credinta nu numai la momentul in care a intrat in stapanirea bunului frugifer, ci si in fiecare moment in care percepe fructele.

Aceasta solicitare este expres prevazuta in art. 487 Cod civil, in care se precizeaza ca buna-credinta inceteaza in momentul in care posesorul ia cunostinta de viciile titlului sau.

In doctrina, se apreciaza ca introducerea actiunii in justitie impotriva posesorului prin care se pune in discutie eficacitatea titlului sau cu privire la bunul frugifer si eventual, se solicita restituirea acestuia este de natura sa dovedeasca, in orice caz, incetarea bunei-credinte a paratului.

Proprietarul are dreptul al restituirea fructelor percepute de posesor dupa momentul in care acesta din urma a luat cunostinta de viciile titlului sau.

In speta se retine ca reclamanta a solicitat constatarea nulitatii contractului de donatie la data de 18.11.2005, cand a promovat actiunea in justitie, de la aceasta data paratul a cunoscut viciile contractului de donatie respectiv cauzele nulitate ce au afectat validitatea ofertei de a dona si respectiv acceptarea ofertei de donatie, si implicit la aceasta data a incetat buna sa credinta, paratul datorand chiria perceputa de a titularii garajelor amplasate pe terenul in suprafata de 778 mp, de la aceasta data.

Desi prin Decizia civila nr. 66/C din 31 ianuarie 2007 pronuntata de Curtea de Apel Constanta s-a stabilit in mod irevocabil ca donatia incheiata intre autorii reclamantei si Consiliul Local al Orasului Isaccea este lovita de nulitate absoluta si s-a dispus repunerea partilor in situatia anterioara, ceea ce implica obligatia paratei de a proceda la restituirea terenului in suprafata de 778 mp, parata nu si-a executat obligatia, continuand sa dispuna de terenul proprietatea reclamantei, prin inchiriere.

Astfel, acest teren a continuat sa fie inchiriat unor terti care si-au amplasat garaje pe teren, parata incasand chirie in baza contractelor de inchiriere incheiate cu numitii M.G., D.V., U.G., M.N., P.F. I.S., P.G. si S.S., conform H.C.L. nr. 75/18.12.2009.

Abia la data de 18.12.2009 Consiliul Local al Orasului Isaccea a dispus rezilierea contractelor de inchiriere incheiate cu tertii chiriasi, mentionati in anexa la hotarare si a comunicat acestora ca datoreaza chirie dupa acest moment adevaratului proprietar.

Se retine ca dupa aceasta data paratul nu a mai perceput chirie pentru terenul in litigiul

In raport de aceasta situatie, constatand ca buna credinta a donatarului a incetat la data promovarii actiunii in nulitatea donatiei iar pe intreaga perioada a derularii litigiului si pana la data de 18.12.2009 a continuat sa dispuna de terenul in litigiu si sa perceapa fructele civile, desi cunostea viciile titlului sau, respectiv ii incetase calitatea de posesor al terenului in baza unui just titlu, Curtea constata ca paratul este dator sa restituie reclamantei fructele civile-chiria – perceputa de la titularii contractelor de inchiriere cu privire la garajele existente pe teren si mentionate in anexa nr. 1 la Hotararea nr. 75 din 18 decembrie 2005 emisa de Consiliul Local al Orasului Isaccea.

Referitor la cuantumul acestei chirii acesta urmeaza a fi determinat in faza de executare a prezentei hotarari, in raport de chiria mentionata in contractele de inchiriere mentionate in anexa nr. 1 la Hotararea nr. 75/18.12.2009 emisa de Consiliul Local al Orasului Isaccea.

3.
Se retin a fi nefondate criticile reclamantei ce vizeaza plata fructelor civile aferente perioadei 19.12.2009 si pana in prezent, fructe ce nu au mai fost percepute de parata.

Se constata ca dupa data rezilierii contractului de inchiriere cu tertii detinatori de garaje pe terenul in litigiu, paratul nu a impiedicat in nicio modalitate pe proprietarul terenului – reclamanta L.A. - sa dispuna de toate atributele dreptului sau de proprietate,  inclusiv de dreptul de a culege fructele (
jus fruendi
), reclamanta fiind raspunzatoare de pasivitatea in care s-a aflat.

Astfel, aceasta in calitate de proprietar al terenului, avea posibilitatea sa solicite titularilor garajelor sa ii plateasca o chirie pentru teren, sau in ipoteza in care paratii ii contestau acest drept, avea la dispozitie o actiune in revendicare impotriva tertilor persoane fizice, pentru a-i obliga sa ii lase terenul in litigiu in deplina proprietate.

Pierzand calitatea de proprietar al terenului, in urma constatarii nulitatii donatiei, paratul nu mai avea nicio calitate in care sa solicite tertilor persoane fizice ridicarea garajelor de pe terenul proprietatea reclamantei si nici nu se putea subroga in drepturile proprietarului pentru a promova o actiune in revendicare.

Ca urmare nu se poate retine culpa paratilor Consiliul Local al Orasului Isaccea ca, dupa data de 18.12.2009, nu a mai fost perceputa chirie pe terenul in litigiu si nici pentru faptul ca reclamanta nu a folosit bunul conform unei alte destinatii pe care ar fi vrut sa o dea terenului, aceasta din urma fiind singura vinovata de pasivitatea de care a dat dovada in raport cu tertii persoane fizice care i-au folosit terenul fara sa fi incheiat un contract de inchiriere cu proprietarul lui.

Pentru considerentele expuse, Curtea constata ca pretentiile reclamantei, aferente perioadei 19.12.2009 si pana in prezent sunt nefondate, Tribunalul Tulcea respingand in mod judicios aceasta cerere.

In raport de toate aceste considerente in baza art. 296 Cod procedura civila se va admite apelul reclamantei si se va schimba in parte hotararea apelata conform celor mai sus expuse, in sensul obligarii paratelor Orasul Isaccea si Consiliul Local al Orasului Isaccea sa restituie reclamantei chiria incasata in perioada 18.11.2005-18.12.2009, in temeiul contractelor de inchiriere mentionate in anexa la Hotararea nr. 75/18.12.2009 emisa de Consiliul Local al Orasului Isaccea.

Mentine restul dispozitiilor sentintei ce vizeaza respingerea pretentiilor reclamantei cu privire la chiria aferenta perioadei februarie 1974-18.11.2005 si 19.12.2009 si pana in prezent.

In baza art. 274 si art. 276 Cod procedura civila obliga paratii la 971 lei cheltuieli de judecata pentru fond si apel, corespunzatoare procentului in care au fost admise pretentiile reclamantei.

Decizia civila nr. 463/C/07.12.2011

Dosar nr. 1876/88/2009