Actiune civila in procesul penal, Daune morale, Criterii de apreciere a cuantumului

In absenta unor criterii legale pe baza carora sa se poata realiza o cuantificare obiectiva a daunelor morale, instanta este cea care va proceda la stabilirea acestora in raport cu consecintele negative produse de accidentul auto, importanta valorilor lezate partii civile, intensitatea si consecinta traumei psihice suferite, in ce masura a fost afectata situatia materiala si sociala a acesteia.

Despagubirile reprezentand daune morale trebuie sa fie rezonabile, aprecierea si cuantificarea acestora sa fie justa si echitabila, sa corespunda prejudiciului moral real si efectiv produs partii vatamate si suferite de aceasta, in asa fel incat sa nu se ajunga la o imbogatire fara just temei al celui indreptatit sa pretinda si sa primeasca daune morale, dar nici sa fie derizorii.

Evaluarea daunelor morale, neputand fi facuta in aceleasi conditii cu reparatia prejudiciilor patrimoniale, presupune stabilirea unor criterii specifice:

-
importanta sociala a valorii lezate prin savarsirea faptei ilicite, in acest caz, valoarea putand avea atat un continut subiectiv (implicand o pretuire din partea persoanei lezate), cat si un continut obiectiv, fiind expresia unei cerinte obiective a realitatii; - gravitatea, intensitatea durerilor psihice provocate; - repercursiunile asupra situatiei partilor civile, inclusiv in plan familial si social; - echitatea si rezonabilitatea reparatiei banesti care sa contribuie la acoperirea suferintelor pricinuite si nicidecum la o imbogatire fara just temei.

Asadar, intrucat in stabilirea daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, cuantumul acestora va fi apreciat de instanta la o suma rezonabila fata de suferinta partilor civile, subliniindu-se in acelasi context ca si solutia de condamnare a inculpatei la pedeapsa inchisorii, pronuntata in planul actiunii penale, asigura acestor parti civile satisfactia echitabila, directa si imediata, de ordin moral pentru nedreptatea suferita, justitia fiind infaptuita prin intrepatrunderea celor doua modalitati.

Asupra apelurilor penale de fata;

Retine ca, prin sentinta penala nr. 687 din data de 16 noiembrie 2017 pronuntata in dosarul nr. 4527/317/2017 al Judecatoriei Targu Carbunesti, s-au admis in parte actiunile civile formulate de partile civile D.N., D.E. si D.A. si s-a constatat ca partile civile D.N. si D.E. si-au constituit intre ele raport de solidaritate conventionala activa; a fost obligata partea responsabila civilmente Societatea de Asigurare - Reasigurare City Insurance S.A. la 14.564 lei catre oricare din partile D.N. si D.E., cu titlu de despagubiri civile; a fost obligata partea responsabila civilmente Societatea de Asigurare - Reasigurare City Insurance S.A. la 50.000 lei catre partea civila D.N. si la 45.000 catre partea civila D.E., cu titlu de daune morale; a fost obligata partea responsabila civilmente Societatea de Asigurare - Reasigurare City Insurance S.A. la 20.000 lei, catre partea civila D.A., cu titlu de daune morale.

S-a respins actiunea civila formulata de Serviciul Judetean de Ambulanta Gorj.

A fost obligata partea responsabila civilmente Societatea de Asigurare - Reasigurare City Insurance S.A. la cate 450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata pentru fiecare din partile civile D.N., D.E. D.A.; a fost obligata partea responsabila civilmente Societatea de Asigurare - Reasigurare City Insurance S.A. la 200 lei, cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca, prin sentinta penala nr. 594/25.10.2017 pronuntata de Judecatoria Tg. Carbunesti in dosarul 4527/317/2017, in baza art. 386 alin. 1 C.p.p. s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care inculpata P.M.D. din infractiunea de ucidere din culpa prev. de art. 192 alin 1 si 2 C.pen., in infractiunea de ucidere din culpa savarsita in modalitatea prev. de art. 192 alin 2 C.pen.

In urma admiterii cererii formulata de inculpata P.M.D. privind judecarea sa prin procedura prev. de art. 377 C.p.p., aceasta a fost condamnata la o pedeapsa de 2 ani si 2 luni inchisoare, dispunandu-se, in baza art. 91 C.pen., suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, fiind stabilit un termen de supraveghere de 2 ani si 2 luni, conform dispozitiilor art. 92 C. pen.; in baza art. 93 alin. (1) C.pen., a fost obligata inculpata ca, pe durata termenului de supraveghere, sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere: a) sa se

prezinte la Serviciul de Probatiune Gorj, la datele fixate de acesta; b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa; c) sa anunte, in prealabil,

schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile; d) sa comunice schimbarea

locului de munca; e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta

In baza art. 26 alin. 1 C.p.p., s-a dispus disjungerea actiunea civila si a fost stabilit termen de judecata la data de 19.10.2017, pentru cand partile au primit termen in cunostinta.

S-a retinut ca, potrivit procesului-verbal de cercetare la fata locului din data de 28.08.2015, intocmit de catre organele de politie, a rezultat ca, in data28.08.2015, organele de politie au fost sesizate prin intermediul nr. de urgenta 112 cu privire la faptul ca, pe drumul DJ 661, in com. S., sat D., jud. G., a avut loc un accident de circulatie din care a rezultat decesul unei persoane si, constatand aceasta, au efectuat activitati specifice (privind producerea accidentului rutier, urmele gasite la fata locului, avariile si distrugerile produse, masurile luate, etc).

S-a mai aratat ca, potrivit actelor de cercetare efectuate, a rezultat ca, in ziua de 28.08.2015, in jurul orelor 16:23, autoturismul marca VW Golf cu nr. de inmatriculare ..., condus de inc. P.M.D. se deplasa pe DJ 661, in com. S., sat D., jud. Gorj, din directia Turburea catre Tg. Carbunesti, iar la efectuarea virajului la stanga, pentru a intra in curtea imobilului proprietatea numitului Stana Danut, nu a acordat prioritate de trecere si a intrat in coliziune cu motocicleta marca Kawasaki cu nr. de inmatriculare ... , condusa din sens opus de numitul D.D. , din com. S., jud. G., iar in urma impactului, victima a decedat.

Din raportul de constatare medico-legala autopsie nr. 1391/ 15.12.2015 intocmit de SML Gorj, a rezultat ca moartea numitului D.D. a fost violenta si s-a datorat zdrobirii toracelui (fractura sternului, fracturi costale multiple, ruptura post traumatica pulmonara, cardiaca, hepatica, splenica, renala, fractura coloana vertebrala cervicala superioara si inferioara si dorsal inferioara), consecutiv unui politraumatism cranio-cerebral, toraco- abdominal si vertebro-medular acut, iar leziunile traumatice s-au putut produce in conditiile unui accident rutier si cele de la nivelul toracelui, fiind in legatura directa de cauzalitate cu decesul iar in sangele cadavrului nu a fost identificat alcool etilic.

Din buletinul de analiza toxicologica alcoolemie nr. 720/1403 din 31.08.2015 emis de S.M.L. Gorj, a rezultat ca inculpata P.M.D., in momentul conducerii autoturismului si producerii accidentului, nu consumase bauturi alcoolice, iar din Nota de Constatare Tehnica nr. 685 din 31.08.2015 a S.I.T.P. GJ15, a rezultat ca autoturismul cu nr. de inmatriculare ... corespunde din punct de vedere al sistemului de rulare, franare, directie, punti, suspensie, iluminare-semnalizare, avariile constatate fiind consemnate in aceasta, iar din raportul de verificare nr. 422154/02.09.2015 al Reprezentantei R.A.R. Gorj a rezultat ca motocicleta cu nr. de inmatriculare ... avea cadrul (sasiul) deformat, avariile constatate fiind consemnate in aceasta.

Prin acest raportul de expertiza intocmit de expert Maier Adrian din cadrul Biroului Local de Expertize Tehnice Gorj, au fost formulate urmatoarele concluzii:

• viteza de deplasare autoturismul marca VW Golf cu nr. de inmatriculare ..., condus de numita P.M.D., in momentul impactului , a fost estimata la 11.. .12 km/h ;
• viteza de deplasare a motocicletei marca Kawasaki cu nr. de inmatriculare ... , condusa de victima D.D. , in momentul impactului, a fost estimata la circa 52-59 km/h, iar in momentul aparitiei starii de pericol, ce l-a determinat pe conducatorul motocicletei sa execute manevre de evitare, a fost estimata la circa 60-69 km/h ;
• starea de pericol a fost creata de conducatoarea auto P.M.D., care a executat o manevra de virare spre stanga, patrunzand transversal pe contrasens, cu scopul de a patrunde pe un podet aflat pe partea stanga a drumului in raport cu directia initiala de deplasare, fara sa se asigure ca manevra executata se poate face fara pericol, avand drept consecinta intrarea in coliziune cu un vehicul care circula din sens opus, fiind incalcate prev. art.54 alin.1 din O.U.G 195/2002, intre incalcarea prevederilor legale si producerea accidentului existand legatura de cauzalitate; P.M.D. , putea evita producerea accidentului daca se asigura corespunzator inainte de patrunderea pe contrasens; victima D.D. a incalcat prevederile art.49 din O.U.G 195/2002.

Intrucat concluziile raportului de expertiza au fost neclare, avand in vedere si punctul de vedere al expertului parte Corici Gheorghe cu privire la viteza de deplasare a motocicletei, prin ordonanta din data de 14.10.2016 a fost dispusa efectuarea unei noi expertize de catre un expert din cadrul Laboratorului Interjudetean de Expertize Criminalistice Bucuresti.

Prin raportul nr. 420/19.12.2016, s-au concluzionat urmatoarele: - in functie de mijloacele materiale de proba relevate la locul faptei nu se pot stabili vitezele autovehiculelor implicate in accident in momentele premergatoare acestuia; in conditiile simularilor efectuate pe calculator, vitezele probabile a autovehiculelor in momentul impactului au fost de 12km/h in cazul autoturismului VW cu nr. ..., respectiv 68/km/k in cazul motocicletei Kawasaki cu nr. ...; in conditiile analizate in momentul patrunderii autoturismului VW, respectiv a coltului stanga fata a acestuia, pe sensul de mers al motocicletei, motocicleta se afla la o distanta S= de circa 43,5m fata de locul unde se afla autoturismul, pe un sector de drum aflat in aliniament, si ca atare in acel moment conducatoarea auto avea posibilitatea de a sesiza motocicleta; accidentul putea fi prevenit daca autoturismul VW cu nr. ... nu ar fi patruns pe sensul de mers al motocicletei Kawasaki pe o traiectorie de intersectare cu cea a acesteia, in urma initierii unei manevre de schimbare a directiei de mers/virare la stanga, de catre conducatoarea autoturismului ; conducatorul motocicletei nu putea opri pana la locul coliziunii si nu putea evita producerea accidentului. Numitul D.D. putea insa preveni producerea accidentului rutier daca ar fi circulat cu cel mult viteza maxima admisa de regula in interiorul unei localitati, 50 km/h, in situatia in care la data producerii evenimentului rutier viteza permisa pe sectorul respectiv de drum era cea maxim admisa de regula in interiorul unei localitati si anume 50 km/h; viteza maxima a motocicletei care permitea evitarea accidentului era de circa 61 km/h.

Totodata, s-a concluzionat ca producerea accidentului s-a datorat: manevrei de schimbare a directiei de mers (de virare la stanga) initiata de conducatoarea autoturismului VW in urma careia autoturismul a patruns pe sensul de mers al motocicletei Kawasaki pe o traiectorie de intersectare cu cea a acesteia si deplasarii motocicletei Kawasaki cu o viteza superioara celei maxime admise de regula in interiorul unei localitati de 50 km/h;

S-a constatat ca din analiza intregului probatoriu administrat in cursul urmaririi penale ca accidentul s-a produs din culpa comuna a persoanelor implicate.

Astfel, inculpata P.M.D. a executat o manevra de virare spre stanga, patrunzand transversal pe contrasens, cu scopul de a patrunde pe un podet aflat pe partea stanga a drumului in raport cu directia initiala de deplasare, fara sa se asigure ca manevra executata se poate face fara pericol, avand drept consecinta intrarea in coliziune cu un vehicul care circula din sens opus, fiind incalcate prev. art.54 alin.1 din O.U.G 195/2002, in care se prevede ca ”Conducatorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a directiei de mers, de iesire dintr-un rand de vehicule stationate sau de intrare intr-un asemenea rand, de trecere pe o alta banda de circulatie sau de virare spre dreapta ori spre stanga sau care urmeaza sa efectueze o intoarcere ori sa mearga cu spatele este obligat sa semnalizeze din timp si sa se asigure ca o poate face fara sa perturbe circulatia sau sa puna in pericol siguranta celorlalti participanti la trafic ”.

S-a retinut ca victima D.D. a condus motocicleta Kawasaki cu o viteza superioara celei maxime admise in interiorul unei localitati de 50 km/h, fiind incalcate prevederile art.49 din O.U.G 195/2002, in care se prevede ca, ” Limita maxima de viteza in localitati este de 50 km/h.”, acesta avand posibilitatea de a preveni producerea accidentului daca ar fi circulat cu viteza admisa, respectiv de 50 km/h.

Cu privire la temeiurile raspunderii civile, instanta a constatat ca infractiunea de ucidere din culpa pentru care inculpata P.M.D. a fost gasit vinovata este apta de a produce prejudicii de natura materiala si morala apte de a fi reparate pecuniar ori compensate in conformitate cu disp. art. 1357 si art. 1390 C.civ., avandu-se in vedere si disp. art. 1371 alin. 1 C. civ., in sensul existentei unei culpe comune apreciata ca fiind aproximativ egala a inculpatei si a victimei.

Instanta de fond a retinut ca, prin comportamentul in trafic, inculpata a generat o culpa mai usoara, aceasta neasigurandu-se suficient, mai ales in conditiile in care probabil vizibilitatea in fata a fost obturata o perioada de timp de masina de teren venita din spate si a depasit-o avansand, insa oprind si apoi facand manevra in conditiile defectuoase aratate cu o viteza mica de maxim 12 km/h (viteza de deplasare normala a unei persoane este de 5-6 km/h) in timp ce victima ce conducea o motocicleta ce prezinta mai putine elemente de siguranta decat un autoturism si evident are un echilibru mai putin stabil avea o viteza anterioara impactului indicata de experti de 52 - 59 km/h chiar de 68km/h (ultima expertiza), peste aceea legala si care in mod rezonabil il expunea unui pericol suplimentar atat pe el dar si pe alti participanti la trafic(pietoni), cu atat mai mult cu cat sectorul de drum este unul comunal demarcat de linie discontinua si in genere neprevazut ca unul aflat in zona urbana cu locul semnalizate pentru traversarea pietonilor.

S-a retinut ca, prin decesul victimei D.D. au fost provocate prejudicii morale membrilor familie sale, insa, la aprecierea gravitatii s-a avut in vedere criteriul legaturii de rudenie si implicit al afinitatii neuitandu-se gradul de culpa comuna stabilit. Pe langa acest criteriu, s-au avut in vedere si realele legaturi afective ale victimei cu cei ce pretind astfel de daune, legaturi afective care, chiar in prezenta rudeniei de sange, au un fond mai redus in raport de legaturi create ulterior, indicand aici ca, in mod normal, intre o persoana aflata in pragul intemeierii unei familii si un ascendent direct, exista o legatura ramasa subsidiara noilor legaturi create prin relatia nou creata.

Si varsta persoanei aflate in grad de rudenie cu victima decedata este cu siguranta un criteriu de apreciere al daunei morale, diferentiindu-se aici varste la care dezechilibrul emotional se poate estompa mai repede ori in alte cazuri deloc ca particularitate aratandu-se ca testimoniul aratat afectarea majora in raport de celelalte parti civile a tatalui victimei

Impotriva acestei hotarari au declarat apel - in termenul prevazut de lege - partile civile D.A., D.N. si D.E., solicitand desfiintarea sentintei penale pronuntate si, rejudecand, majorarea sumelor acordate atat cu titlu de daune materiale, cat si cu titlu de daune morale; sa precizat ca suma de 80.000 lei solicitata cu titlu de daune materiale reprezinta cheltuieli de inmormantare, cheltuieli cu pomenile si parastase pana in prezent, precum si cele care se vor efectua in viitor, despagubiri care au fost dovedite cu probele administrate, instanta de fond in mod nelegal acordand o suma mult mai mica, fara a avea in vedere documentele justificative depuse de partile civile si de declaratiile martorilor; cu privire la suma acordata cu titlu de daune morale, s-a aratat ca, fara nici o justificare, instanta de fond a facut o diferentiere intre sumele acordate parintilor victimei si fratelui acesteia, desi, din probele administrate rezulta relatiile stranse de afectivitate ale victimei cu parintii si fratele; s-a mentionat ca se impune majorarea cuantumului daunelor morale la suma de 250.000 lei pentru fiecare parte civila, in raport de suferintele psihice provocate acestora

Apelurile declarate de partile civile D.E. si D.A. sunt fondate, iar apelul declarat de partea civila D.N. este nefondat.

Analizand hotararea apelata in raport de criticile invocate si din oficiu, in limitele prev de art. 417 alin. 2 C.p.p., se constata urmatoarele:

Prin sentinta penala nr. 594 din 25 octombrie 2017 a Judecatoriei Tg. Carbunesti, inculpata P.M.D. a fost condamnata la pedeapsa de 2 ani si 2 luni inchisoare cu suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prev de art. 192 alin. 2 C.p., constand in aceea ca, la data de 28 august 2015, in jurul orei 16:23, in timp ce conducea autoturismul marca VOLSKWAGEN GOLF pe DJ 661, in comuna Saulesti, jud. Gorj, in directia Tg. Carbunesti, la efectuarea virajului la stanga pentru a intra in curtea imobilului proprietatea numitului S.D., nu a acordat prioritate de trecere si a intrat in coliziune cu motocicleta condusa din sens opus de victima D.D. , iar in urma impactului a rezultat decesul acestuia din urma.

Din probele administrate in cauza, instanta, la solutionarea laturii penale a cauzei, a stabilit culpa comuna a inculpatei si victimei in producerea accidentului, respectiv inculpata a executat o manevra de virare spre stanga, patrunzand pe contrasens fara a se asigura ca manevra se poate executa fara pericol, incalcand prevederile art. 54 alin. 1 din OUG 195/2002, iar victima a incalcat prevederile art. 49 din acelasi act normativ, circuland cu o viteza superioara celei maxime admisa in localitate.

Motivul de apel formulat de partile civile privind gresita solutionare a actiunii civile, constand in stabilirea gresita in opinia acestora a cuantumului daunelor materiale acordate de instanta de fond, este nefondat.

Astfel, pentru solutionarea laturii civile a cauzei, mentionam ca raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, instituita prin dispozitiile Codului civil, care constituie temeiuri pentru stabilirea conditiilor generale ale raspunderilor, prevede ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer a fi intrunite cumulativ mai multe conditii referitoare la existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciu.

Intrucat, in cauza de fata, se constata indeplinite toate conditiile mai sus, inclusiv conditiile pentru a se putea obtine repararea prejudiciului (sa fie cert si sa nu fi fost reparat inca), actiunea civila promovata de partile civile urmeaza a fi solutionata in raport de principiul general si obligatoriu, respectiv cel al repararii integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicita.

Spre deosebire de dreptul penal, unde gravitatea vinovatiei prezinta o importanta deosebita, constituind ea insasi un factor determinant pentru incriminarea faptei si pentru aplicarea pedepsei, nu aceeasi este situatia in dreptul civil, unde se retin doua reguli principale, respectiv raspunderea civila delictuala opereaza, in principiu, pentru cea mai usoara culpa si ca, indiferent de gravitatea vinovatiei, obligatia de reparare a prejudiciului cauzat este integrala - cuantumul despagubirilor depinde asadar de intinderea prejudiciului si nu de gravitatea vinovatiei (aceasta nu inseamna insa ca gravitatea vinovatiei nu prezinta nici un interes in materia raspunderii civile delictuale, in special culpei comune) -.

In raport de aceste considerente de ordin teoretic se apreciaza ca instanta de fond, cu privire la prejudiciul material incercat de catre partile civile, a retinut ca s-a facut in parte dovada existentei acestuia prin inscrisuri si declaratii de martori, astfel incat aceasta a fost admisa in parte, in limita sumei de 14.564 lei, diminuata in raport de culpa retinuta in sarcina victimei in producerea accidentului (in acest sens sunt inscrisurile depuse de partile civile si declaratiile martorilor A.S. C., V.I.).

Apelantii - parti civile D.N. si D.E. au solicitat prin cererea de constituie ca parti civile formulata in faza de cercetare judecatoreasca, in sedinta publica de la data de 19 octombrie 2017, obligarea asiguratorului la plata sumei de 80.000 lei reprezentand cheltuieli de inmormantare, cheltuieli pentru pomenile si parastasele efectuate pana in prezent, precum si pentru cele care se vor efectua conform cultului ortodox pana la 7 ani, dar si la suma de 500.000 lei cu titlu de daune morale.

Potrivit art. 1357 alin. 1 si 2 Cod civil, cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare, autorul prejudiciului raspunzand pentru cea mai usoara culpa. Din interpretarea dispozitiilor legale de mai sus rezulta conditiile angajarii raspunderii civile delictuale, respectiv: existenta unei fapte ilicite, a prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre acestea si vinovatie, elemente care au fost identificate cu ocazia analizarii infractiunii retinuta in sarcina inculpatei sub aspectul elementelor sale constitutive.

Pentru a da nastere dreptului la reparatiune prejudiciul cauzat prin activitatea ilicita a inculpatei trebuie sa fie unul cert atat sub aspectul existentei sale, cat si sub aspectul intinderii acestuia, sa fie actual, direct si personal si sa nu fi fost reparat (art. 1385 Cod civil), drept la reparatie care se naste din ziua cauzarii prejudiciului (art-1381 alin. 2 Cod civil).

In ceea ce priveste despagubirile pentru daune materiale, acestea sunt supuse unei riguroase probatiuni, sarcina probei fiind in sarcina partii civile.

In acest context, instanta de fond a apreciat ca, este dincolo de orice indoiala ca partile civile D.N. si D.E. in mod real au efectuat cheltuieli de inmormantare si pomeni pana in prezent in limita sumei de 14.564 lei, conform chitantelor, facturilor si declaratiilor martorilor mentionati mai sus.

Mentionam ca, potrivit jurisprudentei CEDO, partea civila poate obtine rambursarea prejudiciului materiale in masura in care s-a stabilit realitatea acestuia precum si caracterul rezonabil al cuantumului, instanta de judecata fiind obligata a suplini administrarea probelor si motivarea, din aceasta perspectiva normele de drept european putand stabili in echitate o suma corespunzatoare in favoarea partii civile (cauza Comingersoll c. Portugaliei, 2000).

Ori, in cauza de fata asa cum am aratat si mai sus, instanta de fond a administrat probele solicitate de catre partile civile in dovedirea daunelor materiale, cuantumul acordat de catre aceasta respectiv 14.564 lei, redus corespunzator gradului de culpa al victimei in producerea accidentului, fiind cel care a rezultat in mod cert din aceste probe.

Motivul de apel formulat de partile civile D.E. si D.A. privind cuantumul daunelor morale acordate de instanta de fond, este fondat, iar motivul de apel formulat de partea civila D.N. - avand acelasi obiect - este nefondat.

Cu privire insa la daunele morale, partile nu au contestat existenta acestora, singura problema care se ridica fiind aceea a cuantificarii acestora, neexistand criterii legale de determinare, iar jurisprudenta in sistemul nostru juridic nu este izvor de drept, cu exceptia deciziilor instantei supreme si a hotararilor Curtii Europene a Drepturilor Omului. In absenta unor criterii legale pe baza carora sa se poata realiza o cuantificare obiectiva a daunelor morale, instanta este cea care va proceda la stabilirea acestora in raport cu consecintele negative produse de accidentul auto, importanta valorilor lezate partii civile, intensitatea si consecinta traumei psihice suferite, in ce masura a fost afectata situatia materiala si sociala a acesteia.

Referitor la despagubirile ce reprezinta daune morale, instanta suprema a statuat ca despagubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul ca acestea nu se probeaza, ci se stabilesc de instanta de judecata prin evaluare, aceeasi instanta, statuand - referitor la acordarea daunelor morale - principiul judecarii in echitate. Asadar, atat instantele nationale cat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu opereaza cu criterii de evaluare prestabilite, ci judeca in echitate, procedand la o apreciere subiectiva a circumstantelor particulare ale cauzei, in functie de care se stabileste intinderea reparatiei pentru prejudiciul suferit.

Ori, legislatia privind punerea in aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, prevede ca stabilirea despagubirilor reprezentand daune morale in cazul vatamarii corporale sau al decesului unei persoane, victima a unui accident rutier, trebuie sa fie „in conformitate cu legislatia si jurisprudenta din Romania”.

Mentionam, de asemenea, ca despagubirile reprezentand daune morale trebuie sa fie rezonabile, aprecierea si cuantificarea acestora sa fie justa si echitabila, sa corespunda prejudiciului moral real si efectiv produs partii vatamate si suferite de aceasta, in asa fel incat sa nu se ajunga la o imbogatire fara just temei al celui indreptatit sa pretinda si sa primeasca daune morale, dar nici sa fie derizorii.

Aplicand aceste dispozitii legale la situatia de fapt retinuta in cauza, instanta de fond a constatat indeplinite conditiile necesare pentru angajarea raspunderii civile delictuale in ceea ce priveste partile civile, insa nu a stabilit corect sumele acordate cu titlu de daune morale partilor civile D.A. si D.E., instanta de apel apreciind ca se impune majorarea acestora la suma de 50.000 lei, fiecare, suferinta morala provocata partilor civile prin decesul fiului, respectiv fratelui, fiind de natura a justifica acordarea acestor unor daune intr-un cuantum egal cu cel acordat partii civile D.N., tatal victimei.

Apreciem ca, desi sumele reprezentand daune morale se acorda separat fiecarei parti civile, raportat la natura acestui prejudiciu, in cauza de fata, in raport de natura relatiilor de rudenie dintre partile civile si victima - respectiv parinti si frate - nu se impune a se efectua o diferentiere in ceea ce priveste cuantumul sumei acordata cu titlu de daune morale.

Evaluarea daunelor morale neputand fi facut in aceleasi conditii ca ale celor patrimoniale, presupune stabilirea unor criterii specifice. Un asemenea criteriu ar fi putea fi importanta sociala a valorii lezate prin savarsirea faptei ilicite. In acest caz, valoarea poate avea atat un continut subiectiv (implicand o pretuire din partea persoanei lezate), dar si un aspect subiectiv, fiind expresia unei cerinte obiective a realitatii. In raport cu valoarea lezata se mai poate avea in vedere drept criteriu si gravitatea, precum si intensitatea durerilor psihice provocate, precum si repercusiunile asupra situatiei partilor civile, inclusiv in plan familial si social. De asemenea, un alt criteriu ar putea fi acela al echitatii, si anume ca daunele morale sa exprime cerintele de dreptate si echitate. In acelasi timp insa, asa cum am aratat, cuantumul daunelor morale trebuie sa fie caracterizat prin rezonabilitate, sa contribuie la acoperirea suferintelor pricinuite si nicidecum la o imbogatire fara just temei.

Asadar, intrucat in stabilirea daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, cuantumul acestora va fi apreciat de instanta de apel la o suma rezonabila fata de suferinta partilor civile, subliniindu-se in acelasi context ca si solutia de condamnare a inculpatei la pedeapsa inchisorii, pronuntata in planul actiunii penale, asigura acestor parti civile satisfactia echitabila, directa si imediata, de ordin moral pentru nedreptatea suferita, justitia fiind infaptuita prin intrepatrunderea celor doua modalitati.

Raportat la considerentele de mai sus, motivul de apel formulat de partea civila D.N. privind majorarea cuantumului daunelor morale, este nefondat, instanta de fond apreciind in mod corect ca suma de 50.000 lei, ca urmare a reducerii in raport de gradul de culpa al victimei in producerea accidentului, este echitabila si rezonabila in raport de criteriile mentionate in jurisprudenta si practica instantelor de judecata.

In raport de aceste considerente, apelurile declarate de partile civile D.E. si D.A., sunt fondate, astfel incat, in baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., vor fi admise, se va desfiinta sentinta apelata, in parte si, rejudecand, se va majora cuantumul despagubirilor acordate partilor civile D.E. si D.A. la 50.000 lei, fiecare, cu titlu de daune morale, sume la care va fi obligat asiguratorul Societatea de Asigurare - Reasigurare City Insurance S.A.

Constatand legalitatea si temeinicia celorlalte rezolvari judiciare ale cauzei, se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate.

In raport de aceleasi considerente, apelul declarat de partea civila D.N., este nefondat, astfel incat, in baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., va fi respins.

In baza art. 275 alin. 2 C.p.p., va fi obligat apelantul D.N. la plata sumei de 100 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
(Decizia nr. 557 din 17 aprilie 2018, Sectia Penala si pentru cauze cu minori - rezumat judecator Liana Balaci)