Acordarea daunelor morale prin hotarare judecatoreasca, Momentul de la care curg penalitatile de intarziere, in caz de neplata

Legea nr. 136/1995

• Ordinul CSA nr. 13/2011
• Inalta Curte de Casatie si Justitie: Decizia nr. 2977/09.10.2014

Curtea constata ca acordarea penalitatii de intarziere de 0,2% calculata asupra sumei daunelor morale pe zi de intarziere, incepand cu a 11 zi de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti este corecta, intrucat cererea depusa la asigurator pentru acordarea de daune morale titularului dreptului, in cuantumul liber apreciat de acest titular, nu obliga asiguratorul sa se conformeze unei asemenea cereri, deoarece asa cum titularul dreptului are libertatea de a fixa obiectul pecuniar al daunelor morale, tot astfel, asiguratorul este indreptatit sa nu fie de acord cu un astfel de obiect sau cu suma solicitata de titular. Aceasta intrucat evaluarea si acordarea daunelor morale sunt guvernate de criterii subiective, care pot diferi in procesul cererii si acordarii lor. Pe de alta parte, daunele morale rezulta dintr- un prejudiciu moral care, desi are o geneza ex tunc, se determina post factum, prin evaluare de catre instanta judecatoreasca, in absenta unui acord intre titularul dreptului si asigurator. Prin urmare, daunele morale nu sunt debite decat de la data acordarii lor, iar sanctiunea penalitatii de intarziere pentru neplata daunelor morale, evaluate si acordate de instanta, nu poate decat sa urmeze unei hotarari judecatoresti definitive, deoarece penalitatea insasi reprezinta un accesoriu al debitului principal stabilit cu titlu de daune morale, prin aceeasi hotarare judecatoreasca. In acest sens s-a pronuntat, de altfel, si inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr. 2977/09.10.2014, statuand ca pana la momentul pronuntarii unei hotarari judecatoresti definitive, care sa stabileasca un anumit cuantum al daunelor morale, acestea nu au caracter cert, lichid si exigibil, astfel incat sa fie purtatoare de penalitati de intarziere.

(Sectia a II-a civila, Decizia civila nr. 507 din 15 iunie 2016,

Conf. univ. dr. M.B.)

Prin sentinta civila nr. 56/28.01.2016 pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 1756/108/2015 s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei P.P.M. si s-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta P.P.M. impotriva paratei G.A. SPA prin SC I.I. SRL Bucuresti, fiind obligata parata G.A. SPA prin SC I.I. SRL sa plateasca reclamantei daune morale in cuantum de 50.000 lei, precum si penalitati de intarziere in cuantum de 0,2
%
pe zi de intarziere, calculate asupra acestei sume incepand cu a 11-a zi de la data ramanerii definitive a hotararii si pana la data achitarii efective a acestei sume.

Pe fond, cu privire la despagubirile morale solicitate in suma de 200.001 lei instanta a constatat ca acestea sunt partial intemeiate.

Astfel, tatal reclamantei, numitul P.C. a decedat in urma accidentului de circulatie produs in data de 13.10.2012 pe DN 7 in afara localitatii Odvos, com Conop, jud. Arad, de catre numitul G.D.I., ca urmare a patrunderii acestuia pe contrasens.

Din Rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Lipova din 29.02.2014, in conditiile in care faptuitorul a decedat in urma accidentului pe care el insusi 1 -a provocat, aceasta fiind o situatie in care actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, in cauza s-a dispus neinceperea urmaririi penale impotriva faptuitorului G.D.I. pentru savarsirea a mai multor infractiuni de ucidere din culpa prevazute de art.178 alin. (2) si (5) si art. 184 din Vechiul Cod Penal, vinovatia acestuia rezultand fara echivoc din inscrisurile aflate la dosarul penal precum si din expertiza tehnica in specialitatea auto efectuata in cauza.

Deoarece legislatia din Romania nu contine norme pentru determinarea cuantumului daunelor morale, criteriul de determinare al acestora in reprezinta jurisprudenta.

Conform dreptului romanesc, jurisprudenta nu constituie izvor de drept.

Reglementarea cuprinsa la art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul CSA nr.14/2011 - ce prevede ca, la stabilirea despagubirilor in caz de deces, se au in vedere in privinta daunelor morale „legislatia si jurisprudenta din Romania” - tinde sa acorde statut de izvor de drept jurisprudentei.

Nu exista criterii legale pentru determinarea daunelor morale suferite ca urmare a pierderii unei persoane apropiate, traumele create in aceasta situatie fiind incomensurabile.

Practica judiciara in materie este, insa, constanta in sensul ca daunele morale nu reprezinta o reparare a prejudiciului, ci ele au rolul de a compensa respectivul prejudiciu.

Astfel, daunele morale acordate urmaresc sa asigure partii vatamate o alinare in conditii de viata mai confortabile, sa permita acesteia ca, la un moment dat, sa poata realiza un transfer de afectivitate.

In ceea ce priveste daunele morale solicitate de reclamanta P.P.M., instanta a retinut ca, in urma decesului tatalui sau, P.C. in accidentul produs in data de 13.10.2012 reclamanta a suferit, in mod evident, traume care justifica dreptul acesteia la plata unor daune morale din partea paratei.

La stabilirea cuantumului acestora instanta a avut in vedere criteriile, verificate prin coroborarea inscrisurilor cu declaratiile martorilor audiati B.V.G. si B.V.D.: relatia de rudenie dintre reclamanta si defunct, gradul de afectiune existent intre acestia, imprejurarea ca reclamanta a locuit si a gospodarit impreuna cu defunctul, ca se afla in intretinerea acestuia, imprejurarea ca prin deces a avut loc o dezmembrare a familiei, reclamanta chiar majora -19 ani la data accidentului, locuia cu defunctul, neavand propria ei viata de familie independenta, urmand sa creasca fara a beneficia de sprijinul si indrumarea tatalui sau, varsta, profesiunea defunctului si starea familiala.

In privinta penalitatilor de intarziere pentru daunele morale, prin Decizia nr. 2977/09.10.2014 Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca: ,,legea nu prevede obligatia asiguratorului de a plati daunele morale solicitate de catre persoanele vatamate in urma producerii unor accidente de circulatie, la nivelul pretentiilor acestora si la momentul solicitarii acestora. Este evident ca, in situatia in care, intre societatea de asigurare si persoanele vatamate nu se incheie o tranzactie prin care partile sa stabileasca, prin comun acord, o suma certa, cu titlu de despagubiri, in vederea acoperirii prejudiciului material si moral produs, nu se poate considera ca asiguratorul nu si-a indeplinit obligatia de a plati despagubirile cuvenite persoanelor vatamate. In aceasta situatie, cuantificarea prejudiciului, in special a celui moral, va fi stabilita de catre instanta de judecata, prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti. Astfel, pana la momentul pronuntarii unei hotarari judecatoresti definitive, care sa stabileasca un anumit cuantum al daunelor morale, acestea nu au caracter cert, lichid si exigibil, astfel incat sa fie purtatoare de penalitati de intarziere”.

Cum accesoriile nu pot curge mai devreme de data la care debitul principal devine scadent, a fost considerat nefondat capatul de cerere referitor la obligarea paratei la penalitati de intarziere incepand cu data de 17.05.2014.

Cum in speta, cuantumul despagubirii morale s-a stabilit abia prin proces, nu s-a pus problema obligarii paratei la penalitati de intarziere pentru trecut, asa cum a cerut reclamanta, ci doar pe viitor se va putea pune aceasta problema, in caz de neplata a despagubirilor in 10 zile de la primirea hotararii definitive.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamanta P.P.M. solicitand admiterea apelului si modificarea hotararii primei instante in sensul majorarii daunelor morale acordate de prima instanta si a obligarii paratei la plata de penalitati conform petitelor actiunii introductive de instanta.

Examinand apelul astfel cum a fost formulat prin prisma motivelor invocate in fapt si in drept, prin luarea in considerare a apararilor formulate dec parata prin intampinare, potrivit art. 476 - 482 Cod procedura civila, Curtea constata ca apelul este nefondat, urmand sa fie respins, pentru urmatoarele considerente.

Criticile apelantei se concentreaza asupra cuantumului redus a daunelor morale acordate de prima instanta si a neacordarii penalitatilor de intarziere de la data depunerii cererii de acordare a despagubirilor la asigurator.

Relativ la prejudiciul moral invocat de reclamanta, avand ca geneza decesul tatalui acesteia, in conditiile producerii unui accident rutier, Curtea releva ca
pretium dolores,
semnificand daunele morale la care este indreptatita victima in calitate de apartinator al persoanei decedate, in concret fiica acestei persoane, se evalueaza in raport de criterii subiective, asupra carora judecatorul are o larga marja de apreciere, limitele acestei aprecieri fiind cele care releva justul echilibru intre dauna morala suferita si despagubirea ce trebuie acordata pentru a asigura compensarea suferintelor titularului dreptului la daune morale.

Printre criteriile subiective se situeaza raporturile existente intre persoana decedata si titularul dreptului la daune, intensitatea raporturilor de afectiune si de sprijin moral si material existent intre aceste persoane, pana la data producerii evenimentului, consecintele lipsirii, in persoana titularului dreptului pe viitor de prezenta, afectiunea si sentimentele care au creat un mod de viata anterior firesc pentru raportul de familie dintre cele doua persoane, eventualele sechele psihice, constatate in privinta titularului dreptului ca o consecinta a pierderii persoanei decedate, reprezentand pentru titular o ruda apropiata. Cuantumul daunelor morale nu pot fi egalizate de la o cauza judiciara la alta intrucat circumstantele proprii fiecarei cauze nu sunt identice, asa cum nici traumele psihice incercate de titulari dreptului la prejudiciul moral, nu sunt identice.

Toate aceste criterii au fost avute in vedere de prima instanta si s-a considerat ca un cuantum de 50.000 lei reprezentand daune morale, pentru pierderea tatalui reclamantei, asigura o justa si integrala despagubire si ca un astfel de cuantum nu duce la o imbogatire fara justa cauza.

Curtea retine ca fiind judicioasa aprecierea primei instante, iar in lipsa altor probe sau situatii de fapt invocate in apel, nu are motive pentru a schimba cuantumul acestor daune.

In ceea ce priveste critica asupra momentului de la care prima instanta a acordat plata penalitatilor de intarziere, a 11-a zi de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti, Curte constata ca este corecta dispozitia instantei intrucat cererea depusa la asigurator pentru acordarea de daune morale de catre titularul dreptului, in cuantumul liber apreciat de catre acest titular, nu obliga asiguratorul sa se conformeze unei asemenea cereri, deoarece asa cum titularul dreptului are libertatea de a fixa obiectul pecuniar al daunelor morale, tot astfel asiguratorul este indreptatit sa nu fie de acord cu un astfel de obiect, sau cu cel putin cuantumul solicitat de titular. Aceasta intrucat asa cum s-a aratat atat evaluarea cat si acordarea acestor daune morale sunt guvernate de criterii subiective, astfel ca pot diferii in procesul de cerere si acordare a lor.

Pe de alta parte daunele morale se constituie intr-un prejudiciu moral care desi are o geneza
ex tunc

se determina
post factum

prin evaluare de catre instanta judecatoreasca, in absenta unui acord intre titularul dreptului si asigurator.

Prin urmare, sanctiunea penalitatii de intarziere pentru neplata daunelor morale, evaluate si acordate de instanta, nu poate decat sa urmeze unei hotarari judecatoresti definitive, deoarece penalitatea insasi reprezinta un accesoriu al debitului principal stabilit cu titlu de daune morale, prin aceiasi hotarare judecatoreasca.

Astfel fiind, se va respinge apelul declarat de P.P.M. impotriva sentintei civile nr. 56/28.01.2016 pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 1756/108/2015.