Abateri judiciare. Amenda judiciara. Solutionarea cererii de anulare/reducere amenda judiciara aplicata de procuror prin ordonanta. Temeinicie.

 

 

Curtea de Apel Ploiesti - Sectia Penala si pentru cauze cu minori si familie – incheierea definitiva a judecatorului de drepturi si libertati din 27 iulie 2016

 

Date fiind imprejurarile de fapt si de drept relevate in ordonanta atacata, precum si evidentele informatizate ale instantei, materializate in procesul verbal, desi nu se poate contesta exercitiul dreptului de petitionare si accesului liber la justitie, care sunt de asemenea garantate legal si constitutional,  cu toate acestea, formularea succesiva a unei multitudini de  plângeri penale, impotriva unor multipli subiecti procesuali implicati in calitate de organe judiciare - judecatori, procurori, avocati, executori judecatoresti, lucratori de politie - prin care se solicita antrenarea raspunderii lor penale, prin imputarea unor infractiuni in legatura cu instrumentarea/participarea la solutionarea cauzelor, fara obiectivare vreunui element serios si a unor indicii din care sa reiasa exercitarea abuziva a functiilor sau atributiilor incredintate ori comiterea vreunui alt act care sa configureze continutul constitutiv al unei infractiuni, nu poate reprezenta decât exercitiul abuziv al unor drepturi procesuale si procedurale recunoscute de lege, incercându-se asadar crearea unei aparente de temeinicie a actiunilor judiciare promovate de titularul cererii, dar exclusiv prin acreditarea ideii ca organele judiciare ca subiecti procesuali, ar comite ilegalitati in legatura cu raporturile juridice in care este implicata titularul cererii de anulare/reducere amenda judiciara.

Prin
Ordonanta de clasare nr. 366/P/2016 din data de 27 iunie 2016
a procurorului din cadrul Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Ploiesti s-a dispus clasarea cauzei clasarea cauzei privind sesizarea numitei C.M. sub aspectul comiterii infractiunilor de abuz in serviciu, prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal, furt calificat prev, de art. 229 Cod penal, fals material in inscrisuri oficiale prev. de art. 320 alin. 1 Cod penal, fals intelectual prev. dc art 321 alin. 1 Cod penal, fals in inscrisuri sub semnatura privata prev. de art. 322 alin. 1 Cod penal, uz de fals prev. de art. 323 Cod penal, delapidare r rev. de art 295 alin. 1 Cod penal, tainuire prev. de art. 270 alin. 1 Cod penal, favorizarea infractorului prev. de art. 269 alin. 1 Cod penal, uzurparea functiei prev. de art. 300 Cod penal si conflict de interese prev. de art. 301 alin. 1 Cod penal, intrucât faptele sesizate nu exista.

In legatura cu magistratii judecatori C.N., G.D., R.M. si E.C., din cadrul Tribunalului Prahova, magistratul judecator P.M. de la Judecatoria Câmpina,  magistratul  procuror  B.C.L.  de  la Parchetul de pe lânga Judecatoria Câmpina si subinspector G.D. din cadrul Politiei Baicoi.

S-a dispus de asemenea, clasarea cauzei privind sesizarea numitei C.M. din  localitatea Baicoi, jud. Prahova, sub aspectul comiterii infractiunilor de abuz in serviciul prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal, furt calificat prev. de art. 329 Cod penal, fals material in inscrisuri oficiale prev. de art. 320 alin. 1 Cod penal, fals intelectual prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, fals in inscrisuri sub semnatura privata prev. de art. 322 alin. 1 Cod penal, fals in inscrisuri sub semnatura privata prev. de art. 322 alin. 1 Cod penal, uz de fals prev. de art.  art. 323 Cod penal, delapidare prev. de art. 295 alin. 1 Cod penal, tainuire prev. de art.270 alin. 1 Cod penal, favorizarea infractorului prev. de art. 269 alin. 1 Cod penal uzurparea functiei prev. de art. 300 Cod penal si conflict de interese prev. de art. 301 alin. 1 Cod penal, intrucât exista autoritate de lucru judecat.

In legatura cu magistratul judecator T.S. de la Judecatoria Câmpina, avocatul S.F. din cadrul Baroului Prahova, executorul judecatoresc C.M. si fostul inspector sef al IPJ – Prahova, D.V..

De asemenea, s-a dispus sanctionarea numitei C.M. cu suma de 1500 lei amenda judiciara pentru comiterea abaterii prevazute de art. 283 alin.4 lit. a din Codul de proc. penala, respectiv pentru abuzul de drept, constând in exercitarea cu rea credinta a dreptului de a formula sesizari penale.

Pentru a pronunta aceasta ordonanta, procurorul din cadrul Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Ploiesti, a avut in vedere urmatoarele:

Prin ordonanta din 27.04.2016, retinând ca faptele sesizate nu exista, D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiesti a dispus clasarea dosarului penal propriu nr. 237/P/2015 in legaturi cu o plângere a numitei C.M. din Baicoi prin care aceasta sesiza comiterea mai multor infractiuni de coruptie (abuz in serviciu calificat, trafic de influenta, cumparare de influenta).

Prin aceeasi ordonanta si cu referire la aceeasi sesizare s-a dispus disjungerea cercetarilor cu privire la comiterea infractiunilor de abuz in serviciu, furt calificat, fals intelectual, fals in inscrisuri sub semnatura privata, fals material in inscrisuri oficiale, uz de fals, delapidare, tainuire, favorizarea infractorului, uzurparea functiei si conflict de interese, presupus comise de catre mai multi procurori, judecatori, executori judecatoresti, avocati si lucratori de politie - competenta de solutionare fiind astfel declinata catre Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Ploiesti unde s-a inregistrat acest dosar penal.

Din analiza reclamatiei s-a retinut ca nu se desprind insa elemente concrete care ar putea contura fie existenta de fapte cu potential penal, fie fapte pentru care sa nu se fi pronuntat deja solutii  pe fond de catre autoritatile judiciare, concluzionându-se, dupa ampla expunere a situatie de fapt, ca sesizarile petentei sunt nefundamentate si nu sunt sustinute prin nici un mijloc de proba.

In alta ordine de idei,  prin ordonanta procurorului s-a mai retinut ca
, cel putin cu  aspectele descrise la pct. 11, petitionara C.M. si-a exercitat cu rea-credinta dreptul a formula sesizari penale.

Se poate astfel observa ca, fiecare dintre aceste capete de sesizare a mai facut obiectul de investigatie penala, asa cum s-a aratat, dar de fiecare data fiind dispusa solutie de netrimitere in judecata.

Abuzul de drept mai este conturat si de faptul ca petitionara recurge la calea sesizarii penale practic de fiecare data când nu este de acord du un act judiciar sau de alta natura ce fine in contradictie cu opiniile si interesele sale. In acest sens, nu de putine ori, nemultumita fiind de modul in care organele judiciare i-au solutionat o cerere, plângere sau actiune, C.M. formuleaza imediat plângere penala impotriva celor care i-au respins cererea, plângerea sau actiunea.

In conditiile date, având in vedere astfel ca in cauza subzista, dupa ca, ipotezele prev. de art. 16 alin. 1 lit. a si i Cod penal, in temeiul disp. art. 294 alin. 3,4 Cod proc. penala prev. si ale art. 315 alin. 1 lit. b din Codul de proc. penala, dar si ale art. 283 Cod proc. penala, s-a aplicat de catre procuror amenda judiciara fata de petenta, in cuantum de 1.500 lei.

Impotriva amenzii judiciare in cuantum de 1.500 lei aplicata prin ordonanta procurorului amintita mai sus, petenta C.M.
a formulat cerere de anulare/reducere amenda, la instanta competenta – Curtea de Apel Ploiesti- conform art. 284 alin. 4 cod procedura penala

care statueaza ca ,, cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin ordonanta se solutioneaza de judecatorul de drepturi si libertati, prin incheiere’’.

Potrivit amplelor considerente expuse in partea introductiva a incheierii, s-a solicitat admiterea cererii si exonerarea petentei de plata amenzii judiciare.

Cererea nu este fondata
.

Aplicarea amenzii judiciare prin ordonanta procurorului s-a dispus pentru comiterea abaterii judiciare prevazute de art. 283 alin. 4 lit. n cod procedura, care stabileste ca  se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 500 la 5.000 lei ,, abuzul de drept constând in exercitarea cu rea credinta a drepturilor procesuale si procedurale de catre parti’’.

Sub un prim aspect se constata ca legalitatea amenzii nu poate fi pusa la indoiala, deoarece este intemeiata pe o dispozitie legala care consacra posibilitatea organului judiciar legal sesizat, de a dispune aceasta sanctiune procedurala in cursul procesului penal.

In al doilea rând, pentru a se elucida problema temeinicie sanctiunii,  se observa mai intâi ca prin aceeasi ordonanta de clasare a fost dispusa o solutie de neurmarire penala impotriva mai multor magistrati judecatori, impotriva unui magistrat procuror,  impotriva unui avocat, a unui executor judecatoresc si a unor lucratori de politie, impotriva carora petenta a formulat plângere penala, solicitând tragerea la raspundere penala a tuturor acestora pentru comiterea unor presupuse infractiuni in legatura cu solutionarea unor cauze in care petenta a figurat ca parte.

Astfel, nu poate fi ignorat faptul ca in cauza a fost dispusa o solutie de clasare fata de : magistratii judecatori C.N., G.D., R.M. si E.C., din cadrul Tribunalului Prahova, magistratul judecator P.M. de la Judecatoria Câmpina,  magistratul  procuror  B.C.L.  de  la Parchetul de pe lânga Judecatoria Câmpina si sinsp. G.D. din cadrul Politiei Baicoi, magistratul judecator T. S. de la Judecatoria Câmpina, avocatul S.F. din cadrul Baroului Prahova, executorul judecatoresc C. M. fostul inspector sef al IPJ – Prahova, D.V..

S-a solicita asadar antrenarea raspunderii penale a tuturor acestor persoane pentru comiterea unor presupuse infractiuni impotriva petentei in cauzele in care aceasta figureaza ca parte.

Este in afara oricarei indoieli faptul ca petenta figureaza in calitate de parte in multiple proceduri judiciare aflate pe raza instantelor judecatoresti, parchetelor si organelor de politie din judetul Prahova, lucru pe care de altfel petenta nu il contesta si care este confirmat inclusiv de verificarile efectuate in sistemul informatizat al instantei, materializate in procesul verbal aflat la dosar, din care reiese ca la nivelul Curtii de Apel Ploiesti, petenta C.M. figureaza in calitate de parte, in intervalul 2006-2016,  intr-un numar de 83 cauze penale având ca obiect plângere impotriva solutiilor de neurmarire penala dispuse de procuror in tot atâtea dosare de urmarire penala, instrumentate asadar potrivit regulilor care atrag competenta de solutionare in prima instanta a Curtii de Apel Ploiesti.

In aceste conditii, conduita procesuala a petentei trebuie privita in ansamblul sau din perspectiva doctrinei si a practicii judiciare relevante in materia exercitarii cu buna credinta a drepturilor procesuale, drept garantat in disp. art. 57 din Constitutia României, in conformitate cu care ,, cetatenii români, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti.’’

Este adevarat ca din punct de vedere al reglementarii penale si procesual penale, exercitarea drepturilor procesual/procedurale  penale  nu isi gaseste o consacrare expresa, insa in egala masura dispozitiile legii procesual penale se completeaza cu dispozitiile legii procesual civile, sens in care se observa ca potrivit art. 12, alin. (1) din Noul Cod de Procedura Civila ,,drepturile procesuale trebuie exercitate cu buna credinta, potrivit scopurilor in vederea caruia au fost recunoscute de lege si fara a se incalca drepturile procesuale ale altei parti.’’

In acest fel, sunt preluate si dezvoltate disp. art. 723 din Codul de procedura civila din 1965, fiind reglementata, suplimentar, executarea obligatiilor procesuale.

De altfel, obligatia executarii obligatiilor si a exercitarii drepturilor civile cu buna credinta si potrivit ordinei publice si a bunelor moravuri este guvernata si in normele de drept civil material, aceasta incumbând atât persoanelor fizice, cat si celor juridice (potrivit art. 14, alin. 1 Noul Cod C Astfel, literatura de specialitate a constatat coexistenta a doua elemente, specifice abuzului de drept procedural si anume:
elementul subiectiv
, materializat in exercitarea cu ,,mala fides’’ a dreptului procesual, fara a putea justifica un interes special si legitim dar cu intentia de a aduce atingere drepturilor partii adverse, fie prin limitarea ori intârzierea acestuia in procesul de valorificare a drepturilor sau a mijloacelor de aparare, fie prin exercitarea de presiuni, in vederea renuntarii la sustineri ori pentru a conduce la compromisuri s
i  elementul obiectiv
, caracterizat prin utilizarea dreptului procesual intr-o maniera contrara scopului, finalitatii pentru care a fost reglementat de lege, actul abuziv negasindu-si o motivare legitima.

S-a mai retinut in doctrina ca dispozitiile art. 723 Cod procedura civila din 1965 (ca si cele ale art. 12 Noul Cod de Procedura Civila) „conjuga criteriul subiectiv cu cel obiectiv, in sanctionarea exercitarii abuzive a drepturilor subiective”.

A fost subliniata  astfel influenta covârsitoare a obiceiului, in ce priveste calificarea abuzului de drept, prin stabilirea granitei la care dreptul exercitat inceteaza sa mai reprezinte un drept, devenind abuz.

S-a argumentat ca modalitatea de exercitare a unui drept nu echivaleaza cu existenta (ori cu inexistenta acestuia), intrucât prin abuzul de drept nu sunt depasite limitele externe, de ordin material ori juridic ale dreptului uzat (in aceasta ipoteza ne-am fi aflat inaintea unui act ilicit, realizat cu incalcarea dreptului), ci cu nesocotirea limitelor interne ale dreptului.

In ipoteza in care una dintre parti nu se mai inscrie acestui cadru, indeplinind acte procedurale nu in scopul de a inlesni judecata ci, dimpotriva, pentru a tergiversa solutionarea cauzei ori pentru a sicana partea adversa, se considera ca s-a savârsit un abuz de drept procesual.

Se inscrie in sfera abuzului procesual, asadar, ,, partea care urmareste, prin exercitarea drepturilor sale procesuale, indeplinirea unor obiective aflate in distonanta cu scopul procesului, respectiv solutionarea justa si cu celeritate a cauzelor.’’

In aceste conditii si date fiind imprejurarile de fapt si de drept relevate in ordonanta atacata, precum si evidentele informatizate ale instantei, materializate in procesul verbal mai sus indicat, se apreciaza ca,  desi nu se poate contesta exercitiul dreptului de petitionare si accesului liber la justitie, care sunt de asemenea garantate legal si constitutional,  cu toate acestea, formularea succesiva a unei multitudini de  plângeri penale, impotriva unor multipli subiecti procesuali implicati in calitate de organe judiciare - judecatori, procurori, avocati, executori judecatoresti, lucratori de politie - prin care se solicita antrenarea raspunderii lor penale, prin imputarea unor infractiuni in legatura cu instrumentarea/participarea la solutionarea cauzelor, fara obiectivare vreunui element serios si a unor indicii din care sa reiasa exercitarea abuziva a functiilor sau atributiilor incredintate ori comiterea vreunui alt act care sa configureze continutul constitutiv al unei infractiuni, nu poate reprezenta decât exercitiul abuziv al unor drepturi procesuale si procedurale recunoscute de lege, incercându-se asadar crearea unei aparente de temeinicie a actiunilor judiciare promovate de petenta, dar exclusiv prin acreditarea ideii ca organele judiciare ca subiecti procesuali, ar comite ilegalitati in legatura cu raporturile juridice in care este implicata petenta.

De buna seama, petenta este nemultumita de unele dintre solutiile, actele si masurile procesuale dispuse de organele judiciare in cauzele in care a figurat ca parte, insa, atare nemultumire nu poate fi valorificata prin antrenarea raspunderii penale a subiectilor procesuali care au participat in mod legal, in virtutea calitatii si investirii lor, la adoptarea respectivelor masuri procesuale, atâta vreme cât sustinerile petentei privind savârsirea de fapte prevazute de legea penala impotriva sa nu au decât unicul scop al sanctionarii penale a  acestor subiecti procesuali care au contribuit la solutionarea cauzelor, insa in absenta conturarii vreunor indicii privitoare la consistenta afirmatiilor sale.

In aceste circumstante, se apreciaza ca petenta a comis abaterea judiciara pentru care s-a dispus sanctionarea sa, deoarece este in mod evident alterat, din maniera descrisa mai sus, scopul drepturilor procedurale si procesual penale garantate de lege inclusiv in beneficiul petentei, astfel incât acestea din urma servesc, in final, scopului  de a face abuz de drept iar nu interesului pentru au fost reglementate de lege, iar in acest mod drepturile procedurale si procesuale fiind exercitate cu rea-credinta, iar titularul acestora, in speta petenta, având ca unic obiectiv antrenarea raspunderii penale a subiectilor procesuali implicati si nu stabilirea adevarului judiciar in cauza, actionând si urmarind, asadar, ,,prin exercitarea drepturilor sale procesuale, indeplinirea unor obiective aflate in distonanta cu scopul procesului, respectiv solutionarea justa si cu celeritate a cauzelor’’, dupa cum s-a explicitat mai sus.

Sintetizând, pentru considerentele expuse, judecatorul de drepturi si libertati, in baza disp. art. 284 alin. 4 cod procedura penala rap. la art. 263 alin. 4 lit. n cod procedura penala, a respins, ca nefondata, cererea de anulare sau reducere a amenzii judiciare formulata de petenta C.M.,  cu privire la amenda judiciara in cuantum de 1.500 lei aplicata prin ordonanta procurorului din cadrul Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Ploiesti.

 

(Judecator Cristina Georgescu)