Decizie de impunere privind plata TVA si a majorarilor de intarziere, Vanzari succesive de imobile
1 aprilie 2020Decizie de revizuire pensie limita de varsta, Stagiu complet cotizare
1 aprilie 2020
Decizie de instituire masuri asiguratorii, Conditii de emitere
Masurile asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, se dispun in cazuri exceptionale. Luarea masurilor asiguratorii trebuie raportata la o anumita atitudine de rea-credinta a debitorului care incearca sa-si sustraga, ascunda sau distruga activele patrimoniale cu scopul de a zadarnici eforturile organelor fiscale de a executa creanta fiscala.
Prin sentinta nr. 1216 din data de 13 martie 2017, pronuntata de Tribunalul Dolj, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 2069/63/2017, a fost admisa cererea formulata de reclamanta SC, in contradictoriu cu paratele X si Y. A fost anulata Decizia de instituire a masurilor asiguratorii emisa de Y.
Impotriva sentintei nr. 1216 din data de 13 martie 2017, pronuntata de Tribunalul Dolj, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 2069/63/2017, a formulat recurs parata X in nume propriu si in numele paratei Y, considerand sentinta netemeinica si nelegala.
In motivarea recursului, s-a aratat ca, din cuprinsul deciziei de instituire a masurilor asiguratorii se desprind argumentele pentru care inspectorii au apreciat ca se impune luarea unor masuri asiguratorii, in sensul ca bunurile din patrimoniul reclamantei si disponibilitatile in numerar sau in conturile bancare nu sunt suficiente achitarii obligatiilor stabilite suplimentar, iar contribuabilul nu realizeaza venituri, fiind in inactivitate temporara, situatie care nu necesita acte in plus pentru aprecierea pericolului social. Toate aceste aspecte sunt suficiente pentru a crea organelor fiscale o suspiciune rezonabila cu privire la veridicitatea evidentelor financiar contabile intocmite de contestatoare, suspiciune pe care in mod plauzibil au extins-o si asupra bunei credinte a contestatoarei fata de eventualele acte de executare silita ce s-ar putea intreprinde pentru recuperarea prejudiciului estimat, astfel ca, in mod corect au apreciat ca exista pericolul ca debitoarea sa sustraga de la urmarire ori sa isi ascunda sau sa isi risipeasca patrimoniul periclitand sau ingreunand considerabil urmarirea.
Mai mult, prin decizia de instituire a masurilor asiguratorii sunt dispuse masuri de catre organul fiscal competent cu scopul de a-si crea o garantie ca persoana supusa verificarii fiscale nu-si va instraina bunurile in timpul desfasurarii inspectiei fiscale sau pana la emiterea titlului de creanta. Masurile asiguratorii se dispun si se duc la indeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente.
Masurile asiguratorii nu sunt acte de executate silita, aceste masuri pot fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv in cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atat de organele fiscale competente, cat si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate in conditiile legii, raman valabile pe toata perioada executarii silite, fara indeplinirea altor formalitati. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii.
Mai mult de atat, masurile asiguratorii dispuse asupra bunurilor imobile si mobile nu afecteaza cu nimic si nu impiedica desfasurarea activitatii in conditii normale. Masurile asiguratorii fiind definite ca fiind masuri de prevedere, de conservare si de asigurare la care apeleaza creditorul care nu are un titlu executoriu si care doreste preintampinarea riscului la care este supus in care debitorul ar folosi manopere dolosive contra sa.
Ori in raport de aceste prevederi in mod neintemeiat a apreciat instanta de fond ca motivarea Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nu este menita sa justifice temeinicia luarii acestei decizii, bazata pe riscul ca debitoarea sa se sustraga de la urmarire sau sa ascunda ori sa risipeasca patrimoniul.
Avand in vedere cele prezentate, solicita admiterea recursului, casarea sentintei rejudecand cauza sa se dispuna respingerea contestatiei formulata impotriva deciziei de instituire a masurilor asiguratorii ca fiind neintemeiata.
In drept, a invocat art. 20 din Legea nr. 554/2004 si art. 483-488 pct. 6, 8 N.C.proc.civ.
Recurentele au solicitat judecarea cauzei in lipsa potrivit art. 411 pct.2 N.C.proc.civ.
Intimata reclamanta SC a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata reclamanta a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
Considerentele asupra recursului.
Cu titlu prealabil, Curtea a constatat ca prin intermediul recursului se realizeaza doar un control de legalitate, de aplicare a regulilor de drept in limitele stabilite de lege, in conditii restrictive si exclusiv pentru motive de nelegalitate.
Recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotararii atacate asa cum rezulta din dispozitiile art. 488 din Noul Cod de procedura civila care prevede expres si limitativ motivele de casare, niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel incat sa permita instantei de recurs reanalizarea probelor si reevaluarea situatiei de fapt.
Pentru a se retine incidenta motivului de casare prevazut de dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 6 N.C.proc.civ., indicat de recurente, trebuie ca hotararea atacata sa nu cuprinda motivele pe care se intemeiaza si inexistenta acestora sa impiedice exercitarea controlului judiciar, sau sa cuprinda motive contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei.
Curtea a constatat ca cererea reclamantei a fost analizata in raport de motivele prezentate in actiunea dedusa judecatii si de argumentele aduse in aparare de partea adversa, iar motivarea hotararii recurate indeplineste cerintele art. 425 alin. 1 lit. b N.C.proc.civ., facand posibila exercitarea controlului judiciar, nefiind incident motivul de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 6 N.C.proc.civ.
Potrivit dispozitiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 N.C.proc.civ., indicate de recurentele parate in cererea de recurs: „Casarea unei hotarari se poate cere numai pentru urmatoarele motive de nelegalitate: (...) 8. cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material”.
Contrar sustinerilor recurentelor parate, hotararea a fost pronuntata cu respectarea dispozitiilor legale incidente.
Curtea a retinut ca potrivit Deciziei nr. 14264/05.05.2016 necesitatea instituirii masurilor asiguratorii rezulta din faptul ca bunurile din patrimoniul reclamantei si disponibilitatile in numerar sau in conturi bancare nu sunt suficiente achitarii obligatiilor stabilite suplimentar, iar contribuabilul nu realizeaza venituri fiind in inactivitate temporara.
Potrivit art. 213 C.proc.fiscala „(2) Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, in cazuri exceptionale, respectiv atunci cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.”
Caracterul exceptional al masurii este mentionat si in Ordinul nr. 2546/2016 din 5 septembrie 2016 pentru aprobarea Procedurii de aplicare a masurilor asiguratorii de catre organele fiscale competente, care statueaza: „16. Organul de control poate dispune masuri asiguratorii, in mod exceptional, respectiv atunci cand exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea (...). 17. In situatia in care organul de control, in timpul actiunii de control, efectuata dupa procedurile prealabile de documentare pentru control, si in urma analizei dosarului fiscal, situatiilor financiare, declaratiilor fiscale sau a altor documente si a informatiilor pe care le detine, constata ca exista suficiente informatii ca debitorul nu si-a declarat materia impozabila si totodata apreciaza ca exista pericolul iminent sa se sustraga de la plata obligatiilor la bugetul general consolidat sau sa prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitand sau ingreunand in mod deosebit colectarea, va dispune luarea masurilor asiguratorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii.”
Asa cum corect a retinut si instanta de fond, pericolul la care face referire legea trebuie sa fie unul concret si obiectiv, in sensul existentei unor indicii ca respectivul contribuabil urmeaza sa se sustraga de la plata obligatiilor fiscale care ii vor incumba.
Luarea masurilor asiguratorii trebuie raportata la o anumita atitudine de rea-credinta a debitorului care incearca sa-si sustraga, ascunda sau distruga activele patrimoniale cu scopul de a zadarnici eforturile organelor fiscale de a executa creanta fiscala.
Insusi legiuitorul a definit ce inseamna caracterul exceptional: „atunci cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.”
Desi in conformitate cu pct. 25 din Ordinul nr. 2546/2016 din 5 septembrie 2016 pentru aprobarea Procedurii de aplicare a masurilor asiguratorii de catre organele fiscale competente „Referatul justificativ al dispunerii masurilor asiguratorii va contine cel putin urmatoarele elemente (...) f) motivarea necesitatii dispunerii masurilor asiguratorii, in sensul inscrierii indiciilor referitoare la pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea, tinand cont si de istoria comportamentului fiscal al debitorului, al reprezentantilor legali si al asociatilor/actionarilor majoritari”, in Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nu sunt evidentiate astfel de indicii.
Curtea a retinut caracterul de exceptie al acestor masuri asiguratorii, dat de reglementarile legale .
Pentru ca masurile asiguratorii sa poata fi dispuse trebuie verificate, la data luarii masurilor, ipotezele de exceptie avute in vedere de legiuitor. Ca atare, pentru luarea masurilor in aceste conditii, trebuie sa existe date certe, sustinute de probatoriu, care sa duca la concluzia existentei pericolului ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul.
Faptul ca bunurile din patrimoniul reclamantei si disponibilitatile in numerar sau in conturi bancare nu sunt suficiente achitarii obligatiilor stabilite suplimentar, nu reprezinta un temei suficient pentru luarea masurilor asiguratorii, in lipsa unor indicii ca respectivul contribuabil urmeaza sa se sustraga de la plata obligatiilor fiscale.
Ca urmare, in mod corect instanta de fond a anulat Decizia de instituire a masurilor asiguratorii emisa de Y.
Analizand argumentele instantei de fond, Curtea a retinut ca acestea sunt judicioase, fiind rezultatul unei corecte aplicari si interpretari a dispozitiilor legale, nefiind incidente dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedura civila.