Consilieri juridici, Contracte de munca, Concediere colectiva, Repunere in drepturi

Criteriile de stabilire a ordinii de prioritati
art. 467 si urm. C. pr. civ.
Obligatiile angajatorului, in cadrul procedurii concedierii colective, trebuie respectate in totalitatea lor,
nerespectarea uneia sau mai multora dintre acestea avand ca efect nulitatea de drept absoluta a masurilor subsecvente, respectiv a deciziilor de concediere.

Instanta a retinut in mod eronat ca nu este aplicabil criteriul cumulului pensiei cu salariul si ca nu s-au avut in vedere masurile de protectie sociala de catre angajator, prevazute prin art. 70 alin. (2) din contractul colectiv de munca, reclamantul B. E., fiind unic intretinator de familie.

De altfel, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate nu sunt prevazute de Codul muncii, ci de contractele colective de munca, iar in speta instanta a argumentat solutia sa si a inlaturat acest criteriu in mod gresit, retinand ca prevederile contractului colectiv de munca si ale planului de disponibilizare au facut trimitere la pensiile din sistemul public de pensii si reclamantul beneficiaza de pensie militara.

Deliberand asupra apelului civil de fata, constata:

Tribunalul Gorj - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale prin sentinta civila nr. 1835 din 27.10.2016 a admis contestatia formulata de catre reclamantul B. E., in contradictoriu cu parata Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A..

A anulat decizia inregistrata sub nr.7976/30.10.2015-registru Special, respectiv sub nr.37531/30.10.2015-Registru General, emisa de parata.

A repus partile in situatia anterioara si obliga parata sa reintegreze reclamantul pe postul detinut anterior emiterii deciziei de concediere.

A obligat parata la plata unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, de la data concedierii si pana la data reintegrarii acestuia pe postul detinut anterior emiterii deciziei de concediere.

A luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut urmatoarele:

Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a formulat contestatie impotriva deciziei de desfacere a contractului individual de munca inregistrata sub nr. 7976/30.10.2015- registru special, respectiv 37531/30.10.2015- registru general emisa de parata Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta sa se constate nelegalitatea si netemeinicia masurii concedierii sale prin decizia emisa de parata, urmand a se dispune anularea acesteia, reintegrarea pe postul avut anterior, cu obligarea paratei la plata unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii la data reintegrarii efective, cu cheltuieli de judecata.

Prin decizia de concediere emisa de directorul general al Societatii Complexul Energetic Oltenia S.A. si inregistrata in registrul special sub nr.7976/30.10.2015 si in registrul general sub nr.37531/30.10.2015 s-a dispus, incepand cu data de 02.11.2015, incetarea contractului individual de munca al reclamantului, inregistrat sub nr. 11036 din 31.05.2012, ca urmare a concedierii colective, temeiul de drept constituindu-l dispozitiile art.65 si urm. din Codul muncii.

Reclamantul a contestat aceasta decizie, in principal pentru motive de nulitate absoluta, apreciind ca este emisa cu incalcarea dispozitiilor prevazute de art.76 Codul muncii, lipsind elemente esentiale, mai precis mentiuni legate de durata preavizului, lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariati vizati pentru concediere sa poata opta pentru un loc de munca vacant.

De asemenea, a apreciat reclamantul ca decizia de concediere a fost emisa prin interpretarea eronata a dispozitiilor art.70 alin.(2) din contractul colectiv de munca aplicabil, aratand ca este unic intretinator de familie.

In conformitate cu prevederile art. 76 din Codul muncii :

„Decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu: a) motivele care determina concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.”

In speta, decizia de concediere a reclamantului (filele 18 si 19 din dosar) are mentionate motivele de fapt ale concedierii colective, care au fost descrise la art.2 din decizie, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere, care au fost avute in vedere la concedierea colectiva, potrivit planului de disponibilizare, care au fost mentionate la art.4 din decizie, temeiul de drept al concedierii (art. 65 si urmatoarele din Codul muncii), mentionat la art. 6 din decizie, precum si durata preavizului, mentionata la art. 3 din decizie, astfel ca a respectat conditiile de forma si continut impuse de lege.

Raportat la critica reclamantului cu privire la precizarea in cuprinsul deciziei de concediere a listei locurilor de munca disponibile la nivelul angajatorului, s-a retinut ca dispozitiile art. 64 din Codul muncii au in vedere numai situatiile in care concedierea se intemeiaza pe motivele prevazute la art.61 lit. c) si d), precum si la art. 56 lit. f) din Codul muncii.

Art. 64 alin (1) din Codul muncii are caracter de stricta interpretare, orice extindere a sferei situatiilor avute in vedere de art.64 in care dispozitiile art. 76 alin.(1) lit. d) ar trebui aplicate, este nelegala.

Ca atare, dispozitiile legale inscrise in art. 76 alin.(1) lit. d) din Codul muncii, nu pot fi extinse si in situatiile in care concedierea s-a dispus in temeiul art. 65, pentru motive ce nu tin de persoana salariatului.

Legiuitorul nu se refera si la ipoteza concedierii prevazute de art. 65 din Codul muncii, astfel ca, in cazul desfiintarii locului de munca in aceasta situatie, angajatorului nu ii incumba aceasta obligatie.

In acest sens, prin Decizia nr.6/2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat prin recurs in interesul legii, statuand ca dispozitiile art.76 alin.(1) lit. d) Codul muncii, nu se aplica in situatia in care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, in temeiul art.65 din acelasi act normativ.

Reclamantul a fost salariat in cadrul societatii parate in baza contractului individual de munca nr.11036 din 31.05.2012 aditionat ulterior, conform inscrisurilor depuse la dosar, filele 80.

Prin ultimul act aditional aplicabil incepand cu data de 21.03.2014 si inregistrat sub nr.6 din data de 17.03.2014, partile au convenit si ca activitatea se desfasoara la Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A.-art.1, functia dezvoltata de reclamant fiind aceea de consilier juridic -nivel 3 dupa cum prevede art. 2.

In cadrul Societatii Complexul Energetic Oltenia S.A. s-a demarat un amplu program de restructurare si reorganizare care a avut ca efect desfiintarea unui numar de posturi si reducerea numarului de personal prin incetarea raporturilor de munca pentru motive care nu tin de persoana salariatului, in temeiul art.65 - 68 din Codul muncii.

Criteriile avute in vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere au fost stabilite prin „Planul de disponibilizare aprobat de Adunarea Generala a Actionarilor prin hotararea AGEA nr. 15/07.04.2015 si prin contractul colectiv de munca incheiat la nivelul Societatii Complexul Energetic Oltenia S.A., cu modificarile si completarile ulterioare si au fost convenite intre administratie si organizatiile sindicale semnatare.

Prin decizia inregistrata sub nr.7532/33743 din 01.10.2015 s-a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantului incepand cu data de 01.10.2015, pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, decizie revocata
prin decizia nr.7579/34205 din 05.10.2015, avand in vedere perioada de incapacitate temporara de munca in care s-a aflat reclamantul din data de 29.09.2015.

Raporturile de munca intre reclamant si parata au incetat la data de 02.11.2015, in baza deciziei contestate inregistrata sub nr.7976/37531 din 30.10.2015, postul ocupat de catre reclamant,
respectiv consilier juridic nivel 3 in cadrul Biroului Planificare al Directiei de Paza si Protectie

fiind desfiintat efectiv, pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective.

Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv state de functii si organigrame pentru Directia de Paza si Protectie din cadrul paratei (filele 81-86), aplicabile pana la data de 31.05.2015, respectiv de la 01.06.2016 (anterior si ulterior aplicarii masurii de concediere), a reiesit fara echivoc faptul ca Biroul Planificare a fost suprimat din schema organizatorica la nivelul Directiei de Paza si Protectie, prin urmare si postul detinut de reclamant, aspect care de altfel, nici nu a fost contestat de catre acesta.

Insa,
desfiintarea punctului de lucru

unde reclamantul isi desfasura activitatea in functia de consilier juridic, in speta Biroul Planificare din cadrul Directiei de Paza si Protectie, nu justifica disponibilizarea salariatului reclamant de pe un post care, de altfel se regaseste in structura organizatorica la nivelul paratei si ulterior aplicarii programului de disponibilizare, nefiind un motiv legal de incetare a raporturilor de munca.

Mai mult decat atat, in cadrul aceleiasi directii - Directia de Paza si Protectie, sunt cuprinse in structura organizatorica posturi similare, respectiv de consilier juridic, asa cum a reiesit din statul de functii, respectiv organigrama, aplicabile de la 01.06.2015.

Libertatea de apreciere asupra oportunitatii luarii masurii de desfiintare a locului de munca al salariatului o are angajatorul, si desi are aceasta libertate de apreciere, decizia de concediere emisa de catre angajator ca urmare a reorganizarii, este supusa cenzurii prin urmarirea aspectului necesitatii reale a suprimarii postului, analiza axandu-se pe obiectivitatea acestei decizii in raport cu elemente concrete ale reorganizarii la nivel de angajator.

Cerinta de a identifica o cauza reala si serioasa nu permite, intotdeauna, o delimitare categorica intre legal si oportun.

Obligatia instantei de a-si forma convingerea ca o astfel de cauza a existat, impinge obiectiv spre zona limitrofa dintre legalitate si oportunitate.

Aceasta, cu atat mai mult cu cat analiza existentei cauzei efective, reale si serioase, nu trebuie sa se faca la modul general si, dimpotriva, in personam, respectiv cu referire directa la cel concediat.

Asadar, sub aspectul cauzei serioase, nu trebuie sa se analizeze numai daca, odata aparuta o cauza obiectiva (economica, tehnologica, structurala) era necesara, ci daca acea cauza a impus desfiintarea concreta
a acelui post
care era ocupat de salariatul concediat in temeiul art.65 si, mai mult, efectul-concedierea salariatului sa se fi impus deoarece, in caz contrar, s-ar fi produs daune angajatorului.

Motivele invocate de catre reclamant nu vizeaza conditiile de legalitate impuse de dispozitiile art. 65 din Codul muncii si nici neparcurgerea etapelor obligatorii prevazute de art. 68-72 din Codul muncii, criticile acestuia facand trimitere la faptul ca decizia de concediere a fost emisa prin interpretarea eronata a dispozitiilor art.70 alin.(2) din contractul colectiv de munca aplicabil, aratand ca este unic intretinator de familie, precum si la criteriul de prioritate aplicabil.

Potrivit art.70 alin. (1) din contractul colectiv de munca incheiat la nivelul societatii „In vederea aplicarii programului de concediere colectiva se vor avea in vedere, in ordinea de mai jos, urmatoarele masuri:

1. reducerea tuturor posturilor vacante;
2. incetarea contractelor individuale de munca pe durata determinata, cu exceptia celor care au fost incheiate ca urmare a decesului unui salariat/membru de familie, renuntarea pe

caz de boala a parintelui salariat, reincadrarea salariatului la redobandirea capacitatii de munca, precum si cele incheiate ca urmare a cedarii de terenuri si/sau locuinte pentru continuarea fluenta a activitatii, pentru completarea stagiului de cotizare;

100. incetarea detasarii altor salariati in cadrul societatii, cu exceptia celor detasati ca urmare a cedarii de terenuri si/sau locuinte pentru continuarea fluenta a activitatii;

4. incetarea contractelor de munca ale salariatilor care sunt angajati cu contract individual de munca si la alti agenti economici;
5. incetarea contractelor de munca ale celor care cumuleaza pensia cu salariul;
6. incetarea contractelor individuale de munca ale tuturor salariatilor care indeplinesc conditiile pentru acordarea pensiei pentru limita de varsta, pensiei pentru limita de varsta cu reducerea varstelor standard de pensionare, pensiei anticipate;
7. alte masuri convenite intre partile semnatare ale prezentului contract colectiv de munca”.

Totodata, alin (2) lit. b) din cuprinsul articolului aratat mai sus, stipuleaza: 2) La aplicarea efectiva a programului de concediere colectiva se vor avea in vedere urmatoarele masuri de protectie sociala ...b)
concedierea colectiva sa afecteze numai in ultimul rand persoanele care au copii in intretinere, al caror sot/sotie a decedat in accident de munca, care au in ingrijire sot/sotie sau copii handicapati sau pensionati pe caz de boala sau au in ingrijire copii minori, precum si salariatii care sunt unici intretinatori de familie.

In ceea ce priveste criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, instanta a constatat ca acestea au fost mentionate si in art.4 din decizia contestata, iar criteriul aplicat individual reclamantului, respectiv incetarea contractelor de munca ale celor care cumuleaza pensia cu salariul, apare subliniat in cuprinsul articolului respectiv.

Cu privire la criteriul aplicabil contestatorului, s-a constatat ca parata a retinut ca la data aplicarii programului de disponibilizare, reclamantul a cumulat pensia cu salariul, la baza fiind adresa nr. P 7270/17.04.2015 a Casei de Pensii Sectoriale Bucuresti din cadrul Ministerului Apararii Nationale (fila 68 din dosar), prin care s-a comunicat faptul ca, incepand cu data de 01.08.2011 a fost reluata plata pensiei militare a reclamantului.

Instanta a constatat ca drepturile de pensie de care reclamantul beneficia la momentul aplicarii planului de disponibilizare au alta natura, mai precis acesta era in plata pensiei militare, reglementata de dispozitiile din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, iar conform art. 1 din actul normativ evocat, dreptul la pensii si asigurari sociale pentru militari, politisti si functionari publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare este garantat de stat si se exercita, prin sistemul pensiilor militare de stat si alte drepturi de asigurari sociale din domeniul apararii nationale, ordinii publice si securitatii nationale, denumit sistemul pensiilor militare de stat.

Articolul 2 statueaza printre principiile de baza ale sistemului pensiilor militare de stat:...e) principiul autonomiei, bazat pe organizarea, conducerea si administrarea, de sine statatoare, a sistemului pensiilor militare de stat de catre institutiile din domeniul apararii nationale, ordinii publice si securitatii nationale.

Astfel, administrarea sistemului pensiilor militare de stat se realizeaza prin case de pensii sectoriale, plata facandu-se din fondurile Ministerului Apararii Nationale si nu afecteaza sistemul public de pensii reglementat de Legea nr.263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, act normativ la care fac trimitere dispozitiile contractului colectiv de munca aplicabil in cadrul paratei.

Prin urmare, cumulul pensiei cu salariul invocat de catre parata si care a stat la baza stabilirii criteriului privind ordinea de prioritate in aplicarea masurii concedierii colective aplicabil reclamantului, este gresit retinut, prevederile contractului colectiv de munca si ale planului de disponibilizare facand trimitere la pensiile din sistemul public de pensii, ori reclamantul beneficiaza de pensie militara.

Totodata, s-a retinut ca la aplicarea efectiva a Planului de disponibilizare, se impunea ca parata sa aiba in vedere masurile de protectie sociala reglementate prin contractul colectiv de munca in cuprinsul art.70 alin (2), potrivit carora:
,,concedierea colectiva sa afecteze numai in ultimul rand persoanele care au copii in intretinere, al caror sot/sotie sau copii handicapati sau pensionati pe caz de boala sau au in ingrijire copii minori, precum si salariatii care sunt unici intretinatori de familie,,.

Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, a rezultat ca reclamantul este unic intre
t
inator de familie, sotia sa decedand din anul 2010, aspect ce a fost comunicat paratei prin adresa nr.15015 din data de 06.05.2015, avand in intretinere doua fiice, B. I. I. si B. E. A., ce urmeaza prin forma de invatamant - zi, cursurile institutiilor de invatamant Colegiul National ,,Tudor Vladimirescu,, Tg-Jiu si ale Universitatii din Bucuresti - Analiza Informatiilor, Planificare, Urbanism.

O masura de protectie nu poate avea semnificatia unui privilegiu, ea fiind destinata tocmai asigurarii, in anumite situatii specifice, ca si in cauza pendinte, a egalitatii salariatilor.

Principiul egalitatii nu interzice reguli specifice, in cazul unor diferente de situatii, legiuitorul creand aceasta posibilitate, ca partile sa convina prin contractul colectiv de munca incheiat la nivel de angajator si asupra conditiilor si masurilor ca o totalitate de garantii economico-juridice care asigura supravegherea drepturilor de baza ale salariatilor si atingerea unui nivel decent de viata.

Parata a ignorat toate aceste dispozitii legale si in mod eronat a apreciat ca reclamantul se incadreaza intr-un criteriu de stabilire a ordinii de prioritate la concediere, facand aplicarea dispozitiilor art. 65-68 Codul muncii.

Avand in vedere considerentele expuse si dispozitiile legale evocate, instanta a constatat ca masura concedierii reclamantului este nelegala, motiv pentru care a admis contestatia, a anulat decizia inregistrata sub nr.7976/30.10.2015-registru special, respectiv sub nr.37531/30.10.2015-registru general, emisa de parata si a dispus repunerea partilor in situatia anterioara, cu obligarea paratei sa reintegreze reclamantul pe postul ocupat anterior concedierii.

Potrivit art.80 alin.(1) din Codul muncii "in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instan
t
a a dispus anularea ei
S
i a obligat angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate
S
i reactualizate
S
i cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul".

Protectia reala a drepturilor salariatului concediat, in fata manifestarii subiective a angajatorului, se manifesta la momentul anularii deciziei de concediere si repunerea salariatului in drepturile pe care le-ar fi avut daca nu ar fi fost adoptata aceasta decizie.

In consecinta, a fost obligata parata la plata unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, de la data concedierii, si pana la data reintegrarii efective a acestuia pe postul detinut anterior emiterii deciziei de concediere.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel
parata Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, avand in vedere urmatoarele motive:

In acest sens, apelanta a aratat ca este indeplinita conditia de legalitate impusa de art. 65 alin. (2) Codul muncii, desfiintarea fiind efectiva, locul de munca este suprimat din structura angajatorului, nu se mai regaseste in organigrama ori in statul de functii, masura care se intemeiaza pe o situatie concreta ce a fost dovedita.

Instanta de fond a retinut in mod eronat ca desfiintarea „punctului de lucru” unde isi desfasura reclamantul activitatea ca si consilier juridic nu justifica concedierea acestuia deoarece in cadrul aceleasi structuri existau si ulterior posturi similare de consilier juridic.

La baza concedierii colective a stat programul de disponibilizare despre care s-a facut vorbire mai sus, iar selectia personalului s-a facut dupa criteriile stabilite de comun acord cu, organizatiile semnatare ale contractului colectiv de munca valabil la nivel de unitate, criteriul aplicat in cazul reclamantului fiind acela ca este persoana care cumuleaza pensia cu salariul.

Or, din moment ce postul detinut de catre contestator a fost suprimat efectiv din organigrama unitatii asa cum a retinut de altfel si instanta de fond, si avand in vedere respectarea criteriilor pentru concediere precizate mai sus, este evident ca solutia pronuntata de catre instanta de fond este contradictorie.

Instanta de fond a motivat gresit solutia adoptata sustinand ca, intimata nu a dovedit ca era necesar a se desfiinta chiar postul detinut de catre reclamant in sensul ca, daca nu ar fi adoptat aceasta solutie i s-ar fi produs daune angajatorului.

Analiza asupra consecintelor economice ale desfiintarii unor numar de posturi la nivelul societatii a fost efectuata detaliat prin planul de disponibilizare, cu privire la care instanta a retinut ca este valabil si legal intocmit astfel, ca, nu se mai pune problema unei analize individuale asupra economicitatii pe care o produce suprimarea unui post din statul de functii ci, analiza se face exclusiv prin prisma respectarii criteriilor de concediere adoptate prin contractul colectiv de munca, in cazul reclamantului, cumulul pensiei cu salariul.

Instanta de fond a interpretat eronat prevederile art.70 alin. (1) litera e) din contractul colectiv de munca 2015/2017 cat si prevederile art. 2 lit. b).

Potrivit art. 70 alin. (1) din contractul colectiv de munca incheiat al nivelul societarii „ In vederea aplicarii programului de concediere colectiva se vor avea in vedere in ordinea de mai jos urmatoarele masuri:

5. incetarea contractelor de munca ale celor care cumuleaza pensia cu salariul.”

Instanta de fond, desi a retinut ca in decizia contestata se regaseste la art. 4 criteriul de stabilire a ordinii de prioritate aplicat in cazul contestatorului, totusi, in mod eronat a considerat ca acest criteriu al cumularii pensiei cu salariul nu este legal deoarece contestatorul beneficiaza, de o pensie militata care este platita din bugetul separat al Ministerului Apararii Nationale si nu afecteaza bugetul public.

O astfel, de interpretare este vadit eronata deoarece esenta acestui criteriu este aceea ca, in situatia in care existau salariati care au o alta sursa de venit (pensia) fata de alte categorii de salariati care nu realizeaza nici un venit la data aplicarii planului de concediere, vor fi afectati cu precadere salariatii care cumuleaza pensia cu salariul tocmai in ideea de a asigura o masura de protectie sociala salariatilor care nu realizeaza alte venituri pentru a nu fi afectati de masura de concediere

Din acest punct de vedere, nu are relevanta daca salariatul realizeaza pensia din buget separat al Ministerului Apararii Nationale sau din bugetul public de pensii, ideea fiind ca, acest salariat realizeaza o sursa de venit suplimentara fata de alte categorii de salariatii care nu beneficiaza de nici un fel de sursa de venit si nici contractul colectiv de munca al intimatei nu face vreo referire expresa la sursa fondurilor din care se achita pensia reclamantului, ori la calitatea de pensionar din sistemul public sau nu asa cum in mod eronat a retinut din nou instanta si acest aspect.

In ce priveste dispozitiile art.70 (2) lit. b) din contractul colectiv de munca 2015/2017 instanta a retinut in mod eronat ca, reclamantul este exceptat de la concediere deoarece este unic intretinator de familie.

Intr-adevar, dispozitiile invocate de catre instanta, fac referire la protectia salariatilor care sunt unici intretinatori de familie sau au copii in intretinere, insa aceasta exceptie nu este aplicabila si reclamantului cata vreme, se exclude o astfel de posibilitate datorita situatiei personale a acestuia respectiv - persoana care realizeaza venituri.

Or, situatia exceptionala prevazuta de art. 70 alin. (2) lit. b) are in vedere exclusiv tocmai persoanele care, in urma concedierii ar fi puse in imposibilitatea de a asigura persoanelor intretinute un mijloc de trai ceea ce nu este cazul, in speta de fata, cata vreme contestatorul are o sursa stabila de venit si, suplimentar, somaj si plati compensatorii.

In concluzie, a aratat ca decizia contestata a fost emisa cu respectarea dispozitiilor art. 65 Codul muncii, cu parcurgerea etapelor obligatorii prevazute de art. 68-72 Codul muncii, si a solicitat in consecinta, admiterea apelului, schimbarea sentintei in sensul respingerii contestatiei ca neintemeiata si mentinerea deciziei ca temeinica si legala.

In drept, a intemeiat cererea de apel pe dispozitiile art. 466 si urm., C pr.civ.

Intimatul reclamant Barbulescu Emanuel a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei instantei de fond ca temeinica si legala.

A aratat ca este unic intretinator de familie, se incadreaza in criteriul prevazut de contractul colectiv de munca, si poate cumula pensia cu salariul, fiind nereala sustinerea apelantei ca a beneficiat de plati compensatorii si indeplineste varsta standard de pensionare conform Legii nr.263/2010 in luna iunie 2026

Apelul este fondat.

Analizand sentinta prin prisma criticilor invocate in apel, a apararilor formulate, a dispozitiilor legale relevante aplicabile in cauza, Curtea constata ca sunt intemeiate criticile apelantei pentru considerentele care se vor expune:

Potrivit art. 476 C . pr. civ., “apelul exercitat in termen provoaca o noua judecata asupra fondului, instanta de apel statuand atat in fapt, cat si in drept“, iar in temeiul art. 477 alin. (1) C. pr. civ., “instanta de apel va proceda la rejudecarea fondului in limitele stabilite, expres sau implicit, de catre apelant, precum si cu privire la solutiile care sunt dependente de partea din hotarare care a fost atacata“.

Controlul judiciar al hotararii atacate prin apelul declarat de intimata are in vedere in mod special criticile legate de respectarea procedurii concedierii colective, respectiv criteriile avute in vedere de angajator la data dispunerii concedierii si masurile de protectie cu privire la angajatul contestator.

In acest sens, sunt intemeiate criticile apelantei cu privire la faptul ca instanta a interpretat eronat prevederile art.70 alin. (1) litera e) din contractul colectiv de munca 2015/2017, cat si prevederile art.70 (2) lit. b) din acelasi contract, respectiv aplicarea criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate si a masurilor de protectie sociala.

A rezultat din probele administrate in cauza ca au fost avute in vedere criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, stabilite prin „Planul de disponibilizare” aprobat prin hotararea AGEA NR.15/07.04.2015 si prin contractul colectiv de munca incheiat la nivelul Societatii Complexul Energetic Oltenia S.A (fila 28 dosar fond), cu modificarile si completarile ulterioare, convenite intre administratie si organizatiile sindicale semnatare, iar in cazul reclamantului a devenit aplicabil criteriul cumulului pensiei cu salariul.

De asemenea, postul ocupat de catre reclamant,
respectiv consilier juridic nivel 3 in cadrul Biroului Planificare al Directiei de Paza si Protectie a
fost desfiintat efectiv, pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, fiind suprimat din structura organizatorica si concedierea dispusa a avut o cauza reala si serioasa.

Obligatiile angajatorului, in cadrul procedurii concedierii colective, trebuie respectate in totalitatea lor, nerespectarea uneia sau mai multora dintre acestea avand ca efect nulitatea de drept absoluta a masurilor subsecvente, respectiv a deciziilor de concediere.

In pricina de fata, instanta a retinut in mod eronat ca nu este aplicabil criteriul cumulului pensiei cu salariul si ca nu s-au avut in vedere masurile de protectie sociala de catre angajator, prevazute prin art. 70 alin. (2) din contractul colectiv de munca, reclamantul B. E., fiind unic intretinator de familie.

De altfel, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate nu sunt prevazute de Codul muncii, ci de contractele colective de munca, iar in speta instanta a argumentat solutia sa si a inlaturat acest criteriu in mod gresit, retinand ca prevederile contractului colectiv de munca si ale planului de disponibilizare au facut trimitere la pensiile din sistemul public de pensii si reclamantul beneficiaza de pensie militara.

Cu toate acestea, o asemenea distinctie nu a fost facuta nici de angajator si nici de reprezentantii salariatilor pentru a se putea inlatura aplicarea criteriului amintit in precedent, astfel ca prin aceasta s-a urmarit sa fie afectati cu precadere salariatii care cumuleaza pensia cu salariul pentru a se asigura o masura de protectie sporita celor care nu realizeaza alte venituri si pentru a nu afectati de masura de concediere.

Este foarte adevarat ca reclamantul este unic intretinator de familie, dar la art.70 alin. (2) din contractul colectiv de munca, masurile de protectie sociala vizeaza in primul rand doi soti care lucreaza in cadrul societatii, situatie in care doar unul dintre acestia va fi concediat, cel cu venitul mai mic sau la optiunea acestora, cu exceptia situatiilor in care acestia indeplinesc conditiile de pensionare pentru limita de varsta si stagiu minim de cotizare, limita de varsta cu reducerea varstei standard de pensionare si pensie anticipata si numai in ultimul rand sa fie afectate persoanele care au copii in intretinere, precum si salariatii care sunt unici intretinatori de familie.

Cu privire la imprejurarea ca salariatul nu a beneficiat de plati compensatorii, Curtea constata ca acestea pot fi acordate numai in temeiul contractului colectiv de munca aplicabil si in cauza a rezultat ca pot beneficia de plati compensatorii numai salariatii concediati care au contract individual de munca pe durata nedeterminata si cei care nu cumuleaza pensia cu salariul, astfel ca aceste aspecte invocate prin intampinare nu afecteaza legalitatea sau temeinicia masurii dispuse.

In acelasi sens, amintim si dispozitiile art. 67 di
n Codul muncii
potrivit carora: „
salariatii concediati pentru motive care nu tin de persoana lor beneficiaza de masuri active de combatere a somajului si pot beneficia de compensatii in conditiile prevazute de lege si de contractul colectiv de munca aplicabil
’.

Asadar, Curtea constata ca instanta a facut o interpretare si aplicare gresita a dispozitiilor relevante in materia concedierii si in temeiul art. 480 alin. (2) C. pr. civ., a admis apelul si a schimbat sentinta apelata in sensul respingerii contestatiei ca neintemeiate.
(Decizia nr.427/13.02.2017, Sectia I Civila - rezumat judecator Marian Lungu).