Gresita solutionare a actiunii in contencios administrativ in temeiul exceptiei prematuritatii actiunii

Exceptia de prematuritate este o exceptie de fond, absoluta si peremptorie, putand fi invocata atunci cand dreptul din raportul juridic dedus judecatii este afectat de un termen sau de o conditie suspensiva care nu s-au implinit pana la ridicarea exceptiei.

Prin actiunea formulata, reclamantii X, Y si Z au solicitat obligarea paratei Comisia Nationala Pentru Compensarea Imobilelor sa emita decizia reprezentand titlul de despagubire pentru imobilul notificat situat in Craiova.

Parata a depus la dosar intampinare solicitand respingerea cererii de chemare in judecata, ca fiind prematur formulata, iar pe fond respingerea ca neintemeiata.

Prin sentinta nr. 7798 din data de 01 octombrie 2013, pronuntata de Tribunalul Dolj, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 9719/63/2013
s-a admis exceptia prematuritatii actiunii. S-a respins actiunea formulata de reclamanti, ca prematur formulata.

Pentru a se pronunta astfel, Tribunalul a retinut ca
litigiului ii sunt aplicabile prevederile art. 4, art. 21, art. 34 alin. 1, art. 32 din Legea nr. 165/2013. Asadar Comisia are la dispozitie un termen pentru solutionarea dosarului, si numai dupa implinirea acestui termen persoana indreptatita poate solicita obligarea Comisiei la indeplinirea atributiilor legale.

Impotriva sentintei nr. 7798 din data de 01 octombrie 2013, pronuntata de Tribunalul Dolj, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 9719/63/2013
au declarat recurs reclamantii, considerand ca sentinta a fost data cu aplicarea gresita a legii.

Curtea a admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta pentru considerentele ce succed:

Obiectul cererii reclamantilor il reprezinta obligarea paratei la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire din perspectiva refuzului nejustificat al paratei si nesolutionarii cererii de emitere a deciziei intr-un termen rezonabil.

Apararile reclamantilor din cererea de chemare in judecata pornesc de la faptul ca autoritatile administrative nu au luat masuri eficiente de emitere a deciziei intr-un termen rezonabil si au refuzat nejustificat emiterea deciziei, desi reclamantii au solicitat paratei acest lucru.

In lipsa unei dispozitii exprese referitoare la termenul de solutionare, instanta este datoare sa exercite un control asupra dreptului de apreciere al autoritatii administrative pentru a asigura o protectie reala a drepturilor fundamentale ale cetatenilor garantate de Constitutia Romaniei si de Conventia europeana a drepturilor omului.

Incontestabil este si faptul ca termenul rezonabil se refera atat la durata procedurilor administrative, cat si la timpul necesar finalizarii procedurilor judiciare, statul avand obligatia de a organiza functionarea puterilor sale astfel incat sa raspunda acestei cerinte pentru ca persoana indreptatita sa beneficieze efectiv de protectia asigurata prin prevederile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a precizat in mod constant ca aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei proceduri trebuie sa fie facuta in fiecare cauza in parte, in functie de circumstantele sale, precum si prin raportare la criteriile consacrate in materie in jurisprudenta sa, respectiv complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului, comportamentul autoritatilor, precum si contextul si implicatiile cauzei pentru situatia reclamantului. Nici unul dintre aceste criterii nu este insa privit izolat de catre Curte, ci ansamblul concluziilor care rezulta din examinarea criteriilor conduce la decizia instantei europene.

In speta, in mod eronat instanta de fond a admis exceptia prematuritatii cererii de chemare in judecata in raport de dispozitiile Legii nr. 165/2013 si a respins actiunea in temeiul acestei exceptii, fara sa aiba in vedere obiectul si temeiul juridic invocat de reclamanti in cererea de chemare in judecata, precum si dispozitiile legale aplicabile pricinii.

Exceptia de prematuritate este o exceptie de fond, absoluta si peremptorie, putand fi invocata atunci cand dreptul din raportul juridic dedus judecatii este afectat de un termen sau de o conditie suspensiva care nu s-au implinit pana la ridicarea exceptiei.

Instanta de fond trebuia sa analizeze cererea pornind de la apararile reclamantilor, respectiv daca autoritatile administrative au luat masuri eficiente de emitere a deciziei intr-un termen rezonabil si daca au refuzat nejustificat emiterea deciziei.

De asemenea, trebuia sa analizeze refuzul paratei de a emite decizia din perspectiva atributiilor legale pe care le are parata in conditiile in care intervine cu functie decizionala in procedura de restituire a despagubirilor pentru proprietati imobiliare imposibil de restituit in natura.

Intemeindu-si solutia pe exceptia prematuritatii, instanta de fond nu a analizat nici etapele procedurii administrative si nu a lamurit situatia de fapt existenta in dosar, spre a se vedea daca parata era in masura sa declanseze procedura administrativa.

In speta, ceea ce se supune analizei instantei este obligarea paratei la emiterea deciziei, fundament al refuzului nejustificat de solutionare a unei cereri privitoare la un drept sau interes legitim, in acceptiunea art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

Instanta de recurs a constatat ca sustinerile invocate de parata in sprijinul exceptiei prematuritatii nu privesc elementele tipice ale unei exceptii de prematuritate, ci fondul actiunii ori, apreciind ca prematura cererea formulata de reclamanti, instanta de fond a apreciat eronat ca este de prisos analizarea fondului cererii.

Referitor la dispozitiile din Conventie invocate de reclamanti, nu se poate nega faptul ca reclamantii au cel putin „speranta legitima” in sensul de „bun” reglementata de art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia europeana a drepturilor omului si au dreptul la finalizarea procedurii de acordare a despagubirilor intr-un termen rezonabil.

Instanta de fond trebuia sa aprecieze, in raport de data introducerii actiunii, asupra existentei refuzului paratei privind solutionarea cererii reclamantilor, refuzul nejustificat fiind singurul in masura sa justifice incidenta dispozitiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente, Curtea, in temeiul art. 312 alin. 1 si alin. 5 teza I Cod Procedura Civila , a admis recursul, a casat sentinta atacata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta pentru analizarea fondului cauzei.

(Decizia nr. 1419 de la 04 Martie 2014 - Sectia Contencios administrativ si fiscal, rezumat judecator Liliana Madalina Duna)

Nota: Curtea Constitutionala, in sedinta de la 07.05.2014, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca
prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr.165/2013 sunt constitutionale in masura in care termenele prevazute la art. 34 alin. (1) din aceeasi lege nu se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a legii.