Contestatie proces verbal de constatare intocmit de Directia Regionala Antifrauda Fiscala

Procesul verbal intocmit de Directia Antifrauda prealabil sesizarii organelor fiscale competente cu efectuarea inspectiilor fiscale si cu emiterea deciziilor de impunere, ori a altor acte administrativ fiscale in sensul art. 41 cod procedura fiscala, nu este un act administrativ individual in sensul notiunii definita prin art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 41 Cod procedura fiscala. Constatarile asupra situatiei de fapt nu conduc „de plano ” la nasterea unor obligatii fiscale noi, executorii, in sarcina contribuabilului.

Prin sentinta nr.387 din data de 17 februarie 2015, pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr. 10612/63/2014 s-a admis exceptia inadmisibilitatii.

A fost respinsa actiunea formulata de reclamanta SC HARPEK SRL in contradictoriu cu parata AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA REGIONALA ANTIFRAUDA FISCALA NR.4 TG. JIU.

impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta reclamanta SC HARPEK SRL, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea cererii de recurs, dupa expunerea situatiei de fapt si a dispozitiilor legale incidente in cauza, recurenta a sustinut, in esenta, urmatoarele:

Sentinta pronuntata este nelegala.

Actul contestat este un act constatator al unei situatii de fapt dar in acelasi timp prin acest act organul care l-a intocmit a stabilit si anumite obligatii fiscale ca plata TVA si impozit pe profit, asa cum reiese din cuprinsul sau.

Chiar daca nu constituie titlu de creanta, actul respectiv produce efecte fata de societate deoarece este valorificat de catre AJFP Dolj, prin aceea ca sta la baza deciziei de impunere pe care acest organ o emite si care constituie titlu executoriu.

Avand in vedere cele aratate a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, in vederea solutionarii pe fond a cauzei.

La data de 4 mai 2015, intimata parata AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA
a formulat intampinare, in cuprinsul careia a raspuns in fapt si in drept la criticile din cererea de recurs, aratand in esenta, ca recursul este nefondat si a solicitat respingerea acestuia si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei atacate.

Analizand cererea de recurs, prin prisma criticilor invocate, Curtea retine urmatoarele:

Criticile recurentei ca, in mod gresit a fost admisa exceptia inadmisibilitatii actiunii si a fost respinsa actiunea ca inadmisibila pe motiv ca procesul verbal incheiat la 25.02.2014 si inregistrat sub nr. 1089982/25.02.2014 de catre Directia Regionala Antifrauda Fiscala nr. 4 Tg Jiu, nu este un act administrativ fiscal, sunt nefondate.

Potrivit dispozitiilor art. 2 alin.1 lit. c din Lg. nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice.

Potrivit dispozitiilor art.41 din Codul de procedura fiscala, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale.

Art.205 alin.4 din OG nr. 92/2003, privind Codul de Procedura fiscala, prevede ca pot fi contestate in conditiile aliniatului 3 si deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contributii sau alte sume ale bugetului general consolidat.

Prin urmare, potrivit acestor dispozitii legale, rezulta ca actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent prin care se stabilesc, se modifica sau se sting drepturi si obligatii fiscale.

Procesul verbal incheiat la 25.02.2014 si inregistrat sub nr. 1089982/25.02.2014 cuprinde constatarea unor imprejurari de fapt ce vizeaza domeniul financiar fiscal, fiind un act de constatare.

Prin acest act nu se stabilesc, nu se modifica si nici nu se sting drepturi si obligatii fiscale, asa cum prevad dispozitiile art. 41 din codul de procedura fiscala si art. 2 alin.1 lit. c din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, astfel incat, acest act nu reprezinta un act administrativ fiscal in sensul legii, care sa poata fi contestat potrivit dispozitiilor art. 205 alin.4 din codul de procedura fiscala.

In concluzie, Curtea retinand ca nu incidente motive de nelegalitate dintre cele prev. de art. 488 alin.1 Ncpc a respins recursul ca nefondat.
(Decizia nr. 2597 din 09.07.2015, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, rezumat realizat de judecator Lavinia Barbu)