Actiune in revendicare Fond forestier Amenajamente

In raport de dispozitiile legale care au reglementat de-a lungul vremii notiunea specifica de ,,amenajament silvic ’ ’ si care la momentul 01.01.1990 erau incidente in^ forma adusa prin Legea nr. 3/1962, se constata ca aceasta notiune nu viza - definitoriu pentru regimul juridic - obligativitatea existentei unui document care stabilea modul de gospodarire a terenurilor incluse ca atare in fondul forestier al statului.

Era necesar sa se stabileasca daca pana la data de 01.01.1990 statul a scos din amenajamentele silvice si a transferat, printr-unul din modurile prevazute de legislatia in vigoare (art. 27 din Legea nr. 8/1971), dreptul de administrare asupra parcelelor catre autoritatea locala.

Recurenta nu se poate prevala de Ordinul nr. 225/1997 emis de prefect pentru a-si legitima, in ^ fata statului roman, vreun drept de proprietate, fiind irelevanta imprejurarea intabularii ori exploatarii unora dintre aceste terenuri inainte sau dupa anul 1997 de catre Comuna [...], ca pasuni.

In egala masura, nu inserarea acestor suprafete in inventarul domeniului public al statului, in anul 2006, releva valabilitatea titlului statului, cata vreme o simpla inventariere a unui bun in domeniul public ori in cel privat al localitatii nu valoreaza drept o dovada a dreptului real.

Prin
decizia civila nr. 233/16.02.2017 a Tribunalului Constanta
- Sectia I civila a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta parata UAT COMUNA [...] impotriva sentintei civile nr. 684/12.04.2016, pronuntate de Judecatoria Mangalia, in contradictoriu cu intimata reclamanta [...] PRIN DIRECTIA SILVICA CONSTANTA.

Pentru a pronunta aceasta solutie,
instanta de apel a retinut urmatoarele considerente:

Prin sentinta civila nr. 684/12.04.2016pronuntata de Judecatoria Mangalia in dosarul civil nr. .../254/2012 s-a admis actiunea si a fost obligata parata sa lase reclamantei in deplina proprietate si posesie terenul amplasat in amenajamentul silvic UPIV
....

Prin aceeasi sentinta, parata a fost obligata sa plateasca reclamantei suma de 1.500 de lei cheltuieli de judecata.

Judecatoria a stabilit ca prin Decizia nr. 383 din 29.08.1989 a Consiliului Popular al Judetului Constanta s-a transmis din administrarea Consiliului popular al comunei [...] in administrarea Inspectoratului Silvic Judetean Constanta, terenul proprietate de stat in suprafata de 184,19 ha, reprezentand teren neproductiv si pasuni excesiv degradate, in vederea impaduririi, terenul fiind inclus in amenajamentul silvic UP IV [...], unitatile amenajistice [...], asa cum reiese din concluziile expertului topograf expuse in raportul de expertiza topografica suplimentar depus la dosar la data de 12.02.2016.

Regimul juridic al terenurilor incluse in cele trei unitati amenajistice, respectiv acela de terenuri care fac parte din fondul forestier national, a fost stabilit cu putere de lucru judecat (fara asadar posibilitatea ca o astfel de concluzie sa mai fie contrazisa printr-o alta hotarare judecatoreasca) prin sentinta civila nr. 1236 din data de 17.04.2014 a Tribunalului Constanta - Sectia contencios administrativ si fiscal si prin decizia civila nr. 968/CA din data de 17.09.2014 a Curtii de Apel Constanta.

Apartenenta acestui teren la proprietatea publica a statului este dovedita totodata de mentiunea din cuprinsul Deciziei nr. 383 din data de 29.08.1989 a Consiliului Popular al Judetului Constanta, potrivit careia terenul care a facut obiectul acesteia este proprietate de stat, precum si de dispozitiile art. 3 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 care prevad ca domeniul public al statului este alcatuit din bunurile prevazute la art. 135 alin. 4 din Constitutie (devenit art. 136 alin. 3 dupa republicare) si din cele prevazute la pct. I din anexa, printre acestea fiind si „padurile si terenurile destinate impaduririi, cele care servesc nevoilor de cultura, de productie ori de administratie silvica, iazurile, albiile paraielor, precum si terenurile neproductive incluse in amenajamentele silvice, care fac parte din fondul forestier national si nu sunt proprietate privata” (pct. 4).

In pofida regimului juridic al acestor terenuri, de bunuri proprietate publica a statului care apartin fondului forestier national, prin Hotararea nr. 15 din data de 15.04.2010 a Consiliului local [...] s-a aprobat introducerea in inventarul domeniului privat al comunei [...] a unor suprafete de teren extravilan, printre care si cele incluse in Nst 27, Nst 51 si Nst 56, astfel ca, in temeiul acestei hotarari, dar si al Ordinului nr. 225 din data de 19.11.1997 al Prefectului Judetului Constanta, unitatea administrativ teritoriala [...] a procedat la intabularea dreptului sau de proprietate asupra terenurilor care fac obiectul cauzei; corespondenta intre amplasamentul inclus in amenajamentul silvic al fiecarei unitati amenajistice, asa cum a fost descris in actiune, si nr. de parcela conform documentatiei tehnice in baza careia s-a facut inscrierea in cartea funciara a fost realizata de catre expertul topograf in raportul de expertiza topografica suplimentar depus la data de 12.02.2016.

Totodata, a aratat Judecatoria Mangalia, in anexa nr. S1 la acest raport expertul a identificat terenurile care fac obiectul cauzei, si anume cel din UA (unitatea amenajistica) 60 N in suprafata totala de 12,5 ha care include subparcela Ps 55/2/1 si subparcela Nst 56/1, identificate prin coordonatele [...] in planul de situatie, cel din UA (unitatea amenajistica) 61 N in suprafata totala de 37,64 ha care include parcela Nst 3 identificata prin coordonatele [...] in planul de situatie si parcela Nst 27 identificata prin coordonatele [...] in planul de situatie, precum si cel din UA (unitatea amenajistica) 63 N in suprafata de 10,8 ha ce include subparcela Nst 51/1 identificata prin coordonatele [...] in planul de situatie.

Prin sentinta civila nr. 1236 din 17.04.2014 a Tribunalului Constanta - Sectia contencios administrativ si fiscal, astfel cum a fost modificata prin decizia civila nr. 968/CA din 17.09.2014 a Curtii de Apel Constanta, s-a constatat nelegalitatea partiala a Hotararii nr. 15 din 15.04.2010 a Consiliului local [...] cu privire la terenurile Nst 27, Nst 51 si Nst 56, fiind respinsa ca inadmisibila exceptia de nelegalitate a Ordinului nr. 225 din 19.11.1997 al Prefectului Judetului Constanta.

Art. 35 din Codul silvic prevede ca „reducerea suprafetei fondului forestier national este interzisa”, in vreme ce, potrivit dispozitiilor art. 136 alin. (4) din Constitutie,
„bunurile proprietate publica sunt inalienabile. (...) ”.

Instanta de fond a constatat astfel ca terenurile care fac obiectul cauzei, dupa cum au fost identificate de catre expert in anexa nr. S1 la raportul de expertiza topografica suplimentar depus la dosar la data de 12.02.2016, sunt bunuri proprietate publica a statului care apartin fondului forestier national, astfel ca trecerea acestora in proprietatea privata a paratei s-a realizat in conditii de nelegalitate, aspect constatat in mod irevocabil si de instantele de contencios administrativ. Ca o astfel de concluzie se impune si in privinta acelor terenuri avute in vedere de Ordinul nr. 225 din data de 19.11.1997 al Prefectului Judetului Constanta, care fac parte din unitatile amenajistice 60 N, 61 N si 63 N potrivit concluziilor expertului, din moment ce, fiind bunuri proprietate publica a statului, acestea erau inalienabile, astfel ca solicitarea reclamantei privind obligarea paratei la lasarea in proprietate si posesie a acestor terenuri este intemeiata.

Instanta de apel a constatat, la randul sau, ca Decizia nr. 383 din 29.08.1989 a Consiliului Popular al Judetului Constanta a transmis din administrarea Consiliului popular al comunei [...] in administrarea Inspectoratului Silvic Judetean Constanta terenul proprietate de stat in suprafata de 184,19 ha, reprezentand teren neproductiv si pasuni excesiv degradate, in vederea impaduririi si ca acesta a fost inclus in amenajamentul silvic UP IV [...], unitatile amenajistice [...].

Terenul in discutie este asadar proprietate de stat.

Ulterior, prin Hotararea nr. 15 din data de 15.04.2010 a Consiliului Local [...] s-a aprobat introducerea in inventarul domeniului privat al comunei [...] a unor suprafete de teren extravilan, printre care si cele incluse in Nst 27, Nst 51 si Nst 56, iar in temeiul acestei hotarari si al Ordinului nr. 225 din data de 19.11.1997 al Prefectului Judetului Constanta, unitatea administrativ teritoriala [...] a procedat la intabularea dreptului sau de proprietate asupra terenurilor care fac obiectul cauzei.

Prin sentinta civila nr. 1236 din 17.04.2014 a Tribunalului Constanta - Sectia contencios administrativ si fiscal, astfel cum a fost modificata prin decizia civila nr. 968/CA din 17.09.2014 a Curtii de Apel Constanta, s-a constatat nelegalitatea partiala a Hotararii nr. 15 din 15.04.2010 a Consiliului local [...], cu privire la terenurile Nst 27, Nst 51 si Nst 56, fiind respinsa ca inadmisibila exceptia de nelegalitate a Ordinului nr. 225 din 19.11.1997 al Prefectului Judetului Constanta. In considerentele sentintei civile nr. 1236/17.04.2014 a Tribunalului Constanta, s-a retinut ca
HCL nr. 15/2010 a introdus in mod nelegal terenurile in domeniul privat al comunei pe de o parte in temeiul unui act normativ abrogat, iar pe de alta parte cu ignorarea calitatii de bun din domeniul public al statului pentru parcele NST 27, NST 51, NST 56, respectiv terenuri apartinand fondului forestier national a carui reducere este expres interzisa de lege.

De asemenea, in considerentele deciziei civile nr. 968/CA/17.09.2014 a Curtii de Apel Constanta s-a retinut ca,
in cauza, parcelele invocate de reclamant fac parte din fondul forestier national in baza amenajamentului silvic care constituie titlul de proprietate. In HCL nr. 15/2010 nelegal au fost introduse terenurile in litigiu care au facut obiectul Deciziei nr. 383/1989 intrucat acestea nu mai erau in administrarea comunei [...] la 22.12.1989, iar prevederile art. 18 alin.3 din Legea nr. 18/1991 in vigoare la data emiterii hotararii nu mai permiteau trecerea in domeniul privat al comunei terenurile neatribuite.
S-a mai retinut ca,
pe de alta parte, terenurile respective apartineau fondului forestier national neavand importanta daca se realizasera lucrari specifice.

Prin aceasta hotarare irevocabila, s-a statuat ca terenurile care au facut obiectul Deciziei nr. 383/1989 sunt proprietatea statului, apartinand fondului forestier national.

Tribunalul Constanta a achiesat la concluziile instantei de fond, potrivit carora aceasta dezlegare data de instanta anterioara se impune si in prezenta cauza din perspectiva principiului autoritatii de lucru judecat, principiu care se desprinde din:

Art. 1200 C. civ. -
Sunt prezumtii legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum: 1. actele ce legea le declara nule pentru ca le priveste facute in frauda dispozitiilor sale; 2. in cazurile cand legea declara ca dobandirea dreptului de proprietate sau liberatiunea unui debitor rezulta din oarecare imprejurari determinate; 4. puterea ce legea acorda autoritatii lucrului judecat.

Art. 1202 C. civ. -
1. Prezumtia legala dispensa de orice dovada pe acela in favoarea caruia este facuta. 2. Nici o dovada nu este primita impotriva prezumtiei legale, cand legea, in puterea unei asemenea prezumtii, anuleaza un act oarecare, sau nu da drept de a se reclama in judecata, afara numai de cazurile cand legea a permis dovada contrarie si afara de aceea ce se va zice in privinta juramantului si marturisirii ce ar face o parte in judecata.

Principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica, garantie care deriva din art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Acest principiu rezida in aceea ca nu pot fi deduse judecatii chestiuni litigioase asupra carora o jurisdictie legal investita a dat deja o dezlegare, deoarece s-ar pune astfel in pericol siguranta circuitului civil. Astfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune intr-un al doilea proces care vizeaza aceeasi chestiune litigioasa prin efectul prezumtiei lucrului judecat
(res judecata pro veritatae habetur),
pentru evitarea astfel a unor hotarari potrivnice care sa stabileasca in mod irevocabil in mod diferit cu privire la aceeasi situatie de fapt. Prezumtia autoritatii de lucru judecat este o prezumtie absoluta impotriva careia nu se pot produce probe noi, prin care sa se tinda la obtinerea unei solutii contrare celei pronuntate anterior cu privire la aceeasi chestiune.

In consecinta, avand in vedere faptul ca prin sentinta civila nr. 1236/17.04.2014 a Tribunalului Constanta, astfel cum a fost modificata in parte prin decizia civila nr.

968/CA/17.09.2014 a Curtii de Apel Constanta, s-a stabilit apartenenta terenurilor care fac obiectul Deciziei nr. 383/1989 la fondul forestier national, criticile apelantei UAT COMUNA [...], potrivit carora terenurile revendicate nu au facut parte din amenajamente silvice, si implicit din acest fond, au fost gasite ca neintemeiate.

In ceea ce priveste terenurile reprezentand subparcela PS 55/2/1 si parcela NST 3, avand in vedere concluziile raportului de expertiza potrivit carora acestea fac parte din unitatile amenajistice 60N si 61N care se regasesc in Decizia nr. 383/1989, in considerarea calitatii de bunuri din domeniul public al statului, in mod corect prima instanta a admis cererea in revendicare si cu privire la acestea. Astfel fiind, apelul paratei a fost respins ca nefondat.

Impotriva acestei hotarari a formulat
recurs
, in termen legal (art. 301 cod proc. civila 1865), UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA COMUNA [...], care a solicitat admiterea caii de atac, modificarea in totalitate a hotararii recurate, iar pe fond respingerea cererii de chemare in judecata formulata de intimata reclamanta [...] - Directia Silvica Constanta.

 

 

Analizand criticile de nelegalitate formulate, incadrate in dispozitiile art. 304 pct. 8 si pct. 9 cod proc. civila 1865, Curtea va retine ca prezentul recurs este
nefondat.

Solutia dispusa prin decizia de apel a Tribunalului Constanta, desi corecta, nu releva cu acuretetea necesara unei dezlegari date actiunii in revendicare, reperele normative pe baza carora sa procedat la compararea de titluri, aceasta evaluare neregasindu-se in ansamblu nici in hotararea instantei de fond. Ori, chestiunea de esenta in stabilirea prioritatii dreptului de proprietate al entitatii parate asupra acestor terenuri era stabilirea temeiului in drept pe care s-a fundamentat Ordinul nr. 225/1997 al Prefectului Judetului Constanta, dar si verificarea existentei unui drept anterior de proprietate al statului, deopotriva justificat de norme legale, pretins de entitatea reclamanta.

Stabilind ca prin insasi solutionarea litigiului de contencios administrativ, speta de fata a fost definitiv rezolvata cu putere de lucru judecat, tribunalul a pronuntat o solutie supusa facil criticilor abordate de recurenta parata, chiar daca acestea din urma nu sunt intemeiate in raport de prevederile legale incidente.

Rolul actiunii in revendicare a fost astfel omis, ambele instante devolutive ignorand faptul ca excluderea - fie si in parte - a unui act administrativ nu rezolva de la sine actiunea in revendicare. Imprejurarea ca in considerentele deciziei civile nr. 968/CA din 17.09.2014 a Curtii de Apel Constanta -Sectia a II-a civila, pronuntata in dosarul .../254/2012, au fost regasite argumente legate de gresita abordare a dispozitiilor art. 18 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 nu putea margini controlul comparativ care intra in competenta instantei de drept comun - fiind necesar, fara indoiala, sa se verifice in primul rand
daca reclamantul din actiunea in revendicare are vreun titlu,
spre a pretinde paratului caruia i s-a anulat propriul titlu, retrocedarea bunului imobil.

Ori, in conditiile in care pe durata procesului principala motivatie a UAT [...] a fost aceea ca decizia nr. 383/29.08.1989 a fostului Consiliu Popular al Judetului Constanta - Comitetul Executiv nu constituia titlul Statului pentru terenurile-parte a fondului forestier administrat de [...], pentru ca Inspectoratul Silvic Judetean nu a procedat, ulterior emiterii deciziei, la preluarea si impadurirea acestor terenuri, precum si ca acestea nu s-au aflat in realitate in amenajamente silvice anterior datei de 01.01.1990, pe aceste elemente urmau a fi concentrate argumentele specifice compararii de titluri, spre a se concluziona ca statul nu a pierdut niciodata dreptul de proprietate, iar unitatea administrativ teritoriala si-a apropriat ilegitim aceste suprafete.

O privire retrospectiva asupra normelor incidente la data emiterii deciziei nr. 383 din august 1989 a Consiliului Popular al Judetului Constanta releva faptul ca transmiterea - la acea data - din administrarea unor consilii populare subordonate (intre care si Consiliul Popular [...]) in administrarea Inspectoratului Silvic judetean Constanta a unor terenuri „proprietate de stat’’ s-a materializat in conditiile aplicarii
art. 1 din Decretul 409/1955 privind reglementarea transmiterii bunurilor in proprietatea statului.

Acest act normativ prevedea, prin dispozitiile sale, modalitatea in care opera intre entitatile descentralizate ale statului, transmisiunea dreptului de administrare asupra unor bunuri proprietate de stat (terenurile in cauza fiind, potrivit art. 7 din Constitutia RSR din 1986, proprietatea statului), fiind cerute - si obtinute in acest caz particular - avizele forurilor tutelare ale entitatilor implicate. In speta, documentatia depusa la dosar odata cu decizia pre-citata atesta ca Inspectoratul Silvic al Jud. Constanta avea obtinute atat avizele necesare de la consiliile populare care detineau terenurile excesiv degradate, neproductive, cat si cele de la Directia generala pentru agricultura si de la Ministerul Silviculturii. In egala masura, la data emiterii acordului expres al Consiliului Popular al com. [...], in sensul preluarii din administrare a terenurilor si atribuirea lor in vederea efectuarii lucrarilor de impadurire, acestea erau identificate prin parcele cadastrale, planurile de situatie fiind intocmite cu respectarea planurilor O.C.O.T.A. Mentiunea identificarii parcelelor cadastrale prin numar si destinatie de folosinta este confirmata si de imprejurarea indicarii lor ca atare in adresa 169/23.05.1989 a Consiliului Popular al com. [...], care cuprinde si mentiunea ca acordul a fost dat ca documentatie preliminara emiterii deciziei de transfer.

Recurenta parata sustine ca desi a fost emisa decizia nr. 383/29.08.1989, terenurile in cauza nu au mai fost preluate prin proces-verbal de inspectoratul silvic si nici nu au mai fost, prin urmare, incluse in
amenajamente silvice
ulterior acestei date. Aceste asertiuni trebuie insa inlaturate in conditiile in care actul de aprobare a transferului dreptului de administrare constituia, conform Decretului nr. 409/1955, unicul act juridic care marca schimbarea administratorului terenului proprietate de stat, nici o dispozitie nevizand operarea efectiva a transferului de la data incheierii vreunui proces-verbal ulterior, de predare-preluare.

In privinta includerii sau nu a acestor terenuri (predate in vederea impaduririi) in „amenajamente silvice’’, Curtea constata ca trebuie clarificat mai intai ce reprezinta acestea in sistemul de fond forestier, in conditiile in care notiunea s-a regasit in prevederile Codului silvic, inca din 1910.

Aceasta chestiune nu a fost clarificata de instantele devolutive, cu toate ca definirea acestei sintagme si aplicarea sensului ei la speta de fata ar fi condus la evaluarea mai clara a titlului statului in raport cu cel evocat de Comuna [...]; de aceea, trimiterile [...] la amenajamentul silvic din 2008 (ulterior, asadar, Ordinului nr. 225/1997 al Prefectului Jud. Constanta) au fost calificate de recurenta parata drept o dovada a incapacitatii autoritatii de a justifica
dreptul real
avut asupra terenurilor in litigiu, la 01.01.1990.

Amenajamentul silvic a fost definit prin art. 16 al Codului silvic adoptat prin Legea nr. 26/1996 ca reglementand
modul de gospodarire a fondului forestier
proprietate publica, fiind baza cadastrului forestier si a titlului de proprietate a statului si stabilind, in raport cu obiectivele ecologice si social-economice, telurile de gospodarire si masurile necesare pentru realizarea lor.

Prevederile urmatoare indica entitatile abilitate sa intocmeasca amenajamentele silvice, precum si durata valabilitatii lor.

Anterior adoptarii Legii nr. 26/1996 au operat dispozitiile Legii nr. 3/1962 (Codul silvic), care stabileau ca:

Art. 3
- Fondul forestier este supus regimului silvic care cuprinde un complex de norme tehnice silvice, economice si juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea, protectia si paza acestui fond.

Art. 12
-
Modul de gospodarire a padurilor si terenurilor care fac parte din fondul forestier
(s.n.) se stabileste prin amenajamente silvice.

Amenajamentele silvice se intocmesc in raport cu planurile de dezvoltare a economiei nationale tinandu-se seama de urmatoarele obiective: a) asigurarea continuitatii productiei forestiere; b) sporirea productiei si productivitatii fondului forestier; c) folosirea rationala a padurilor si ameliorarea functiilor de protectie ale acestora.

Art. 13
- Amenajamentele silvice se intocmesc pentru toate padurile si terenurile care fac parte din fondul forestier de organele de specialitate ale Ministerului Economiei Forestiere si se aproba prin ordinul ministrului.

Art. 14
- Amenajamentele silvice se revizuiesc sau se refac din zece in zece ani.

Prevederile sus-citate au reprezentat o continuare in plan legislativ a dispozitiilor anterioare ale Codului silvic din 1910, care stabileau ca:

• „Padurile supuse regimului silvic nu se pot exploata decat in baza unui amenajament.
• Amenajamentul va fi facut in urma unui studiu amanuntit al circumstantelor fizice si

economice ale padurei. El va avea de scop fixarea conditiunilor si a modului de exploatare

(s.n.), stabilirea posibilitatei in vederea continuitatei exploatarei produselor principale, asigurarea regenerarei padurei cu specii de valoare proprii regiunei si producerea lemnului de lucru si constructiunei in locurile unde natura terenului si a esentelor va permite aceasta. Regulamentul de exploatare, prevazut la art. 2, alin. b, se va face in vederea conservarei acelor paduri si a regenerarei lor cu specii de valoare proprii regiunei in care vor fi situate.

• Amenajamentul sau regulamentul de exploatare, odata decretat, nu se poate modifica decat dupa aceleasi reguli si cu aceleasi forme in cari a fost facut si numai la epoca de revizuire ce neaparat se va fixa printr'insul.
• cu ocazia intocmirei amenajamentului, sa poata face si hotarnicia padurei’’.

In raport de aceste dispozitii legale, care au reglementat de-a lungul vremii notiunea specifica de „amenajament silvic’’ si care, la momentul 01.01.1990, erau incidente in forma adusa prin Legea 3/1962, Curtea constata ca aceasta notiune nu viza -
definitoriu pentru regimul juridic
-
obligativitatea existentei unui document

care stabilea modul de gospodarire a terenurilor incluse ca atare in fondul forestier al statului.

Amenajamentul silvic constituia asadar, ca in prezent, un ansamblu complex de evidenta tehnica si juridica a suprafetelor care, conform legii, intrau in sfera fondului forestier din domeniul public al statului, o evidenta necesara oricarui regim de exploatare si de gospodarire a acestor terenuri. Forma scrisa a amenajamentului silvic (schite, planuri de situatie, prezentarea scriptica a regimului juridic si a celui de folosinta) trebuie privita, astfel, distinct, din punct de vedere al efectelor, de situatia juridica a parcelelor componente ale terenului statului afectat fondului forestier; ca si cadastrul general, amenajamentul silvic constituie, pentru fondul forestier, potrivit reglementarilor expuse, baza masurilor de organizare, gestionare, exploatare si inventariere a terenurilor inglobate, iar nu un mijloc de dobandire in sine a dreptului de proprietate publica.

Art. 16 din Legea nr. 26/1996 arata, de altfel, ca el sta
la baza
cadastrului forestier si a titlului de proprietate a statului, iar nu ca amenajamentul silvic reprezinta ori echivaleaza titlul, si aceasta pentru ca incadrarea sau, dimpotriva, extragerea unor terenuri din fondul forestier al statului se realiza in conformitate cu prevederile Constitutiei vremii, iar nu prin desfiintarea amenajamentului silvic. Astfel, dispozitiile art. 27 din Legea nr. 8/1971 prevedeau ca ,,
Suprafetele de pajisti incluse in mod nejustificat in amenajamente silvice dar care, pe baza de acte ori de folosinta, se dovedesc ca au apartinut unitatilor agricole de stat, cooperativelor agricole de productie sau comunelor, oraselor sau municipiilor, se pot scoate din amenajamentele silvice prin ordinul ministrului agriculturii, industriei alimentare, silviculturii si apelor, la propunerea comitetelor executive ale consiliilor populare judetene, predandu-se celor carora le-au apartinut, spre a fi imbunatatite si exploatate ca pajisti
”.

Scoaterea din fondul forestier a terenurilor prevazute la alineatul precedent se face pe baza de documentatii

(s.n.) intocmite de comisii alcatuite din reprezentanti ai comitetelor executive ale consiliilor populare judetene si ai Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii si Apelor’’ - trimiterea fiind facuta deci la prevederile Decretului nr. 409/1955, avut in vedere si in anul 1989, la epoca adoptarii deciziei 383 a Consiliului Popular Jud. Constanta.

Toate aceste considerente releva asadar faptul ca pentru a-si dovedi dreptul de proprietate asupra unor terenuri inglobate in fondul forestier din domeniul public, anterior datei de 01.01.1990, administratorul acestora nu trebuia sa prezinte un
inscris care sa poarte titulatura de amenajament silvic.
Faptul ca prin art. 5 din Legea nr. 18/1991 se prevede ca apartin domeniului public si terenurile cu destinatie forestiera, definite prin art. 2 lit. b din lege ca fiind cele „impadurite sau cele care servesc nevoilor de cultura, productie ori administrare silvica, terenurile destinate impaduririlor si cele neproductive - stancarii, abrupturi, bolovanisuri, rape, ravene, torenti -
daca sunt cuprinse in amenajamentele silvice
’’ nu inseamna ca legiuitorul a exclus din domeniul public terenurile de aceasta natura care nu aveau intocmita partea scrisa de evidenta, organizare si exploatare. Trimiterea la amenajamentul silvic a fost facuta doar pentru a delimita regimul lor juridic de cel al celorlalte terenuri, referirea vizand modalitatea legala de detinere/ preluare la un moment dat de catre stat in acest scop.

Rezumand, faceau parte din amenajamente silvice la 01.01.1990 terenurile cu destinatie forestiera detinute ca atare ori preluate in conformitate cu legislatia vremii in vigoare, in vederea introducerii in circuitul fondului forestier (impadurire, amenajare, exploatare etc.). Era prin urmare suficient a se dovedi inglobarea unor terenuri, parcele, loturi intr-un ,,amenajament silvic’’ in masura in care existau reperele cadastrale de identificare, planurile de incadrare vizate de oficiile de cadastru si organizarea teritoriului, dar si documentatia legala de preluare (decizia de transfer a dreptului de administrare, decizia de expropriere etc.) - iar nu procese-verbale de preluare efectiva, de intarusare si delimitare fizica, de incepere a operatiunilor de impadurire etc.

Astfel fiind, aspectele invocate prin cererea de recurs, anume ca din luna august 1989 inspectoratul silvic judetean nu a mai procedat la preluarea efectiva a acestor terenuri si nici nu a efectuat - pana la momentul intabularii lor pe seama Comunei [...] - delimitarea fizica si impadurirea suprafetelor la care trimite decizia 383/1989, nu au nici o relevanta in planul dreptului de proprietate al statului, pentru ca nici in cazul dreptului public al acestuia, dupa cum nici pentru dreptul privat neefectuarea operatiunilor de ingradire, exploatare, conservare etc. a bunului nu conduce,
prin ea insasi,
la pierderea dreptului real.

Inactivitatea autoritatilor publice indrituite sa intocmeasca documentatia scrisa asupra modului de organizare si de exploatare a acestui fond nu este, la randul ei, apta sa genereze pierderea dreptului, astfel incat inexistenta unei documentatii scrise intocmite inca din august 1989, de completare a fondului forestier aflat pe raza judetului Constanta, administrat de inspectorul silvic,
si cu aceste terenuri predate,
nu schimba la 01.01.1990 regimul lor legal.

Este mai putin relevant faptul ca pentru a-si justifica
limitele
dreptului de proprietate, entitatea intimata a inteles sa trimita la Amenajamentul silvic UP IV [...] intocmit in 2008, unde sau regasit datele vizand noua evidenta a parcelelor cadastrale regasite in fondul forestier (echivalenta fiind sustinuta prin raspunsul la intrebarea 2 din interogatoriu).

Ceea ce era relevant, asa cum s-a aratat in precedent, era sa se stabileasca daca pana la data de 01.01.1990 statul a scos din amenajamentele silvice si a transferat, printr-unul din modurile prevazute de legislatia in vigoare (a se vedea sus-mentionatele dispozitii ale art. 27 din Legea nr. 8/1971), dreptul de administrare asupra acestor parcele catre autoritatea locala - ceea ce in speta recurenta nu a dovedit.

Acesta este motivul pentru care nici prin ordinul prefectului din 1997, dupa cum nici prin hotarari ale consiliului local din 2010, nu se putea stabili ca in legatura cu aceste suprafete erau incidente dispozitiile art. 32 si art. 40 din Legea nr. 18/1991 (in forma in vigoare la data emiterii Ordinului 225/1997), pentru ca
respectivele norme se refereau la terenuri provenite din fostele islazuri comunale aflate in folosinta CAP-urilor sau care fusesera transmise fostelor IAS-uri si care erau folosite ca pasuni, fanete si arabil la data intrarii in vigoare a legii fondului funciar.
Nu era insa situatia juridica a terenurilor in discutie, acestea fiind predate inspectoratului silvic cu acordul explicit dat de autoritatea locala, care a achiesat inainte de 01.01.1990 la afectarea acestor terenuri neproductive, inadecvate pasunatului sau culturilor agricole, scopurilor silvice.

Era prin urmare exclus ca aceeasi autoritate locala sa pretinda in anul 1997 ca acestea au trecut legal - din nou - in domeniul sau privat, prin efectul celor doua texte din Legea nr. 18/1991.

Analiza comparativa a celor doua titluri de proprietate, primul dat de legislatia aplicata inainte de 01.01.1990, mentinuta in favoarea statului roman prin dispozitiile de ordin general ale Legii 18/1991, cel de-al doilea constituit ulterior acestui moment, cu caracter precar, anume prin distorsionarea prevederilor speciale ale aceleiasi legi (chiar daca in final Ordinul nr. 225/1997 nu a fost anulat prin decizia 968/CA din 17.09.2014 a Curtii de Apel Constanta - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal) releva asadar cu claritate faptul ca entitatea intimata, in calitate de administrator al bunurilor din domeniul public al statului, legitima pe deplin acest regim juridic asupra bunurilor apropriate nelegal de UAT Com. [...]. Acestea vor fi considerentele pentru care vor fi inlaturate ca nefondate si criticile recurentei, potrivit carora apartenenta PS55/2 la pasunea UAT a fost data de Ordinul nr. 225/1997, pentru care insa s-a admis de Curtea de Apel exceptia inadmisibilitatii evocarii exceptiei de nelegalitate, cat si toate argumentele care folosesc acest act drept titlu de proprietate pentru vreuna din parcelele in discutie. Fara a mai relua argumentatia deja expusa, recurenta nu se poate prevala de acest ordin de prefect pentru a-si legitima, in fata statului roman, vreun drept de proprietate, fiind irelevanta imprejurarea intabularii ori exploatarii unora dintre aceste terenuri inainte sau dupa anul 1997 de catre Comuna [...], ca pasuni.

In egala masura, nu inserarea acestor suprafete in inventarul domeniului public al statului, in anul 2006, releva valabilitatea titlului statului, cata vreme, astfel cum s-a aratat, o simpla inventariere a unui bun in domeniul public ori in cel privat al localitatii nu valoreaza dovada a dreptului real; in privinta acestor terenuri, este evident ca ele puteau sa nu se regaseasca in contextul emiterii H.G. nr 1705/2006, pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cata vreme fiind parte a domeniului fondului forestier, aveau o alta formalitate de inventariere si organizare.

Pentru toate aceste considerente, constatand ca nu se impune reformarea solutiei tribunalului, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civila 1865, se va respinge recursul ca nefondat.

Decizia civila nr. 61/C/06.06/2017 Judecator redactor Mihaela Ganea