Ordonanta presedintiala, suspendarea hotararii adunarii generale a asociatilor, revocarea din functia de administrator a reclamantului.

• Legea societatilor nr. 31/1990 : art. 132, art. 133
• Codul de procedura civila : art. 996

Este adevarat ca art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 prevede ca: „membrii consiliului de administratie, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotararea adunarii generale privitoare la revocarea lor din functie", aceasta dispozitie legala justificandu-se prin aceea ca revocarea mandatului de administrator nu trebuie motivata, caz in care nu poate opera un control de legalitate asupra acestei hotarari.

Sfera de aplicare a art. 132, alin. (4) din Legea nr. 31/1990 se refera doar la situatiile in care administratorul contesta insasi revocarea, ca masura luata de adunarea generala.

In schimb, atunci cand se invoca motive de nulitate absoluta a hotararii adunarii generale, nicio dispozitie legala nu ingradeste dreptul administratorului societar de a ataca in justitie aceasta hotarare. In acest sens sunt dispozitiile art. 132, alin. (3) din Legea nr. 31/1990, care prevad expres faptul ca atunci cand se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul la actiune este imprescriptibil, iar actiunea apartine oricarei persoane interesate, inclusiv asociatului administrator.

Conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale sunt prevazute de art. 996 C.pr.civ., in opinia Curtii ele fiind indeplinite in prezenta cauza.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila, Decizia civila nr. 224/A din 26 februarie 2015, M.B.

Prin sentinta civila nr. 1094/ 19.12.2014, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 7369/30/2014, s-a respins ca inadmisibila cererea formulata de reclamantii R.S.F. si U.F.P., in contradictoriu cu parata SC L.S. SRL, avand ca obiect ordonanta presedintiala.

Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca reclamantii R.S.F. si U.F.P. au solicitat suspendarea pe cale de ordonanta presedintiala a executarii hotararii adunarii generale a asociatilor SC L.S. SRL, adoptata in data de 25.11.2014, prin care s-a decis revocarea din functia de administrator a reclamantului R.S.F. si numirea in aceeasi functie a d-lor G.S. si O.R.G.

S-a retinut ca pentru a fi admisibila cererea de ordonanta presedintiala, pe langa conditiile generale care trebuie sa existe in cazul oricarei forme concrete care intra in continutul actiunii civile, trebuie sa fie indeplinite anumite conditii speciale, care se desprind din art. 996 alin.(1) C.pr.civ.

Legat de conditiile generale de exercitare a actiunii, se impune cu necesitate analizarea prealabila a admisibilitatii cererii de suspendare formulata de administratorul revocat printr-o hotarare AGA.

In speta dedusa judecatii, prin cererea de suspendare formulata pe cale de ordonanta presedintiala in temeiul art. 133 din Legea nr. 31/1990, reclamantul R.S.F. a solicitat suspendarea executarii hotararii AGA prin care fusese revocat din functia de administrator pana la solutionarea definitiva a actiunii in anularea hotararii AGA mentionata. De precizat ca prin hotararea AGA respectiva se hotarase doar revocarea administratorului si numirea concomitenta a altor doua persoane in aceeasi functie.

Potrivit art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, "Membrii consiliului de administratie, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotararea adunarii generale privitoare la revocarea lor din functie”.

Este evident ca observand art. 132 alin. (4) din legea speciala, atat timp cat administratorul nu mai are calitatea sa formuleze actiune in anulare, nu mai poate formula nici cerere de suspendare a executarii hotararii AGA, o astfel de cerere fiind inadmisibila. Introducerea alin. (4) al art. 132 s-a justificat prin intentia legiuitorului de a da consistenta legislativa doctrinei juridice potrivit careia revocarea administratorului este ad nutum, putand interveni oricand si independent de vointa sau de vreo culpa contractuala a administratorului. A considera ca revocarea este ad nutum, nefiind necesara vreo justificare (fiind vorba pana la urma de vointa societatii materializata in hotararea AGA a asociatilor), dar pe de alta parte a admite cererea de suspendare a hotararii AGA, asadar impotriva vointei societatii, este fara suport teoretic. In concluzie, sub acest aspect analizat, cererea formulata de reclamantul Roua Sergiu Florin se impune a fi respinsa.

In ceea ce priveste cererea formulata de reclamantul U.F.P., instanta a procedat la verificarea conditiilor speciale de admisibilitate desprinse din continutul art. 996 alin.

1. C.pr.civ., anume aparenta dreptului, urgenta, caracterul vremelnic al masurii solicitate a se lua pe aceasta cale si neprejudecarea fondului. Reclamantul a dovedit introducerea actiunii in anularea hotararii a carei suspendare o solicita, conform art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 si a solicitat suspendarea pana la solutionarea definitiva a actiunii in anulare, fiind dovedite asadar conditiile caracterului provizoriu si al neprejudecarii fondului. Totodata, a invocat aparenta de drept in favoarea reclamantilor, ce la o prima verificare pare a fi intemeiata, cel putin sub aspectul unuia dintre motivele de nulitate invocate.

Cu toate acestea, analizand urgenta, ca o conditie ce justifica folosirea ordonantei presedintiale, in raport de circumstantele obiective ale cauzei, instanta a apreciat ca reclamantul nu a invocat nici unul din categoriile generale de situatii caracterizate prin urgenta, enumerate in alin. (1) al art. 996 C.pr.civ., respectiv: pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, prevenirea unei pagube iminente si care nu sar putea repara, precum si inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.

Reclamantul a invocat in sustinerea caracterului urgent al masurii existenta unui prejudiciu intrinsec constand in situatia de incertitudine creata de schimbarea administratorului societatii, manifestata atat in relatiile cu proprii angajati, cat si cu tertii care intra in raporturi cu societatea. Or, instanta a apreciat ca aceasta situatie de incertitudine in nici un caz nu poate fi asimilata unui prejudiciu iminent, care nu sar mai putea repara, ci apare mai degraba ca o consecinta fireasca a schimbarii conducerii societatii care, intr-adevar, in anumite conditii ar putea sa conduca la pierderea unor clienti care sa fi fost atrasi in virtutea calitatii personale a fostului administrator, insa aceasta teza este doar o simpla supozitie a carei producere nu a fost dovedita de catre reclamant, nefiind astfel iminenta.

Pe de alta parte, existenta riscurilor in activitatea societatii SC L.S. SRL derivand din lipsa de experienta in gestionarea clubului a noilor administratori se constituie de asemenea intr-o simpla probabilitate de producere a unei pagube si nu intr-un prejudiciu inevitabil.

In consecinta, o astfel de cerere motivata doar pe o situatie de incertitudine si pe un prejudiciu probabil nu justifica urgenta, ca atare nu poate fi solutionata in cadrul procedurii speciale a ordonantei presedintiale.

Impotriva sentintei civile au formulat apel reclamantii R.S.F. si U.F.P. prin care au solicitat admiterea apelului si schimbarea in tot a hotararii atacate si admiterea cererii formulate in sensul de a dispune suspendarea executarii hotararii adunarii generale a asociatilor din 25.11.2014 a societatii SC L.S. SRL, pana la solutionarea definitiva a actiunii in anularea hotararii susmentionate.

Examinand apelul declarat de reclamanti prin prisma motivelor de apel si a prevederilor art. 466 si urm. C.pr.civ., Curtea va constata ca acesta este intemeiat, in mod gresit prima instanta respingand apelul ca inadmisibil.

Astfel, reclamantii au formulat actiune in anularea hotararii a carei suspendare o solicita, iar actiunea face obiectul dosarului nr. 7424/30/2014 al Tribunalului Timis. Conform art. 133, alin. (1) din Legea nr. 31/1990 „o data cu intentarea actiunii in anulare, reclamantul poate cere instantei, pe cale de ordonanta presedintiala, suspendarea executarii hotararii atacate”.

Prima instanta a retinut ca, avand in vedere prevederile art. 132, alin. (4) din Legea nr. 31/1990, reclamantul R.S.F. nu poate ataca hotararea prin care a fost revocat din functia de administrator si, pe cale de consecinta, nu poate formula nici cererea de suspendare prevazuta de art. 133 din lege.

Este adevarat ca art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 prevede ca: „membrii consiliului de administratie, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotararea adunarii generale privitoare la revocarea lor din functie”, aceasta dispozitie legala justificandu-se prin aceea ca revocarea mandatului de administrator nu trebuie motivata, caz in care nu poate opera un control de legalitate asupra acestei hotarari. Sfera de aplicare a art. 132, alin. (4) din Legea nr. 31/1990 se refera doar la situatiile in care administratorul contesta insasi revocarea, ca masura luata de adunarea generala.

In schimb, atunci cand se invoca motive de nulitate absoluta a hotararii adunarii generale, nicio dispozitie legala nu ingradeste dreptul administratorului societar de a ataca in justitie aceasta hotarare. In acest sens sunt dispozitiile art. 132, alin. (3) din Legea nr. 31/1990, care prevad expres faptul ca atunci cand se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul la actiune este imprescriptibil, iar actiunea apartine oricarei persoane interesate, inclusiv asociatului administrator.

Din actiunea in anulare depusa la Tribunalul Timis si din cererea de suspendare din prezenta cauza rezulta ca reclamantul R.S.F. nu a contestat in sine revocarea mandatului sau, ci a invocat motive de nelegalitate, respectiv incalcarea unor cerinte formale de convocare a adunarii generale si de adoptare a hotararii AGA care ar atrage nulitatea absoluta a hotararii, astfel ca are calitate procesuala activa in formularea prezentei cereri.

Conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedentiale sunt prevazute de art. 996 C.pr.civ., in opinia Curtii ele fiind indeplinite in prezenta cauza.

Astfel, exista in cauza aparenta de drept in favoarea reclamantilor, intrucat s-au invocat doua motive de nulitate absoluta ale hotararii adunarii generale a asociatilor:

1. Convocarea adunarii generale a asociatilor nu s-a facut de catre persoanele autorizate in acest sens de lege si de actul constitutiv;
2. Hotararea nu a fost adoptata cu unanimitate, asa cum prevede art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 si actul constitutiv al societatii.

Avand in vedere cele de mai sus, rezulta ca conditia aparentei de drept este indeplinita, intrucat adunarea nu a fost convocata de administrator, iar modificarea actului constitutiv nu s-a facut cu votul unanimitatii asociatilor.

In ceea ce priveste conditia urgentei pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, Curtea retine ca prejudiciul care se doreste a fi prevenit prin suspendarea executarii hotararii atacate este situatia de incertitudine care este creata in interiorul societatii, dar si in relatiile exterioare ale acesteia.

Din punct de vedere al relatiilor interne, exista incertitudine, asociatii si angajatii societatii nestiind cu cine trebuie sa relationeze (respectiv cu administratorul revocat printr-o hotarare contestata in justitie pe motive de nelegalitate sau cu administratorul numit, dar a carui numire nu a fost confirmata de Oficiul Registrului Comertului).

Din punctul de vedere al relatiilor cu tertii ale societatii, potrivit art. 50 din Legea nr. 31/1990, "actele sau faptele, pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevazuta de lege, nu pot fi opuse tertilor, in afara de cazul in care societatea face dovada ca acestia le cunosteau”. Aceasta inseamna ca modificarea administratorului societatii, care nu este operata la Oficiul Registrului Comertului si nu este publicata in Monitorul Oficial, nu poate fi opusa tertilor.

Cu privire la caracterul provizoriu al masurii si a neprejudecarii fondului, aceasta conditie este respectata prin insasi logica textului de lege (art. 133 din Legea nr. 31/1990). Suspendarea executarii hotararii atacate dureaza doar pana la momentul solutionarii actiunii de fond privind anularea hotararii adunarii generale a asociatilor, care face obiectul unui dosar separat.

Asa fiind, intrucat in mod gresit a fost respinsa de prima instanta cererea reclamantilor, in baza art. 480 C.pr.civ., Curtea a admis apelul declarat de reclamantii R.S.F. si U.F.P., a anulat sentinta apelata si, judecand cauza in fond, a admis cererea formulata de reclamanti impotriva paratei SC L.S. SRL Timisoara, dispunand suspendarea executarii hotararii nr. 3/25.11.2014 a adunarii generale a asociatilor SC L.S. SRL Timisoara, pana la solutionarea actiunii in anularea acestei hotarari.