Analizarea conditiilor de atragere a raspunderii patrimoniale a actionarului majoritar intr-o societate comerciala
30 martie 2020Actiune revocatorie, Termen de prescriptie
30 martie 2020
Actiunea in constatarea nulitatii hotararii adoptate de consiliul judetean, relevanta distinctiei intre nulitatea relativa si nulitatea absoluta
Drept administrativ.
Art. 21, art. 46, art. 98 si art. 101 alin. (1) din Legea nr. 215/2001;
art. 23 si art. 24 din Legea nr. 176/2010; art. 1 alin. (8), art. 3 si art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Pentru situatia in care conflictul de interese a fost constatat de catre Agentia Nationala de Integritate, iar motivul de nulitate invocat prin actiunea in anularea hotararii adoptate cu participarea persoanei aflate in conflict de interese este tocmai constatarea de catre Agentia Nationala de Integritate a conflictului, deosebit de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 (care, asa cum deja s-a retinut, extinde sfera subiectelor de sesizare a instantei de contencios administrativ), art. 23 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 restrange sfera subiectelor de sesizare a instantei, limitand-o, practic, la Agentia Nationala de Integritate.
Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal
Decizia civila nr. 84 din 31 ianuarie 2019
Asupra recursului in materia contenciosului administrativ de fata constata urmatoarele:
Cererea de chemare in judecata si hotararea pronuntata de tribunal in prima instanta
Prin cererea la Tribunalul A sub nr. 765/103/2015 din 24.02.2015, reclamantul Judetul A a chemat in judecata paratii S.C. B S.A. si C, in contradictoriu cu care a solicitat urmatoarele:
- constatarea nulitatii absolute a Hotararii Consiliului Judetean A nr. 88/21.08.2008 privind asocierea judetului A cu S.C. B S.A. si, pe cale de consecinta, anularea acesteia;
- subsecvent, anularea contractului de asociere nr. 9.381/1.809/28.08.2008 incheiat intre unitatea administrativ teritoriala Judetul A si S.C. B S.A.; repunerea in situatia anterioara, respectiv obligarea paratilor la plata sumei de 5.416.098 lei, ce reprezinta prejudiciul estimat de auditorii externi ai Camerei de Conturi a Judetului A, ca urmare a nerespectarii prevederilor legale cu privire la asocierea dintre Judetul A, prin Consiliul Judetean A si S.C. B S.A.
In cauza, ambii parati au formulat intampinari prin care au fost invocate chestiuni de fond, iar paratul C a invocat si exceptiile tardivitatii actiunii si a lipsei calitatii sale procesual pasive. Ulterior, in cursul judecatii, la termenul din 28 februarie 2018, acelasi parat a invocat - in considerarea dispozitiilor Legii nr. 215/2001 si a Deciziei nr. 12/2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului Judetul A, reprezentat prin presedintele Consiliului judetean A.
Analizand doar aceasta din urma exceptie, Tribunalul A, prin
sentinta civila nr. 436C din 11 aprilie 2018,
a admis-o, respingand actiunea pentru lipsa calitatii procesuale active.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele dispozitii legale (reproduse ca atare in hotarare): art. 1 alin. (2), art. 20 alin. (1), art. 89 alin. (1), art. 97, art. 101 alin. (1) - (3), art.104 alin. (3) lit. a) si b), art. 115 alin. (1) lit. c), alin. (4) si alin. (7) din Legea nr. 215/2001; art.123 alin.5 din Constitutia Romaniei; art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 340/2004; art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Din aceste dispozitii tribunalul a retinut ca singura autoritate publica investita cu atributul de a ataca hotararile adoptate de consiliul judetean, in fata instantei de contencios administrative, deci de a exercita controlului de tutela administrativa, este prefectul si ca, in actualul cadru legislativ, legiuitorul nu a recunoscut expres dreptul presedintelui consiliului judetean de a ataca un act al consiliului judetean.
Impotriva hotararii tribunalului, in termenul prevazut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantul Judetul A a formulat prezentul recurs pentru motivul de casare prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedura civila. In dezvoltarea acestui motiv de casare a sustinut urmatoarele:
Incalcarea normelor de drept materiale se poate face prin aplicarea unui text legal strain situatiei de fapt, extinderea lui dincolo de ipotezele la care se aplica sau restrangerea nejustificata a aplicarii prevederilor legale, o astfel din urma situatie regasindu-se in cauza.
Judetul A are calitate procesuala activa intrucat justifica un interes general si se circumscrie notiunii de persoana vatamata conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Totodata, faptul ca are calitatea de subiect de drept public si, implicit, calitate procesuala activa reiese si din interpretarea art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 raportat la art. 46 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 coroborat cu art. 98, precum si prin raportare la art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004.
Toate dispozitiile legale retinute de tribunal privesc competenta prefectului de a ataca actele consiliului judetean pe care le considera nelegale, prin urmare, o actiune in anulare si nu o actiune in constatarea nulitatii reglementata expres de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 care prevad ca nulitatea se constata de instanta de contencios administrativ, actiunea putand fi introdusa de orice persoana interesata, de retinut fiind si dispozitiile alin. (1) al art. 46.
Astfel, prin prevederile art. art. 46 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 98 din Legea nr. 215/2001, legiuitorul a stabilit expres atat nulitatea de drept a hotararilor adoptate cu incalcarea dispozitiilor privind conflictul de interese, situatie in care instanta doar constata nulitatea hotararii, cat si faptul ca actiunea poate fi introdusa de orice persoana interesata.
Faptul ca legiuitorul a prevazut expresis verbis natura juridica a hotararilor adoptate cu incalcarea dispozitiilor legale privind conflictul de interese, cat si subiectul de drept public care poate formula actiunea in constatarea nulitatii absolute, reiese si din dispozitiile Legii nr. 176/2010, reglementate amplu in art. 23 alin. (1) - (3).
Totodata, sunt de retinut dispozitiile art. 81 din Legea nr. 393/2004.
Chiar daca instanta de fond a retinut si restrans aplicarea dispozitiilor legale doar cu privire la competenta prefectului de a ataca actele consiliului judetean pe care le considera nelegale, nu se pot eluda dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 care prevad posibilitatea introducerii actiunii pentru constatarea nulitatii de catre orice persoana interesata, de prefect, de Agentia Nationala a Functionarilor Publici si orice subiect de drept public, precum si de Agentia Nationala de Integritate in conformitate cu art. 23 din Legea nr. 176/2010.
Prin urmare, fata de dispozitiile legale mentionate, Judetul A are calitate procesuala activa pentru a solicita constatarea nulitatii absolute a Hotararii Consiliului judetean A nr. 88 din 21 august 2008.
Nu in ultimul rand, este de retinut ca aceasta din urma hotarare a fost adoptata cu incalcarea dispozitiilor legale din culpa exclusiva a intimatului V. G. si nu ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale de catre insasi autoritatea publica. Se are in vedere faptul ca, prin declaratia de interese completata la data de 25 iunie 2008, V. G. nu a mentionat calitatea de administrator si actionar la S.C. B S.A. si, prin urmare, unitatea administrativ teritoriala era in imposibilitate de a contestat legalitatea hotararii adoptate, dat fiind caracterul incomplet al acestei declaratii. Pentru aceleasi considerente, secretarul judetului care a semnat hotararea si institutia prefectului care exercita controlul de legalitatea, nu puteau invoca aspecte de nelegalitate.
intampinarea la cererea de recurs
La cererea de recurs a formulat intampinare doar intimatul-parat C care a sustinut urmatoarele:
Autoritatile administratiei publice centrale au dreptul si obligatia de a exercita controlul asupra activitatii autoritatilor administratiei publice locale. O forma de tutela administrativa o reprezinta controlul exercitat de prefect asupra legalitatii actelor adoptate sau emise de catre autoritatile administratiei publice locale sau judetene.
Asadar, Constitutia si Legea administratiei publice locale stipuleaza dreptul prefectului de a exercita controlul de legalitate asupra hotararilor consiliului judetean. Din dispozitiile legale citate in hotararea recurata rezulta imprejurarea ca legiuitorul a conferit prefectului competenta de a ataca actele consiliului judetean indiferente de tipul de nulitate care le afecteaza.
Chiar daca ne-am raporta doar la dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, cu ignorarea prevederilor imperative privitoare la exercitarea tutelei administrative, si s-ar aprecia ca actiunea poate fi introdusa de orice persoana interesata, trebuie observat ca in aceasta din urma categorie nu poate fi inclus recurentul Judetul A. In acest sens, se impune analiza dispozitiilor art. 1 alin. (2), lit. d) si e), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (2), art. 87 alin. (1), art. 97 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, precum si considerentele Deciziei nr. 12/2015 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
De retinut este si faptul rezultat din expunerea de motive a H.C.J. nr. 88/2008, respectiv ca initiatorul proiectului de hotarare a fost presedintele consiliului judetean, precum si faptul ca hotararea a fost contrasemnata de secretarul judetului.
Judetul A, prin autoritatea sa executiva, respectiv presedintele consiliului judetean, nu are dreptul de ataca in contencios administrativ hotararea adoptata de autoritatea sa deliberativa, Consiliul judetean A. In acest sens sunt de analizat considerentele Deciziei nr. 12/2015 anterior mentionata, considerente care pot fi aplicate mutatis mutandis in cauza de fata.
Analiza motivului de casare
In esenta, invocarea de catre intimatul-parat C, in fata instantei de fond, a exceptiei lipsei calitatii procesuale active a recurentului-reclamant Judetul A, s-a fundamentat pe dispozitiile Legii nr. 215/2001, in interpretarea data acestor dispozitii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 12/2015, decizie ale carei considerente le-a apreciat ca fiind aplicabile cauzei. La pronuntarea hotararii recurate, tribunalul nu a retinut incidenta Deciziei nr. 12/2015. Hotararea tribunalului se fundamenteaza pe teza limitarii subiectelor de drept carora legea le recunoaste controlul de tutela administrativa, retinandu-se - dupa reproducerea dispozitiilor din Legea nr. 215/2015 (mentionate la inceputul acestor considerente) - ca prefectul este singura autoritate publica investita cu atributul de a ataca, in fata instantei de contencios administrativ, hotararile adoptate de consiliul judetean.
Atat dispozitiile legale invocate in sustinerea acestei teze, cat si concluzia cuprinse in hotararea recurata sunt, fara indoiala corecte. Insa, ceea ce trebuie analizat, tinand seama de sustinerile reclamantului din cererea de chemare in judecata, reluate in cererea de recurs, este masura in care temeiul de drept invocat prin cererea de chemare in judecata, respectiv art. 46 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 coroborat cu art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004, poate constitui, pentru situatia particulara de nulitate invocata - respectiv, conflictul de interese, constatat de Agentia Nationala de Integritate si confirmat de instanta de contencios administrativ, in care s-a aflat intimatul V.G. atunci cand a participat la adoptarea hotararii a carei nulitate s-a cerut a fi constatata in temeiul art. 46 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 -, temei al legitimarii procesuale active a reclamantului. O astfel de analiza nu poate fi, insa, limitata la dispozitiile din Legea nr. 215/2001 invocate de recurent, cata vreme efectele constatarii unui conflict de interese sunt reglementate prin dispozitii speciale, Prin urmare, trebuie determinata natura dispozitiilor din Legea nr. 215/2001 si a celor din Legea nr. 176/2010, precum si a raportului dintre aceste dispozitii pentru ca, utilizand principiile de interpretare sistematica generalia specialibus non derogant si specialia generalibus derogant, sa se poate stabili legea aplicabila in raport de dispozitiile careia se determina legitimarea procesuala activa; altfel, spus, se impune determinarea domeniului de aplicare a dispozitiilor invocate ca temei al cererii de chemare in judecata, plecand de la premisa calificarii acestora. Totodata, in considerarea acelorasi sustineri din cererea de chemare in judecata si din cererea de recurs, mai exact, a insistentei recurentei de a sublinia ca actiunea pe care a formulat-o este
- actiune in constatarea nulitatii si nu o actiune in anulare, trebuie stabilita relevanta, in materia contenciosului administrativ, a distinctiei dintre nulitatea absoluta si nulitatea relativa.
Sub acest din urma aspect, curtea de apel considera ca regimul juridic al nulitatii in materia contenciosului administrativ se delimiteaza in mod cert de regimul nulitatii din dreptul comun. Pe de o parte, distinctia dintre nulitatea absoluta si cea relativa se face in functie de natura interesului ocrotit; or, in dreptul administrativ, predominat de norme imperative, interesul ocrotit este general, principiul fiind cel al prioritatii interesului public. Pe de alta parte, cele trei reguli in raport de care, in dreptul comun, se delimiteaza nulitatea relativa de nulitatea absoluta - persoanele care pot invoca nulitatea, termenul in care poate fi invocata nulitatea si posibilitatea acoperirii nulitatii prin confirmare - nu opereaza in dreptul administrativ; atat in privinta termenelor in care pot fi contestate actele administrative, cat si a persoanelor care le pot contesta, prin Legea nr. 554/2004 si prin legi speciale exista dispozitii exprese. Distinctia care prezinta relevanta in materia contenciosului administrativ este cea dintre actele administrative individuale si actele administrative normative; astfel, numai acestea din urma sunt, indiferent de titularul actiunii, imprescriptibile potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, iar in privinta subiectelor de sesizare ale instantei se dispune prin art.
- din aceeasi lege. Prin urmare, este lipsita de relevanta sublinierea de catre recurenta a obiectului actiunii ca fiind o actiune in constatarea nulitatii, iar nu o actiune in anulare.
In privinta subiectelor de sesizare ale instantei, pe langa persoanele aratate in alin. (1) - (4), (6) si (7) ale art. 1 din Legea nr. 554/2004, alin. (8) le prevede pe urmatoarele: prefectul, Agentia Nationala a Functionarilor Publici si orice subiect de drept public; acestea pot introduce actiuni in contencios administrativ, in conditiile Legii nr. 554/2004 si ale legilor speciale. In mod evident, in cauza, reclamantul Judetul A nu a formulat cererea de chemare in judecata in exercitarea tutelei administrative - destinata, potrivit art. 3 din Legea nr. 554/2004, exclusiv prefectului si, in domeniul functiei publice, Agentiei Nationale a Functionarilor Publici - ci, in calitatea sa, definita expres de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, de „persoana juridica de drept public”, notiune integrata celei de „orice subiect de drept public” la care se refera art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004. Conditiile de exercitare a actiunii in contencios administrativ reglementate de art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004 sunt cele prevazute de aceasta lege si de legile speciale. Potrivit textului „Prefectul, Agentia Nationala a Functionarilor Publici si orice subiect de drept public pot introduce actiuni in contencios administrativ, in conditiile prezentei legi si ale legilor speciale.”
Legea nr. 215/2001 recunoaste, prin art. 46 alin. (2) - aplicabil atat in privinta hotararilor adoptate de consiliul local, cat si, in temeiul art. 98, hotararilor adoptate de consiliul judetean - oricarei persoane interesate calitatea de subiect de sesizare a instantei de contencios administrativ cu o actiune in anularea hotararilor adoptate de consiliul local sau de consiliul judetean cu incalcarea dispozitiilor art. 46 alin. (1). La data adoptarii hotararii contestate in prezenta cauza, 21 august 2008, art. 46 alin. (1) avea urmatorul cuprins: „Nu poate lua parte la deliberare si la adoptarea hotararilor consilierul local care, fie personal, fie prin sot, sotie, afini sau rude pana la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial in problema supusa dezbaterilor consiliului local.” Se constata, astfel, ca sfera subiectelor de sesizare a instantei de contencios administrativ este extinsa, o astfel de calitate apartinand oricarei persoane interesate, iar nu oricarui subiect de drept public, asa cum se prevede prin art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004.
Desi in raport de dispozitiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 au caracter special, o aplicare in cauza a acestor din urma dispozitii nu se poate face pentru ca, doar in baza lor, reclamantului sa-i fie recunoscuta calitatea procesuala activa. O astfel de concluzie este justificata de urmatoarele considerente:
Art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a prefigurat una dintre ipotezele conflictului de interese reglementat in titlul IV („Conflictul de interese si regimul incompatibilitatilor in exercitarea demnitatilor publice si functiilor publice”) al Legii nr. 161/2003, lege care, in art. 70, defineste conflictul de interese ca fiind „[...] situatia in care persoana ce exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala, care ar putea influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care ii revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.”
Pentru situatia in care conflictul de interese a fost constatat de catre Agentia Nationala de Integritate, iar motivul de nulitate invocat prin actiunea in anularea hotararii adoptate cu participarea persoanei aflate in conflict de interese este tocmai constatarea de catre Agentia Nationala de Integritate a conflictului, deosebit de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 (care, asa cum deja s-a retinut, extinde sfera subiectelor de sesizare a instantei de contencios administrativ), art. 23 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 restrange sfera subiectelor de sesizare a instantei, limitand-o, practic, la Agentia Nationala de Integritate. Primele doua alineate ale art. 23 din Legea nr. 176/2010 au urmatorul cuprins:
„(1) In cazul unui conflict de interese, daca au legatura cu situatia de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative incheiate direct sau prin persoane interpuse, cu incalcarea dispozitiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absoluta.
(2) Actiunea in constatarea nulitatii absolute a actelor juridice sau administrative incheiate cu incalcarea obligatiilor legale privind conflictul de interese poate fi introdusa de Agentie chiar daca persoana in cauza nu mai detine acea functie. [...]”.
Este de facut precizarea - avand in vedere, pe de o parte, considerentele acestei instante referitoare la relevanta distinctiei intre nulitatea absoluta si cea relativa in materia contencios administrativ, iar pe de alta parte sanctiunea prevazuta expres de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 - ca sanctiunea nulitatii absolute a fost prevazuta de legiuitor avand in vedere ca art. 23 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 nu se limiteaza doar la actele administrative, ci se refera la „toate actele juridice”, deci inclusiv cele supuse dreptului comun. In acest sens, sunt de retinut si considerentele Deciziei nr. 10/2017 pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii, respectiv cele din paragraful 103 in care, referindu-se la necesitatea reglementarii in mod distinct a regulilor de competenta aplicabile actiunilor introduse la instantele de contencios administrativ, a retinut ca „[...] ipoteza art. 23 cuprinde atat acte juridice administrative incheiate (asadar care au un caracter bilateral/multilateral de natura contractuala), cat si o larga varietate de acte juridice din sfera de reglementare a ramurilor de drept privat, care atrag norme de competenta specifice naturii juridice a acestora.”
Decizia nr. 10/2017 cuprinde si considerente prin care se retine caracterul special al normelor din Legea nr. 176/2010 (chiar daca in raport de alta lege, respectiv de Codul muncii). In paragraful 101, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca „Din perspectiva argumentelor prin care s-a sustinut ca Legea nr. 176/2010 nu contine o norma expresa care sa abiliteze Agentia Nationala de Integritate sa sesizeze instanta specializata in solutionarea conflictelor de munca se constata ca dispozitiile art. 23 din Legea nr. 176/2010 au valoare de lege speciala, in sensul art. 267 lit. d) din Codul muncii, si aceasta confera legitimare procesuala activa Agentiei Nationale de Integritate.”
Totodata, din considerentele aceleasi decizii rezulta ca instanta sesizata cu actiunea formulata in temeiul art. 23 din Legea nr. 176/2010 nu face o analiza a conditiilor de validitate a actelor contestate. In acest sens, la paragraful 106 s-a retinut ca „[...] desi sanctiunea nulitatii actelor juridice sau administrative prevazute la art. 23 din lege reprezinta o consecinta a incalcarii dispozitiilor legale privind conflictul de interese, constatata prin raportul de evaluare (nefiind, asadar, necesar ca instanta sesizata sa faca analiza conditiilor de valabilitate ale actelor juridice), alin. (3) al aceluiasi text prevede si posibilitatea instantei de a dispune repunerea partilor in situatia anterioara.”
Prin urmare, atunci cand se solicita constatarea nulitatii/anularea unui act juridic sau administrativ incheiat cu incalcarea dispozitiilor legale privind conflictul de interese, iar existenta acestui conflict a fost constatata printr-un raport de evaluare intocmit de Agentia Nationala de Integritate, calitatea procesuala activa apartine exclusiv acestei din urma autoritati, in temeiul art. 23 din Legea nr. 176/2010. O astfel de actiune nu va putea fi introdusa mai inainte de ramanerea definitiva a raportului de evaluare prin care se constata existenta conflictului de interese si, in consecinta, data emiterii/adoptarii actului administrativ contestat nu poate fi avuta in vedere ca moment de la care ar incepe sa curga termenul de 6 luni sau de un an prevazute de art. 11 din Legea nr. 554/2004, aceasta din urma lege fiind aplicabila, in temeiul art. 24 din Legea nr. 176/2010, in cazul in care actul contestat este un act administrativ. Transpunand aceasta concluzie la cauza de fata rezulta ca recurentul Judetul A nu are calitate procesuala activa de a solicita, pe temeiul existentei conflictului de interese constatat de Agentia Nationala de Integritate prin raportul de evaluare nr. 47.591/G/II/2014, anularea/constatarea nulitatii unei hotarari adoptate de Consiliul judetean A; chiar daca prin cererea de chemare in judecata, raportul de evaluare a fost invocat ca argument a fortiori, in esenta, motivul de nulitate invocat este reprezentat exclusiv de conflictul de interese constatat de Agentia Nationala de Integritate, actiunea formulata la data de 24 februarie 2015 fiind subsecventa raportului de evaluare intocmit la data de 27 noiembrie 2014 si a carui comunicare catre Consiliul judetean A a fost dispusa prin insusi acest raport (pct. 2 al dispozitivului raportului).
In alta ordine de idei, chiar daca concluzia mentionata nu ar fi retinuta, trebuie constatat faptul ca cererea de chemare in judecata a fost formulata de Judetul A, prin presedintele Consiliului judetean A care, spre deosebire de primar, face parte din consiliul judetean, in conformitate cu art. 101 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 - anterior si ulterior perioadei cat a fost in vigoare Legea nr. 35/2008 (abrogata prin Legea nr. 208/2015), respectiv art. 88 alin. (2) - in perioada cat Legea nr. 35/2008 a fost in vigoare. Daca din perspectiva unei actiuni formulate de primar pentru anularea unei hotarari a consiliului local, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 12/2015, a decis ca unitatea administrativ-teritoriala, prin autoritatea sa executiva, respectiv primarul, nu are dreptul de a ataca in fata instantei de contencios administrativ hotararile adoptate de autoritatea sa deliberativa, cu atat mai mult se impune concluzia ca judetul, prin presedintele consiliului judetean nu are dreptul de a ataca in fata instantei de contencios administrativ hotararile adoptate de consiliul judetean avand in vedere ca presedintele consiliului judetean este nu numai autoritate executiva, ci face parte si din autoritatea deliberativa a judetului.
Fata de cele ce preced, motivul de casare invocat se constata a fi nefondat.