Incetarea contractului de munca din „initiativa angajatului”. Nedatorare a cheltuielilor privind cursurile de perfectionare profesionala
30 martie 2020Hotarare arbitrala, pronuntata de Comisia Centrala de Arbitraj
30 martie 2020
Incetare raport serviciu pentru imposibilitatea indeplinirii atributiilor specifice functiei publice detinute
Anulare act administrativ.
Art. 99 alin. 1 lit. f din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici; art. 6-18 din Legea nr. 418/2004 privind statutul profesional specific al medicului de medicina a muncii; art. 4 alin. 2 din H.G. nr. 1229/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Institutului National de Expertiza Medicala si Recuperare a Capacitatii de Munca si a serviciilor teritoriale de expertiza medicala a capacitatii de munca;
H.G. nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor.
Evaluarea angajatului efectuata de medicul de medicina muncii are natura unui aviz medical si nu constituie o decizie a unui organ de expertiza medicala, care sa poata constitui temei pentru luarea masurii de incetare a raportului de serviciu.
Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal
Decizia civila nr. 252 din 04 februarie 2016
Prin sentinta civila nr. 890/14.09.2015, pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. xxx/110/2015, a fost respinsa, ca nefondata, actiunea formulata de reclamantul A.M. in anularea deciziei nr. 27/12.02.2015 emisa de Politia Locala a mun. B., prin care s-a dispus incetarea raportului de serviciu al reclamantului.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca reclamantul, in baza fisei de aptitudini eliberata de medicul de medicina muncii, a solicitat schimbarea locului de munca de la Biroul de ordine publica - I , care presupune patrulare, la o alta structura care nu presupune activitatea de patrulare. Din studierea atributiilor Serviciului de Ordine Publica, instanta a retinut ca la toate compartimentele munca de teren este obligatorie, mai putin la cele tehnice. Reclamantul nu a probat ca se califica in activitate IT sau de contabilitate sau secretariat.
Instanta a mai retinut ca reclamantul nu a contestat avizul medical in conformitate cu dispozitiile art. 30 si 31 din H.G. nr. 355/2007.
In ceea ce priveste nemotivarea in fapt a deciziei, instanta a retinut ca in preambulul acesteia sunt enumerate temeiurile de drept si unele din actele care au stat la baza emiterii deciziei, respectiv preavizul, act in care sunt enumerate toate actele care au stat la baza acestuia si care au fost depuse ca mijloace de proba si la dosar.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul A. M. In motivarea recursului se arata ca instanta de fond nu a analizat temeiul si legalitatea deciziei contestate, ci a achiesat, in mod nelegal, la opinia paratului cu privire la temeiul incetarii raportului de serviciu. Arata ca dispozitia invocata de parat pentru a dispune incetarea raportului de serviciu a fost art. 99 lit. f din Legea nr. 188/1999 si ca potrivit acestei dispozitii legale raportul de serviciu inceteaza cand starea sanatatii fizice si/sau psihice a functionarului public, constatata prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, nu ii mai permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare functiei publice. Sustine ca expertiza la care face referire textul de lege nu poate fi inlocuita cu o evaluare a medicului de medicina muncii, care potrivit art. 189 alin. 1 lit. c din Codul muncii, coroborat cu art. 8 lit. a din Legea nr. 418/2004, asigura controlul medical al salariatilor, atat la angajarea in munca, cat si pe durata executarii acestuia, fara sa aiba competenta de a constata starea de sanatate asa cum prevede legea.
Sustine ca instanta nu a motivat inlaturarea cererii reclamantului de a se retine incidenta H.G. nr. 1229/2005, care prevede ca expertiza medicala de evaluare a capacitatii de munca se realizeaza la nivelul serviciilor de expertiza medicala a capacitatii de munca din cadrul Caselor Teritoriale de Pensii si la nivelul Institutului National de Expertiza Medicala si Recuperare a Capacitatii de Munca, acestea fiind singurele institutii abilitate sa efectueze evaluarea capacitatii de munca prin emiterea unei decizii medicale.
Reclamantul arata ca instanta a schimbat intelesul lamurit si vadit al fisei de aptitudini nr. 65/5.01.2015, prin care a fost declarat apt conditionat pentru activitatea pe care o desfasura si pe baza unei lamuriri date de emitentul fisei la cererea paratului, in sensul ca reclamantul nu ar fi apt pentru serviciul de patrulare, concluzioneaza ca reclamantul este inapt, fara ca fisa de aptitudini sa fie revizuita sau anulata.
Sustine ca instanta, contrar dispozitiilor art. 117 din Legea nr. 188/1999, nu a retinut incidenta in cauza a dispozitiilor art. 62 alin. 3 din Codul muncii, care sanctioneaza cu nulitatea lipsa motivelor de fapt din cuprinsul deciziei si desi a constatat lipsa motivelor de fapt, in mod nelegal, apreciaza existenta temeiurilor de drept in baza carora s-a dispus incetarea raportului de serviciu in preambulul deciziei suplineste lipsa motivelor de fapt.
In drept isi intemeiaza recursul pe dispozitiile art. 20 si 28 din Legea nr. 554/2004 si art. 488 alin. pct. 5 si 6 din Codul de procedura civila.
Intimata Politia locala a mun. B. a formulat intampinare, prin care arata ca activitatea de politist local presupune activitati de patrulare si, prin urmare, un politist local ce nu poate efectua serviciul de patrulare nu isi poate indeplini atributiile de serviciu. Precizeaza ca nu are un post care sa il fereasca pe reclamant de frig, umezeala, efort.
In ceea ce priveste competenta medicului de medicina muncii de a elibera avizul medical sustine ca recurentul isi invoca propria culpa, avizul fiind obtinut la solicitarea sa. Sustine ca recurentul nu a contestat avizul medical, conform art. 30 si 31 din H.G. nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor. Se prezuma ca salariatul a acceptat rezultatul consemnat in aviz, rezultat ce nu poate avea acelasi regim juridic cu cel de expertizare a capacitatii de munca si care se adreseaza persoanelor care apeleaza la sistemul asigurarilor sociale. Arata ca legea nu indica denumirea organului competent a efectua expertiza medicala a aptitudinilor salariatului pentru indeplinirea atributiilor la locul de munca, insa din art. 4 H.G. nr. 355/2007 rezulta ca aceasta evaluare este efectuata de medicul specialist de medicina muncii. In cazul recurentului nu s-a pus problema expertizarii capacitatii de munca, ci a aptitudinilor acestuia pentru indeplinirea atributiilor specifice postului ocupat.
In ceea ce priveste nemotivarea deciziei arata ca decizia contine motivele pentru care s-a dispus incetarea raportului de serviciu prin indicarea textelor legale. Sustine ca din cuprinsul deciziei este posibila identificarea motivelor concrete care au determinat luarea masurii. Reclamantul a primit preaviz si adrese de raspuns la contestatia impotriva preavizului, prin care i s-a adus la cunostinta ca nu mai este apt medical pentru serviciu conform atributiilor stabilite prin fisa postului.
Recurentul a formulat raspuns la intampinare, prin care arata ca din dispozitiile art. 9-12 din H.G. nr. 355/2007 si din avizul medical eliberat rezulta ca aptitudinea sa de munca este conditionata de respectarea unor recomandari. Arata ca nu se afla intr-o situatie de incapacitate, intrucat nu a primit avizul medical de „inapt”.
In ceea ce priveste sustinerea intimatei potrivit careia isi invoca propria turpitudine, invoca dispozitiile art. 40 din H.G. nr. 355/2007 potrivit carora orice lucrator are dreptul sa consulte medicul specialist de medicina muncii.
In ceea ce priveste sustinerea intimatei ca nu a contestat avizul medical, arata ca fata
de mentiunea din aviz de „apt conditionat” nu avea interes sa-l conteste.
In ceea ce priveste sustinerea intimatului ca din cuprinsul deciziei este posibila identificarea motivelor care au determinat luarea masurii arata ca motivele care au stat la baza emiterii deciziei nu trebuie deduse, ci trebuie expuse explicit, ceea ce inseamna ca in decizie trebuiau indicate actele eliberate in conditiile art. 99 alin. 1 lit. f din Legea nr. 188/1999, care dovedesc ca starea sanatatii fizice nu ii mai permite indeplinirea atributiilor de politist local. In lipsa evidentierii motivelor concrete si efective care au determinat incetarea raporturilor de serviciu nu este posibila aprecierea legalitatii masurii si nu se poate exercita controlul judecatoresc.
Analizand recursul declarat prin prisma motivelor invocate, motive ce se incadreaza in motivele de casare prevazute de art. 488 pct. 5 si 8 Cod procedura civila, Curtea retine ca este fondat din urmatoarele considerente:
In contestatia formulata, reclamantul a invocat mai multe motive de nelegalitate si netemeinicie a le deciziei contestate.
Reclamantul a invocat nulitatea absoluta a deciziei contestate pentru lipsa motivelor de fapt din cuprinsul deciziei, intemeindu-si sustinerile pe dispozitiile art. 117 din Legea nr. 188/1999, care prevad ca dispozitiile acestei legi se completeaza cu legislatia muncii, in masura in care nu contravin legislatiei specifice functiei publice si pe dispozitiile art. 62 alin. 3 din Codul muncii.
Analizand acest aspect, instanta de fond a retinut ca in preambulul acestei decizii sunt enumerate temeiurile de drept si unele din actele care au stat la baza emiterii deciziei, iar in preaviz sunt enumerate toate actele care au stat la baza acestuia.
Cu privire la acest aspect, Curtea retine ca sectiunea a 3-a „Incetarea raportului de serviciu” din Legea nr. 188/1999 nu contine prevederi referitoare la actul prin care se dispune incetarea raportului de serviciu. Avand in vedere ca dispozitiile art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevad ca acest act normativ se completeaza cu dispozitiile din legislatia muncii, in cauza sunt incidente dispozitiile art. 62 alin. 3 din Codul muncii, care prevad „
Decizia se emite in scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se contesta
’.
In speta, prin decizia nr. 27/12.02.2015 emisa de Politia Locala a mun. B. s-a dispus ca incepand cu data de 16.02.2015, in baza art. 97 lit. c coroborat cu art. 99 alin. 1 lit. f din Legea nr. 188/1999, inceteaza raportul de serviciu al recurentului-reclamant A. M. In preambulul deciziei sunt indicate ca fiind avute in vedere la emiterea deciziei, in afara de art. 97 lit. c si 99 alin. 1 lit. f din Legea nr. 188/1999, actele normative privind infiintarea, organizarea si functionarea politiei locale, respectiv Legea nr. 155/2010, H.G. nr. 1332/2010, HCL mun. B. nr. 11/2011, precum si decizia nr. 88/22.01.2011 de reincadrare a recurentului si preavizul nr. 144/12.01.2015.
Se constata ca in decizia mai susmentionata nu sunt enuntate motivele de fapt si, prin urmare, decizia este lovita de nulitate absoluta. Nu se poate retine ca cerinta motivarii este indeplinita prin inserarea motivelor in preaviz, textul de lege mai sus citat prevazand obligatia pentru emitent de a indica in cuprinsul deciziei motivele de fapt care au condus la luarea deciziei. In consecinta, Curtea retine ca instanta de fond a facut o aplicare gresita a normelor de drept material continute de art. 62 alin. 3 din Codul muncii.
In ceea ce priveste motivul de casare prevazut de art. 488 pct. 5 Cod procedura civila, Curtea retine ca in dezvoltarea acestui motiv, recurentul a invocat faptul ca instanta de fond, contrar dispozitiilor art. 425 alin. 1 lit. b din codul de procedura civila, a inlaturat cererea sa de aplicare a prevederilor H.G. nr. 1229/2005, fara a motiva.
Analizand acest motiv de casare, Curtea retine ca prin actiunea formulata reclamantul a invocat faptul ca art. 99 alin. 1 lit. f din Legea nr. 188/1999 prevede conditia ca starea de sanatate sa fie constatata printr-o decizie a organelor competente de expertiza medicala. A sustinut ca fisa de aptitudine emisa de medicul specialist de medicina muncii nu reprezinta o decizie a organelor competente de expertiza medicala, ca o asemenea decizie poate fi emisa doar de serviciul teritorial de expertiza a capacitatii de munca si ca medicul care a emis fisa de aptitudini nu indeplineste conditiile prevazute de art. 16 din H.G. nr. 1229/2005 referitoare la dobandirea calitatii de medic expert al asigurarilor sociale, singurul abilitat sa stabileasca capacitatea de munca a unui angajat.
Din analiza sentintei recurate se constata ca instanta de fond a retinut ca fisa de aptitudine constituie actul medical care dovedeste ca starea sanatatii il impiedica pe reclamant sa isi desfasoare activitatea si ca acest act este suficient pentru a retine incidenta art. 99 alin. 1 lit. f din Legea nr. 188/1999. Nu a analizat motivele invocate de reclamant referitoare la necompetenta medicului specialist de medicina muncii de a emite o decizie medicala care sa evalueze capacitatea de munca si nu a stabilit, interpretand dispozitiile art. 99 alin. 1 lit. f din Legea nr. 188/1999 care este organul competent sa emita o decizie prin care sa se constate daca starea sanatatii functionarului public ii permite sa isi indeplineasca atributiile. Necuprinderea in considerente a motivelor pentru care nu sunt retinute argumentele reclamantului reprezinta o incalcare a dispozitiilor art. 425 alin. lit. b din Codul de procedura civila si, prin urmare, Curtea retine ca intemeiat motivul de casare prevazut de art. 488 pct. 5 din codul de procedura civila.
In ceea ce priveste temeinicia masurii de incetare a raportul de serviciu, Curtea retine ca decizia a fost luata in temeiul art. 99 alin. 1 lit. f din Legea nr. 188/1999. Potrivit acestei dispozitii legale „persoana care are competenta legala de numire in functia publica va dispune eliberarea din functia publica prin act administrativ, care se comunica functionarului public in termen de 5 zile lucratoare de la emitere, in urmatoarele cazuri:
f) starea sanatatii fizice sau/si psihice a functionarului public, constatata prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, nu ii mai permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare functiei publice detinute.”
Actul retinut de intimata-parata ca fiind de natura a constata ca starea sanatatii recurentului-reclamant nu ii permite sa isi indeplineasca atributiile este adresa nr. 141/7.01.2015 emisa de medicul de medicina muncii. Initial, la solicitarea recurentului, medicul de medicina muncii a intocmit fisa de aptitudini nr. 65/5.01.2015, potrivit careia recurentul este „apt conditionat” pentru indeplinirea functiei de politist local, cu urmatoarele recomandari: evitarea eforturilor fizice mari, evitarea suprasolicitarilor psihice, evitarea ridicarii de greutati, evitarea expunerii la frig si umezeala, fisa pe care recurentul a prezentat-o conducerii cu solicitarea de a fi repartizat pe un post corespunzator cu starea sa de sanatate. Intimata a solicitat medicului de medicina muncii sa precizeze daca recurentul poate executa serviciul de patrulare, activitate specifica politistului local. Cu adresa mai sus mentionata, medicul de medicina muncii a aratat ca, conditiile de munca pentru functia de politist local, cu atributii de ordine publica ce presupune munca de teren, sunt in contradictie cu recomandarile medicului de medicina muncii si, prin urmare, considera ca recurentul nu este apt pentru serviciul de patrulare.
Avand in vedere atributiile medicului de medicina muncii stabilite prin art. 6-18 din Legea nr. 418/2004 privind statutul profesional specific al medicului de medicina a muncii si care presupun, in principal, activitati de consiliere a angajatorului si reprezentantilor angajatilor in probleme de promovare a sanatatii in munca si de imbunatatire a mediului de munca din punct de vedere al sanatatii in munca, Curtea retine ca adresa nr. 141/7.01.2015 de medicul de medicina muncii nu reprezinta o decizie a unui organ de expertiza medicala in sensul art. 99 alin. 1 lit. f din Legea nr. 188/1999.
Activitatea de expertiza medicala a capacitatii de munca se desfasoara in cadrul cabinetelor teritoriale de expertiza medicala si serviciilor de expertiza medicala judetene, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucuresti, care functioneaza in cadrul caselor teritoriale de pensii, precum si in cadrul Institutului National de Expertiza Medicala si Recuperare a Capacitatii de Munca.
Potrivit art. 4 alin. 2 din H.G. nr. 1229/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Institutului National de Expertiza Medicala si Recuperare a Capacitatii de Munca si a serviciilor teritoriale de expertiza medicala a capacitatii de munca, unitatile mai sus enumerate sunt singurele unitati de profil abilitate sa efectueze evaluarea capacitatii de munca, revizuirea medicala, stabilirea incapacitatii adaptative si, dupa caz, incadrarea intr-un grad de invaliditate prin decizie medicala asupra capacitatii de munca.
Nu pot fi retinute apararile intimatei potrivit carora evaluarea capacitatii de munca de unitatea de expertiza medicala se efectueaza numai in situatia in care angajatul apeleaza la sistemul asigurarilor sociale, iar evaluarea aptitudinii salariatului pentru indeplinirea atributiilor specifice postului detinut este efectuata de medicul specialist de medicina muncii. Dispozitiile H.G. nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor, invocate de intimata, reglementeaza cerintele minime pentru supravegherea sanatatii lucratorilor fata de riscurile pentru securitate si sanatate, pentru prevenirea imbolnavirii lucratorilor cu boli profesionale cauzate de agenti nocivi chimici, fizici, fizico-chimici sau biologici, caracteristici locului de munca, precum si a suprasolicitarii diferitelor organe sau sisteme ale organismului in procesul de munca. In sensul acestei hotarari, supravegherea sanatatii lucratorilor reprezinta totalitatea serviciilor medicale care asigura prevenirea, depistarea, dispensarizarea bolilor profesionale si a bolilor legate de profesie, precum si mentinerea sanatatii si a capacitatii de munca a lucratorilor. Este adevarat ca potrivit dispozitiilor acestui act normativ, in urma examinarii medicale, medicul de medicina muncii bifeaza in fisa de aptitudini la una dintre rubricile „apt”, „apt conditionat”, „inapt temporar” sau „inapt”, insa evaluarea medicului de medicina muncii are natura unui aviz medical si nu constituie o decizie a unui organ de expertiza medicala, ori pentru ca actul medical sa poata constitui temei pentru luarea masurii de incetare a raportului de serviciu trebuie sa aiba caracterul unei decizii medicale emise de un organ competent de expertiza medicala asa cum prevede textul de lege.
Instanta de fond retinand ca actul medical depus la dosar reprezinta o decizie a unui organ de expertiza medicala ce poate sta la baza luarii masurii incetarii raportului de serviciu a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art. 99 alin. 1 lit. f din Legea nr. 188/1999.
Retinand ca fiind intemeiate motivele de recurs invocate de recurent, in temeiul 496 si 498 raportat la art. 488 pct. 5 si 8 Cod procedura civila, a admis recursul, a casat sentinta recurata. Rejudecand cauza, Curtea retine ca decizia de incetare a raportului de serviciu al recurentului-reclamant este nelegala, pentru neindeplinirea conditiei de motivare si este netemeinica, intrucat s-a intemeiat pe un act care nu are aptitudinea de a constata ca starea sanatatii recurentului nu ii permite indeplinirea atributiilor, nefiind emis potrivit cerintelor legii de organul care desfasoara activitati de expertiza medicala. A admis actiunea si a dispus anularea deciziei nr. 27/12.02.2015 emisa de Politia Locala a mun. B., reintegrarea recurentului-reclamant in functia detinuta anterior incetarii raportului de serviciu si obligarea intimatei la plata unei despagubiri egale cu salariile si celelalte drepturi cuvenite potrivit art. 106 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, incepand cu data de 16.02.2015 si pana la reintegrarea in functie.