Recurs - raspundere patrimoniala lucrator silvic, probe - administrare, oportunitate, putere doveditoare; proces echitabil
30 martie 2020Recurs - incheiere contract asistent personal minor cu dizabilitati
30 martie 2020
Recurs - litigiu munca, contestare masura imputare si retinere din salariul de bugetar a drepturilor salariale achitate necuvenit cu titlu spor garzi
Art. 136 C. pr. civ.; art. 169, 256, 257, 259 C. muncii; art. 1 Legea 84/2012
Recuperarea drepturilor salariale achitate necuvenit personalului bugetar se realizeaza de catre angajator, nefiind obligatorie recurgerea la executarea silita de drept comun.
Exonerarea de la plata pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala pe care personalul din sectorul bugetar trebuie sa le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecinta a constatarii de catre Curtea de Conturi a unor prejudicii, prevazuta de Legea 84/2012, nu se aplica si veniturilor stabilite prin legea de salarizare, ci numai celor stabilite in baza contractelor sau acordurilor colective de munca incheiate, inregistrate la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale sau, dupa caz, la inspectoratele teritoriale de munca si necontestate la instantele judecatoresti competente; hotararilor consiliilor locale si judetene; contractelor de munca/conventiilor civile incheiate in cadrul proiectelor finantate din fonduri europene, conform Ghidului de finantare, in care Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sau unitatile si institutiile aflate in subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener.
Curtea de Apel Bacau - Sectia I Civila Decizia civila nr. 751 din 13 mai 2013
Prin S. civ. 228/C/27.02.2013, pronuntata de Tribunalul Neamt in dosar 5788/103/2012, s-a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamantul C.R., in contradictoriu cu paratul Spitalul Orasenesc „Sf. Dimitrie” Tirgu Neamt
.
S-a retinut ca prin cererea dedusa judecatii la 22.11.2012, reclamantul C.R. a formulat contestatie impotriva deciziei de retinere nr.***/2012, emisa de paratul Spitalul orasenesc „Sf. Dimitrie” Tg. Neamt, solicitand anularea actului decizional contestat si obligarea paratului la restituirea drepturilor salariale retinute in baza acestuia.
In motivarea actiunii, s-a aratat de catre reclamant ca, prin decizia contestata i s-a imputat suma de 737 lei, in baza deciziei civile nr.276/2012 a Curtii de Apel Bacau prin care a fost obligat sa restituie sumele incasate necuvenit cu titlu de spor pentru orele de garda, in perioada 18.01.2008 - 30.04.2009, calculate dupa un anumit algoritm astfel stabilit. Considera reclamantul ca decizia contestata a fost emisa cu ignorarea dispozitiilor Legii nr.84/2012 prin care a intervenit o exonerare de la plata sumelor mentionate, aceste sume reprezentand venituri de natura salariala care trebuie restituite ca urmare a deciziilor de imputare emise de angajatori drept consecinta a constatarii de catre Curtea de Conturi si care au fost stabilite inainte de intrarea in vigoare a Legii - cadru nr.284/2010, modificata si au fost prevazute in CCM incheiat la nivel de unitate, nefiind recuperate pana la intrarea in vigoare a acestui act normativ.
Prin intampinarea formulata in cauza, paratul a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata, motivat de faptul ca decizia contestata a fost emisa in executarea deciziei civile nr.276/2012 pronuntata de Curtea de Apel Bacau in dosarul nr.179/103/ 2011 si ca veniturile salariale platite in sistemul sanitar au fost acordate in conformitate cu prevederile OUG nr.115/2004, chiar daca aceste drepturi sunt
Analizand probatoriul administrat in dosar instanta a constatat actiunea formulata ca fiind nefondata, motivat de urmatoarele considerente de fapt si de drept:
Reclamantul este salariatul Spitalului orasenesc „ Sf. Dimitrie” Tg. Neamt.
Prin decizia civila nr. 276/2012, pronuntata de Curtea de Apel Bacau in dosarul nr.
179/103/2011, reclamantul a fost obligat sa restituie sumele incasate necuvenit reprezentand spor pentru orele de garda (20 ore) aferente normei legale de munca si programul de lucru de la functia de baza, incasate nelegal in perioada 18.01.2008 - 30.04.2009, prin aceasta hotarare judecatoreasca, irevocabila, fiind stabilit si algoritmul de calcul al sumelor de restituit.
In executarea hotararii judecatoresti anterior mentionate, unitatea sanitara parata a procedat la emiterea deciziei ce formeaza obiectul prezentei contestatii, decizie care nu a fost contestata sub aspectul cuantumului sumei de restituit stabilita in sarcina reclamantului.
Astfel, reclamantul nu a contestat modalitatea de punere in executare a deciziei civile nr. 276/2012 si nu a indicat alte motive de fapt si de drept care ar putea sta la baza anularii actului decizional contestat, invocand doar exonerarea de la plata sumei astfel stabilite, ca efect al dispozitiilor Legii nr.84/2012.
Insa, instanta a apreciat ca dispozitiile Legii nr.84/2012 privind unele masuri referitoare la veniturile de natura salariala ale personalului platit din fonduri publice, nu sunt aplicabile in situatia de fata intrucat, drepturile salariale ce urmeaza a fi restituite de catre reclamant nu intra in categoria drepturilor salariale stabilite prin acest act normativ. Si aceasta intrucat Legea nr. 84/2012 prevede exonerarea de la plata pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala stabilite in baza contractelor sau acordurilor colective de munca incheiate, inregistrate la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale sau, dupa caz, la inspectoratele teritoriale de munca si necontestate la instantele judecatoresti competente, a hotararilor consiliilor locale si judetene si a contractelor de munca/ conventiilor civile incheiate in cadrul proiectelor finantate din fonduri europene, conform Ghidului de finantare, in care Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sau unitatile si institutiile aflate in subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener.
Ori, dupa cum rezulta din decizia civila nr. 276/2012, in temeiul careia a fost emisa decizia contestata, veniturile salariale ce urmeaza a fi restituite de catre reclamant, au fost stabilite in baza OUG nr.115/2004 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului contractual din unitatile sanitare publice din sectorul sanitar, respectiv a Ordinului nr. 870/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind timpul de munca, organizarea si efectuarea garzilor in unitatile publice din sectorul sanitar.
In considerentele acestei hotarari judecatoresti se mentioneaza in mod expres ca la plata orelor de garda platite reclamantului spitalul parat nu a avut in vedere dispozitiile din art. 4 alin. 1 lit. a din Anexa 1 la Ordinul nr. 870/2004.
Asadar, chiar daca sunt prevazute si in CCM incheiat la nivelul unitatii, s-a apreciat ca veniturile salariale in litigiu au fost calculate si acordate in baza OUG nr. 115/2004 si a Ordinului nr. 870/2004.
Ca este asa rezulta atat din continutul deciziei Curtii de conturi nr.13/2009 prin care sa dispus, initial, recuperarea drepturilor salariale constand in sporul pentru orele de garda acordat nelegal medicilor, cat si din decizia civila nr.276/2012 pronuntata de Curtea de Apel Bacau, prin care, sub aspectul temeiului de drept al acordarii acestor venituri de natura salariala, nu se face nici o referire la contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate, retinandu-se doar gresita interpretare si aplicare a prevederilor OUG nr.115/2004 si a Ordinului nr.870/2004 in stabilirea si acordarea drepturilor salariale pentru garzile efectuate de reclamant.
Motive pentru care instanta a constatat ca in situatia de fata nu opereaza dispozitiile legale privind exonerarea reclamantului de la plata sumelor retinute in sarcina sa si in consecinta, fata de considerentele ce preced, in temeiul textelor de lege invocate.
Impotriva acestei solutii s-a formulat recurs de catre reclamant, cauza inregistrandu-se pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. 5788/103/2012.
Criticile formulate au vizat neobservarea faptului ca parata nu era competenta a executa titlul executoriu detinut, ci trebuia sa investeasca un executor conform procedurii civile, precum si neaplicarea Legii 84/2012, act normativ ce a exonerat de la restituirea sumelor incasate de bugetari necuvenit (contrar practicii aceleiasi instante in alte dosare).
Nu s-au administrat probe noi in recurs.
Intimata parata nu a formulat cereri, intampinare si nici nu a trimis reprezentant la
termen.
Examinand recursul prin prisma dispozitiilor art. 304, 304/1, 312 C.pr.civ., a motivelor de recurs si a actelor si lucrarilor dosarului, Curtea a retinut caracterul sau nefondat, justificat de urmatoarele considerente:
Nelegalitatea deciziei de recuperare debit nu a fost criticata nicicand prin prisma necompetentei paratei in emiterea si executarea sa. Potrivit art. 136 C.pr.civ.- modificat prin Legea 202/2010- asemenea neregularitati procedurale pot fi invocate doar intr-un anumit termen; cum reclamantul nu a valorificat acest drept in termen legal, este decazut din dreptul de a mai sustine cu succes aceasta eventuala neregularitate.
Totodata, dispozitiile art. 169 („Nici o retinere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege. Retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila”), art. 256 („Salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie”) si 257 („Suma stabilita pentru acoperirea daunelor se retine in rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei in cauza din partea angajatorului la care este incadrata in munca. Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fara a putea depasi impreuna cu celelalte retineri pe care le-ar avea cel in cauza jumatate din salariul respectiv’ ) C. muncii, coroborate cu art. 259 C. muncii („In cazul in care acoperirea prejudiciului prin retineri lunare din salariu nu se poate face intr-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rata de retineri, angajatorul se poate adresa executorului judecatoresc in conditiile Codului de procedura civila’) - ca norme speciale - trimit la procedura de drept comuna in materia recuperarii drepturilor incasate necuvenit doar intr-o situatie limitativ prevazuta si lasata la aprecierea angajatorului. In celelalte cazuri, ca si in cel de fata, se aplica legislatia muncii, asa cum de altfel s-a si procedat.
Practica contrara invocata nu are nici un fel de relevanta asupra legalitatii dezlegarii tribunalului, atat timp cat este punctuala cauzelor si neprobata a fi macar asemanatoare prezentei spete.
In ceea ce priveste sfera de aplicare a Legii 84/2012, legiuitorul a fost mai mult decat clar prin limitarea impusa in art. 1 a acestui act normativ: „Prezenta lege se aplica personalului din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului ale carui venituri de natura salariala au fost stabilite pana la intrarea in vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare, in baza:
- contractelor sau acordurilor colective de munca incheiate, inregistrate la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale sau, dupa caz, la inspectoratele teritoriale de munca si necontestate la instantele judecatoresti competente;
- hotararilor consiliilor locale si judetene;
- contractelor de munca/conventiilor civile incheiate in cadrul proiectelor finantate din fonduri europene, conform Ghidului de finantare, in care Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sau unitatile si institutiile aflate in subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener ”.
Prin urmare, a extinde dispozitiile art. 2 (de exonerare de la plata pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala stabilite in conditiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie sa le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecinta a constatarii de catre Curtea de Conturi a unor prejudicii) peste vointa neechivoca a legiuitorului din art. 1, semnifica depasirea competentei instantei si intrarea in sfera legislativa, fapt oprit de principiul separatiei puterilor in stat.
Fata de aceste considerente, constatand ca nu sunt alte aspecte de nelegalitate care sa fie analizate si din oficiu, s-a respins recursul ca nefondat.