Efectele naturii actului juridic asupra conditiilor de investire a instantei de contencios administrativ
30 martie 2020Dreptul muncii - detasarea unui salariat fara acordul acestuia
30 martie 2020
Efectele juridice fata de terti ale contractului administrativ
Contencios administrativ
Art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004
Natura contractuala a actului juridic de inchiriere bunuri imobile aflate in proprietatea publica a comunei, cu consecinta calificarii actului administrativ ca fiind bilateral, este justificata prin drepturile subiective si obligatiile nascute si asumate de partile contractante. Existenta drepturilor si obligatiilor reciproce ale partilor contractante este supusa principiului general in materia contractelor consacrat de dispozitiile art. 1280 din Noul Cod de procedura civila privind relativitatea efectelor contractului, in sensul ca efectele obligatorii ale acestuia privesc numai partile contractante.
Pe de alta parte, realitatea sociala determinata de incheierea contractului, ca fapt social, impune respectarea drepturilor izvorate din acesta de catre tertele persoane, straine de acel contract, acestea neputand ignora sau incalca efectele contractului chiar daca nu au participat la incheierea lui. Aceasta reprezinta problema opozabilitatii efectelor contractului consacrata legislativ de dispozitiile generale in materia contractelor continute de prevederile art. 1281 Noul Cod de procedura civila. Consecinta juridica a opozabilitatii contractului de fata de terti consta in caracterizarea actului juridic reprezentat de acesta ca fiind unilateral in raport de persoanele straine de contract, carora le revine obligatia respectarii drepturilor derivand din acesta ca realitate sociala care nu poate fi ignorata sau incalcata, fiind astfel indeplinita conditia impusa de dispozitiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, privind existenta actului administrativ unilateral.
Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal
Decizia civila nr. 1010 din 19 august 2016
Prin incheierea pronuntata de Tribunalul Neamt la data de 14.07.2016 in dosarul nr. 1430/103/2016 a fost respinsa, ca neintemeiata, cererea de suspendare a efectelor contractului nr. 2365/2016 formulata de reclamantul P.N. in contradictoriu cu paratele Comuna F., judetul Neamt si C.M..
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantul a solicitat suspendarea executarii unui contract administrativ incheiat intre Consiliul Local si C.M., fiind invocat art. 14-15 din Legea nr. 554/2004.
Consiliul Local a semnalat tardivitatea plangerii prealabile si pe cale de consecinta a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila.
Tribunalul a apreciat ca apararile paratului nu pot fi valorificate in acest cadru procesual determinat de obiectul cererii, suspendare act administrativ, obiect ce nu impune parcurgerea procedurii prealabile; aceasta este posibila si necesara in cazul actiunii in contencios administrativ exercitata
pentru anularea
actului administrativ.
In ceea ce priveste cererea de suspendare promovata de reclamantul care a beneficiat de asistenta juridica calificata, Tribunalul a retinut ca actul a carui suspendare se solicita prezinta caracteristicile unui contract administrativ, deoarece bunul ce face obiectul inchirierii apartine domeniului public (art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004). Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea autoritatii publice care a emis actul sau autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond.
In raport de continutul dispozitiilor susmentionate, s-a retinut ca mentionatul contract incheiat de parati, presupunand un acord de vointa prin care s-au stabilit drepturi si obligatii reciproce, nu are caracterul unui act administrativ unilateral, susceptibil de a se dispune suspendarea executarii potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004. In jurisprudenta sa, Inalta Curte de Casatie si Justitie a hotarat ca nu se poate retine aplicabilitatea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, contractelor administrative, intrucat textul de lege sus-mentionat prevede expres actele administrative susceptibile de suspendare,
respectiv cele unilaterale cu care nu se identifica contractele administrative avand ca obiect suspendarea executarii unui contract de achizitie publica).
In raport de cele retinute, cererea de suspendare a contractului 2365/2016 a fost respinsa.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs in termen legal, reclamantul P.N., recurs legal timbrat cu taxa de timbru de 100 lei, fila 19 dosar.
In motivarea recursului a fost criticata hotararea primei instante pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinandu-se dreptul reclamantului de a incheia contractul de inchiriere in conditiile in care acesta a castigat licitatia, iar nu intimata C.M., aflata si in conflict de interese, fiind consilier local. Reclamantul a sustinut si dovedirea conditiei urgentei avand in vedere animalele pe care le are in proprietate care nu au unde pasuna deoarece intimata C.M. refuza incheierea de contracte de inchiriere cu proprietarii de animale.
Intimatele-parate, legal citate, nu au fost prezente sau reprezentate in fata instantei si nu au formulat cereri sau aparari in cauza.
Analizand recursul promovat pentru motivele aratate, in conditiile art. 488 Noul Cod de procedura civila, instanta l-a apreciat ca fiind fondat pentru motivele urmatoare:
Din punctul de vedere al naturii juridice contractul de inchiriere nr. 2365/2016, a carui suspendare se solicita in prezentul litigiu, se caracterizeaza ca fiind un act administrativ de gestiune prin care autoritatea publica parata a dat spre inchiriere bunuri imobile aflate in proprietatea publica a comunei, respectiv pajistea in suprafata de 7,37 ha situata in comuna F., blocul fizic 138, tarlaua V.M.
Natura contractuala a acestui act juridic, cu consecinta calificarii actului administrativ ca fiind bilateral, este justificata prin drepturile subiective si obligatiile nascute si asumate de partile contractante. Existenta drepturilor si obligatiilor reciproce ale partilor contractante este supusa principiului general in materia contractelor consacrat de dispozitiile art. 1280 din Noul Cod de procedura civila privind relativitatea efectelor contractului, in sensul ca efectele obligatorii ale acestuia privesc numai partile contractante.
Pe de alta parte, realitatea sociala determinata de incheierea contractului, ca fapt social, impune respectarea drepturilor izvorate din acesta de catre tertele persoane, straine de acel contract, acestea neputand ignora sau incalca efectele contractului chiar daca nu au participat la incheierea lui. Aceasta reprezinta problema opozabilitatii efectelor contractului consacrata legislativ de dispozitiile generale in materia contractelor continute de prevederile art. 1281 Noul Cod de procedura civila. Consecinta juridica a opozabilitatii contractului de fata de terti consta in caracterizarea actului juridic reprezentat de acesta ca fiind unilateral in raport de persoanele straine de contract, carora le revine obligatia respectarii drepturilor derivand din acesta ca realitate sociala care nu poate fi ignorata sau incalcata.
Drept urmare, natura bilaterala a contractului de inchiriere este circumscrisa raporturilor juridice stabilite intre partile contractante, fata de terti, actul administrativ avand caracter unilateral.
Cum in prezenta cauza recurentul-reclamant P.N. nu este parte a contractului a carui suspendare o solicita, contract incheiat intre intimatele parate, avand calitatea de tert, actul administrativ contestat caracterizandu-se astfel ca fiind unilateral, este indeplinita conditia impusa de dispozitiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, privind existenta actului administrativ unilateral.
Din perspectiva conditiei privind cazul bine justificat prevazuta de dispozitiile art. 15 alin. 1 raportat la art. 14 alin. 1 din aceeasi lege, instanta are in vedere semnificatia sintagmei analizate reglementata de art. 2 alin. 1 lit. t din acelasi act normativ, in sensul imprejurarilor legate de starea de fapt si de drept, de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ. Astfel, instanta constata ca desi prin procesul verbal incheiat la data de 25.03.2016 cu privire la scoaterea la licitatie spre inchiriere a pasunii vizate in prezentul litigiu recurentul-reclamant P.N. a fost adjudecatarul licitatiei, totusi contractul de inchiriere contestat a fost incheiat cu intimata C.M. care s-a retras din competitie anterior declararii adjudecatarului. Aceasta situatie reprezinta o imprejurare atat de fapt, cat si de drept, de natura a crea indoieli serioase asupra legalitatii contractului.
Referitor la paguba iminenta reglementata drept conditie de dispunere a masurii suspendarii de dispozitiile art. 15 alin. 1 raportat la art. 14 alin. 1 si art. 2 alin. 1 lit. s din legea contenciosului administrativ instanta constata ca sustinerile reclamantului privind impiedicarea folosirii pasunii de catre locuitorii care au animale, sustineri dovedite cu tabelul locuitorilor din comuna F. care au nevoie de pasune comunala pentru animale, nu au fost combatute prin intampinarile formulate de catre parate cu ocazia judecatii cauzei in prima instanta, apararile acestora vizand conditiile de legalitate a desfasurarii procedurii de licitatie si a incheierii contractului contestat.
In aceste imprejurari, Curtea apreciaza ca fiind indeplinite conditiile de suspendare a executarii contractului nr. 2365/7.04.2016 pana la solutionarea definitiva si irevocabila a actiunii, in sensul dispozitiilor art. 15 alin. 1 raportat la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
Aspectele invocate prin recursul promovat privind conditiile de legalitate a desfasurarii licitatiei au fost avute in vedere din perspectiva indoielii create asupra legalitatii contractului in litigiu, urmand a fi examinate cu ocazia analizarii raporturilor juridice in contextul normativ si factual al cauzei de catre instanta de fond investita cu verificarea validitatii contractului.
Apreciind ca in cauza hotararea instantei de fond intra sub incidenta motivului de nelegalitate prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedura civila privind aplicarea gresita a normelor de drept material, in temeiul art. 496 alin. 1, 2 din Noul Cod de procedura civila a fost admis recursul, a fost casata in tot incheierea pronuntata de prima instanta la data de 14.07.2016 in sensul admiterii cererii de suspendare si dispunerii suspendarii efectelor contractului nr. 2365/7.04.2016 pana la solutionarea definitiva a actiunii.