Intrunirea de catre procesul verbal de control a caracterelor juridice ale actului administrativ. Inadmisibilitatea contestarii separate a operatiunilor administrative.

 

Art.2 al.1 lit. c din Legea nr.554/2004

Art. 18 al.2 din legea 554/2004

 

Contrar celor retinute in considerentele sentintei atacate, Curtea constata ca, avand continutul prezentat mai sus, procesul verbal de control nu intruneste toate caracterele juridice ale actului administrativ, asa cum sunt trasate acestea in definitia legala cuprinsa in art.2 al.1 lit. c din Legea nr.554/2004. Mai precis, procesului-verbal ii lipseste dimensiunea de a crea, a  modifica si a stinge raporturi juridice, de a produce prin el insusi, efecte juridice, fiind un act premergator.

Obligatiile ce revin contestatoarei contribuabile se stabilesc apoi la definitivarea controlului.

Spre deosebire de actul administrativ, care produce efecte juridice datorita manifestarii de vointa in acest sens a autoritatii publice emitente, operatiunile administrative, desi sunt manifestari de vointa ale autoritatilor publice, nu produc efecte juridice.

De asemenea, art.18 al.2 din legea 554/2004 prevede faptul ca legalitatea operatiunilor administrative poate fi supusa controlului instantei numai odata cu actul administrativ pe care l-au precedat, contestarea lor separata fiind inadmisibila.

In consecinta, in mod legal recurenta intimata prin adresa nr. 2674/07.04.2015, i-a comunicat reclamantei contestatoare faptul ca procesul verbal contestat nu este act administrativ si nu poate face obiectul unei proceduri prealabile.

(Decizia nr. 16/R-CONT/10 Ianuarie 2017)

 

Prin sentinta civila nr.413 din 26 aprilie 2016, Tribunalul Arges

a admis actiunea si a anulat adresa nr. 2674/07.04.2015, iar pe fond, a admis plangerea prealabila si a anulat procesul-verbal nr.918/01.04.2015.

Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:

Prin procesul verbal nr.918/2015, inspectorii antifrauda au constatat ca reclamanta detine in incinta depozitului de carburanti apartinand SC M CF SA un numar de 8 rezervoare subterane acoperite si o pompa de alimentare carburanti, cu cantitatea scriptica de 19.195 litri. S-a mai stabilit ca la punctul de lucru din *** petenta are ca singura activitate autorizata „activitati proprii de birou pentru societate”. Pentru desfasurarea activitatii cu comercializare en gros de produse energetice, reclamanta trebuia sa indeplineasca mai multe conditii: sa aiba inscris in obiectul de activitate activitatea de comercializare si/sau depozitare in sistem en gros de produse energetice pentru unitatea de comercializare pentru care se solicita inregistrarea; societatea sa nu fie declarata inactiva fiscal; societatea sa nu aiba datorii inscrise in certificatul de atestare fiscala; depozitul en gros sa fie dotat cu rezervoare verificate metrologic; depozitul en gros sa fie dotat cu sisteme de gestiune a stocurilor, conectate cu rezervoare de carburanti care sa permita monitorizarea miscarii produselor energetice; depozitul en gros sa fie dotat cu sistem de supraveghere video a rezervoarelor si a zonelor de descarcare/incarcare prin dispozitive speciale; sa detina spatii de depozitare corespunzatoare in proprietate, cu chirie, contract de comodat sau orice titlu legal.

Intrucat s-a considerat ca reclamanta nu indeplineste aceste conditii, s-a luat masura indisponibilizarii si a lasarii in custodie a cantitatii de aproximativ 19368 litri motorina, estimata ca stoc.

Impotriva acestui proces verbal reclamanta a formulat plangere prealabila, care a fost respinsa, implicit aratandu-se in adresa 225/2015 ca actul a carui anulare s-a solicitat nu era unul administrativ fiscal, deoarece nu da nastere, nu modifica si nu stinge raporturi juridice fata de reclamanta.

Asupra exceptiei de inadmisibilitate, tribunalul a apreciat ca aceasta este neintemeiata, deoarece acest proces verbal chiar a dat nastere unui raport juridic, intr-adevar de drept contraventional.

Mai mult in respectivul proces verbal s-a retinut, ca situatie de fapt, ca reclamanta a comercializat motorina din depozitul situat in *** catre diversi beneficiari persoane fizice, fara indeplinirea conditiilor legale prevazute de art.206

⁶⁹

alin.4 Cod fiscal.

De asemenea, s-a apreciat ca fiind evident ca acest act a produs efecte juridice, cata vreme prin intermediul lui s-a dispus masura indisponibilizarii unei cantitati de motorina, aceasta masura dand nastere unor drepturi si obligatii de natura fiscala in sarcina ambelor parti, reclamanta si parata.

In ce priveste fondul cauzei, s-a observat ca paratii nu fac nicio referire la titlul cu care reclamanta detine depozitul, respectiv faptul ca aceasta nu este nici proprietara si nici posesoare a acestui depozit.

S-a observat, de asemenea, ca fapta retinuta de parata in sarcina reclamantei ar fi aceea ca a depozitat fara a se fi inregistrat produse energetice.

Or, s-a retinut ca reclamanta desfasoara activitate de comercializare en gros de produse energetice pentru care detine atestat valabil eliberat initial in 07.04.2010, si inlocuit ulterior la 04.01.2012.

Cata vreme nu a intentionat sa desfasoare si depozitare de produse energetice, deoarece nu avea posibilitatea fizic si tehnic sa faca acest lucru, reclamanta nu a avut nevoie sa obtina si atestat pentru astfel de activitate.

De altfel, din coroborarea art.221

³

si art.206

⁶⁹

alin.4 Cod fiscal, reiese ca operatorii economici care intentioneaza sa comercializeze in sistem en gros produse energetice, au obligatia de a se inregistra la autoritatea competenta, textul de lege nefacand nici un fel de referire si la activitatea de depozitare de astfel de produse, concluzia fiind ca o astfel de activitate nu necesita inregistrare.

S-a retinut ca din nici un act al dosarului nu reiese ca reclamanta a efectuat operatiuni de depozitare motorina, cu atat mai mult cu cat, fisele de magazie invocate de parata nu au fost emise de reclamanta si nici nu au calitatea de documente justificative in sensul prevazut de Codul fiscal si Cod procedura fiscala.

S-a mai observat ca nici fisele de alimentare nu provin de la reclamanta deci nu pot fi folosite in defavoarea acesteia.

Mai mult, cata vreme reclamanta nu este proprietara depozitelor de motorina – rezervoarelor si nici nu are vreun act incheiat cu proprietarul acestor rezervoare, motorina era in proprietatea reclamantei, dar posesia efectiva era a proprietarului rezervorului – SC M CF SA.

De altfel, reclamanta catre aceasta societate a instrainat motorina aflata in rezervoare, cu respectarea termenului legal de 15 zile lucratoare pentru emiterea facturii si a actelor de receptie.

Astfel, s-a retinut ca la data efectuarii controlului, motorina era in proprietatea reclamantei si se afla in posesia SC M CF SA, deoarece reclamanta nu are posibilitatea fizica si tehnica sa depoziteze motorina, neavand in proprietate sau posesie rezervoare sau alte spatii pentru efectuarea acestor operatiuni.

Cata vreme reclamanta nu desfasoara efectiv operatiuni de depozitare de produse energetice, tribunalul a apreciat ca nu-i revine obligatia nici de a detine atestat de depozitare de astfel de produse, cata vreme detine toata documentatia necesara pentru desfasurarea comercializarii en gros de produse energetice.

Nu exista text de lege care sa prevada obligatia agentului economic care desfasoara activitatea de comercializare de produse energetice de a detine autorizatie si de a se inregistra la autoritatea competenta si pentru depozitare de astfel de produse.

Fata de aceasta imprejurare, tribunalul a apreciat ca in mod nelegal paratul a retinut prin procesul verbal contestat ca pe intreaga perioada aprilie 2010 – martie 2015, reclamanta a comercializat motorina fara sa indeplineasca conditiile legale prevazute de art.206

⁶⁹

alin.4 Cod fiscal.

Impotriva sentintei a declarat recurs parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala, care a criticat-o pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea recursului s-a aratat ca hotararea a fost data cu aplicarea gresita a normelor de drept material.

Apreciaza recurenta ca instanta de fond a pronuntat o hotarare netemeinica si nelegala, avand in vedere faptul ca intimata reclamanta a facut obiectul unui control tematic, avand ca obiectiv respectarea prevederilor legale privind activitatea de comercializare si/sau depozitare de produse energetice, desfasurata in perioada 07.04.2010-04.03.2015.

Mai arata recurenta ca instanta de fond a pronuntat o sentinta netemeinica si nelegala, avand in vedere  ca procesul-verbal de a facut obiectul actiunii in contencios nu este un act administrativ, actiunea fiind inadmisibila.

Continutul unui inscris este dat nu de titulatura acestuia, ci de consemnarile din cuprinsul sau, asa incat s-a constatat de catre organele de control doar o stare de fapt care nu produce efecte juridice de sine statatoare, nu creeaza, nu modifica si nu suprima o situatie juridica obiectiva sau subiectiva, neavand trasaturile caracteristice ale unui act administrativ cu caracter unilateral.

Instanta de fond a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii, considerand in mod gresit ca actul a carui anulare se solicita a dat nastere unor drepturi si obligatii de natura fiscala in sarcina ambelor parti.

Mai arata recurenta ca procesul-verbal nr.918/01.04.2015 nu reprezinta un act administrativ in sensul prevederilor legii contenciosului administrativ, intrucat nu indeplineste conditiile actului administrativ. Spre deosebire de actul administrativ, care produce efecte juridice datorita manifestarii de vointa in acest sens a autoritatii publice emitente, operatiunile administrative, desi sunt manifestari de vointa ale autoritatilor publice, nu produc efecte juridice.

Asadar, actul supus cenzurii nu este act administrativ, chiar daca emana de la o autoritate administrativa, acesta cuprinde dosar constatari ale unor situatii faptice si documentare, fara a se retine in sarcina persoanei juridice controlate obligatia de plata a unor sume la bugetul de stat, ceea ce inseamna ca nu sunt indeplinite conditiile reglementate de art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, neputand face obiectul controlului de legalitate din partea instantei de contencios administrativ, actiunea promovata in acest sens fiind inadmisibila.

Se invoca ca practica judiciara sentinta nr.247/05.10.2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr.3407/2/2015.

Pe fondul cauzei, instanta de fond in mod gresit a retinut ca reclamanta nu desfasoara operatiuni de depozitare de produse energetice si pe cale de consecinta nu-i revine obligatia de a detine atestat de depozitare de astfel de produse.

Din verificarea documentelor justificative aferente activitatii desfasurate in perioada 07.04.2010-04.03.2015 a rezultat faptul ca SC AT SRL a depozitat si comercializat, fara indeplinirea conditiilor legale, cantitatea de 1.423.760 litri motorina, obtinand venituri in cuantum de 7.956.108,21 lei.

Fata de motivele invocate, se solicita admiterea recursului, casarea sentintei atacate, cu consecinta respingerii actiunii ca neintemeiata.

In drept au fost invocate dispozitiile art.488 alin.1 pct.8 Cod procedura civila.

Legal citata, intimata reclamanta SC AT SRL a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea ca legala a sentintei instantei de fond.

Primul motiv de recurs este nefondat, prima instanta respingand in mod corect exceptia inadmisibilitatii cererii si retinand faptul ca procesul-verbal nr.918/01.04.2015 a dat nastere unor raporturi juridice si a produs efecte juridice, atata vreme cat prin intermediul lui s-a dispus masura indisponibilizarii unei cantitati de motorina.

In ce priveste criticile recurentei privitoare la fondul cauzei, intimata arata ca acestea sunt inadmisibile in faza recursului.

Analizand recursul fata de sustinerile partilor, de normele legale incidente si de probele administrate, Curtea il apreciaza intemeiat pentru urmatoarele considerente:

Curtea apreciaza intemeiata critica recurentei potrivit careia instanta de fond a pronuntat o sentinta netemeinica si nelegala, avand in vedere  ca procesul-verbal ce a facut obiectul actiunii in contencios nu este un act administrativ.

Astfel, Curtea constata ca reclamanta a investit instanta de contencios administrativ cu cererea de anulare a adresei nr. 2674/07.04.2015 si a procesului-verbal nr.918/01.04.2015.

          Analizand actele atacate in fata instantei, Curtea apreciaza ca acestea nu sunt acte administrative, avand in vedere aspectele consemnate de acestea. Prin       procesul-verbal  nr. 918 / 01.04.2015, se constata ca in perioada aprilie 2010-martie 2015 reclamanta contestatoare a comercializat motorina din depozitul situat in ***, cu incalcarea prevederilor art.221^3 al.2 lit s din Legea 871/2203, insa  la capitolul III reprezentand consecinte si masuri dispuse in timpul controlului se precizeaza faptul ca prin procesul verbal nr. 467/12.03.2015 s-a dispus masura indisponibilizarii si lasarii in custodia AT SA a cantitatii de aproximativ 19.368 l motorina estimata ca stoc detinut de aceasta in depozitul de carburanti apartinand M CF SA, precum si faptul ca la definitivarea controlului vor fi dispuse si comunicate masurile legale. Prin adresa contestata nr. 2674/07.04.2015 i s-a comunicat reclamantei raspunsul la plangerea prealabila formulata impotriva procesului-verbal  nr. 918 / 01.04.2015, cu precizarea ca procesul verbal atacat nu reprezinta un act administrativ.

Fata de continutul procesului verbal nr. 918 / 01.04.2015, Curtea apreciaza ca acesta a fost intocmit cu ocazia unui control avand ca obiect verificarea faptica si documentara a modului de respectare a legislatiei fiscale in domeniul comercializarii motorinei. In finalul procesului verbal s-a mentionat ca, luand in considerare constatarile sus-mentionate urmeaza ca la definitivarea controlului sa se dispuna si sa se comunice masuri legale.

Contrar celor retinute in considerentele sentintei atacate, Curtea constata ca, avand continutul prezentat mai sus, procesul verbal de control nu intruneste toate caracterele juridice ale actului administrativ, asa cum sunt trasate acestea in definitia legala cuprinsa in art.2 al.1 lit.c din Legea nr.554/2004. Mai precis, procesului-verbal ii lipseste dimensiunea de a crea, a  modifica si a stinge raporturi juridice, de a produce prin el insusi, efecte juridice, fiind un act premergator.

Obligatiile ce revin contestatoarei contribuabile se stabilesc apoi la definitivarea controlului.

Spre deosebire de actul administrativ, care produce efecte juridice datorita manifestarii de vointa in acest sens a autoritatii publice emitente, operatiunile administrative, desi sunt manifestari de vointa ale autoritatilor publice, nu produc efecte juridice.

De asemenea, art.18 al.2 din legea 554/2004 prevede faptul ca legalitatea operatiunilor administrative poate fi supusa controlului instantei numai odata cu actul administrativ pe care l-au precedat, contestarea lor separata fiind inadmisibila.

In consecinta, in mod legal recurenta intimata prin adresa nr. 2674/07.04.2015, i-a comunicat reclamantei contestatoare faptul ca procesul verbal contestat nu este act administrativ si nu poate face obiectul unei proceduri prealabile.

Pentru aceste considerente Curtea a apreciat ca instanta de fond a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii, considerand in mod gresit ca actul a carui anulare se solicita a dat nastere unor drepturi si obligatii de natura fiscala in sarcina ambelor parti, motiv pentru care, in temeiul art.496 Cpciv, Curtea a admis recursul, a casat sentinta instantei de fond si, in rejudecare, a respins actiunea ca inadmisibila, fara a se mai pronunta pe criticile din recurs care privesc modul de solutionare a actiunii pe fond.