Notiunea de act administrativ.

Art.2 alin.1 lit. c din Legea nr.554/2004

 

Curtea a constatat ca adresa nr.23814/20.04.2016 nu imbraca forma unui act administrativ, intrucat prin aceasta a fost informat reclamantul ca in urma analizei efectuate la nivelul Directiei Operatiuni Speciale nu a fost aprobata solicitarea petentului de a prelungi perioada de suspendare a raporturilor de serviciu pe o perioada nedeterminata, incepand cu data de 05.05.2016, iar pe cale de consecinta se va intocmi un act administrativ de reluare a activitatii de catre reclamant.

Trebuie precizat ca actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual ori normativ intocmit de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii, ori a executarii in concret a acesteia, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice, iar adresa sus-citata nu se afla in vreuna din cele trei ipoteze precizate in definitia actului administrativ.

In concluzie, Curtea a respins ca inadmisibila cererea de suspendare a executarii adresei nr. 23814/20.04.2016 intocmita de I.G.P.R., tinand cont de prevederile art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare.

 

(Decizia civila nr. 577/R-CONT/16 mai 2017)

 

Prin actiunea inregistrata la data de 20.10.2016, reclamantul DGG a chemat in judecata pe paratul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Politiei Romane, solicitand obligarea acestuia de a aproba solicitarea de suspendare a raporturilor de serviciu pe o perioada nedeterminata cu data de 05.05.2016, anularea dispozitiei 23814/20.04.2016 si a deciziei nr.2788/28.04.2016, precum si suspendarea acestora pana la solutionarea cauzei, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii de suspendare, reclamantul a aratat ca este  angajat in cadrul MAI – Serviciul de Operatiuni Speciale Pitesti, iar cu data de 05.05.2014 raporturile de serviciu au fost suspendate pe perioade succesive de un an. In prezent, acesta desfasoara activitate in cadrul Parlamentului European.

Desi reclamantul nu s-a aflat in situatia incetarii motivelor care au determinat suspendarea raportului de serviciu, in acest sens anuntand unitatea angajatoare prin raportul prin care a solicitat acordarea unei noi perioade de suspendare, se apreciaza ca in mod gresit paratul a  dispus reluarea activitatii.

Considera reclamantul ca in cauza sunt indeplinite conditiile art.14 din Legea nr.554/2004 republicata, pentru a  se dispune suspendarea executarii acestora pana la solutionarea cauzei. In sustinere, reclamantul a depus inscrisuri. In cauza s-a administrat proba cu  inscrisuri.

Prin incheierea din 7 noiembrie 2016, Tribunalul Arges - Sectia civila, Complet specializat de contencios administrativ si fiscal, a admis in parte cererea formulata de reclamant si a dispus suspendarea executarii Adresei nr.23814/20.04.2016, pana la solutionarea definitiva a dosarului de fond.

Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:

Reclamantul este  angajat la Serviciul de Operatiuni Speciale Pitesti din cadrul I.P.J. Arges,  iar in perioada mai 2014 -  mai 2016  a  beneficiat de suspendarea raporturilor de serviciu in  baza art.44 alin.1 lit.c din PMAI 298/2011, pentru a-si desfasura activitatea in cadrul Parlamentului European cu sediul in Bruxelles – Belgia.

Avand in vedere faptul ca la 05.05.2016  expira ultima dispozitie de suspendare si ca   prin adresa din 15.03.2016, Parlamentul European i-a comunicat disponibilitatea de a reinnoi contractul pe o perioada nedeterminata, reclamantul a solicitat la 05.04.2016 prelungirea  suspendarii raportului sau de serviciu pana la incetarea motivelor care au determinat suspendarea. In acest scop a intocmit raportul pe care l-a supus spre aprobare sefului I.G.P.R.

Prin adresa nr.23814/20.04.2016, reclamantului i s-a comunicat ca nu a fost aprobata solicitarea de prelungire de suspendare a raportului de serviciu si ca urmeaza a fi emis un act administrativ de reluare a activitatii. S-a aratat ca s-au avut in vedere art.45 alin.3 din OMAI nr.298/2011.

Prin raportul inaintat Sefului I.G.P.R. la 27.04.2016, reclamantul a solicitat revocarea  solutiei  comunicate prin adresa anterioara si incuviintarea de catre parat a prelungirii suspendarii raportului de serviciu pe o perioada nedeterminata, invocand ca nu are nevoie de acordul sefului institutiei pentru a desfasura activitati in cadrul unor organisme internationale.

La 26.05.2016, prin adresa nr.25188 s-a adus la cunostinta reclamantului ca decizia adoptata de conducerea Politiei Romane cu privire la respingerea solicitarii de prelungire a suspendarii raporturilor de serviciu pe o perioada nedeterminata este definitiva,  cata vreme s-a tinut cont si de opinia conducerii unitatii in care este incadrat.

De asemenea,  s-a precizat ca s-a emis si dispozitia I.G.P.R. nr.2788/28.04.2016,  prin care s-a prevazut reluarea activitatii de catre reclamant incepand cu 05.05.2016, dispozitie ce i-a fost transmisa unitatii din care face parte, pentru a-i fi adusa la cunostinta.

Reclamantul s-a adresat cu o cerere de reexaminare a actelor adoptate in ceea ce-l priveste si catre M.A.I. – Directia generala management resurse umane, la 14.06.2016, aceasta  comunicandu-i ca in ce priveste  respingerea solicitarii de prelungire a suspendarii raporturilor de serviciu nu s-a emis un act administrativ cu privire la acest aspect si ca revocarea actului administrativ individual trebuia solicitata autoritatii publice emitente sau celei ierarhic superioare in termen de 30 de zile de la data comunicarii.

Conform art.14 din Legea nr.554/2004, suspendarea executarii actului se poate dispune in  cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond. In cazul in care persoana vatamata nu introduce actiunea in anularea actului in termen de 60 de zile, suspendarea inceteaza de drept si fara nicio formalitate.

Alaturi de aceste argumente este aplicabila si recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Ministri din cadrul Consiliului Europei privind protectia jurisdictionala provizorie in materie administrativa si recomandarea 16/2003 a Comitetului N. din cadrul Consiliului Europei, conform carora executarea deciziilor administrative trebuie sa tina cont de drepturile si interesele persoanelor particulare.

Potrivit celor doua recomandari, autoritatea jurisdictionala competenta, in speta instanta judecatoreasca, atunci cand executarea unei decizii administrative este de natura sa provoace daune grave particularilor carora li se aplica decizia, trebuie sa ia masuri provizorii corespunzatoare.

In legatura cu cazul bine justificat, tribunalul a retinut ca acesta se regaseste si in hotararea pronuntata de Curtea Constitutionala, decizia nr.244/11.04.2016, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.27 si art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002 privind statutul politistului.

Si in ce priveste conditia prevenirii unei pagube iminente s-a constatat ca prejudiciul cauzat reclamantului ar fi imposibil de  acoperit, acesta constand in imposibilitatea acestuia de a mai incheia contractul cu Parlamentul European pentru a-si desfasura acolo activitatile.   

Solutia suspendarii  actului administrativ pana la pronuntarea instantei se circumscrie notiunii de protectie provizorie corespunzatoare, masura care se  recomanda a fi luata de autoritatea jurisdictionala, fara ca astfel sa se aduca atingere executarii deciziilor autoritatilor administrative prin care se impun particularilor o serie de obligatii.

Suspendarea pronuntata de instanta nu afecteaza principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai il confirma, caci partea apeleaza la hotararea justitiei pentru a nu executa actul pana la finalizarea tuturor procedurilor jurisdictionale.

Tinand seama de considerentele de ordin legal expuse, de recomandarile Comitetului de Ministri, pentru a evita excesul de putere din partea autoritatilor fiscale si de circumstantele cauzei, s-a apreciat ca executarea actului administrativ este de natura a crea pagube serioase care pot sa aiba consecinte grave in patrimoniul reclamantului.

Tribunalul a considerat ca executarea propriu-zisa si efectiva a deciziei de impunere fiscala trebuie sa se realizeze numai dupa ce justitia s-a pronuntat si a stabilit ca sumele retinute in actul fiscal sunt datorate.

Pentru aceste considerente, in baza art.14 din Legea nr.554/2004 republicata, tribunalul a admis actiunea si a dispus suspendarea executarii Adresei nr.23814/20.04.2016 pana la solutionarea definitiva a dosarului de fond.

Impotriva incheierii de sedinta din 7 noiembrie 2016 pronuntata de Tribunalul Arges - Sectia civila, Complet specializat de contencios administrativ si fiscal, au declarat recurs, in termen legal, reclamantul DGG si paratul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Politiei Romane.

 Prin recursul promovat in cauza, reclamantul DGG a criticat incheierea pentru motive de nelegalitate si netemeinicie, sustinand ca instanta de fond a omis sa se pronunte pe suspendarea executarii Deciziei nr.2788/28.04.2016 privind reluarea activitatii reclamantului in cadrul institutiei parate, in cauza fiind indeplinite conditiile de casare prevazute de art.488 alin.1 pct.6 si 8, coroborate cu art.2 din Noul Cod de procedura civila.

In dezvoltarea acestei critici, recurentul arata ca Dispozitia nr.2788/28.04.2016, emisa de Directia Management Resurse Umane este o adresa de reluarea a activitatii in cadrul Serviciului Operatiuni Speciale Pitesti, iar Decizia nr.2788/28.04.2016 nu i-a fost comunicata niciodata in mod oficial, facandu-se vorbire despre aceasta in intampinarea depusa in dosarul nr.5208/109/2016 si in documentele anexate.

Recurentul precizeaza ca in prezent isi desfasoara activitatea in cadrul Parlamentului European si a acceptat acest loc de munca avand in vedere caracterul temporar al functiei, beneficiile de ordin financiar si sansele de apreciere pentru eforturile depuse pe plan profesional.

Considera recurentul ca desi nu s-a aflat in situatia incetarii motivelor care au determinat suspendarea raportului de serviciu, anuntand in acest sens si unitatea angajatoare prin raportul prin care a solicitat acordarea unei noi perioade de suspendare a raporturilor de munca, in mod gresit prin decizia nr.2788/28.04.2016 s-a dispus reluarea activitatii sale.

Pe de alta parte, solutia suspendarii executarii actului administrativ pana la pronuntarea definitiva asupra cererii principale se circumscrie notiunii de protectie provizorie corespunzatoare, fara a se aduce atingere principiului executarii deciziilor autoritatii administrative din oficiu, prin care se impun particularilor obligatii, in acest sens pronuntandu-se si Curtea de Justitie a Uniunii Europene in Cauza Factortame Ltd.nr. C 213/89.

Recurentul mentioneaza ca a solicitat suspendarea raporturilor de serviciu in temeiul art.44 alin.1 lit.c) din O.M.A.I. nr.298/2011, ca urmare a desfasurarii activitatii in cadrul Parlamentului European cu sediul in Bruxelles, Belgia, invocand totodata si dispozitiile art.43, art.44 alin.1, art.45, art.46 si art.47 din acelasi ordin.

Cu toate acestea, recurentul apreciaza ca tribunalul a fost in eroare la pronuntarea solutiei, intrucat din considerentele incheierii atacate rezulta neconcordante intre ceea ce a solicitat si ce s-a retinut de catre instanta de judecata, hotararea atacata nefiind clara, concisa si concreta, asa cum rezulta din motivarea acesteia.

Fata de cele de mai sus, reclamantul solicita in principal admiterea recursului, casarea incheierii cu retinere si, in rejudecare, admiterea cererii de chemare in judecata, iar in subsidiar, casarea incheierii si trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanta de fond.

Prin recursul sau, paratul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Politiei Romane a criticat incheierea pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte:

- hotararea a fost data cu aplicarea gresita a legii, in cauza nefiind intrunite conditiile impuse de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 pentru a se dispune suspendarea actului administrativ;

Se arata de catre recurent ca intimatul-reclamant are calitatea de politist si prin urmare, in materia suspendarii raporturilor de serviciu sunt incidente prevederile Legii nr.360/2002, ce reprezinta o reglementare speciala. Avand in vedere faptul ca raporturile de serviciu ale intimatului fusesera suspendate pentru o perioada de 2 ani anterior, paratul mentioneaza ca solicitarea acestuia de suspendare a raporturilor de serviciu nu a fost aprobata de conducerea I.G.P.R., avand in vedere si avizul negativ  exprimat de conducerea structurii in care acesta este incadrat, respectiv Directia de Operatiuni Speciale – Serviciul de Operatiuni Speciale Pitesti.

Se precizeaza faptul ca suspendarea raporturilor de serviciu in acest caz nu opereaza de drept, fiind supusa aprobarii conducerii Inspectoratului General al Politiei Romane.

- instanta de fond nu a analizat exceptia inadmisibilitatii suspendarii executarii adresei nr.23814/20.04.2016, motivat de faptul ca aceasta nu poate fi considerata un act administrativ, deoarece nu da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice;

In dezvoltarea acestei critici, recurentul-parat arata ca Inspectoratul General al Politiei Romane nu a emis un act administrativ prin care sa materializeze refuzul de aprobare a cererii intimatului-reclamant de suspendare a raporturilor de serviciu cu unitatea, ci prin adresa sus-mentionata acesta a fost informat ca, intrucat in urma analizei efectuate la nivelul Directiei Operatiuni Speciale nu a fost aprobata solicitarea sa de prelungire a perioadei de suspendare a raporturilor de serviciu, pe o perioada nedeterminata, incepand cu data de 05.05.2016, urmeaza sa fie emis act administrativ de reluare a activitatii.

Se invoca dispozitiile art.14 alin.1 si art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004, mentionandu-se ca obiectul cauzei este reprezentat de refuzul Inspectoratului General al Politiei Romane de a suspenda raporturile de serviciu ale intimatului-reclamant pentru desfasurarea unei activitati in cadrul unor organisme sau institutii internationale, respectiv cazul unei solicitari de suspendare a refuzului nejustificat de solutionare a unei cereri.

- masura luata fata de intimatul-reclamant este legala si temeinica si nu se justifica pronuntarea unei hotarari vremelnice de suspendare a executarii dispozitiei de sanctionare, in cauza nefiind intrunite conditiile prevazute de art.14 alin.1 coroborate cu cele ale art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004;

Referitor la paguba iminenta - art.2 alin.1 lit.s din Legea nr.554/2004, recurentul arata ca instanta de fond a apreciat indeplinirea acestei conditii prin simpla punere in aplicare a dispozitiei de sanctionare, fara a analiza situatia financiara a intimatului-reclamant si fara a administra probe, motivand decizia luata doar de faptul ca prejudiciul cauzat intimatului consta in aceea ca s-ar afla in imposibilitatea de a mai incheia contract cu Parlamentul European, omitand faptul ca reclamantul a incheiat un astfel de contract, acesta fiind si motivul pentru care nu s-a mai prezentat pentru a-si relua activitatea in cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane.

De altfel, intimatul-reclamant nu a facut dovada ca poate fi prejudiciat pecuniar prin adresa nr.23814/ 20.04.2016 si nici nu a precizat care este pericolul iminent ce nu poate fi inlaturat decat prin suspendarea actului atacat.

Cu privire la invocarea de catre tribunal a Recomandarii nr. R (89) 8/13.09.1989 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei, referitor la protectia juridica provizorie in materie administrativa, recurentul-parat arata ca si acest act european impune cerinta ca executarea actului administrativ sa fie de natura sa produca pagube grave, dificil de reparat, pe cand in cazul de fata intimatul-reclamant a incheiat contract cu Parlamentul European.

Apreciaza recurentul-parat ca masura luata fata de intimatul-reclamant este legala si temeinica si nu poate fi retinuta existenta unor motive care sa creeze de la inceput o indoiala puternica asupra legalitatii actului administrativ contestat si nici faptul ca prin executarea actului administrativ ar fi supus unei vatamari iminente si ireparabile.

Pentru aceste motive, paratul solicita admiterea recursului si respingerea cererii de suspendare, iar in baza art.223 Cod procedura civila, judecarea cauzei in lipsa.

Recurentul-reclamant a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de parat, iar pe cale de exceptie a invocat exceptia de nelegalitate a art.45 alin.3 din O.M.A.I. nr.298/2011, a adresei nr.23814/20.04.2016 si a deciziei nr.2788/28.04.2016 emise de I.G.P.R., aratandu-se ca acestea se incadreaza in dispozitiile de principiu ale art.4 din Legea nr.544/2004. S-a precizat ca cele doua acte contestate au fost emise in baza unui act normativ declarat neconstitutional (filele 27-29 dosar recurs).

Considera reclamantul ca in speta sunt intrunite dispozitiile art.4 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ si a precizat ca cele doua adrese contestate nr. 23814/20.04.2016 si nr.2788/28.04.2016 emise de I.G.P.R. au fost intocmite in baza unui act normativ declarat neconstitutional.

S-a mentionat ca Ordinul MAI nr.298/2011 priveste procedura si cazurile de modificare si/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale politistilor, iar Legea nr.360/06.06.2002 reglementeaza statutul profesiei de politist.

Petentul DGG a mentionat ca prin Decizia nr.244/19.04.2016 a Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.27 si art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002 privind Statutul politistului a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.78 alin.1 din actul normativ sus-citat contravin celor prevazute de art.73 alin.3 lit.j din Constitutie, intrucat procedura si cazurile de modificare si/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale politistului tin de statutul acestuia si trebuie reglementate prin lege organica, respectiv prin Legea nr.360/2002 privind Statutul politistului.

Aceeasi instanta de contencios constitutional a statuat prin decizia sus-mentionata, incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art.1 alin.4 referitor la principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat si art.1 alin.5, intrucat dispozitiile art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002 deleaga reglementarea acestor aspecte esentiale ministrului de resort care este abilitat sa adopte ordine.

In concluzie, se arata de recurentul-reclamant ca dispozitiile cuprinse in art.73 alin.1 lit.j din Constitutie, prin trimiterea la acte administrative cu forta juridica inferioara legii care reglementeaza prevederile de modificare/suspendare a raporturilor de serviciu ale politistilor conduc la nelegalitatea prevederilor art.44 alin.1 lit.c din O.M.A.I. nr.298/2011 si a adresei nr.23814/20.04.2016 si a deciziei nr.2788/23.04.2016 intocmite de IGPR.

Recurentul-parat a formulat intampinare in cauza, solicitand respingerea recursului declarat de reclamant.

Atat reclamantul, cat si paratul au formulat raspuns la intampinarea celeilalte parti, acesta din urma invocand si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Inspectoratului General al Politiei Romane, fata de exceptia de nelegalitate a art.45 alin.3 din O.M.A.I. nr.298/2011, astfel cum a fost modificat si completat prin O.M.A.I. nr.163/2014.

Partile procesuale au depus la dosar inscrisuri, in aceasta faza.

Curtea constata, in raport de lucrarile dosarului si de prevederile legale in materie, ca exceptia de nelegalitate a art.45 alin.3 din O.M.A.I. nr.298/2011, astfel cum a fost modificat si completat prin O.M.A.I. nr.163/2014, este inadmisibila.

Dispozitiile art.4 alin.4 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ prevad ca actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al exceptiei de nelegalitate.

Trebuie precizat ca asa cum este edictat O.M.A.I.nr.298/2011 este un act administrativ cu caracter normativ intrucat cuprinde reguli generale de conduita, impersonale si de aplicabilitate repetata, fiind opozabile unui numar nedeterminat de subiecti, neimbracand forma unui act administrativ cu caracter individual care sa fie adresat doar reclamantului DGG.

De asemenea, Curtea mentioneaza ca actele administrative normative produc efecte
erga omnes,
in timp ce actele administrative individuale produc efecte, de regula, fata de o persoana, ori uneori fata de mai multe persoane, nominalizate expres in continutul respectivului act administrativ.

Respectivele dispozitii analizate de Curte si invocate de petent in exceptia de nelegalitate isi produc efecte juridice fata de functionarii publici cu statut special si anume politisti si imbraca forma actului administrativ cu caracter normativ, chiar daca este vorba de un ordin de ministru.

In concluzie, Curtea, in baza art.4 alin.4 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ va respinge ca inadmisibila exceptia de nelegalitate a art.45 alin.3 din O.M.A.I. nr.298/2011, precum si a adresei nr.23814/20.04.2016 si a deciziei nr.2788/28.04.2016 intocmite de IGPR. Adresa nr. 23814/20.04.2016 nu imbraca forma unui act administrativ asa cum va fi analizat mai jos in considerente, astfel ca nu poate fi analizata vreo exceptie de nelegalitate fata de acest inscris, iar decizia nr.2788/28.04.2016 poate fi atacata separat de reclamant, ceea ce s-a intamplat in speta prin solicitarea acestuia de anulare a respectivei dispozitii, astfel ca exceptia de nelegalitate fata de aceasta decizie contestata este inadmisibila, intrucat petentul DGG poate cere realizarea dreptului pe calea prevazuta de lege sus-citata.

Cu privire la exceptia de inadmisibilitate a cererii de suspendare a executarii adresei nr.23814/20.04.2016, exceptie invocata de paratul I.G.P.R., Curtea retine ca aceasta este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:

Curtea, constata ca adresa nr.23814/20.04.2016 nu imbraca forma unui act administrativ, intrucat prin aceasta a fost informat reclamantul ca in urma analizei efectuate la nivelul Directiei Operatiuni Speciale nu a fost aprobata solicitarea petentului de a prelungi perioada de suspendare a raporturilor de serviciu pe o perioada nedeterminata, incepand cu data de 05.05.2016, iar pe cale de consecinta se va intocmi un act administrativ de reluare a activitatii de catre reclamant.

Trebuie precizat ca actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual ori normativ intocmit de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii, ori a executarii in concret a acesteia, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice, iar adresa sus-citata nu se afla in vreuna din cele trei ipoteze precizate in definitia actului administrativ.

In concluzie, Curtea va respinge ca inadmisibila cererea de suspendare a executarii adresei nr. 23814/20.04.2016 intocmita de I.G.P.R., tinand cont de prevederile art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare.

Referitor la suspendarea executarii Dispozitiei nr.2788/28.04.2016 incheiata de IGPR, Curtea retine ca recursurile declarate de reclamant si parat trebuie admise, deoarece verificand petitul reclamantului si considerentele incheierii atacate se constata ca instanta de fond nu s-a pronuntat pe acest capat de cerere, desi a fost investita la punctul 5 din actiunea contestatorului DGG.

In speta, sunt incidente dispozitiile art.498 alin.2 Cod procedura civila, astfel ca, se va casa sentinta atacata si se va trimite cauza spre rejudecare la instanta de fond pentru a se pronunta pe cererea de suspendare a executarii Dispozitiei nr.2788/28.04.2016 emisa de I.G.P.R.

Pentru toate aceste considerente, in baza art.496 Cod procedura civila au fost admise recursurile promovate de reclamantul DGG si de paratul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Politiei Romane, a fost casata incheierea de sedinta din 7 noiembrie 2016, pronuntata de Tribunalul Arges - Sectia civila, Complet specializat de contencios administrativ si fiscal, in sensul ca a fost respinsa ca inadmisibila cererea de suspendare a executarii adresei nr.23.814/20.04.2016 si a fost trimisa cauza spre rejudecare la instanta de fond pentru a se pronunta pe cererea de suspendare a executarii Dispozitiei nr.2788/28.04.2016 emisa de I.G.P.R.