Notiunea de „patrimoniu al localitatii”.

Modalitatea de vot a hotararilor privind patrimoniul.

Art.45 alin.3 din Legea nr.215/2001

 

Intr-adevar, potrivit art.45 alin.3 din Legea nr.215/2001 „Hotararile privind patrimoniul se adopta cu votul a doua treimi din numarul total al consilierilor locali in functie”.

Totodata, potrivit art.52 alin.1 din Anexa la OG nr.35/2002 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare si functionare a Consiliilor locale rezulta ca „hotararile si alte propuneri se adopta cu votul majoritatii consilierilor prezenti, in afara de cazul in care prin lege sau regulament se dispune altfel”.

Raportat la dispozitiile legale enuntate, Curtea constata ca solicitarea recurentului reclamant de a se face aplicarea in cauza a dispozitiilor art.45 alin.3 din Legea nr.215/2001, in privinta cvorumului de vot relativ la hotararea consiliului local contestata, privite de acesta ca norme derogatorii de la norma generala aplicabila, este nejustificata intrucat textul legal invocat nu este incident. Din lecturarea cuprinsului normei  de care se prevaleaza recurentul rezulta ca acesta reglementeaza modalitatea in care sunt adoptate hotararile de consiliu local ce vizeaza patrimoniul unei localitati, cu referire expresa la chestiuni legate direct de „patrimoniul localitatii”, ipoteza ce nu se regaseste in cauza.

Astfel, chiar daca Hotararea nr.32/2015 in litigiu, prin care  s-a exprimat acordul consilierilor locali pentru constituirea de parte civila in dosarul penal nr.95/P/2011 pe rolul D.N.A. – Serviciul Teritorial Pitesti, bazata pe actele de urmarire penala efectuate prin care s-a stabilit un prejudiciu cauzat U.A.T. Comuna M, urmare a incheierii si derularii unor contracte de servicii cu SC E SRL Bucuresti, se repercuteaza asupra patrimoniului localitatii, nu este de natura a atrage modalitatea de vot constand in adoptarea acesteia cu majoritate calificata, de 2/3 din numarul consilierilor in functie, prevazuta de art.45 alin.3 din Legea nr.215/2001-R.

Actul administrativ contestat reprezinta un act de procedura, in privinta caruia sunt aplicabile normele de procedura vizand modalitatea de vot prin care sunt adoptate, de regula, hotararile de consiliu, cu exceptiile expres prevazute de lege pentru situatii particulare, ceea ce nu  s-a dovedit in prezenta speta.

 

(Decizia civila nr. 538/R-CONT
/
11 Mai 2017)

 

Prin cererea inregistrata la data de 20.01.2015, reclamantul VD a chemat in judecata pe paratul Consiliul Local M, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta in cauza sa se dispuna constatarea nulitatii HCL nr.32/2015 emisa de acesta, cu nerespectarea Legii nr.215/2001-R, precum si a HCL nr.43/2007, respectiv nr.70/2007 emise de acelasi parat.

Prin intampinarea formulata la data de 16.12.2015 paratul a invocat exceptia nulitatii actiunii, raportat la dispozitiile art.194 alin.1 lit. d) coroborate cu art.196 Noul Cod de procedura civila, suspendarea solutionarii cauzei conform art.413 alin.1 pct.2 Noul Cod de procedura civila, pana la solutionarea dosarului penal nr.95/P/2011 al D.N.A. – Serviciul Teritorial Pitesti, precum si exceptia inadmisibilitatii actiunii pe lipsa procedurii prealabile, prevazuta de Legea nr.554/2004-R.

In ceea ce priveste fondul cauzei a sustinut ca solicitarea reclamantului este nejustificata.

Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr.946/24.10.2016 a respins actiunea reclamantului, in temeiul art.1, 2, 8 si 18 din Legea nr.554/2004-R.

Impotriva acestei sentinte s-a formulat recurs de catre reclamant, intemeiat pe dispozitiile art.488 alin.1 pct.6 si 8 Noul Cod de procedura civila, solicitand in principal admiterea recursului, casarea sentintei, cu consecinta admiterii cererii sale, astfel cum a fost formulata, in sensul anularii HCL nr.32/2015.

Astfel, a sustinut ca in mod gresit prima instanta a apreciat ca au fost respectate dispozitiile art.52 din OG nr.35/2002 privind votul dat de consilierii in functie la adoptarea Hotararii nr.32/2015.

Invedereaza ca potrivit art.52 alin.1 din Regulamentul-cadru de organizare si functionare a consiliilor locale, anexa la OG nr.35/2002, hotararile si alte propuneri se adopta cu votul majoritatii consilierilor prezenti in afara de cazul in care prin lege sau regulament se dispune altfel.

Pe de alta parte, mentioneaza ca acest text legal reglementeaza modalitatea generala de adoptare a hotararilor de consiliu local.

De la aceasta norma insa se deroga prin dispozitia art.45 alin.3 din Legea nr.215/2001, in cuprinsul careia este descrisa modalitatea prin care sunt adoptate hotararile de consiliu local ce vizeaza patrimoniul unei localitati, respectiv faptul ca adoptarea hotararii se face cu majoritatea calificata de 2/3 din numarul consilierilor locali in functie, in cauza cu votul a 9 consilieri locali avand in vedere numarul consilierilor locali in functie, de 13 consilieri in cazul Consiliului Local M.

Prin urmare, atata vreme cat hotararea contestata a fost adoptata cu votul a 8 consilieri locali, in mod gresit instanta de fond a respins cererea sa, prevalandu-se de un alt text de lege decat cel aplicabil in cauza dedusa judecatii.

In fine, sustine ca hotararea contestata priveste patrimoniul consiliului local, astfel ca trebuia avut in vedere textul normei speciale din Legea nr.215/2001.

Intimatul-parat, prin intampinarea formulata la 10 martie 2017 a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterand sustinerile prezentate in fata primei instante, inclusiv in ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii cererii pe neindeplinirea procedurii prealabile, intemeiata pe art.7 din Legea nr.554/2004, republicata.

Curtea, examinand recursul prin prisma criticilor aduse, pe temeiurile invocate, raportat la probatoriul administrat in cauza si dispozitiile legale aplicabile, retine ca acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune in continuare.

Prealabil, observand dispozitiile art.246-248 raportate art.208 alin.2 Noul Cod de procedura civila - vizand sanctiunea nedepunerii intampinarii, in conformitate cu care „
Nedepunerea intampinarii in termenul prevazut de lege atrage decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, daca legea nu prevede altfel
”, Curtea constata ca in mod corect prin incheierea din 18 aprilie 2016 prima instanta a apreciat ca tardiva  intampinarea depusa de parat, avand in vedere ca, desi acesta a primit adresa prin care i se aduce la cunostinta sa depuna intampinare in termen de 10 zile, respectiv in data de 10.02.2017, nu a respectat termenul prevazut de lege, fiind depusa abia la data de 10.03.2013, astfel ca a operat decaderea cu consecintele dispuse de text.

Trecand insa peste acest aspect, fata de caracterul exceptiei invocate de parat, prima instanta a apreciat ca reclamantul a respectat dispozitiile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004-R, in sensul ca s-a adresat Prefecturii judetului Arges ca autoritate ierarhic superioara paratului in vederea revocarii actului administrativ contestat, conform inscrisurilor depuse la filele 150-155 dosar fond, astfel ca exceptia de inadmisibilitate invocata nu se sustine.

Cu referire la primul motiv de casare intemeiat pe art.488 pct.6 Noul Cod de procedura civila, in primul rand, Curtea retine ca in cuprinsul prezentei cai de atac recurentul nu dezvolta criticile bazate pe acest text legal pentru a fi supusa cenzurii sentinta primei instante, din aceasta perspectiva.

Pe de alta parte, insa, observand continutul considerentelor sentintei atacate, prin raportare la dispozitiile art.425 alin.1 lit. b) Noul Cod de procedura civila, Curtea constata ca instanta de fond, chiar daca succint, a aratat argumentele pentru care a apreciat ca neintemeiata actiunea reclamantului, precum si temeiul de drept pe care si-a sprijinit convingerea in solutia pronuntata.

Referitor la cel de-al doilea motiv de casare intemeiat pe art.488 pct.8 Noul Cod de procedura civila, vizand gresita aplicare a normelor de drept material, in speta a Legii nr.215/2001-R si a OG nr.35/2002, Curtea il apreciaza, de asemenea, ca nefondat.

Intr-adevar, potrivit art.45 alin.3 din Legea nr.215/2001
„Hotararile privind
patrimoniul
se adopta cu votul a doua treimi din numarul total al consilierilor locali in functie”.

Totodata, potrivit art.52 alin.1 din Anexa la OG nr.35/2002 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare si functionare a Consiliilor locale rezulta ca „
hotararile si alte propuneri se adopta cu votul majoritatii consilierilor prezenti, in afara de cazul in care prin lege sau regulament se dispune altfel”.

Raportat la dispozitiile legale enuntate, Curtea constata ca solicitarea recurentului reclamant de a se face aplicarea in cauza a dispozitiilor art.45 alin.3 din Legea nr.215/2001, in privinta cvorumului de vot relativ la hotararea consiliului local contestata, privite de acesta ca norme derogatorii de la norma generala aplicabila, este nejustificata intrucat textul legal invocat nu este incident. Din lecturarea cuprinsului normei  de care se prevaleaza recurentul rezulta ca acesta reglementeaza modalitatea in care sunt adoptate hotararile de consiliu local ce vizeaza
patrimoniul
unei localitati, cu referire expresa la chestiuni legate direct de „patrimoniul localitatii”, ipoteza ce nu se regaseste in cauza.

Astfel, chiar daca Hotararea nr.32/2015 in litigiu, prin care  s-a exprimat acordul consilierilor locali pentru constituirea de parte civila in dosarul penal nr.95/P/2011 pe rolul D.N.A. – Serviciul Teritorial Pitesti, bazata pe actele de urmarire penala efectuate prin care s-a stabilit un prejudiciu cauzat U.A.T. Comuna M, urmare a incheierii si derularii unor contracte de servicii cu SC E SRL Bucuresti, se repercuteaza asupra patrimoniului localitatii, nu este de natura a atrage modalitatea de vot constand in adoptarea acesteia cu majoritate calificata, de 2/3 din numarul consilierilor in functie, prevazuta de art.45 alin.3 din Legea nr.215/2001-R.

Actul administrativ contestat reprezinta un act de procedura, in privinta caruia sunt aplicabile normele de procedura vizand modalitatea de vot prin care sunt adoptate, de regula, hotararile de consiliu, cu exceptiile expres prevazute de lege pentru situatii particulare, ceea ce nu  s-a dovedit in prezenta speta.

Din continutul procesului verbal incheiat la data de 09.10.2015, cu ocazia tinerii sedintei consiliului local in urma careia s-a adoptat HCL nr.32/2015 rezulta ca, din totalul celor 13 consilieri din cadrul Consiliului Local M au votat, pentru constituirea ca parte civila a localitatii, opt consilieri prezenti in sedinta de consiliu, astfel ca a fost respectat cvorumul prevazut de art.52 alin.1 din OG nr.35/2002, reprezentand majoritatea simpla si nu calificata, ceea ce face sa fie fara relevanta sustinerea recurentului legata de retinerea unui alt temei de drept de catre prima instanta.

Pe de alta parte, Curtea retine ca aceasta hotarare a fost adusa la cunostinta Prefectului judetului Arges in vederea realizarii controlului de legalitate, sens in care s-a apreciat ca aceasta respecta dispozitiile legale in vigoare, imprejurare necontestata de recurent.

Implicit, solicitarea de anulare a acestei hotarari releva producerea de consecinte negative in privinta patrimoniului U.A.T. M, care ar pierde astfel posibilitatea constituirii ca parte civila in dosarul penal si a recuperarii pagubei pricinuite prin incheierea contractelor despre care se face vorbire in dosarul penal mentionat, fata de dispozitiile art.20 alin.1 din Noul Cod de procedura penala, in conformitate cu care „
constituirea ca parte civila se poate face pana la inceperea cercetarii judecatoresti”.

Curtea constata, din probatoriul administrat, ca invitatiile de participare la sedinta consiliului local organizata in data de 09.10.2015, avand ca ordine de zi initierea si avizarea unui proiect de hotarare avand in vedere adresa D.N.A. – Serviciul Teritorial Pitesti, referitor la dosarul penal nr.95/2011, sunt redactate si semnate de primarul localitatii, in persoana recurentului din prezenta cauza.

Deosebit, Curtea retine si faptul ca Hotararile nr.43/2007 si nr.70/2007, despre care se face vorbire in criticile prezentei cai de atac, nu au legatura directa cu obiectul hotararii a carei anulare se solicita, avand in vedere ca institutia locala nu are atributii vizand incheierea si semnarea contractelor, astfel ca nu poate fi primita sustinerea recurentului legata de contradictia dintre aceste hotarari si hotararea ce se solicita a fi anulata, dar si pentru faptul ca acesta nu a precizat punctual considerentele fata de care a apreciat a fi incalcate,  prin adoptarea hotararii din cauza, a celor doua hotarari de consiliu local enumerate.

Fata de considerentele expuse, neexistand motive care sa conduca la casarea hotararii primei instante, Curtea, in temeiul art.496 Noul Cod de procedura civila coroborat cu Legea nr.215/2001 si OG nr.35/2002, a respins recursul ca nefondat.