Notiunea de cladire in sensul art. 249 alin. 5 Cod fiscal.

 

Art. 249 alin. 5 Cod fiscal

 

In situatia in care constructia nu este finalizata la termenul prevazut in autorizatia de construire, beneficiarul imobilului are obligatia de a solicita prelungirea valabilitatii autorizatiei.

Daca nu procedeaza in acest fel si nu intocmeste nici proces verbal de receptie, care sa consemneze stadiul lucrarilor, legea prezuma ca la data expirarii valabilitatii autorizatiei constructia este realizata si aceasta este cladire in sensul art. 249 alin. 5 Cod fiscal, adica are pereti si acoperis.

 

 (Decizia civila nr. 440/2017
/
12 Aprilie 2017)

 

Prin sentinta civila nr.1091 din 25.11.2016, Tribunalul Arges – Sectia civila – Complet specializat contencios administrativ si fiscal a admis cererea formulata de reclamanta SC G SRL si a dispus anularea Dispozitiei nr. 1019/20.05.2016, emisa de Primarul Municipiului Pitesti, si a Deciziei de impunere nr. F/19777/24.02.2016 si Deciziei referitoare la obligatiile fiscale accesorii nr. F/23185/24.02.2016, emise de Primaria Municipiului Pitesti – Directia Economica.

Impotriva sentintei au formulat recurs paratii Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul Pitesti – prin Primar si Primaria Municipiului Pitesti, invocand dispozitiile art.488 alin.1 pct. 8 Cod procedura civila si criticand-o pentru urmatoarele motive:

- sentinta este nelegala fata de dispozitiile art.39 din Legea nr.50/1991, art.1 alin.3, art.249 alin.5 si art.254 alin.8 lit.c) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, in prezent art.461 alin.3 lit.c) din Legea nr.207/2015 privind Codul fiscal, respectiv pct.31 alin.6 lit.a) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, care considera data dobandirii cladirii ca fiind data expirarii termenului stabilit in autorizatie si numai pentru suprafata construita desfasurata care are elementele structurale de baza ale unei cladiri, in speta pereti si acoperis. Procesul-verbal de receptie se intocmeste la data expirarii termenului prevazut in autorizatia de construire, consemnandu-se stadiul lucrarilor, precum si suprafata construita desfasurata in raport cu care se stabileste impozitul pe cladiri. In speta, data expirarii termenului prevazut in autorizatia de construire a fost 15.06.2011, iar procesul verbal de receptie s-a intocmit in luna decembrie 2015, la 4 ani distanta, depasindu-se cu mult termenul de 15 zile prevazut de art.39 din Legea nr.50/1991. Procesul-verbal de receptie la terminarea lucrarilor a fost solicitat societatii de catre organul fiscal inca din anul 2011, prin adresa nr.F/61.951/27.09.2011, atunci cand organului fiscal i s-a adus la cunostinta de catre Directia Tehnica si de Urbanism ca a fost intocmit Calculul regularizarii taxei la inchiderea Autorizatiei de construire nr.519/15.06.2009, ce poarta nr.30.513/19.07.2011 si ca beneficiarului autorizatiei de construire in cauza i-a ramas achitata in plus suma de 1.405,56 lei, suma pentru care societatea a inaintat cererea de compensare inregistrata la Primaria Municipiului Pitesti sub nr.31.133/21.07.2011. Potrivit procesului-verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr.108/04.12.2015, la data de 04.12.2015 s-a admis receptia pentru inchiderea si acoperirea terasei. Insa, desi in Declaratia nr.519/15.06.2009, Gavrilescu Constantin, reprezentant legal al SC Grides G&G SRL, a declarat ca pentru lucrarile autorizate a fost intocmit Procesul-verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr.15/10.09.2009, acest act nu avea titulatura de „
Proces-verbal de receptie la terminarea lucrarilor
”, ci „
Proces verbal de receptie calitativa a: Montajului ansamblu terasa inchisa
”, in cuprinsul acestuia mentionandu-se ca a fost intocmit pentru „receptia calitativa a montajului ansamblu terasa inchisa”, cu ocazia verificarii efectuate la „Creare acces terasa, inchidere si acoperire partial terasa pentru realizare spatii tehnice-montaj ansamblu terasa”. De asemenea, in cuprinsul acestuia s-a mai mentionat ca „Din verificarile efectuate pe teren si examinarea documentelor au rezultat urmatoarele: Confectiile metalice corespund calitativ, dimensional (lungime-grosime piese, tip) ca repartitie in plan si spatiu si ca mod de fixare proiectului. Au fost stabilite urmatoarele concluzii: Lucrarile corespund calitativ si pot fi receptionate”. Din cele aratate rezulta ca peste planseul (terasa) deja existent a fost montata o structura metalica, planseul fiind asimilat acoperisului „in cazul in care deasupra acestuia nu sunt alte incaperi/incinte”, conform  normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal si statuarilor din Decizia nr.146/17.03.2016 pronuntata de Curtea Constitutionala.

Intimata-reclamanta a formulat
intampinare
, aratand ca motivele de recurs nu aduc critici hotararii pronuntate de prima instanta, ci reiau in fapt aspectele invederate in apararea paratilor, si solicitand respingerea recursului. Intimata a sustinut ca recurentii prezinta o situatie intr-un mod absolut subiectiv si generalist, formal, de o maniera unilaterala si pe baza de supozitii, dar fara a se raspunde in mod concret aspectelor existente in speta. Niciunul dintre argumentele prezentate in cererea de recurs nu ar putea conduce instanta de recurs la o alta concluzie decat cea primata de prima instanta. Fata de probele depuse, rezulta faptul ca lucrarile la imobilul in discutie au fost terminate in decembrie 2015, conform Procesului verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr.108/4.12.2015, iar receptia finala a fost realizata in ianuarie 2016, conform procesului verbal de receptie finala nr.111/2.01.2016. Sunt incidente dispozitiile art.254 alin.8 lit.c), precum si art.250 alin.2, art.1 alin.3 si art.249 alin.5 din Legea nr.571/2003, dar si pct.31 alin.6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003. Recurentii omit sa indice si dispozitiile art.37 din Legea nr.50/1991, care stabilesc in mod imperativ ca o autorizatie de constructie se poate inchide doar printr-un proces verbal care trebuie sa poarte in mod obligatoriu semnatura reprezentantului organului emitent. In caz contrar, in cazul in care nu exista un proces verbal de receptie finala, nu se poate considera ca autorizatia de construire a fost inchisa si cladirea finalizata. Nu se poate retine afirmatia recurentei, in sensul ca incepand cu iulie 2011, imobilul poate fi considerat o cladire finalizata ce poate fi impozitata, intrucat din probele administrate in cauza coroborate cu dispozitiile legale incidente rezulta ca acoperisul cladirii nu a putut fi finalizat pana in luna decembrie 2015. Prin motivele de recurs nu se contesta faptul ca procesul verbal de receptie nr.108/4.12.2015 a fost intocmit la terminarea lucrarilor si atesta ca receptia lucrarilor a fost admisa pentru inchidere si acoperire terasa, iar lucrarile au fost executate conform documentatie tehnice si sunt de buna calitate. Acesta este singurul document oficial care atesta faptul ca a fost finalizat acoperisul cladirii si respectata documentatia tehnica. Insa cladirea nu a fost compartimentata, pentru a putea fi folosita scopului sau, nu au fost finalizate finisajele si montate instalatiile sanitare sau electrice, de incalzire si altele asemenea, care sa o faca utila si utilizabila. Doar procesul verbal de receptie finala nr.111/4.01.2016 confirma ca lucrarile au fost finalizate si din acel moment cladirea a devenit functionala. Intimata a mai solicitat a se da eficienta raportului de evaluare intocmit in vederea inscrierii in raportarile financiare nr.026/13.02.2015, raport omis a fi indicat de catre parate, diferenta dintre suma mentionata in decizia de impunere contestata, preluata din procesul verbal de receptie finala nr.111/4.01.2016, si cea din raportul de evaluare in vederea inscrierii in raportarile financiare nr.026/13.02.2015, fiind cauzata de faptul ca lucrarile pentru finalizarea cladirii au continuat, cheltuielile efectuate vizand atat montarea acoperisului, cat si compartimentarea prin edificarea peretilor interiori. Intimata a mai precizat ca prin incheierea nr.11551/8.03.2016, Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Pitesti arata ca imobilul se afla in curs de executie, iar invocarea Deciziei nr.146/17.03.2016, pronuntata de Curtea Constitutionala, nu poate conduce la aprecierea ca actele fiscale contestate sunt legale, ci dimpotriva.

Curtea, cat priveste apararea intimatei referitoare la necriticarea in concret a sentintei pentru nelegalitate, aparare ce ar putea atrage pentru recurs sanctiunea nulitatii prevazuta de art. 486 alin. 3 Cod procedura civila, constata ca sustinerile nu se confirma, criticile de fapt expuse in cererea de recurs incadrandu-se in motivul de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila, indicat de recurente, conform caruia casarea unei hotarari se poate cere daca aceasta a fost pronuntata cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.

Examinand sentinta prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constata ca recursul este fondat.

Prin actele contestate in speta, paratii au impus reclamantei plata sumei de 815.332 lei, cu titlu de impozit pentru cladirea situata in Municipiul Pitesti, str.Fratii Golesti nr.2, aferent perioadei iulie 2011-decembrie 2016, precum si a sumei de 180.990 lei, majorari de intarziere pentru impozitul mentionat, calculate pentru perioada 30.09.2011-24.02.2016.

Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a solicitat anularea actelor, sustinand ca decizia de impunere este nemotivata in fapt, respectiv ca paratii au aplicat gresit legea si au apreciat eronat ca imobilul cladire a fost finalizat in anul 2011, desi in realitate acoperisul acestuia – element esential pentru a considera imobilul drept cladire finalizata - a fost terminat in decembrie 2015.

Admitand cererea reclamantei, tribunalul a retinut urmatoarele:

Cladirea, edificata in baza unor autorizatii de construire emise succesiv, respectiv Autorizatiile nr.1169/28.09.2004, nr. 1080/05.09.2006, nr. 1062/16.08.2007 si nr. 519/15.06.2009, a fost finalizata in luna decembrie 2015, conform Procesului verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr.108/04.12.2015, iar receptia finala a fost realizata in luna ianuarie 2016, conform Procesului verbal de receptie finala nr.111/04.01.2016. Fata de dispozitiile art.249 alin.5, art.250 alin.2 si art.254 alin.8 lit.c) Cod fiscal si ale pct.31 alin.6 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, sustinerea organelor fiscale in sensul ca imobilul in discutie era o cladire finalizata care putea fi impozitata incepand cu luna iulie 2011, nu poate fi retinuta intrucat acoperisul nu a fost finalizat decat in luna decembrie 2015. In acest sens, din Procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr.108/04.12.2015 rezulta ca receptia lucrarilor a fost admisa pentru inchidere si acoperire terasa si lucrarile au fost executate conform documentatiei tehnice si sunt de buna calitate, acesta fiind singurul document oficial care atesta faptul ca acoperisul cladirii a fost finalizat si executat conform documentatiei tehnice.

Curtea constata ca tribunalul a interpretat gresit normele de drept material incidente in cauza.

Astfel, autorizatia de construire a societatii reclamante a fost valabila pana la data de 15.06.2011. La data respectiva, ca si in prezent, art. 37 alin. 1 si art. 39 din Legea privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii nr. 50/1991 prevedeau ca „
Persoanele fizice si juridice care realizeaza lucrari de constructii in conditiile prezentei legi au obligatia de a executa integral lucrarile pana la termenul prevazut in autorizatie
”, „
Toate constructiile proprietate particulara, realizate in conditiile prezentei legi, se declara, in vederea impunerii, la organele financiare teritoriale sau la unitatile subordonate acestora, dupa terminarea lor completa si nu mai tarziu de 15 zile de la data expirarii termenului prevazut in autorizatia de construire
”. Prin urmare, cel mai tarziu termen de declarare a constructiei era la implinirea a 15 zile de la expirarea valabilitatii autorizatiei de construire. Reclamanta nu a respectat termenul mentionat, pretextand ca nu a finalizat constructia la data expirarii valabilitatii autorizatiei. Cu toate acestea, nu a solicitat prelungirea valabilitatii autorizatiei de construire in conditiile art. 7 din Legea nr. 51/1990 (forma la data 15.06.2011 - data expirarii valabilitatii autorizatiei) si art. 53

din Normele  metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 (forma la aceeasi data).

Potrivit art. 37 alin. 2 si 5 din aceeasi lege, forma la data expirarii valabilitatii autorizatiei, „
(2)
Lucrarile de constructii autorizate se considera finalizate daca s-au realizat toate elementele prevazute in autorizatie si daca s-a efectuat receptia la terminarea lucrarilor.

Efectuarea receptiei la terminarea lucrarilor este obligatorie
pentru toate tipurile de constructii autorizate, inclusiv in situatia realizarii acestor lucrari in regie proprie. Receptia la terminarea lucrarilor se face cu participarea reprezentantului administratiei publice, desemnat de emitentul autorizatiei de construire”, „(5) Constructiile executate fara autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuata receptia la terminarea lucrarilor, potrivit legii, nu se considera finalizate si nu pot fi intabulate in cartea funciara. In aceasta situatie se aplica in continuare sanctiunile prevazute de lege
”. Prin urmare, ca regula, cladirea se considera finalizata daca sunt indeplinite doua conditii: sunt realizate toate elementele prevazute in autorizatie si a fost efectuata receptia la terminarea lucrarilor. Dimpotriva, daca la terminarea lucrarilor nu a fost efectuata receptia, cladirea nu este considerata finalizata din punct de vedere legal si nu poate fi intabulata in cartea funciara. Dispozitiile alin. 5 citat, care il sanctioneaza pe beneficiarul constructiei pentru nepreocuparea, in pofida dispozitiilor art. 37 alin. 2 si art. 39, de a realiza receptia la finalizarea lucrarilor, prin nepermiterea intabularii imobilului in cartea funciara, nu pot fi interpretate in sensul ca permite totusi respectivului beneficiar sa eludeze dispozitiile fiscale referitoare la impunerea cladirilor si sa se bucure de cladirea sa, chiar in lipsa receptiei, fara plata impozitului corect. Cu alte cuvinte, alin. 5 nu poate fi interpretate in sensul ca, de vreme ce receptia la finalizarea lucrarilor nu a fost efectuata, cladirea nu poate fi impusa pentru impozit, desi are toate elementele prevazute de legea fiscala pentru a fi considerata drept constructie finalizata. Astfel, potrivit art. 1 alin. 3 Cod fiscal (forma la 15.06.2011) „
In materie fiscala, dispozitiile prezentului cod prevaleaza asupra oricaror prevederi din alte acte normative, in caz de conflict intre acestea aplicandu-se dispozitiile Codului fiscal
.”.

Potrivit art. 254 alin. 5 Cod fiscal „
Orice persoana care dobandeste, construieste sau instraineaza o cladire are obligatia de a depune o declaratie fiscala la compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale in a carei raza de competenta se afla cladirea, in termen de 30 de zile de la data dobandirii, instrainarii sau construirii.”
. Sub motivul neterminarii constructiei, fata de dispozitiile art. 249 alin. 5 Cod fiscal (conform carora „
In intelesul prezentului titlu, cladire este orice constructie situata deasupra solului si/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosinta sa, si care are una sau mai multe incaperi ce pot servi la adapostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalatii, echipamente si altele asemenea, iar elementele structurale de baza ale acesteia sunt peretii si acoperisul, indiferent de materialele din care sunt construite.
”) reclamanta nu a depus declaratia decat la data de 14.10.2014, in cuprinsul acesteia aratand ca data de dobandire a cladirii este 02.10.2015, iar ulterior a depus Procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr. 108/04.12.2015. Insa, pentru situatia invocata de reclamanta, pct. 62 alin. 1 lit. c) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, adoptate prin HG nr. 44/2004, forma in vigoare la data expirarii valabilitatii autorizatiei, prevedea ca, „
pentru cladirile ale caror lucrari de constructii nu au fost finalizate la termenul prevazut in autorizatia de construire si pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilitatii autorizatiei, in conditiile legii,
”
cladirea se considera dobandita „
la data expirarii acestui termen
si numai pentru suprafata construita desfasurata care are elementele structurale de baza ale unei cladiri, in speta pereti si acoperis.
Procesul-verbal de receptie se intocmeste la data expirarii termenului prevazut in autorizatia de construire, consemnandu-se stadiul lucrarilor
, precum si suprafata construita desfasurata in raport de care se stabileste impozitul pe cladiri
”.

Prin urmare, pentru situatia in care constructia nu este finalizata la termenul prevazut in autorizatia de construire, beneficiarul imobilului are obligatia de a solicita prelungirea valabilitatii autorizatiei. Daca nu procedeaza in acest fel si nu intocmeste nici proces verbal de receptie, care sa consemneze stadiul lucrarilor, legea prezuma ca la data expirarii valabilitatii autorizatiei constructia este realizata si aceasta este cladire in sensul art. 249 alin. 5 Cod fiscal, adica are pereti si acoperis. Reclamanta, asa cum s-a aratat si mai sus, nu a solicitat prelungirea valabilitatii autorizatiei, astfel ca organul de impunere a fost pe deplin indreptatit sa considere ca la implinirea termenului autorizatiei s-a finalizat si cladirea, cu consecinta stabilirii impozitului pe cladiri din acel moment. Nu exista dispozitie legala care sa justifice pasivitatea reclamantei, in situatia pretinsa de nefinalizare a cladirii odata cu ajungerea autorizatiei la termen, de a nu proceda la intocmirea procesului verbal de receptie

in care sa fie consemnat stadiul lucrarilor, respectiv care sa ii permita intocmirea respectivului proces verbal ulterior, oricand considera ea insasi ca a realizat cladirea. Este adevarat ca, potrivit pct. 62 alin. 2 din normele metodologice mentionate, „
procesul verbal de receptie se intocmeste prin grija structurilor de specialitate cu atributii in domeniul urbanismului, amenajarii teritoriului si autorizarii executarii lucrarilor de constructii din aparatul propriu al autoritatilor administratiei publice locale, pentru ca acesta servea la inregistrarea in evidentele fiscale, in registrele agricole sau in orice alte evidente cadastrale, dupa caz, precum si la determinarea impozitului pe cladiri
”, insa norma legala citata nu transfera in sarcina structurilor de specialitate mentionate obligatia de a determina unilateral momentul receptiei. Singurul obligat sa se conformeze obligatiei de realizare a constructiei in termenul prevazut in autorizatia de construire si singurul care cunoaste stadiul concret al lucrarilor la momentul respectiv este beneficiarul constructiei. Acesta are indatorirea de a plasa constructia sub regimul fiscal corect, iar in acest sens trebuie sa fie preocupat de organizarea si realizarea receptiei,

conform Regulamentului de receptie a lucrarilor de constructii si instalatii aferente acestora, aprobat prin HG nr. 273/1994, incunostintand in acest scop toate persoanele prevazut de lege pentru a face parte din comisia de receptie, inclusiv autoritatea publica locala.

Concluzionand, Curtea constata ca Procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr. 108/04.12.2015 nu dovedeste ca lucrarile au fost terminate la data respectiva si ca imobilul constructie a avut caracteristicile cladirii la acel moment, cata vreme autorizatia de construire a fost valabila doar pana la data de 15.06.2011, iar la acel moment reclamanta nu a realizat receptia pentru consemnarea stadiului lucrarilor, desi avea obligatie legala in acest sens si doar astfel se putea dovedi ca la momentul respectiv, prezumat de lege ca fiind si cel pentru finalizarea lucrarilor, constructia nu era terminata si nu avea caracteristicile unei cladiri. Drept urmare, in mod corect a stabilit autoritatea publica locala impozitul pe cladiri prin raportare la momentul expirarii valabilitatii autorizatiei de construire si, fata de depasirea termenului de scadenta a platii acestuia, in mod corect a stabilit accesorii. Curtea nu retine nici argumentul de nelegalitate invocat de reclamanta referitor la nemotivarea in fapt a deciziei de impunere, aceasta avand elementele prevazute de art. 49 alin. 1 lit. b) li art. 97 Cod procedura fiscala, iar neindicarea unor motive de fapt ample nu s-a dovedit ca a adus destinatarului o vatamare ce nu poate fi indreptata decat prin anularea actului.

Pentru cele expuse, in baza art. 496 si 498 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul paratei si a casat sentinta, dispunand in rejudecare respingerea cererii reclamantei ca neintemeiata.