Conditia sesizarii curtii constitutionale cu exceptia privind neconstitutionalitatea unei legi

 

Art. 29 alin.1 din Legea nr.47/1992

 

Curtea Constitutionala poate sa fie sesizata cu exceptia neconstitutionalitatii unei legi sau a unei ordonante care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza procesuala si indiferent de obiectul acestora.

Potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale norma juridica apreciata ca fiind neconstitutionala trebuie sa aiba legatura directa cu solutionarea litigiului.

O astfel de legatura nu se poate retine cand norma este aplicabila numai in eventualitatea rejudecarii cauzei dupa retractarea hotararii urmare a admiterii unei cai extraordinare de atac, precum revizuirea.

(Decizia civila nr. 98/18.05.2017)

 

Constata ca prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Arges, la data de 26.02.2016, precizata la data de 10.03.2016 si in sedinta publica din data de 29.06.2016, revizuientul A.A., in contradictoriu cu intimata S.C. A.H.I.S. S.R.L., a solicitat revizuirea sentintei civile nr.684/24.03.2015 pronuntata de Tribunalul Arges in dosarul nr.23/109/2014, in temeiul art.509 pct.3 si 5 Cod procedura civila, pentru motive de fapt constand in solutionarea litigiului dintre parti pe baza declaratiilor mincinoase date de catre C.T. si in descoperirea unor inscrisuri doveditoare (raspunsul la interogatoriu dat de intimata in dosarul nr.694/46/2015, scrisoarea lui J.J. din 05.02.2016, relatii comunicate instantei de intimata cu privire la infrastructura informatizata, declaratia martorului C.T., reprezentant legal al intimatei, intampinarea acesteia din apel, transcrierea sedintei din 11.11.2014) care ar fi condus, in mod indubitabil, la o alta solutie in cauza avand ca obiect contestatie la decizie de concediere, anume o solutie de admitere.

La datele de 6 si 7 decembrie 2016, revizuientul A.A. a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.250 si art.268 alin.1 lit. a din Codul muncii, precum si ale prevederilor art.304 si art.270 Cod procedura civila.

Prin incheierea de sedinta din 22 februarie 2017 pronuntata de Tribunalul Arges a fost respinsa cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele:

Potrivit art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale:

(1) Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Exceptia poate fi ridicata la cererea uneia dintre parti sau, din oficiu, de catre instanta de judecata ori de arbitraj comercial. De asemenea, exceptia poate fi ridicata de procuror in fata instantei de judecata, in cauzele la care participa.

(3) Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.

(4) Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o incheiere care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia instantei asupra exceptiei, si va fi insotita de dovezile depuse de parti. Daca exceptia a fost ridicata din oficiu, incheierea trebuie motivata, cuprinzand si sustinerile partilor, precum si dovezile necesare. Odata cu incheierea de sesizare, instanta de judecata va trimite Curtii Constitutionale si numele partilor din proces cuprinzand datele necesare pentru indeplinirea procedurii de citare a acestora.

(5) Daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta respinge printr-o incheiere motivata cererea de sesizare a Curtii Constitutionale. Incheierea poate fi atacata numai cu recurs la instanta imediat superioara, in termen de 48 de ore de la pronuntare. Recursul se judeca in termen de 3 zile.

Tribunalul a constatat astfel ca sunt patru conditii ce trebuie indeplinite pentru ca o exceptie de neconstitutionalitate sa fie admisibila si, prin urmare, invocata cu succes in sensul de a fi admisa cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu solutionarea ei.

In primul rand este imperativ prevazuta conditia ca exceptia sa fie ridicata in fata instantei (judecatoresti sau de arbitraj comercial), conditie indeplinita, de vreme ce exceptia de neconstitutionalitate a fost invocata de A.A. in cadrul procesului civil avand ca obiect revizuirea sentintei civile nr.684/24.03.2015 pronuntata in dosarul nr.23/109/2014.

Mai apoi, este necesar ca exceptia de neconstitutionalitate sa fie ridicata de una partile cauzei, de procuror (atunci cand acesta participa) sau, din oficiu, de catre instanta, conditie de asemenea indeplinita, intrucat exceptia a fost ridicata de insusi revizuentul in cauza.

Cea de a treia conditie este reprezentata de neconstatarea de catre Curtea Constitutionala, pana la momentul prezent a neconstitutionalitatii textelor art.250 din Codul Muncii, art.268 alin.1 lit. a Codul Muncii, art.304 si art. 270 Cod procedura civila, conditie indeplinita, deoarece pana la momentul pronuntarii incheierii nu a fost pronuntata de catre Curtea Constitutionala nicio decizie in acest sens. Sub acest aspect, instanta a constatat totusi ca prin Decizia nr.11/2013 pronuntata de I.C.C.J. in recurs in interesul legii, s-a consfintit „posibilitatea” instantei ca, alaturi de angajatorul care procedeaza la o individualizare a sanctiunii, la momentul aplicarii ei, dupa luarea in considerare a elementelor prevazute de art.250 lit. a-e din Codul muncii, iar nu obligatia de a efectua aceasta individualizare fata de circumstantele cauzei (posibilitatea devenind obligatie in masura in care existau temeiuri si nu a facut-o, ceea ce apreciaza instanta de control judiciar).

Astfel, s-a constatat ca, in conditiile existentei unui text care in opinia revizuentului nu era suficient de predictibil, nefiind obiectivat la nivelul instantelor intr-un p
unct de vedere unitar,
dar care a fost interpretat de instanta suprema cu competente, potrivit art.517 alin.1 cu referire la art.514 din Codul de procedura civila, in interpretarea si aplicarea unitara a legii pe teritoriul national - revizuentul a beneficiat de o legislatie neechivoca in solutionarea pricinii sale.

Ultima cerinta de admisibilitate a exceptiei este ca neconstitutionalitatea sa priveasca o lege sau o ordonanta ori o dispozitie dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.

Verificand aceasta conditie, tribunalul a observat ca revizuentul a invocat neconstitutionalitatea art.250 si art.268 alin.1 lit. a din Codul ,uncii, art.304 si art.270 din Codul de procedura civila si referindu-se in concret acesta a aratat, in esenta (incercandu-se o sinteza a motivelor de fapt ale exceptiei), ca:

-art.250 din Codul muncii este neconstitutional in masura in care se interpreteaza ca numai angajatorul este obligat sa stabileasca sanctiunea in raport de elementele inserate la literele a-e, nu si instanta de judecata;

-art.268 alin.1 lit. a din Codul muncii este neconstitutional in masura in care reglementeaza un termen de contestare a deciziei de sanctionare diferit, dar concomitent, ambele fiind in vigoare (activitate a doua dispozitii legale paralele ireconciliabile) fata de o lege noua, de imediata aplicare;

-art.270 prin raportare la art.304 din Codul de procedura civila este neconstitutional in masura in care se interpreteaza ca instanta nu poate denunta ca false inscrisurile oficiale/acte autentice intocmite de o alta instanta.

De asemenea, verificand cererea in cadrul careia s-a invocat neconstitutionalitatea textelor legale mentionate mai sus, instanta a constatat ca aceasta este revizuire.

Prin urmare, in acceptiunea agreata de sintagma „neconstitutionalitatea sa priveasca o lege sau o ordonanta ori o dispozitie dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei”, instanta a apreciat ca se putea invoca doar neconstitutionalitatea uneia dintre normele ce reglementeaza in Codul de procedura civila „Revizuirea”, sectiunea a 3-a, art.509-513, iar nu texte de lege in baza carora s-a solutionat si tin de litigiul in fond avand ca obiect „contestatie la decizie de concediere”.

Iar daca se analizeaza restul sintagmei „in orice faza a litigiului si indiferent de obiectul acestuia” concluzia este ca referirea se face la orice faza a litigiului in care s-a invocat neconstitutionalitatea, in speta la orice faza a revizuirii, cu atat mai mult cu cat solutia ce se va pronunta asupra acesteia este atacabila cu apel, aceasta fiind calea de atac cu care este susceptibila a se ataca sentinta a carei revizuire se cere.

Aceasta interpretare este data si de faptul ca fazele unui litigiu sunt de judecata si de executare, iar in ceea ce priveste judecata, doar doua sunt etapele procesuale si anume in fond si apel, restul cailor de atacare, retractare mai degraba, a unei hotarari judecatoresti sunt extraordinare, revizuirea fiind una dintre acestea.

Numai in masura in care instanta ar fi ajuns in faza judecarii cererii de revizuire si, constatand-o admisibila, ar fi anulat sentinta si ar fi fixat termen pentru judecata contestatiei la decizia de sanctionare, pe fondul ei, contestatorul ar fi fost in drept sa invoce neconstitutionalitatea unor temeiuri de drept al muncii si de procedura, asa cum a facut-o, in baza carora s-a solutionat acel litigiu de munca.

S-a concluzionat, astfel, ca prin invocarea acestei exceptii revizuientul a avut tendinta de a eluda etapa preliminara a judecarii cererii de revizuire, anume cea a admisibilitatii, care se circumscrie exclusiv reglementarii prevazute de art.509-513 Cod procedura civila, privitoare la obiectul si motivele revizuirii, instanta competenta, termenul de exercitare, suspendarea executarii si procedura de judecata, si de a altera cu orice pret, chiar cu incalcarea legii, o hotarare judecatoreasca definitiva ce se bucura de autoritate de lucru judecat, ceea ce este prohibit.

Prin urmare, daca neconstitutionalitatea ar fi putut privi si alt obiect decat cel stabilit de revizuent, potrivit principiului disponibilitatii in procesul civil (art.509 pct.3 si 5 Cod procedura civila), adica oricare din celelalte puncte de la 1 pana la 11, in ceea ce priveste respectarea conditiei ca exceptia sa priveasca o lege sau o ordonanta ori o dispozitie dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului de revizuire a sentintei civile nr.684/24.03.2015, pronuntata in dosarul nr.23/109/2014, instanta a constatat ca aceasta obligatie nu a fot respectata de revizuient.

Prin urmare, in temeiul art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992, constatand ca exceptia de neconstitutionalitate invocata de revizuent este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin.1, 2 sau 3, instanta a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale.

In termen legal revizuientul a formulat recurs impotriva incheierii din data de 22.02.2017, solicitand casarea acesteia si sesizarea Curtii Constitutionale cu solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate invocate.

Recurentul a sustinut ca incheierea a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept material, ceea ce atrage incidenta dispozitiilor art.488 alin.1 pct.8 Cod procedura civila.

Astfel, exceptia de neconstitutionalitate invocata de revizuient are legatura cu solutionarea litigiului in stadiul apelului, cat si cu privire la solutia ce urmeaza a fi pronuntata in eventualitatea admiterii cererii de revizuire, asadar poate privi inclusiv solutia litigiului tocmai in faza in care a fost invocata.

A mai aratat recurentul ca nu avea cum sa anticipeze ce text de lege va aplica instanta cu privire la termenul de contestare a deciziei si nici ce interpretare va da articolului din Codul muncii ce reglementeaza criteriile de individualizare, dupa cum nu putea anticipa cum va interpreta instanta prevederile referitoare la inscrierea in fals. Ca atare, nu avea cum sa invoce mai devreme exceptia de neconstitutionalitate.

Constatarea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale are influenta asupra continutului hotararii din procesul principal, data fiind legatura directa intre normele contestate si solutia ce urmeaza a se da in cauza.

A mai sustinut recurentul ca incheierea de respingere nu este motivata si incalca regulile de procedura a caror nerespectare atrage sanctiunea nulitatii, ceea ce determina incidenta dispozitiilor art.488 alin.1 pct.5 si 6 Cod procedura civila.

Prin decizia civila nr. 98/18.05.2017, Curtea de Apel Pitesti, Sectia I civila, cu majoritate, a respins ca nefondat recursul formulat de revizuientul A.A., intimata fiind S.C. A.H.I.S. S.R.L..

Pentru  hotari astfel, Curtea a retinut urmaoarele:

Este nefondata critica revizuientului privind nemotivarea de catre tribunal a incheierii de respingere a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale.

Lecturand incheierea din 22.02.2017, Curtea a constatat ca incheierea recurata este motivata atat in fapt cat si in drept de catre tribunal, astfel ca nu sunt incidente dispozitiile art.488 alin.1 pct.6 Cod procedura civila.

In ceea ce priveste prevederile art.488 alin.1 pct.5 Cod procedura civila, instanta a constatat ca in cererea de recurs nu se arata in mod concret care sunt regulile de procedura incalcate de instanta, a caror nerespectare atrage sanctiunea nulitatii.

De asemenea, Curtea a apreciat ca nu este incident motivul prevazut de art.488 alin.1 pct.8 Cod procedura civila, intrucat solutia tribunalului nu este data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.

Astfel, dintre conditiile reglementate de art.29 din Legea nr.47/1992, tribunalul a apreciat ca nu este indeplinita aceea privind legatura pe care o au cu solutionarea cauzei dispozitiile legale a caror neconstitutionalitate a fost invocata de catre revizuient.

In aceasta faza a procesului tribunalul era chemat sa analizeze incidenta temeiurilor cererii de revizuire, respectiv a prevederilor art.509 alin.1 pct.3 si 5 Cod procedura civila, pe care s-a intemeiat cererea de revizuire dedusa judecatii. Numai daca instanta ar admite cererea de revizuire constatand ca sunt indeplinite cerintele art.509 alin.1 pct.3 si 5 Cod procedura civila si ar fixa termen pentru rejudecarea in fond a dosarului avand ca obiect contestatie la decizia de concediere, in aceasta a doua etapa ar fi fost admisibila cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a celor patru texte de lege: art.250 si art.268 alin.1 lit. a din Codul muncii, precum si art.304 si art.270 Cod procedura civila, caci aceste dispozitii legale au legatura cu solutia pronuntata pe fondul cauzei.

In aceste conditii, in mod corect tribunalul a apreciat ca in aceasta faza, a analizarii admisibilitatii cererii de revizuire, dispozitiile a caror neconstitutionalitate a fost invocata de revizuient nu au legatura cu dosarul.

Pentru aceste considerente, Curtea, cu majoritate, a respinge recursul ca nefondat, in temeiul art.29 alin.5 din legea nr.47/1992 si art.496 Cod procedura civila.