Dovezi aduse in sprijinul acuzatiei de trafic de persoane minore.

 

Art. 5 si art. 97 si urm. din Codul de procedura penala

Art. 396 alin. 2 din Codul de procedura penala

 

(Decizia penala nr. 673/A/22 Octombrie 2015)

 

Prin sentinta penala nr. 19 din data de 23 februarie 2015 pronuntata de Tribunalul Valcea, in temeiul art. 396 al.5 Cod procedura penala raportat la art. 16 lit. a) Cod procedura penala, a fost achitat inculpatul SG cu  privire  la savarsirea infractiunii prevazute de art. 211 al.1 si 2 teza  I din Codul  penal.

In temeiul art. 399 Cod procedura penala, s-a revocat masura controlului  judiciar luat fata de inculpat prin incheierea din 12.03.2014 din dosarul nr.538/90/2014 al Tribunalului Valcea si mentinuta prin incheierea din  04.02.2017.

In temeiul art. 397 Cod procedura penala, s-a respins actiunea civila  formulata de catre partea vatamata VA  ca nefondata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a constatat ca, prin  rechizitoriul nr.226/D/P/2013 din data de 13.02.2014 emis de Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Pitesti, in temeiul art. 327 lit. a) Cod procedura penala, art. 46 alin. 1 raportat la art. 63 alin. 1 Cod procedura penala, s-a dispus trimiterea in judecata in stare de arest preventiv a inculpatului Sefulescu Gabriel, pentru comiterea infractiunii de trafic de minori, prevazuta de art. 211 alin. 1 si 2 teza I din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal.

In actul de sesizare a instantei s-a retinut urmatoarele:

Organele de urmarire penala ale Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Biroul Teritorial Valcea au fost sesizate prin plangere de minora VA cu privire la faptul ca, la sfarsitul lunii ianuarie 2006, a fost recrutata prin inselaciune de MIG si SG, apoi transportata in localitatea Bologna din Italia unde, prin constrangere fizica si psihica, precum si prin lipsire de libertate in mod ilegal, acestia au determinat-o sa se prostitueze.

Prin rechizitoriul cu nr. 9/D/P/2007 din 24 iulie 2008

al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Biroul Teritorial Valcea, s-a dispus, printre altele, trimiterea in judecata, in stare de arest preventiv, a inculpatului MIG, pentru comiterea infractiunii de trafic de minori, prevazuta de art. 13 alin. 1, 2 si 3 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr.678/2001, acesta fiind condamnat definitiv la pedeapsa principala de 4 ani inchisoare in regim de detentie, pedeapsa pe care a si executat-o. Prin acelasi rechizitoriu, s-a dispus disjungerea cauzei fata de SG, sub aspectul infractiunii mentionate, avand in vederea ca fata de acesta nu s-a putut desfasura urmarirea penala, intrucat, dupa ce a aflat ca sunt in derulare cercetari penale cu privire la circumstantele traficarii persoanei vatamate, a parasit tara si s-a stabilit in Marea Britanie.

Pe baza probelor administrate in cauza s-a stabilit ca, in perioada mentionata, persoana vatamata VA a abandonat cursurile scolare, motiv din pricina caruia relatiile dintre ea si parintii sai s-au deteriorat, asa incat, pentru a-si castiga existenta, a decis sa plece in strainatate in scopul de a gasi un loc de munca.

Pe fondul conditiilor de vulnerabilitate in care se gasea persoana vatamata si care sunt specifice victimelor traficului de persoane (familie dezorganizata, cu multi copii, absenta resurselor financiare de subzistenta, abandonul scolar asociat cu lipsa de interes manifestata de parinti si de societate fata de victima respectiva), prin intermediul prietenei sale TRA, aceasta a luat legatura cu MIG si SG, care i-au promis in mod fraudulos ca-i vor gasi un loc de munca decent in strainatate, promisiune acceptata de victima si de prietena ei, mai ales ca acestea au primit asigurari ca nu vor practica prostitutia.

Avand in vedere intelegerea intervenita intre persoanele enumerate anterior, in data de 01.02.2006, MIG a trecut frontiera de vest a Romaniei, prin localitatea Nadlac, impreuna cu TAR si DD, cu autoturismul sau inmatriculat sub nr. ***. Dupa doua zile, mai precis, in data de 03.02.2006, prin acelasi punct de trecere a frontierei, au continuat deplasarea spre Italia SG si VA, cu microbuzul inmatriculat sub nr. ***. S-a precizat ca traficantii au apelat la un mijloc de transport in comun pentru deplasarea persoanei vatamate VA, avand in vedere faptul ca victima era minora la data respectiva si aceasta modalitate de iesire din tara avea mai multe sanse de materializare decat varianta in care s-ar fi incercat ca victima sa se deplaseze cu un autoturism propriu.

In declaratia sa, inculpatul SG a negat ca ar fi iesit cu victima din tara, sustinand ca doar s-a intalnit cu ea cu totul intamplator in statia de plecare din Rm. Valcea, insa nu a discutat nimic cu persoana vatamata care, de altfel, a plecat spre Italia cu un alt autocar. Din interogarea bazelor de date ale evidentei intrarilor si iesirilor din tara, a rezulta fara echivoc ca inculpatul a trecut frontiera de vest a Romaniei cu microbuzul inmatriculat sub nr. *** in care se afla si persoana vatamata (vol. II, filele 130-134 dosar urmarire penala).

Dupa ce au ajuns in localitatea Bologna din Italia, MIG impreuna cu SG, a condus-o pe victima la resedinta lui si a intrat in posesia pasaportului turistic al persoanei vatamate, document pe care i l-a inmanat conducatorul auto al microbuzului, avand in vedere ca la trecerea frontierei conducatorul vehiculului era cel care trebuia sa prezinte documentele de calatorie ale tuturor persoanelor aflate in microbuz.

In acest apartament, MIG, secondat de inculpatul SG, le-a comunicat celor doua victime ca urmeaza sa practice prostitutia, scop in realizarea caruia a creat un site pe internet, unde a postat imagini ce o infatisau pe TAR fara articole de vestimentatie, precum si numere de telefon ce puteau fi apelate de potentialii clienti.

Propunerea referitoare la practicarea prostitutiei a fost respinsa categoric intr-o prima faza de VA, imprejurare ce a declansat comportamentul violent al lui MIG fata de victima, in sensul ca a amenintat-o si apoi a agresat-o in prezenta altor persoane, inclusiv a inculpatului SG, care nu a intervenit in apararea victimei. De altfel, prezenta lui continua alaturi de principalul traficant, SG, supravegherea stricta pe care o exercita asupra persoanei vatamate, imprejurarea ca el a transportata-o in Italia etc., reprezinta activitati frauduloase care au contribuit la materializarea exploatarii efective a acesteia, rezolutie adoptata de cei doi in tara inainte de recrutarea ei.

Comportamentul violent exercitat asupra victimei, asociat cu imprejurarea ca pasaportul sau se afla in posesia traficantilor si cu lipsa banilor necesari intoarcerii in tara, a determinat-o pe VA sa accepte propunerea acestora, asa incat, in perioada urmatoare, ea a intretinut raporturi sexuale cu mai multi clienti, atat intr-o camera inchiriata la periferia orasului Bologna, precum si in strada, clientii fiind racolati intr-o zona in care era situat cinematograful „Meduza”. Programul de lucru debuta la orele 18.00 si se termina la orele 03.00, tariful perceput de la fiecare client fiind cuprins intre 30 – 50 euro. Indiferent de conditiile meteo, victima era obligata sa exprime un comportament explicit sexual pentru a atrage clientii, inclusiv prin faptul ca era imbracata sumar, asa cum ii impuneau traficantii.

Atat in perioada in care se practica efectiv prostitutia, cat si atunci cand victimele se aflau in camera de hotel, ele erau supravegheate nemijlocit de inculpatul SG si, indirect, de MIG
.

In aceasta perioada, printr-un intermediar, respectiv prin ZS (insa martora nu a confirmat acest aspect sustinand ca este vorba despre o alta persoana), VA a solicitat ajutorul martorului Istrate Adrian care, in mod surprinzator, a fost contactat de MIG si SG. Relativ la aceasta perioada a desfasurarii evenimentelor, martorul a relatat urmatoarele:  „Dupa un timp am fost sunat la firma unde lucram de catre MIG, care mi-a solicitat sa ne intalnim, asa incat acesta a venit la mine insotit de SG. Amandoi mi-au relatat ca au fost sunati de mama persoanei vatamate VA, care i-a amenintat ca daca nu o trimit in Romania pe victima va sesiza organele de politie. Totodata cei doi mi-au spus ca victima este minora si ca vor avea probleme grave daca nu vor da curs solicitarii formulate de mama acesteia.

De fapt, cei doi au descris aceasta situatie in asa fel incat sa se inteleaga faptul ca in orasul Brezoi, in randul rudelor apropiate ale persoanei vatamate exista o stare de ingrijorare, ale carei consecinte puteau fi daunatoare pentru cei doi invinuiti. Tot in aceste imprejurari MIG a confirmat ca pasaportul persoanei vatamate VAa se afla in posesia lui, motiv din pricina caruia victima nu se poate deplasa in Romania.

Eu banuiesc ca TAR le-a divulgat celor doi invinuiti ca VA a plecat impreuna cu ZS din imobil, acestia cunoscand faptul ca S imi era prietena. In consecinta, acestia m-au rugat sa ii ajut sa o gaseasca pe VA pentru a o trimite in Romania si astfel sa se stinga scandalul generat in randul rudelor sale apropiate.

Intrucat il cunosteam foarte bine pe SG si fiind indus in eroare de sustinerile celor doi invinuiti, conform carora vor sa-i inapoieze pasaportul persoanei vatamate si sa o trimita in tara, am fost de acord sa ii ajut asa incat am sunat-o pe ZS, care la inceput nu a vrut sa se intalneasca cu mine pentru ca ii era teama de MIG. I-am spus S ca trebuia sa ne intalnim in scopul de a inapoia pasaportul persoanei vatamate, astfel incat aceasta sa aiba posibilitatea sa se intoarca in tara, ZS acceptand in cele din urma sa ne intalnim.  Le-am luat pe cele doua fete cu autoturismul meu si le-am transportat in apropierea locuintei lui RN, zis „S”, din Brezoi, unde se aflau cei doi invinuiti. Discutia dintre noi s-a desfasurat in fata blocului in care locuia RN, la aceasta discutie participand: eu, MIG, SG, VA si ZS. In acest context, in mod mincinos, MIG si-a exprimat intentia de a inmana pasaportul persoanei vatamate, formuland cateva reprosuri la adresa prietenei mele ZS, considerand-o vinovata de plecarea victimei. La randul sau, Simona i-a reprosat invinuitului MIG ca a agresat-o in diferite randuri pe victima, motiv din pricina caruia a incercat sa o ajute, insa invinuitul a negat ca ar fi avut un astfel de comportament fata de persoana vatamata”.

Martorul IA a aflat mai tarziu de la MIG ca a contribuit fara voia sa la aducerea victimei in starea de aservire fata de cei doi traficanti, martorul relatand urmatoarele in fata organelor de urmarire penala: „Dupa cateva zile  m-am intalnit la un bawling din localitatea Bologna cu MIG, SG, TRA, precum si cu prietena primului invinuit al carei prenume este D. L-am intrebat pe MIG unde este VA, imprejurare in care acesta pe un ton sarcastic mi-a relatat ca ,,victima si-a luat omorul” in sensul ca a lovit-o mai rau decat pe un barbat si a incuiat-o in casa cu titlu de pedeapsa. Subliniez faptul ca din relatarile invinuitului MIG am inteles ca agresiunea asupra victimei s-a consumat in locuinta lui RN, imediat dupa ce eu si ZS ne-am despartit de acestia. Ulterior, RN mi-a confirmat acest lucru, spunandu-mi ca el si SG se aflau in bucatarie, iar MIG si VA intr-o alta incapere, unde s-a consumat agresiunea.

De asemenea, trebuie subliniat faptul ca asa cum povestea invinuitul MIG aceasta agresiune a fost extrem de dura.  Imi amintesc ca RN mi-a relatat ca nu a putut interveni in ajutorul victimei pentru ca i-a fost frica. Dupa ce a agresat-o, MIG a dus-o pe VA la locuinta lui unde a tinut-o sechestrata timp de doua saptamani, mai precis pana s-au vindecat leziunile produse in contextul agresiunii. Aceste aspecte le cunosc din relatarile lui SG, cu care tineam legatura intrucat asa cum am spus am fost in relatii mai apropiate.”  

S-a mentionat faptul ca aceasta din urma agresiune s-a consumat in conditiile in care victima era insarcinata ca urmare a raporturilor sexuale intretinute in circumstantele descrise, fara sa cunoasca identitatea tatalui copilului nascut mai tarziu in Romania.

De asemenea, importanta a fost si mentiunea ca MIG, sustinut de SG, i-a interzis victimei sa se intoarca in tara, pentru a proceda la intreruperea medicala a sarcinii, intrucat, pe de o parte, considera ca persoana vatamata nu a obtinut din prostitutie suma pretinsa de el, respectiv 30.000 de euro, iar pe de alta parte, nasterea unui copil ar fi fost in viziunea lor cea mai buna dovada ca nu au obligat-o pe VA la prostitutie. Dupa vindecarea leziunilor traumatice, perioada in care persoana vatamata a locuit in apartamentul lui MIG, aceasta a fost constransa in continuare sa intretina raporturi sexuale cu diversi clienti in schimbul unor sume de bani ce intrau in totalitate in posesia lui MIG, care l-a rasplatit pe inculpatul SG pentru ajutorul acordat cu suma de 1000 de euro, asa cum a rezultat din declaratia persoanei vatamate.

De altfel, considerand ca nu mai are nevoie de acest ajutor, MIG l-a trimis in tara pe SG, eveniment care s-a produs in data de 30.03.2006, asa cum a rezultat din interogarea bazelor de date ale evidentei intrarilor si iesirilor din tara.

Intr-un final, mai precis la sfarsitul lunii mai 2006, VA - Cristina a reusit, prin intermediul unui cetatean italian, TN, sa scape de sub supravegherea inculpatului, apoi in data de 30.05.2006 a obtinut de la Consulatul General al Romaniei din Milano un titlu de calatorie, prin intermediul caruia s-a intors in tara, titlu care se afla la dosarul cauzei, in copie.

Persoana vatamata a afirmat ca a obtinut din practicarea prostitutiei suma de 25.000 euro, ce a intrat in totalitate in posesia lui MIG.

Reactia victimei dupa intoarcerea ei in tara a fost una fireasca in astfel de situatii, si anume aceea de a relata rudelor si prietenilor ce s-a intamplat in Italia si de a sesiza organele de urmarire penala cu o plangere formulata impotriva inculpatului SG si a lui MIG.

Pana la arestarea preventiva dispusa impotriva lui MIG, in prezenta unor avocati desemnati din oficiu, victima a descris amanuntit, in contextul mai multor depozitii, circumstantele in care a fost constransa sa practice prostitutia, cu referire la perioada consumarii faptei, la locurile unde a practicat aceasta indeletnicire, la persoanele care au luat cunostinta intr-o forma sau alta de derularea evenimentelor etc., asa incat concluzia care s-a impus, dupa lecturarea acestor declaratii, a fost aceea ca victima a relatat adevarul.

Dupa arestarea lui MIG, persoana vatamata a dat o noua declaratie in prezenta unui avocat ales, in cuprinsul careia si-a retractat depozitiile anterioare, sustinand ca s-a deplasat in Italia pe baza unei procuri redactate in forma autentica de mama sa, IF, care a decedat intre timp ca s-a intalnit intamplator in microbuz cu MIG si SG nu a exploatat-o sexual, asa cum a sustinut intr-o prima faza a urmaririi penale.

S-a apreciat ca modificarea de atitudine a persoanei vatamate, in raport cu descrierea faptelor care au transformat-o in victima a traficului de persoane, se explica prin actiunile de corupere exercitate de persoanele din anturajul lui MIG, rude sau prieteni, actiuni care au constat in remiterea sumei de 10.000 euro si in promisiunea dobandirii unui apartament, cu conditia ca VA sa-si retracteze declaratiile acuzatoare formulate la adresa inculpatului, lucru care s-a si intamplat.

Aceasta concluzie certa s-a desprins din interpretarea sistematica a depozitiilor martorilor, coroborate cu rezultatul interceptarilor si inregistrarilor convorbirilor si comunicarilor, actiunea conjugata a celor trei persoane avand ca scop ingreunarea si chiar zadarnicirea urmaririi penale si, in final, impiedicarea tragerii la raspundere penala a lui MIG si SG. De altfel, din adresele notarilor publici din judetul Valcea, a rezultat ca actul notarial ce ar fi fost folosit de victima la iesirea din tara nu exista. Acest document, in masura in care ar fi existat, ar fi fost depus fara indoiala fie la organele de urmarire penala, fie la instantele judecatoresti, care au judecat cauza in care a fost condamnat MIG.

Elocventa in acest sens s-a apreciat convorbirea din data de 29.05.2008 dintre VA si concubinul ei, F.

De altfel, in ultima sa declaratie, cea din data de 20.01.2014, VA a nuantat pozitia in care se afla, in sensul ca a invederat faptul ca este mama a doi copii minori, ca intentioneaza sa se casatoreasca cu tatal celui de-al doilea copil, ca si-a refacut viata si ca nu vrea sa-si reaminteasca evenimentele prin care a trecut.

Din interpretarea probelor administrate in cauza, s-a concluzionat ca inculpatul SG a comis cu vinovatie infractiunea de trafic de minori, prevazuta de art. 211 alin. 1 si 2 teza 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, infractiune dovedita prin: declaratiile persoanei vatamate, declaratia inculpatului, declaratiile interceptarea si inregistrarea convorbirilor si comunicarilor telefonice, titlul de calatorie emis de Consulatul General al Romaniei din Milano, adresele notarilor publici din judetul Valcea, procesele - verbale intocmite de organele de politie judiciara, precum si cu celelalte inscrisuri aflate la dosar.

S-a apreciat ca declaratia inculpatului SG intregeste probatoriul administrat in cauza, in sensul ca, prin cateva enunturi, care au fost consemnate ca atare, a reusit sa contrazica cvasitotalitatea mijloacelor de proba administrate. Astfel, acesta a sustinut impotriva realitatii ca nu a calatorit cu persoana vatamata in acelasi mijloc de transport spre Italia, sustinere contrazisa de datele din evidenta iesirilor din tara, potrivit carora cei doi au trecut frontiera de vest a Romaniei in data de 03.02.2006, cu microbuzul inmatriculat sub nr. ***. De asemenea, inculpatul a sustinut ca nu s-a intalnit in Italia cu persoana vatamata si ca au ajuns in tara respectiva in momente diferite, sustinere infirmata de aproape toti martorii audiati in cauza.

De altfel, prin sentinta penala nr. 121 din data de 11 noiembrie 2009, definitiva si irevocabila, pronuntata de Tribunalul Valcea in dosarul nr. 2333/90/2008,  s-a dispus, intre altele, condamnarea inculpatului MIG pentru comiterea infractiunii de trafic de minori, prevazuta de art.13 alin.1, 2 si 3 din Legea nr.678/2001, raportat la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr.678/2001, la pedeapsa de 4 ani inchisoare in regim de detentie, pedeapsa pe care a si executat-o, instanta judecatoreasca retinand forma agravata a infractiunii care consta in comiterea faptei de doua sau mai multe persoane impreuna.

La scurt timp dupa ce a fost audiata persoana vatamata in data de 23.02.2007, inculpatul SG a parasit Romania, obligand astfel autoritatile judiciare romane sa apeleze la instrumente de cooperare judiciara europeana, respectiv la mandatul european de arestare.

Astfel, dupa ce a fost citat la domiciliul sau din orasul Brezoi si au fost emise mai multe mandate de aducere, in data de 19.07.2012 s-a formulat propunere de arestare preventiva in lipsa, pe o perioada de 30 de zile, impotriva inculpatului SG, propunere admisa de Tribunalul Valcea prin incheierea nr. 47 din data de 27.07.2012.

La data de 03.10.2012, s-a solicitat aceleiasi instante emiterea mandatului european de arestare, acesta fiind emis in ziua urmatoare si transmis in vederea punerii in aplicare autoritatilor competente.

Prin incheierea nr. 75 din data de 26.11.2013, Tribunalul Valcea a admis propunerea formulata de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Pitesti, dispunand totodata executarea mandatului de arestare preventiva nr. 24/U din 27.07.2012 si incarcerarea efectiva a inculpatului SG, cu mentiunea ca masura preventiva a fost prelungita pana in data de 23.02.2014, inclusiv.

In conformitate cu art. 311 alin. 1 din Codul de procedura penala, prin ordonanta din data de 05.02.2014 s-a dispus schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de trafic de minori, prevazuta de art. 13 alin.1, 2 si 3 din Legea nr.678/2001, raportat la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, in infractiunea de trafic de minori, prevazuta de art. 211 alin. 1 si 2 teza 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, dandu-se astfel eficienta principiului aplicarii legii penale mai favorabile.

S-a constatat ca in prezenta cauza actiunea de recrutare, transportare, primire si adapostire a minorei s-a comis prin inducere in eroare, constrangere fizica si psihica, precum si prin rapire, in scopul exploatarii acesteia, fapte care la randul lor intrunesc elementele constitutive ale altor infractiuni, dar care sunt absorbite prin vointa legiuitorului in continutul constitutiv complex al infractiunii de trafic de minori.

Cat priveste scopul exploatarii minorului, s-a remarcat ca, in speta, nu numai ca el este prezumat, dar chiar s-a procedat la materializarea lui prin exploatarea efectiva a victimei fata de care s-a manifestat un comportament inuman de sorginte feudala. In sfarsit, nu incape indoiala ca inculpatul avea cunostinta de imprejurarea ca victima era minora la data comiterii infractiunii, avand in vedere modalitatea adoptata de iesire a acesteia din tara, imprejurarea ca pasaportul ei s-a aflat in permanenta la traficanti, depozitia martorului IA, declaratiile persoanei vatamate etc.

Initial, persoana vatamata VA s-a constituit parte civila si a solicitat sa fie despagubita cu suma de 50.000 euro, insa ulterior a renuntat la despagubiri civile.

Analizand in mod coroborat probatoriul administrat, in raport cu dispozitiile legale incidente in cauza, instanta de fond a constatat urmatoarele:

Inculpatul a fost trimis in judecata pentru comiterea infractiunii prevazute de dispozitiile art.211 alin. 1 si 2 teza I din Codul penal.

Potrivit acestora, recrutarea, transportarea, transferarea, adapostirea sau primirea unui minor, in scopul exploatarii acestuia, se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, iar daca fapta a fost savarsita in conditiile art. 210 alin. 1, respectiv: a) prin constrangere, rapire, inducere in eroare sau abuz de autoritate; b) profitand de imposibilitatea de a se apara sau de a-si exprima vointa ori de starea de vadita vulnerabilitate a acelei persoane; c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase in schimbul consimtamantului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Conform art.182 Cod penal, prin „exploatarea unei persoane” se intelege:    a) supunerea la executarea unei munci sau indeplinirea de servicii, in mod fortat; b) tinerea in stare de sclavie sau alte procedee asemanatoare de lipsire de libertate ori de aservire; c) obligarea la practicarea prostitutiei, la manifestari pornografice in vederea producerii si difuzarii de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuala;    d) obligarea la practicarea cersetoriei.

Din intreg materialul probator administrat in cauza, atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii, judecatorul fondului a retinut ca inculpatul nu se face vinovat de savarsirea infractiunii de comiterea careia este invinuit, neexistand mijloace de proba care, prin valoarea probatorie ceruta de catre lege, sa dovedeasca realizarea elementului material al laturii obiective ce formeaza continutul constitutiv al infractiunii de trafic de minori prevazut de art. 211 alin. 1 Cod penal si, drept urmare, nici cel prevazut de alin. 2 al aceluiasi articol.

Astfel, in ceea ce priveste „adapostirea sau cazarea”, instanta de fond a remarcat ca nu se sustine nici in cuprinsul rechizitoriului si nici probele administrate nu indica ca inculpatul ar fi efectuat aceste actiuni, partea vatamata fiind gazduita de catre numitul MIG, ulterior locuind la alte adrese impreuna cu alte persoane, conform liberului arbitru, fara a se dovedi vreun control din partea unei persoane, cu atat mai putin a inculpatului, cu privire la libertatea de deplasare a partii vatamate.

In ceea ce priveste „recrutarea” partii vatamate, s-a observat ca modalitatea in care ar fi fost efectuata aceasta este descrisa exclusiv de catre partea vatamata, declaratiile altor martori audiati neavand relevanta probatorie, dat fiind ca absolut toti martorii care au descris respectivul fapt au luat la cunostinta de acesta doar din ceea ce  le-a spus partea vatamata, declaratiile lor, sub acest aspect, fiind redundante cu cea a partii vatamate, care nu a putut fi coroborata cu vreo alta proba.

Mai mult decat atat, se retine ca in speta nu s-a facut dovada ca o eventuala recrutare ar fi fost efectuata in cunostinta de cauza de catre inculpat, cu privire la o eventuala exploatare ulterioara a partii vatamate de catre numitul MIG. Nu s-a stabilit cui a apartinut initiativa deplasarii partii vatamate in Italia; in una din declaratiile date, respectiv cea din 23.02.2007, aceasta a mentionat ca initiativa i-ar fi apartinut, ceea ce iar ridica semne de intrebare cu privire la posibilitatea existentei „recrutarii” de catre inculpat, indiferent de existenta intentiei acestuia, care sa „materializeze” latura subiectiva a infractiunii.

Acest dubiu care, fara indoiala, ii profita inculpatului, a fost intarit de declaratiile martorilor, care fie nu l-au vazut pe inculpat implicat in activitatile desfasurate de catre partea vatamata, chiar daca unii dintre acestia au locuit efectiv cu partea vatamata pe perioada practicarii prostitutiei de catre aceasta, fie au aflat doar din spusele acesteia de faptul ca MIG, dar si inculpatul SG o „recrutasera” si o supravegheau in Italia, fie, chiar daca erau rude sau apropiati ai acesteia, aceasta le-a povestit doar cum MIG o exploata si agresa, fara a face vreo referire si la SG, referirile la acesta aparand abia dupa formularea plangerii penale, fiind doar generice.

Referitor la transportul in Italia, in cauza s-a dovedit ca inculpatul s-a deplasat in acelasi autocar cu partea vatamata insa, in opinia judecatorului fondului,  acest aspect nu intruneste conditiile necesare pentru a fi calificat drept elementul material al infractiunii prevazute de art. 211, inculpatul neavand nici un moment controlul de fapt nici asupra vehiculului si nici asupra persoanei vatamate. Nici aceasta modalitate alternativa a infractiunii nu a fost realizata, cum nici cea privind transferarea partii vatamate, neexistand probe si nici macar indicii cu privire la faptul ca inculpatul ar fi avut vreo contributie cu ocazia mutarii partii vatamate in diverse locatii, ca aceasta ar fi fost efectuata in scopul exploatarii sau ca aceasta s-ar fi efectuat contrar vointei sale.

Prin urmare, prima instanta a apreciat ca in speta nu se poate stabili savarsirea infractiunii de trafic de minori de catre inculpatul SG, referirile generice din actul de sesizare si alaturarea acestuia activitatilor desfasurate de catre MIG  pe baza unor simple supozitii, neconfirmate prin probe, neputand conduce la condamnarea sa.

Simpla prezenta a acestuia la momentul agresarii partii vatamate de catre MIG, cand, conform spuselor acesteia, ar fi refuzat sa se lase fotografiata nud sau la locuinta martorului RN, cand inculpatul a stat de fapt in alta camera impreuna cu martorul, in timp ce MIG ar fi agresat-o fizic, nu are relevanta probatorie cu privire la existenta infractiunii de trafic de minori, ci eventual la cea de proxenetism, instanta nefiind insa sesizata cu privire la fapte penale care sa realizeze continutul constitutiv al acestei infractiuni si astfel sa fie posibila o eventuala schimbare de incadrare juridica, cu atat mai mult cu cat, conform celor expuse anterior, exista dubii majore cu privire la participarea inculpatului, in conditiile cerute de legea penala, la activitatile lui MIG.

Drept urmare, s-a dispus achitarea inculpatului cu privire la savarsirea infractiunii pentru comiterea careia a fost trimis in judecata, nefiind dovedita existenta faptei penale, cu consecinta respingerii actiunii civile formulata de catre partea vatamata si a revocarii masurii preventive a controlului judiciar luat anterior fata de inculpat.

Impotriva sentintei, in termen legal au formulat apel Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Biroul Teritorial Valcea si partea vatamata VA.

Procurorul a criticat hotararea primei instante pentru nelegalitate, solicitand condamnarea inculpatului, pentru urmatoarele motive:

1. Gresit in hotararea primei instante, de achitare, se retine ca nu ar exista mijloace de proba care, prin valoarea probatorie ceruta de catre lege, sa dovedeasca elementul material al laturii obiective ce formeaza continutul constitutiv al infractiunii de trafic de minori.

Procurorul a aratat ca, raportat la continutul materialului probator existent in cauza, actiunile desfasurate de inculpatul SG se circumscriu infractiunii de trafic de minori. Astfel, pe fondul conditiilor de vulnerabilitate in care se gasea persoana vatamata si care sunt specifice victimelor traficului de persoane (familie dezorganizata, cu multi copii, absenta resurselor financiare de subzistenta, abandonul scolar asociat cu lipsa de interes manifestata de parinti si de societate fata de victima respectiva), prin intermediul prietenei sale TRA, aceasta a luat legatura cu MIG si SG, care i-au promis, in mod fraudulos, ca-i vor gasi un loc de munca decent in strainatate, promisiune acceptata de victima si de prietena ei, mai ales ca acestea au primit asigurari ca nu vor practica prostitutia.

Concluzia lipsei probelor de la urmarirea penala si din faza judecatii nu poate fi acceptata, cata vreme nu au fost combatute probele existente, probe pe baza carora s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale, arestarea in lipsa a inculpatului SG, trimiterea in judecata si plasarea acestuia in arest preventiv dupa punerea in executare a mandatului de arestare in lipsa.

Desi in declaratia sa inculpatul SG a negat ca ar fi iesit cu victima din tara, sustinand ca doar s-a intalnit cu ea cu totul intamplator in statia de plecare din Rm. Valcea si ca nu a discutat nimic cu persoana vatamata, din interogarea bazelor de date ale evidentei intrarilor si iesirilor din tara a rezultat fara echivoc ca inculpatul a trecut frontiera de vest a Romaniei cu microbuzul in care se afla si persoana vatamata.

Dupa ce au ajuns in localitatea Bologna din Italia, MIG , impreuna cu SG, a condus-o pe victima la resedinta lui si a intrat in posesia pasaportului turistic al persoanei vatamate, document pe care i l-a inmanat conducatorul auto al microbuzului, avand in vedere ca la trecerea frontierei conducatorul vehiculului era cel care trebuia sa prezinte documentele de calatorie ale tuturor persoanelor aflate in microbuz.

In acest apartament, MIG, secondat de inculpatul SG, le-a comunicat celor doua victime ca urmeaza sa practice prostitutia, scop in realizarea caruia a creat un site pe Internet, unde a postat imagini ce o infatisau pe TAR, fara articole de vestimentatie, precum si numere de telefon ce puteau fi apelate de potentialii clienti.

2. Exista contradictie intre solutie si considerente: instanta de fond a motivat ca, mai degraba, in cazul lui SG, ar fi vorba despre infractiunea de proxenetism, caz in care solutia corecta pentru care trebuia sa opteze pentru rezolvarea acestei probleme juridice nu era aceea de achitare, ci de schimbare a incadrarii juridice a faptei.

Procedand de aceasta maniera, practic instanta de fond se contrazice si creeaza o situatie paradoxala: pe de o parte, il achita inculpatul SG pentru infractiunea de trafic de minori in temeiul prevederilor art.16 lit. a) Cod procedura penala  (afirmand ca fapta nu exista), pe de alta parte motiveaza ca faptele acestuia ar imbraca forma infractiunii de proxenetism.

Din descrierea modalitatii de savarsire a faptei, este evidenta implicarea inculpatului SG cel putin in transportarea victimei minore VA din Romania in Italia si predarea ei catre inculpatul MIG, care a gazduit-o in locuinta sa in scopul exploatarii. Si atitudinea ulterioara a inculpatului SG denota implicarea sa directa in activitatile de exploatare a victimei prin supravegherea acesteia „la strada", el fiind si o prezenta constanta alaturi de MIG care exercita efectiv actele de amenintare si violenta.

3. S-a punctat de catre apelant un aspect care nu a fost analizat si care, in opinia procurorului, nu poate fi ignorat: prin sentinta penala nr.121 din data de 11.11.2009 ramasa definitiva, pronuntata de Tribunalul Valcea in dosarul nr.2333/90/2008 s-a dispus, intre altele, condamnarea coinculpatului MIGpentru comiterea infractiunii de trafic de minori prevazute si pedepsite de art.13 alin. l, 2 si 3 din Legea nr.678/2001 raportat la art.12 alin.2 lit. a) din Legea nr.678/2001 la pedeapsa de patru ani inchisoare in regim de detentie, pedeapsa pe care a si executat-o, instantele judecatoresti retinand cu ocazia acestei condamnari savarsirea faptei in forma agravata, care consta in comiterea ei de doua sau mai multe persoane impreuna (MIG si SG in calitate de coinculpati).

Trimiterea in judecata a celor doi coinculpati nu a fost posibila prin acelasi act de sesizare, deoarece coinculpatul SG a parasit Romania, obligand astfel autoritatile judiciare romane sa apeleze la instrumente de cooperare judiciara europeana, respectiv  mandat european de arestare.

In ipoteza in care s-ar ajunge la concluzia ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de proxenetism, se poate dispune schimbarea de incadrare, din trafic de minori in proxenetism, cu mentiunea ca pedeapsa prevazuta de legiuitor pentru proxenetismul cu minori este mai aspra decat pedeapsa prevazuta de legiuitor pentru traficul de minori, deci s-ar crea o situatia mai grea inculpatului.

 In apelul sau, partea vatamata VA a solicitat, prin aparator, desfiintarea sentintei atacate, iar pe fond condamnarea inculpatului, existand probe la dosar din care rezulta vinovatia acestuia pentru savarsirea infractiunii de trafic de minori.

Pe latura civila, s-a solicitat admiterea actiunii si acordarea daunelor materiale si morale, in cuantumul cerut.

In apel, inculpatul nu a dorit sa fie ascultat si a solicitat doar administrarea probei cu inscrisuri, proba pe care instanta a incuviintat-o. Nu au fost cerute alte probe noi si nu s-a solicitat readministrarea probelor administrate de prima instanta.

Victimei minore i-a fost asigurata din oficiu apararea calificata.

Examinand hotararea atacata cu apel prin prisma criticilor care i-au fost aduse, precum si sub toate aspectele, asa cum impun exigentele art. 417 alin. ultim din Codul de procedura penala, Curtea constata ca apelurile sunt intemeiate, dupa cum se va arata in continuare.

Trimiterea in judecata a inculpatului SG, prin rechizitoriul nr.226/D/P/2013 al D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Pitesti, a fost dispusa la data de 12.02.2014, fapta imputata acestuia fiind prevazuta de art. 211 alin. 1 si 2 teza I din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal – traficul de minori.

In sarcina inculpatului, procurorul retine ca, la sfarsitul lunii ianuarie 2006, impreuna cu numitul MIG, a recrutat-o pe minora VA, prin inselaciune, apoi a transportat-o in localitatea Bologna din Italia. Ajunsa acolo, prin constrangere fizica si psihica, precum si prin lipsire de libertate in mod ilegal, minora a fost obligata sa se prostitueze de cei doi, si anume de inculpatul si de MIG.

Analizand probele puse la dispozitie de acuzare, judecatorul fondului a constatat ca insasi partea vatamata are declaratii contradictorii, iar activitatea de recrutare a sa de catre inculpat nu a fost dovedita, declaratiile martorilor care au aflat despre implicarea inculpatului SG de la victima fiind considerate redundante si fara relevanta probatorie.

Tot astfel, referitor la transportul victimei in Italia, s-a confirmat realitatea  faptului ca si inculpatul s-a deplasat cu acelasi autocar in care se afla partea vatamata, insa instanta a luat in considerare ca inculpatul nu a avut niciun moment controlul asupra vehiculului si a dedus ca nici asupra partii vatamate nu ar fi putut sa exercite vreun control.

In continuare, cu privire la momentele agresarii victimei de catre condamnatul MIG, pentru a o convinge sa se lase fotografiata nud si apoi sa se prostitueze, la episodul ce a avut loc la locuinta martorului RN), se apreciaza de catre instanta de fond ca simpla prezenta a inculpatului in locatiile respective si atitudinea pasiva a acestuia la agresiuni nu dovedeste ca a existat o infractiune de trafic de minori, ci eventual, una de proxenetism.

Curtea nu va relua, in cele ce urmeaza, situatia de fapt descrisa in rechizitoriu, si nici starea de fapt stabilita prin hotararea judecatoreasca definitiva prin care s-a dispus condamnarea coinculpatului MIG, faptele imputate celor doi inculpati fiind redate in mod amanuntit in considerentele sentintei atacate.

Vor fi prezentate doar argumentele in baza carora s-a ajuns la concluzia ca vinovatia inculpatului SG a fost dovedita, dincolo de orice banuiala rezonabila, astfel cum pretind dispozitiile art. 396 alin. 2 Cod procedura penala.

In legatura cu fapta penala imputata acestuia, ea este descrisa in art. 211 Cod penal, cu denumirea marginala „Traficul de minori”, astfel: Recrutarea, transportarea transferarea, adapostirea sau primirea unui minor, in scopul exploatarii acestuia, se pedepseste cu inchisoarea.

Daca fapta a fost savarsita in conditiile art. 210 alin. 1 (prin constrangere, rapire, inducere in eroare sau abuz de autoritate), pedeapsa este mai mare, dupa cum a aratat instanta de fond, la pagina 12 a sentintei (fila 48 verso dosar fond).

Referitor la infractiunea de proxenetism, cu privire la care se analizeaza o „posibila eventuala schimbare de incadrare juridica”, aceasta este sanctionata de art. 213 Cod penal si consta in determinarea sau inlesnirea practicarii prostitutiei ori obtinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicarii prostitutiei de catre una sau mai multe persoane se pedepseste cu inchisoarea. In cazul in care determinarea la inceperea sau continuarea practicarii prostitutiei s-a realizat prin constrangere, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani, iar daca faptele sunt savarsite fata de un minor, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu jumatate.

Distinctia dintre cele doua infractiuni a fost explicit aratata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, care prin decizia nr. 16/2007 pronuntata in interesul legii, a hotarat ca aceasta distinctie este data de obiectul juridic generic diferit al celor doua incriminari, respectiv de valoarea sociala diferita protejata de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor doua legi: in cazul traficului de persoane, aceasta fiind libertatea de vointa si actiune a persoanei, iar in cazul proxenetismului, bunele moravuri in relatiile de convietuire sociala si asigurarea licita a mijloacelor de existenta.

In situatia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane prin amenintare, violenta, rapire, frauda ori inselaciune (…) fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii de trafic de persoane, a stabilit Inalta Curte de Casatie si Justitie, la pct. 4 al deciziei sus-mentionate.

In speta de fata,  inculpatului SG i se imputa comiterea unor acte de recrutare si de transportare a victimei VA, iar la sosirea in Italia a unor acte de constrangere, pentru a o determina sa se prostitueze.

In adevar, acuzatiile aduse inculpatului sunt de traficare a victimei, iar nu de proxenetism, desi, asa cum s-a observat de catre procuror, in cazul in care s-ar schimba incadrarea juridica a faptelor in aceasta din urma infractiune (proxenetism, actualmente incriminata de art. 213 Cod penal), in conditiile retinerii formelor agravate de la alineatele 2 si 3, s-ar ajunge la limite de pedeapsa mai mari decat cele prevazute pentru infractiunea de trafic de persoane.

Trecand peste aceste inadvertente continute de textele incriminatoare, ce ar putea crea impresia ca aducerea unei persoane minore in stare de sclavie ori de aservire (art. 182 alin. 1 lit. b Cod penal), prin ingradirea libertatii acesteia, ar fi mai putin grava decat afectarea relatiilor de convietuire sociala si a bunelor moravuri, este limpede ca activitatea infractionala descrisa in actul de sesizare a instantei se circumscrie elementelor constitutive ale faptei sanctionate de art. 211 din Codul penal.

In privinta dovedirii faptelor, respectiv a imprejurarii ca minora VA a fost ademenita prin promisiuni de catre ambii inculpati sa accepte plecarea intr-o tara straina, ca impreuna cei doi au urmarit exploatarea sa prin obligarea la practicarea prostitutiei, ca inculpatul SG a fost cel care s-a ocupat de transportul si transferarea victimei, cum si a imprejurarii punerii victimei intr-o situatie de subordonare fata de ambii infractori (unul dintre ei, si anume MIG, fiind condamnat definitiv), din verificarea lucrarilor cauzei, Curtea va retine, in opozitie cu judecatorul de la Tribunal, ca probatoriul administrat in ambele faze ale procesului penal au conturat o stare de fapt certa, in urma unei juste corelari a probelor reliefandu-se fara niciun dubiu rolul important jucat de inculpat in recrutarea, transportarea si tratamentul  aplicat partii vatamate.

Este adevarat ca, pe parcursul procesului penal in care a fost inculpat Mican Gabriel, cat si al judecarii cauzei pendinte, partea vatamata a oscilat in privinta dorintei sale de a fi trasi la raspundere cei doi inculpati reclamati, insa aceasta nehotarare a victimei este usor de explicat, date fiind dovezile irefutabile produse de acuzare, din care rezulta ca rudele inculpatului MIG au incercat sa o cointereseze material pe victima, pentru a-si retrage acuzatiile.

 Totodata, este de inteles si pozitia victimei, mama a doi copii, de a incerca sa uite cele ce i s-au intamplat si sa aiba o viata normala de familie, chemarile sale repetate si solicitarile organelor judiciare de a comparea in cele doua procese penale (mai intai, cel intentat inculpatului MIG si apoi, cel de fata) fiind de natura  a-i rapi din timpul dedicat familiei si de a o face sa rememoreze o etapa extrem de dureroasa a vietii sale - fila 40 vol. 1 dosar urmarire penala).

De altminteri, inculpatul, la randul sau, are sustineri contradictorii, acesta pretinzand initial ca la data de 03.02.2006 a parasit tara intr-un alt mijloc de transport decat acela cu care s-a deplasat victima in Italia, pentru ca apoi, dupa ce s-a dovedit contrariul, sa sustina ca a fost o pura coincidenta faptul ca el si VA au plecat in acelasi microbuz si ca el nu a discutat cu acesta pe parcursul calatoriei (a se vedea fila 19 verso dosar urmarire penala).

Declaratiile martorilor care au aflat direct de la partea vatamata despre cele petrecute la sfarsitul lunii ianuarie 2006 in Romania, iar apoi in Italia, pot fi luate in considerare la stabilirea situatiei de fapt, contrar aprecierii facute de prima instanta, intrucat marturiile rudelor si persoanelor apropiate victimei se coroboreaza cu relatarile celor care au intalnit-o pe victima in Italia, care au avut cunostinta de faptul ca inculpatul SG, desi nu a aplicat el insusi pedepse corporale minorei, a fost acela care a condus-o in Italia, a supravegheat-o in timpul practicarii prostitutiei si a fost alaturi de coinculpatul MIG (cu ocazia investigatiilor intreprinse pentru aflarea locului in care se adapostise minora, dupa ce fugise, si la aplicarea corectiei fizice, pentru ca cea in cauza indraznise sa plece de sub „protectia” celor doi).

 Desi sunt considerate de judecatorul fondului redundante, aceste declaratii sunt o dovada clara a momentelor in care minora, fara a cunoaste ce i se va intampla, a acceptat, pe fondul lipsei mijloacelor de existenta, propunerea de a munci in Italia, cum si o dovada incercarilor disperate ale acesteia de a scapa de cei doi traficanti si de a se intoarce in tara.

Relevante in sustinerea acuzatiilor sunt declaratiile date de martorul Belciu Ionel, politistul cu care VA a luat legatura la intoarcerea sa in tara, in fata caruia minora a relatat rolul important jucat de inculpatul SG (f. 144 vol. I dosar Tribunal), precum si cele ale martorului RN (f. 173 vol. I dosar Tribunal), care confirma ca MIG a venit insotit de SG, fiind chemati in locuinta sa de IA, cel din urma fiind insotit de victima VA.

De asemenea, deplasarea victimei in strainatate impreuna cu SG rezulta nu numai din relatarile rudelor apropriate ale victimei (fila 206 si urm. vol. I dosar prima instanta), ci si in relatiile date ca urmare a interogarii bazei de date privind evidenta iesirilor din tara, potrivit carora cei doi au trecu frontiera de vest a Romaniei in data de 03.02.2006, cu microbuzul inmatriculat sub nr. ***.

Este adevarat, martora ZS nu mai recunoaste in fata instantei rolul pe care l-a jucat in Italia, atunci cand victima a reusit sa scape din captivitate si sa se refugieze, insa martorul Istrate Adrian confirma ca, in Italia, SG se ocupa „si cu proxenetismul”, iar la data la care a dus-o pe minora la locuinta martorului RN, fiind amagit ca ii va fi restituit minorei actul de identitate, inculpatul   l-a insotit pe MIG (fila 1 verso vol. II dosar prima instanta).

 In aceste conditii, in care implicarea inculpatului SG in activitatea de recrutare, de transport si de exploatare a minorei este mai mult decat evidenta, acesta trebuia condamnat, iar nu achitat, in speta fiind intrunite elementele constitutive ale infractiunii pentru care a fost dispusa trimiterea in judecata prin rechizitoriu.

 Fata de cele ce preced, apelul promovat de procuror va fi admis, in temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedura penala si, desfiintandu-se sentinta, va fi pronuntata condamnarea, urmand a se aplica celui in cauza o pedeapsa, conform criteriilor enumerate de art. 74 Cod penal.

Se va tine seama, la individualizarea judiciara a sanctiunii, de limitele minime si maxime prevazute de legiuitor pentru infractiunea savarsita, de imprejurarile care agraveaza raspunderea penala, de atitudinea procesuala a inculpatului, de faptul ca acesta s-a sustras cercetarilor, ingreunand efectuarea anchetei.

Vor fi aplicate si prevederile art. 67 Cod penal rap. la art. 66 alin. 1 lit. a), b), k) si n) Cod penal, apreciindu-se ca justificate pedepsele complementare, in raport de gravitatea infractiunii comise.

De asemenea, se va face aplicatiunea art. 65 din Codul penal.

 Cat priveste latura civila a cauzei, Curtea va analiza cererea de despagubiri pe care partea vatamata a formulat-o in lumina prevederilor art. 19 alin. 3 Cod procedura penala, urmand a o primi, ca intemeiata, date fiind puternicele suferintele provocate de inculpat victimei, ca urmare a actiunii sale culpabile, si traumele profunde pe care victima le-a suportat, aceasta dand nastere in Romania unui copil conceput in Italia, cu unul dintre „clientii” procurati de traficanti.

Instanta de apel va calcula despagubirile morale in echitate, astfel incat ele sa fie proportionale cu prejudiciul suferit si sa ofere o alinare minorei, luand in considerare si prevederile Codului civil in materia raspunderii delictuale.

Pentru cele ce preced, se va admite apelul, in baza art. 421 alin. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penala si se va reforma sentinta atacata, in sensul celor de mai sus.

In temeiul art. 274 Cod de procedura penala, ca urmare a condamnarii inculpatului, acesta va fi obligat sa suporte cheltuielile ocazionate de proces.