Buna credinta. Consecintele juridice ale nedovedirii relei-credinte.
19 martie 2020Cadourile oferite de angajatori in beneficiul copiilor minori ai angajatilor, cu ocazia Pastelui, zilei de 1 iunie, Craciunului si a sarbatorilor similare ale altor culte religioase, precum si cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie.
19 martie 2020
Bunurile mobile devenite imobile prin incorporare. obiect al Legii nr.10/2001, privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989
Art. 6 din Legea nr.10/2001
In intelesul notiunii de imobil potrivit art.6 din Legea nr.10/2001, privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, sunt incluse si bunurile mobile incorporate intr-o constructie.
Destinatia de bun incorporat natural sau artificial cu caracter permanent trebuie sa existe la data preluarii imobilului constructie.
(Decizia civila nr.1801/04.11.2015)
Prin cererea formulata la data de 9 decembrie 2014, reclamantul P.D. a solicitat in contradictoriu cu paratul Primarul Municipiului Dragasani anularea Dispozitiei nr. 917/2014 de respingere a notificarii nr.67 din 17.10.2013, cu obligarea paratului la restituirea unui cazan de fabricat tuica (alambic), cu capacitatea de 150 l si greutatea de 90 kg. arama alimentara sau, in situatia in care acesta nu ai exista, achitarea contravalorii acestuia.
In motivare, reclamantul a aratat ca prin Notificarea nr.67/17.10.2013 formulata conform prevederilor Legii nr.10/2001, art. 6, art. 20, art.22, art. 23, art. 25 ale Legii nr. 165/2013, a solicitat Primariei Dragasani restituirea in natura sau acordarea de despagubiri banesti pentru un cazan de fabricat tuica (alambic), care a fost predat de bunicul acestuia, preotul P.D., la Centrul de colectare produse alcoolice si Distilate, sectia nr.10 Horezu, conform procesului verbal din 16 iulie 1952.
A mai aratat ca a solicitat paratului sa se conformeze dispozitiilor legale, respectiv sa se pronunte prin decizie sau dispozitie motivata asupra cererii de restituire in natura sau despagubiri. Preluarea bunului s-a facut prin acte nelegale ce au avut la baza o cauza ilicita si abuziva din partea statului, respectiv prin Decretul nr.92/1950.
Referitor la decizia de respingere a notificarii ca tardiv introdusa, reclamantul a aratat ca actualizarea Legii nr.10/2001 s-a realizat in luna iulie 2013, iar notificarea nr.67/2013 a fost expediata prin executorului judecatoresc D.M. la data de 17.10.2013, fiind inregistrata la Primaria Dragasani la data de 21.10.2013, deci in interiorul termenului de 6 luni prevazut de lege.
A mai sustinut reclamantul ca notificarea a fost inaintata in termenul legal, Primarul Municipiului Dragasani fiind cel care a emis decizia de respingere a acesteia, la peste 13 luni de la inregistrare.
Pe de alta parte, reclamantul a aratat ca a solicitat restituirea bunului atat prin Notificarea nr.346/2001 adresata Prefectului Judetului Valcea si care a format obiectul dosarului nr.1221/2001, cat si prin cererea inregistrata la Primaria Dragasani sub nr.26068/29.11.2005, formulata in baza Legii nr.247/2005.
Urmare a acestor demersuri, prin adresa nr.1221/2005, Prefectura Valcea i-a comunicat faptul ca dosarul nr.346/2001 a fost trimis spre competenta solutionare Primariei Dragasani. In schimb, Primaria Dragasani nici pana la aceasta data nu i-a comunicat un raspuns la cererea formulata in baza Legii nr.247/2005.
In final, reclamantul a solicitat si chemarea in garantie a Primarului Municipiului Dragasani si obligarea acestuia la plata daunelor morale in cuantum de 2000 lei, la daune materiale in cuantum de 100 lei despagubiri de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de intarziere, calculate de la data inregistrarii notificarii, respectiv 17 oct. 2013.
Prin intampinare, paratul Primarul Municipiului Dragasani a solicitat respingerea actiunii ca nelegala si netemeinica, cu consecinta mentinerii Dispozitiei nr.917/2014 ca legala, raportat la faptul ca Notificarea nr.67/2013 a fost formulata tardiv, conform prevederilor dispozitiilor Legii nr.10/2001.
Astfel, conform art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001: "Persoana indreptatita va notifica in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi persoana juridica detinatoare, solicitand restituirea in natura a imobilului. In cazul in care sunt solicitate mai multe imobile, se va face cate o notificare pentru fiecare imobil."
In conditiile in care reclamantul P.D. a formulat Notificarea nr.67/2013 la data de 17.10.2013, nerespectandu-se nici termenul de 6 luni care a fost prelungit succesiv prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.109/2001 si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.145/2001, paratul considera ca Dispozitia nr.917/2014, prin care a fost respinsa ca tardiva Notificarea nr.67/2013, este legala si temeinica.
Un alt aspect care trebuie retinut, a aratat paratul, este faptul ca pe langa tardivitatea formularii Notificarii nr.67/2013, acesta nu a respectat nici prevederile art.22 alin.3, potrivit carora: "Notificarea va fi comunicata prin executorul judecatoresc de pe langa judecatoria in a carei circumscriptie teritoriala se afla imobilul solicitat sau in a carei circumscriptie isi are sediul persoana juridica detinatoare a imobilului. Executorul judecatoresc va inregistra notificarea si o va comunica persoanei notificate in termen de 7 zile de la data inregistrarii". In acest sens se poate observa din continutul Notificarii nr.67/2013, ca obiectul notificarii il constituie un cazan de fabricat tuica predat de bunicul reclamantului la Horezu si nu la Dragasani, unde a fost transmisa Notificarea.
Astfel, prin procesul-verbal din 16 iulie 1952, bunicul acestuia, preotul P.D., a depus la Centrul de colectare produse alcoolice si Distilate, sectia nr.10 Horezu, aceasta depunere fiind ca atare o depunere de obiecte nedatorate, dar obligat prin acte nelegale de fi depus, avand la baza o cauza ilicita si abuziva din partea statului.
In aceste conditii, in care preluarea bunului a fost facuta de catre reprezentantii statului din localitatea Horezu, paratul a considerat ca notificarea trebuia transmisa Primariei orasului Horezu si nicidecum Primariei municipiului Dragasani.
Un ultim aspect invederat de parat s-a referit la faptul ca obiectul Notificarii nr.67/2013 este un cazan de tuica, care a fost depus de catre bunicul reclamantului la Centrul de Colectare Produse Alcoolice si Distilate, Sectia nr.10 Horezu, care nu face obiectul Legii nr.10/2001.
Prin sentinta civila nr.603 din data de 7 mai 2015, Tribunalul Valcea a respins ca neintemeiata cererea formulata de reclamant, luand act ca paratul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata reclamantul P.D. a solicitat obligarea paratului la restituirea unui cazan de fabricat tuica (alambic), cu capacitatea de 150 l si greutatea de 90 kg. arama alimentara sau, in situatia in care acesta nu mai exista, achitarea contravalorii acestuia, in motivarea cererii aratand ca prin Notificarea nr.67/17.10.2013 formulata conform prevederilor Legii nr.10/2001 si ale Legii nr.165/2013, a solicitat Primariei Dragasani restituirea in natura sau acordarea de despagubiri banesti pentru un cazan de fabricat tuica (alambic), care a fost predat de bunicul acestuia, preotul P.D., la Centrul de colectare produse alcoolice si Distilate, sectia nr.10 Horezu, conform procesului verbal din 16 iulie 1952.
Reclamantul a invocat ca si temei de drept dispozitiile Legii nr.10/2001 si ale Legii nr.165/2013.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001 „imobilele preluate in mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr.139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite se restituie in natura sau in echivalent, cand restituirea in natura nu mai este posibila, in conditiile prezentei legi’’.
Potrivit art.2 alin.1 din acelasi act normativ „in sensul prezentei legi, prin imobile preluate in mod abuziv se intelege:
a) imobilele nationalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru nationalizarea unor imobile, cu modificarile si completarile ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru nationalizarea intreprinderilor industriale, bancare, de asigurari, miniere si de transporturi, precum si prin alte acte normative de nationalizare;
b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotarari judecatoresti de condamnare pentru infractiuni de natura politica, prevazute de legislatia penala, savarsite ca manifestare a opozitiei fata de sistemul totalitar comunist;
c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice in baza Decretului nr. 410/1948 privind donatiunea unor intreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donatiile facute statului si altele asemenea, neincheiate in forma autentica, precum si imobilele donate statului sau altor persoane juridice, incheiate in forma autentica prevazuta de art. 813 din Codul civil*), in acest din urma caz daca s-a admis actiunea in anulare sau in constatarea nulitatii donatiei printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila;
d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor masuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate;
e) imobilele considerate a fi fost abandonate, in baza unei dispozitii administrative sau a unei hotarari judecatoresti pronuntate in temeiul Decretului nr.111/1951 privind reglementarea situatiei bunurilor de orice fel supuse confiscarii, confiscate, fara mostenitori sau fara stapan, precum si a unor bunuri care nu mai folosesc institutiilor bugetare, in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;
f) imobilele preluate de stat in baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluarii, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sau in Buletinul Oficial;
g) imobilele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensatii echitabile;
h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, cu modificarile si completarile ulterioare;
i) orice alte imobile preluate fara titlu valabil sau fara respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data preluarii, precum si cele preluate fara temei legal prin acte de dispozitie ale organelor locale ale puterii sau ale administratiei de stat’’.
Conform art.6 alin.1 din acelasi act normativ ”prin imobile, in sensul prezentei legi, se inteleg terenurile, cu sau fara constructii, cu oricare dintre destinatiile avute la data preluarii in mod abuziv, precum si bunurile mobile devenite imobile prin incorporare in aceste constructii’’, iar potrivit alin.2 al aceluiasi articol ”masurile reparatorii privesc si utilajele si instalatiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odata cu imobilul, in afara de cazul in care au fost inlocuite, casate sau distruse’’.
Din interpretarea sistematica a dispozitiilor art.1 alin.1, art.2 alin.1 si art.6 alin.1 si 2 din Legea nr.10/2001, mai sus mentionate, rezulta ca Legea nr.10/2001 priveste doua categorii de bunuri, respectiv: terenuri, cu sau fara constructii, precum si bunurile mobile devenite imobile prin incorporare in aceste constructii; utilajele si instalatiile preluate odata cu imobilul.
Or, cazanul pentru fabricat tuica, a carui restituire a solicitat-o reclamantul prin cererea de chemare in judecata, nu constituie un bun imobil, ci un bun mobil, astfel incat nu se poate solicita restituirea acestuia in temeiul art.6 alin.1 din Legea nr.10/2001.
De asemenea, tribunalul a retinut ca in cauza nu sunt aplicabile nici dispozitiile alin.2 al art.6, cazanul de tuica neputand fi considerat ca fiind un utilaj sau o constructie preluata odata cu imobilul.
Totodata, din cererea de chemare in judecata si din actele dosarului nu rezulta ca respectivul cazan de tuica ar fi fost preluat concomitent cu vreun imobil, dimpotriva reclamantul invederand ca respectivul imobil ar fi fost predat de bunicul acestuia, preotul P. D., la Centrul de colectare produse alcoolice si Distilate, sectia nr.10 Horezu, conform procesului verbal din 16 iulie 1952, predarea cazanului de tuica nefiind facuta concomitent cu predarea vreunui imobil.
Pe de alta parte, in conditiile in care cazanul de fabricat tuica nu formeaza obiect de reglementare al Legii nr.10/2001, reclamantul nu putea obtine nici restituirea in natura a acestuia si nici despagubirii reprezentand contravaloarea acestuia.
Tribunalul a constatat ca nu sunt incidente nici dispozitiile Legii nr.165/2013, invocate de reclamant ca si temei de drept, respectivele dispozitii fiind aplicabile exclusiv bunurilor imobile, aspect care rezulta din titlul introductiv al Capitolului II din respectiva lege, intitulat „restituirea in natura a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist’’, precum si din dispozitiile art.1 alin.1 din respectivul act normativ, conform carora „(1) Imobilele preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist se restituie in natura’’.
Totodata, potrivit alin.2 teza I al aceluiasi articol ,,in situatia in care restituirea in natura a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist nu mai este posibila, masurile reparatorii in echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite in echivalent I’’.
Pe de alta parte, in conditiile in care cazanul de fabricat tuica nu formeaza obiect de reglementare al Legii nr.165/2013, reclamantul nu poate obtine nici restituirea in natura a acestuia si nici despagubiri reprezentand contravaloarea lui.
In conditiile in care cazanul de tuica solicitat a fi restituit nu formeaza obiect de reglementare al Legii nr.10/2001 si al Legii nr.165/2013, dispozitii legale invocate de reclamant ca si temeiuri de drept, instanta a respins cererea formulata de reclamant ca neintemeiata.
Impotriva sentintei civile nr.603 din data de 7 mai 2015 pronuntata de Tribunalul Valcea, a formulat in termen apel reclamantul P.St.D., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, intrucat instanta a respins nelegal cererea de chemare in judecata.
In motivarea apelului, reclamantul a aratat ca, in mod gresit, instanta de fond a apreciat ca bunul cazan de fabricat tuica (alambic) nu constituie un bun imobil, astfel ca nu se incadreaza in dispozitiile art.1 alin.1, art.2 alin.1 lit.a-i, art.6 alin.1, 2 din Legea nr.10/2001.
A apreciat reclamantul ca intrucat s-a dispus restituirea bunurilor imobile situate in orasul Baile Govora, preluate abuziv de statul roman, iar cazanul de tuica era instalat la subsolul casei de locuit, acestuia ii erau aplicabile dispozitiile art.6 alin.1 din Legea nr.10/2001, si trebuia restituit in natura sau acordate despagubiri.
Acest cazan de tuica, potrivit probelor administrate in cauza a fost predat fortat de bunicul sau catre Centrul de colectare produse alcoolice si distilare Horezu.
Intrucat a facut toate dovezile necesare, a apreciat ca apelul este fondat si pentru ca nu a fost lamurita pe deplin situatia de fapt a solicitat anularea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimatul Primarul Municipiului Dragasani nu a formulat intampinare.
Prin decizia civila nr. 1801/04.11.2015, Tribunalul Valcea a respins apelul formulat de
reclamant, retinand urmatoarele:
Domeniul pentru aplicarea Legii nr.10/2001, lege cadru in materia restituirii bunurilor preluate abuziv de Statul Roman, in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, include in primul rand bunurile imobile, astfel cum sunt definite prin art.6 alin.1, respectiv terenuri cu sau fara constructii, cu oricare din destinatiile avute la data preluarii in mod abuziv.
Legea nr.10/2001, prin art.6 vizeaza doua cazuri in care persoanele indreptatite pot beneficia de masurile reparatorii: o prima ipoteza este aceea a bunurilor imobile prin incorporare in constructii, cu oricare dintre destinatiile avute la data preluarii abuzive (alin.1) si o a doua situatie este aceea in care utilajele si instalatiile au fost preluate abuziv de catre stat sau de alte persoane juridice, odata cu imobilul.
Prima situatie aceea a bunurilor devenite imobile prin incorporare in constructii, cu oricare dintre destinatiile avute la data preluarii in mod abuziv, ca in speta de fata nu se incadreaza in aceste dispozitii si nici in dispozitiile art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001, care se refera la „utilajele si instalatiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odata cu imobilul”.
Asa cum a aratat reclamantul, cazanul de tuica a fost predat de bunicul sau la o alta data, decat cea a preluarii imobilelor.
Mai mult, cum bunurile mobile, devenite imobile prin incorporare, sunt accesorii ale imobilelor prin natura lor, nu pot forma obiect de sine statator al unei actiuni intemeiata pe Legea nr.10/2001.
Pentru aceste bunuri mobile, se pot solicita masuri reparatorii numai odata cu masurile reparatorii solicitate pentru imobilul prin natura sa, preluat odata cu bunurile mobile, in acest sens fiind si practica judiciara.
Reclamantul a invocat si dispozitiile Legii nr.165/2013, insa nici aceste dispozitii nu pot fi aplicate in cauza, intrucat bunul imobil solicitat a fi restituit nu face obiectul de reglementare al aceste legi.
Asa fiind in considerarea celor aratate mai sus, Curtea a apreciat ca apelul nu este fondat si, pe cale de consecinta, in baza art.480 din Noul Cod de procedura civila, a fost respins.