Notiunea de informatie de interes public. Conditia justificarii unui interes de catre solicitantul unor astfel de informatii.

Art.2 lit. b) din Legea nr. 544/2001

 

Practic, reclamantul solicita sa ii fie comunicat numarul cererilor de stramutare, temeiul juridic pe baza carora au fost formulate astfel de cereri, mod de solutionare, informatii care, desi publicate in parte pe site-ul institutiei, nu sunt informatii de interes public in sensul Legii 544/2001 pentru ca reclamantul sa aiba acces neingradit.

In sensul Legii 544/2001 (art.2 lit. b ) informatia de interes public este orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei.

Ori, informatiile solicitate de reclamant privesc numarul si modul in care au fost solutionate cererile de stramutare cu privire la dosare in care nu are calitatea de parte.

Pentru obtinerea unor astfel de informatii reclamantul trebuie sa justifice un interes personal, legitim, conditie impusa  de dispozitiile art.32 cod proc. civ. care enumera  aceasta conditie a justificarii unui interes, pe langa cele privind calitatea procesuala,  capacitatea procesuala si formularea unei pretentii, ca fiind conditie sine qua non a unei cereri.

Interesul reprezinta folosul practic,  material  sau moral urmarit de cel care formuleaza  cererea, instanta trebuind sa prefigureze  folosul efectiv pe care  acesta l-ar obtine  in ipoteza admiterii cererii sale.

Solicitarea reclamantului de a-i fi pusa la dispozitie o statistica a cererilor de stramutare solutionate de o instanta, in ce masura s-a facut aplicarea art.145 Cod procedura civila, nu este de natura sa-i serveasca reclamantului in vreun fel, sustinerea sa ca trebuie sa-si pregateasca apararea in mai multe dosare pe care le are pe rolul instantei nu este de natura sa justifice obtinerea acestor informatii.

 (Decizia nr. 1181/R-CONT/06 septembrie 2016)

 

Prin actiunea inregistrata la data de 01.02.2016, disjunsa din dosarul 4538/109/2015, reclamantul AA a chemat in judecata pe parata Curtea de Apel Pitesti, solicitand obligarea acesteia de a-i comunica informatiile de interes public solicitate prin cererea inregistrata la data de 16.12.2015.

In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca prin cererea inregistrata la data de 16.12.2015, a solicitat paratei sa-i comunice informatii de interes public, respectiv numarul de cereri de stramutare si recuzare admise si numarul hotararilor in care s-a facut aplicarea dispozitiilor art.145 alin.2 Cod de procedura civila, in sensul de a se arata in ce masura actele indeplinite de instanta anterior stramutarii urmeaza sa fie pastrate.

S-a mai aratat ca prin raspunsul nr.52/R/28.12.2015, parata i-a comunicat doar numarul total de cereri de stramutare admise de Sectia I Civila in anii 2013 – 2015 ceea ce nu corespunde cu solicitarea sa si nu prezinta nici un interes.

Prin sentinta civila nr.374 din 15 aprilie 2016, pronuntata de Tribunalul Arges, a fost respinsa actiunea.

Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:

Prin cererea inregistrata la data de 16.12.2015, reclamantul a solicitat paratei sa-i comunice informatii de interes public, respectiv numarul de cereri de stramutare si recuzare admise si numarul hotararilor in care s-a facut aplicarea dispozitiilor art.145 alin.2 Cod de procedura civila, in sensul de a se arata in ce masura actele indeplinite de instanta anterior stramutarii urmeaza sa fie pastrate.

Potrivit art.1 din Legea nr.544/2001, accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritatile publice, in conformitate cu Constitutia Romaniei si cu documentele internationale ratificate de Parlamentul Romaniei.

De asemenea, dispozitiile art.5 alin.1 din acelasi act normativ enumera categoriile de informatii de interes public pe care autoritatile publice sunt obligate sa le comunice.

Din adresa nr.52/R/28.12.2015, emisa de parata, a rezultat ca aceasta a comunicat reclamantului numarul de cereri de stramutare admise, iar prin adresa nr.11/R/15.03.2016, a precizat ca potrivit prevederilor legale si regulamentelor aplicabile, instanta nu detine evidentele primare privind numarul cererilor de recuzare , defalcate pe fiecare judecator.

Pe de alta parte, s-a retinut ca potrivit art.32 alin.1 Cod de procedura civila, orice cerere poate fi formulata si sustinuta numai daca autorul acesteia are capacitate procesuala , calitate procesuala si justifica un interes.

In acelasi sens, s-a apreciat ca fiind si dispozitiile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, care prevad ca orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public.

Tribunalul a retinut ca in cauza reclamantul nu a facut dovada unui interes legitim, cererea sa avand un caracter vadit sicanator, iar pe de alta parte nu s-a putu retine refuzul nejustificat al paratei de a comunica informatii de interes public.

Fata de aceste considerente si in baza textelor legale mentionate, actiunea a fost respinsa.

Impotriva sentintei a declarat recurs reclamantul AA, care a criticat-o pentru motivele de casare prevazute de art.488 alin.1 pct.5, 6 si 8 Cod procedura civila.

Apreciaza recurentul ca hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, instanta incalcand regulile de procedura a caror nerespectare atrage sanctiunea nulitatii, precum si faptul ca hotararea cuprinde o motivare vadit deficitara.

Cu incalcarea principiului contradictorialitatii, instanta a retinut gresit ca reclamantul nu a facut dovada unui interes legitim, insa, dupa cu se poate observa din incheierea de dezbateri, instanta nu a pus in discutie acest considerent al lipsei de interes, pe care si-a intemeiat solutia.

Instanta de fond si-a intemeiat hotararea pe alte motive de fapt si de drept, pe explicatii sau pe mijloace de proba care nu au fost supuse, in prealabil, dezbaterii contradictorii, vadind astfel nulitatea hotararii.

De altfel, arata recurentul, instanta a facut si o aplicare gresita a legii, art. 22 alin. (1) Legea nr.544/2001 prevazand ca „In cazul in care o persoana se considera vatamata in drepturile sale, prevazute in prezenta lege, aceasta poate face plangere la sectia de contencios administrativ a tribunalului.”

Arata recurentul ca art. 6 alin (1) din lege prevede ca „orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si institutiile publice, in conditiile prezentei legi, informatiile de interes public”, iar art. 31 alin (1) din Constitutia Romaniei prevede ca „Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit.”

Considera recurentul ca solicitantul nu trebuie sa-si justifice, in nici un fel, cererea. Informatiile de interes public pot fi solicitate si numai din simpla curiozitate, intrucat accesul la astfel de informatii este liber, ceea ce presupune ca ele se afla la dispozitia tuturor.

Pe cale de consecinta, vatamarea suferita de recurent prin refuzul accesului la informatiile publice solicitate se prezuma, fara a fi necesara probarea acesteia. Recurentul a invederat totusi ca informatiile solicitate sunt necesare pentru pregatirea apararii in mai multe dosare, dintre care unul a fost stramutat, iar in altul s-au formulat cereri de recuzare impotriva magistratilor Curtii de Apel.

Mai arata recurentul ca art. 5 alin (1) din Legea 544/2001 prevede ca „Fiecare autoritate sau institutie publica are obligatia sa comunice din oficiu urmatoarele informatii de interes public (...)”. Omisiunea termenului „din oficiu” schimba cu totul intelesul frazei. Considerentul instantei vadeste incalcarea prevederilor art. 2 lit b): prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei.

Potrivit art. 3, asigurarea de catre autoritatile si institutiile publice a accesului la informatiile de interes public se face din oficiu sau la cerere.

Or, arata recurentul, nu doar informatiile prevazute la art. 5 alin. (1) sunt institutiile publice obligate sa le comunice, ci orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile sale.

Textul de lege este deosebit de clar, legislatorul nelasand instantei de judecata niciun fel de marja de apreciere cu privire la caracterul public al vreunor informatii din activitatea institutiilor publice. Prin folosirea cuantificatorului universal orice informatie este arhievident ca legislatorul chiar se refera la orice informatie si ca nu lasa la aprecierea instantei daca sintagma orice informatie se refera sau nu la orice informatie.

In ultimul rand, recurentul arata ca este incident si motivul de casare prevazut de art. 488 alin. 6 Cod procedura civila, instanta retinand absolut aberant ca „cererea sa avand in caracter vadit sicanator”, nefiind nici macar evident daca se refera la „cererea de informatii publice” sau la „cererea de chemare in judecata”. In oricare caz, arata recurentul, niciuna dintre cereri nu este sicanatoare, ci exercitarea fireasca a dreptului constitutional de acces la informatii de interes public, respectiv la justitie.

Instanta de fond a retinut gresit ca nu se poate retine refuzul nejustificat al paratei de a comunica informatii de interes public, motivarea instantei nearatand niciun fel de rationament juridic, lipsind orice demonstratie a aplicarii regulii de drept incidente, referirea generica nefiind suficienta, vadind in realitate lipsa motivarii.

Mai arata recurentul ca instanta avea obligatia, potrivit art. 425 alin. (1) pct. b) Cod procedura civila, sa arate motivele pentru care s-a admis apararea paratei, cat si cele pentru care s-a inlaturat sustinerea recurentului, ca refuzul nu ar fi fost temeinic justificat.

Motivul nu este justificat, intrucat toate informatiile solicitate se gasesc in ECRIS, iar a detine evidente primare este o chestiune irelevanta, institutia publica avand obligatia sa obtina informatiile solicitate, indiferent daca detine sau nu evidente primare.

Chiar Legea nr.544/2001, arata recurentul, nu prevede ca institutia publica poate refuza accesul la informatii publice, art. 2 lit. a) din HG nr.123/2002 prevede accesul liber si neingradit la informatiile de interes public constituie regula, iar limitarea accesului la informatie constituie exceptia. Singurele categorii de informatii exceptate, de stricta interpretare, de la accesul liber al cetatenilor fiind prevazute la art. 12 alin.(1) Legea nr.544/2001 si art. 80 alin. (2) ROIIJ, care nu sunt incidente in cauza.

Fata de motivele invocate, se solicita admiterea recursului, casarea sentintei si in fond obligarea institutiei publice parate sa furnizeze informatiile de interes public solicitate.

Analizand recursul prin prisma motivelor invocate,  materialului probator administrat si  dispozitiilor legale aplicabile, se apreciaza ca fiind fondat.

Instanta de fond a respins cererea reclamantului, retinand in considerentele hotararii ca acesta nu justifica un interes.

Reclamantul a criticat aceasta solutie a instantei, in primul rand, prin prisma omisiunii instantei de a pune in discutie acest aspect al lipsei interesului, iar in al doilea rand a sustinut netemeinica aceasta retinere a instantei.

Potrivit dispozitiilor art.14 alin.5 si 6 Cod procedura civila, „(5) Instanta este obligata, in orice proces, sa supuna discutiei partilor toate cererile, exceptiile si imprejurarile de fapt sau de drept invocate. (6) Instanta isi va intemeia hotararea numai pe motive de fapt si de drept, pe explicatii sau pe mijloace de proba care au fost supuse, in prealabil, dezbaterii contradictorii.”

Principiul contradictorialitatii implica dreptul partilor de a argumenta si discuta orice chestiune de fapt sau de drept invocata in cursul procesului de catre orice participant la proces, inclusiv de catre instanta din oficiu, in vederea valorificarii acestui drept codul impunand in sarcina instantei obligatia de a supune discutiei partilor toate cererile, exceptiile si imprejurarile de fapt sau de drept invocate.

Acest principiu constituie o garantie a unui proces echitabil prin prisma exigentelor cerute de art.6 paragraf 1 din Conventia europeana a drepturilor omului, procedurii de judecata propriu-zise.

Incalcarea acestui principiu atrage nulitatea absoluta a actului de procedura si constituie motiv de casare conform art.488 alin.1 pct.5 Cod procedura civila.

In speta, acest motiv de casare invocat de recurent este intemeiat.

Astfel, instanta de fond la termenul din data de 08.04.2016, constatand ca nu mai sunt cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, a constatat cauza in stare de judecata si a acordat cuvantul asupra fondului.

Cu toate acestea, in considerentele sentintei a retinut faptul ca reclamantul nu justifica un interes legitim si cererea ar avea un caracter vadit sicanator.

Ca urmare, solutionand cererea prin admiterea unei exceptii care nu a fost pusa in discutia partilor s-a incalcat principiul contradictorialitatii, fapt pentru care se apreciaza ca sanctiunea nulitatii se impune fata de aspectele de fapt si de drept retinute anterior.

In rejudecare, instanta a pus in discutie recurentului-reclamant exceptia lipsei interesului sau in promovarea cererii de chemare in judecata, exceptie pe care o apreciaza intemeiata.

Prin cererea de chemare in judecata, recurentul-reclamant a cerut obligarea paratei Curtea de Apel Pitesti sa-i comunice informatiile solicitate prin cererea inregistrata la data de 16.12.2015, pretentia sa fiind motivata in drept pe dispozitiile Legii nr.544/2001, privind accesul la informatiile de interes public.

Concret, prin cererea adresata paratei la data de 16.12.2015, a solicitat sa fie informat cu privire la numarul total de cereri de stramutare admis de Sectia I Civila in anii 2013-2015, iar dintre cererile admise, numarul hotararilor in care s-a facut aplicarea art.145 alin.2 Cod procedura civila.

Practic, reclamantul solicita sa ii fie comunicat numarul cererilor de stramutare, temeiul juridic pe baza carora au fost formulate astfel de cereri, mod de solutionare, informatii care, desi publicate in parte pe site-ul institutiei, nu sunt informatii de interes public in sensul Legii 544/2001 pentru ca reclamantul sa aiba acces neingradit.

In sensul Legii 544/2001 (art.2 lit. b ) informatia de interes public este orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei.

Ori, informatiile solicitate de reclamant privesc numarul si modul in care au fost solutionate cererile de stramutare cu privire la dosare in care nu are calitatea de parte.

Pentru obtinerea unor astfel de informatii reclamantul trebuie sa justifice un interes personal, legitim, conditie impusa  de dispozitiile art.32 cod proc. civ. care enumera  aceasta conditie a justificarii unui interes, pe langa cele privind calitatea procesuala,  capacitatea procesuala si formularea unei pretentii, ca fiind conditie sine qua non a unei cereri.

Interesul reprezinta folosul practic,  material  sau moral urmarit de cel care formuleaza  cererea, instanta trebuind sa prefigureze  folosul efectiv pe care  acesta l-ar obtine  in ipoteza admiterii cererii sale.

Solicitarea reclamantului de a-i fi pusa la dispozitie o statistica a cererilor de stramutare solutionate de o instanta, in ce masura s-a facut aplicarea art.145 Cod procedura civila, nu este de natura sa-i serveasca reclamantului in vreun fel, sustinerea sa ca trebuie sa-si pregateasca apararea in mai multe dosare pe care le are pe rolul instantei nu este de natura sa justifice obtinerea acestor informatii.

Fata de aceste considerente, Curtea, in temeiul art.496 Cod proc.civ., a admis  recursul, a casat sentinta si rejudecand cauza a respins cererea ca lipsita de interes.