Legalitatea masurii de revocare a deciziei de debit emisa de Casa teritoriala de pensii

 

Art.149 din Legea nr.263/2010

 

Decizia de revizuire emisa de Casa teritoriala de pensii, prin care au fost aduse modificari sumelor stabilite in urma constatarii unor diferente de calcul, indiferent daca prin acestea s-a dispus acordarea unei creante s-au recuperarea unui debit sunt supuse regimului juridic reglementat de art.149 din Legea nr.263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice.

Potrivit jurisdictiei asigurarilor sociale deciziile de pensii emise de casele teritoriale de pensii, dupa procedura de examinare administrativa sunt supuse controlului instantei judecatoresti competenta, astfel ca, revocarea actului de catre emitenta este contrara regimului juridic al controlului judiciar.

(Decizia civila nr. 1756/15.09.2015)

 

Constata ca, prin cererea inregistrata la data de 14.11.2015, contestatorul V.I. a chemat in judecata intimata C.J.P. Arges, contestand decizia nr.296415/12.10.2015 si solicitand anularea acesteia, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii, contestatorul a aratat ca la data de 12.10.2015, intimata a emis decizia prin care a anulat o decizie anterioara ce il scutea de plata unui debit in suma de 81.784 lei. Initial, la data de 5.05.2014, intimata emisese o alta decizie cu nr.296415 privind recuperarea sumei de 84.124 lei care ar fi fost incasata necuvenit in perioada 01.09.2010-31.07.2011. Decizia a fost contestata in instanta, pronuntandu-se sentinta civila nr.158/26.01.2015, prin care contestatia a fost respinsa ca ramasa fara obiect dat fiind faptul ca printr-o alta decizie din 30.12.2014 se stabilise ca debitul face obiectul Legii 125/2014 si incetau efectele deciziei de debit.

La data de 26.11.2015, intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei. In motivare s-a sustinut ca prin decizia nr.296415/19.02.2008 contestatorul a fost inscris la pensie pentru limita de varsta in conditiile Legii 223/2007 incepand cu data de 30.10.2007, insa ulterior s-a modificat data inscrierii la pensie in 01.10.2007. Prin sentinta civila nr.1219/02.06.2011 pronuntata de Tribunalul Arges s-a dispus obligarea institutiei la indexarea pensiei de serviciu a contestatorului potrivit art. 47 din Legea 223/2007. Sentinta a fost pusa in executare prin decizia nr.296415/13.10.2011. Sentinta a fost recurata, insa Curtea de Apel Pitesti a respins recursul. In baza acestei decizii a Curtii de Apel Pitesti s-a emis o noua decizia contestatorului la data de 21.11.2011.

La punerea in executare a hotararilor judecatoresti s-au achitat contestatorului diferente de drepturi de pensie de serviciu si dupa data de 01.09.2010. Astfel, in intervalul 01.09.2010-31.07.2011 contestatorul a incasat in mod necuvenit suma de 84.124 lei. Prin decizia nr.296415/05.05.2014 s-a constituit in sarcina contestatorului un debit in suma de 84.124 lei. Ulterior, la data de 30.12.2014, s-a emis o noua decizie prin care contestatorul a fost scutit de la plata debitului in suma de 81.784 lei in baza Legii 125/2014.

Ulterior, prin Procesul – verbal incheiat la data de 06.10.2015, Colectivul de lucru pentru analizarea dosarelor de debit care fac obiectul Legii 125/2014 constituit la nivelul CJP Arges a reanalizat dosarele avand ca debitori pensionarii care au avut calitatea de personal aeronautic din aviatia civila, printre care s-a aflat si dosarul contestatorului. Intrucat intr-un caz similar Curtea de Apel Pitesti s-a pronuntat irevocabil in sensul ca debitul nu face obiectul Legii 125/2014, s-a impus aplicarea unitara in raport de aceasta speta. Astfel, Comisia a luat decizia anularii deciziilor de scutire de la plata si recuperarea sumelor constituite cu titlu de debit in sarcina pensionarilor mentionati in acel proces-verbal, printre care se afla si contestatorul. Prin decizia nr.296415/12.10.2015 s-a anulat decizia nr.296415/30.12.2014 privind scutirea de la plata sumei de 81784 lei si s-a dispus recuperarea acestui debit conform titlului executoriu stabilit prin decizia nr.296415/05.05.2014.

Tribunalul Arges, Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale, prin sentinta civila nr.456/26.02.2016 a admis contestatia, a anulat decizia nr.296415/12.10.2015 emisa de catre intimata si a luat act de renuntarea contestatorului la solicitarea cheltuielilor de judecata.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:

La data de 05.05.2014, intimata a emis contestatorului decizia nr.296415, prin care a dispus constituirea in sarcina acestuia a unui debit in cuantum de 84.124 lei, reprezentand drepturi de pensie incasate necuvenit in perioada 01.09.2010-31.07.2011. Decizia a fost contestata in instanta, pronuntandu-se de catre Tribunalul Arges sentinta civila nr.158/26.01.2015, prin care contestatia a fost respinsa ca ramasa fara obiect. Din motivarea acestei hotarari judecatoresti reiese ca printr-o alta decizie emisa de catre intimata contestatorului la data de 30.12.2014 se stabilise ca debitul face obiectul Legii 125/2014. Potrivit acestei decizii, incepand cu data de 01.10.2014 incetau efectele deciziei de debit emisa la 05.05.2014, iar din suma de 84.124 lei se scutea de la plata suma de 81784 lei.

Ulterior, la data de 12.10.2015, intimata ii emite contestatorului o noua decizie, prin care a anulat decizia nr.296415/30.12.2014 privind scutirea de la plata a sumei de 81.784 lei. In decizie s-a mai mentionat ca debitul a fost recuperat conform titlului executoriu stabilit prin decizia nr.296415/05.05.2014.

Prin actiunea de fata contestatorul a inteles sa conteste aceasta decizie.

Din motivarea in fapt a deciziei contestate a reiesit ca la baza emiterii acesteia a stat Procesul verbal din 06.10.2015, emis de comisia pentru analizarea dosarelor de debit care fac obiectul Legii 125/2014 constituita la nivelul intimatei. Lecturand continutul acestui proces verbal, instanta a constatat ca respectiva comisie a avut in vedere o decizie de speta, singulara, pronuntata de catre Curtea de Apel Pitesti intr-o alta cauza, vizand un alt pensionar. In acea cauza Curtea de Ape Pitesti a statuat ca debitul constituit in sarcina acelei persoane nu face obiectul Legii 125/2014.

In primul rand s-a constatat ca nu este vorba despre o hotarare judecatoreasca care sa ii fie opozabila contestatorului din cauza de fata. Hotararea respectiva este una singulara, intr-o cauza ce nu il priveste pe contestator. In al doilea rand, s-ar crea un precedent periculos si o anumita practica din partea intimatei: contestatorul a contestat la momentul respectiv, in termen, decizia de constituire a debitului iar contestatia impotriva acesteia i-a fost respinsa ca fiind ramasa fara obiect in urma anularii deciziei de debit chiar de catre intimata. Or, la acest moment intimata a redat eficienta juridica unei decizii pe care chiar ea a anulat-o, considerand-o ca fiind netemeinica si nelegala. Din moment ce decizia de debit a fost anulata ea nu mai poate produce efecte juridice.

Astfel, in mod artificial, intimata ar putea sa anuleze orice decizie contestata in instanta, iar dupa ce contestatiile ar fi respinse ca ramase fara obiect, la un interval de timp sa revina asupra deciziei de anulare si sa sustina ca isi produce efectele acea decizie anulata, ceea ce ar duce la imposibilitatea efectuarii unui control judecatoresc real si eficient asupra deciziilor emise de catre intimata.

Pentru argumentele prezentate instanta a apreciat ca este intemeiata contestatia impotriva deciziei nr.296415/12.10.2015, aceasta fiind admisa.

Impotriva sentintei instantei de fond, in termen legal a declarat apel parata Casa Judeteana de Pensii Arges, criticand-o pentru nelegalitate, invocand dispozitiile art.466 si urm. NCPC, avand in vedere urmatoarele considerente:

- s-a invocat faptul ca a existat o sentinta civila nr.1219/2011 pronuntata de Tribunalul Arges, prin care apelanta a fost obligata sa procedeze la indexarea pensiei de serviciu a intimatului, potrivit art.47 din Legea nr.223/2007, iar ulterior cu ocazia executarii acesteia s-a constatat ca s-au acordat niste diferente de drepturi de pensie nejustificate in favoarea intimatului-reclamant, sens in care a fost emisa decizia nr.296415/5.05.2014 privind recuperarea sumei de 84.124 lei, reprezentand pensie incasata necuvenit in perioada 1.09.2010-31.07.2011, apelanta-parata fiind in termenul de prescriptie prevazut de art.179 alin.1 din Legea nr.263/2010.

- ulterior, s-a contestat de catre intimatul-reclamant aceasta decizie si intrucat in cursul judecatii procesului la instanta de fond a intrat in vigoare Legea nr.125/2014, instanta de fond s-a pronuntat irevocabil in sensul ca a ramas actiunea fara obiect si apelanta-parata a emis o alta decizie prin care reclamantul a fost scutit plata sumelor respective;

- s-a mai invocat de catre apelanta-parata ca ulterior acestor imprejurari printr-un proces verbal incheiat la data de 6.10.2015 Colectivul de lucru pentru analizarea dosarelor de debit care fac obiectul prevederilor Legii nr.125/2014, constituit la nivelul apelantei-parate au reanalizat dosarele avand ca debitori pensionarii care au avut calitatea de personal aeronautic, luand in considerare o decizie a Curtii de Apel Pitesti in cauza Lefter Ion in care acea persoana avea o situatie identica cu cea a intimatului-reclamant si in care s-a stabilit ca exista o culpa a debitorului si ca acesta nu ar fi facut obiectul Legii nr.125/2014.

- in fine, s-a aratat ca este legala ultima decizie de debit, respectiv nr.296415/2015 emisa de apelanta-parata atata vreme cat pe de o parte se retine ca nu face obiectul Legii nr.125/2014 si pe de alta parte, exista sentinta pronuntata de catre Curtea de Apel Pitesti care reprezinta practica judiciara in materie si care trebuie avuta in vedere.

S-a formulat intampinare de catre intimatul-reclamant V.I. care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei instantei de fond, retinandu-se ca in mod legal initial apelanta-parata a revocat decizia de debit initiala in cursul judecatii si a retinut ca debitul face obiectul Legii nr.125/2014, reclamantul neavand nicio culpa in crearea acestuia, sens in care se invoca sentinta civila nr.158/2015 a Tribunalului Arges care a intrat in autoritate de lucru judecat si care a respins actiunea ca ramasa fara obiect, aceasta nefiind contestata de catre niciuna dintre parti, situatie fata de care emiterea unei noi decizii pe considerentul contrar ca intimatul-reclamant ar avea culpa si ca acel debit nu ar face obiectul legii speciale ar incalca aceasta exceptie cu raportare si la dispozitiile art.6 din CEDO cu privire la un proces echitabil si rezonabil.

Pe de alta parte, s-a aratat faptul ca invocarea de catre apelanta-parata a practicii judiciare si a unei alte hotarari judecatoresti ce vizeaza o alta persoana nu poate sa-i fie opozabila intimatului-reclamant.

Prin decizia nr. 1756/15.09.2016, Tribunalul Arges a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-parata C.J.P. Arges, impotriva sentintei civile nr.456/26 februarie 2016, pronuntata de Tribunalul Arges, in dosarul nr.4849/109/2015, intimat fiind reclamantul V.I.; a obligat apelanta-parata sa plateasca intimatului-reclamant suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecata.

Pentru  a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

In primul rand cu prioritate, Curtea a pus in discutia partilor in sedinta din 15.09.2016, ca o chestiune prealabila, daca la data la care a fost emisa aceasta ultima decizie, respectiv nr.296415/12.10.2015 apelanta-parata mai era in termenul prevazut de lege raportat la dispozitiile art.179 alin.1 din Legea nr.263/2010 si sub acest aspect avand in vedere faptul ca asa cum s-a precizat in mod constant de catre apelanta-parata in cuprinsul motivelor de apel drepturile de pensie de serviciu incasate necuvenit s-au situat pentru perioada de 1.09.2010-31.07.2011, Curtea constata ca nu mai era posibila emiterea practic a unei a treia decizii pentru acelasi debit (respectiv la data de 12.10.2015), fiind depasit termenul de prescriptie de 3 ani de zile, conform alin.4 al aceluiasi articol, respectiv 179 din Legea nr.263/2010.

Este adevarat ca potrivit dispozitiilor art.179 alin.1 din Legea nr.263/2010 exista legal posibilitatea apelantei-parate ca in termenul general de prescriptie de 3 ani sa recupereze un debit atunci cand de pilda se constata ca la calcularea drepturilor de pensie ale persoanelor fizice au existat greseli, omisiuni etc.

Este important insa a se stabili in mod concret data de la care se naste dreptul apelantei parate de a recupera cu respectarea termenului general de prescriptie sumele pretins a fi platite nedatorat, ori acest termen calculat in speta dedusa judecatii din momentul constatarii de catre apelanta-parata a acestor neconcordante, acesta fiind obligatoriu stabilit de legiuitor in textul special aratat mai sus, sens in care este evident ca la emiterea ultimei decizii la data de 12.10.2015, apelanta-parata nu mai putea sa faca aplicabilitatea articolului precizat mai sus, aceasta nerespectand termenul prevazut de legiuitor atunci cand a emis prima decizie de debit.

Legiuitorul a stabilit astfel un termen limita privind recuperarea sumelor pe 3 ani, atunci cand se constata greseli, omisiuni in calculul drepturilor de pensie ale persoanelor fizice, insa asa cum s-a precizat mai sus, aceste omisiuni trebuiesc remediate in timp util, pentru a responsabiliza daca este cazul persoanele vinovate de acesta, astfel incat recuperarea acestora nu se poate intinde pe o perioada nedeterminata de timp.

Pe de alta parte, analizand in mod concret motivele de apel invocate de catre apelanta-parata, Curtea constata ca desi initial s-a emis o decizie privind recuperarea sumelor pretins a fi incasate necuvenit si constituirea unui debit in sarcina intimatului-reclamant, in cuantum de 84.124 lei, acesta a contestat decizia, iar apelanta-parata si-a revocat propria decizie pe parcursul judecatii la instanta de fond, judecata care a facut obiectul sentintei nr.158/2015, retinand in cea de-a doua decizie ca debitul face obiectul Legii nr.125/2014, ulterior a emis decizia ce face obiectul dosarului de fata, asa cum s-a precizat mai sus la data de 12.10.2015, fara a avea vreun temei legal, singura motivare a apelantei-parate fiind aceea ca la nivelul Curtii de Apel Pitesti s-a pronuntat o decizie intr-o speta similara care avea ca obiect drepturi de pensii ale personalului aeronautic si care ar fi retinut ca exista culpa a pensionarului, motiv pentru care debitul nu ar face obiectul legii speciale.

Se retine astfel de catre instanta de control judiciar ca nu este admisibil ca referitor la un singur debit sa se emita de catre apelanta-parata trei decizii ce vizeaza aceeasi suma si care se contrazic si in primul rand in situatia in care ar fi apreciat ca a emis gresit cea de-a doua decizie ar fi trebuit sa exercite un control judiciar asupra sentintei civile nr.158/2015, pronuntata de Tribunalul Arges, care a ramas definitiva prin neatacare, insa ceea ce este mai important este faptul ca asa cum s-a precizat mai sus, apelanta parata nu mai era in termenul legal de 3 ani pentru a emite aceasta a treia decizie si nu exista niciun temei legal pentru emiterea acesteia din urma.

Fata de cele aratate mai sus, retinand deci ca nu exista motive de nelegalitate ale sentintei apelate, Curtea in baza dispozitiilor art.480 NCPC a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-parata si a obligat-o pe aceasta, raportat la dispozitiile art.453 NCPC, la 1.000 lei cheltuieli de judecata catre intimatul-reclamant.