Rejudecarea procesului conform art.522/1 Cod procedura penala. Aplicarea legii penale mai favorabile. Schimbarea incadrarii juridice a faptei. Prescriptia raspunderii penale. Consecinte deosebit de grave.

 

Cod proc. penala, art.

522

¹

alin. 2 rap. la art. 408-409, art. 334  

Cod penal,  art. 215 alin.1,3,4 si 5 cu aplic. art. 41 alin.2

Cod penal, art. 13, art. 124 rap. la art. 122 alin. 1 lit. b)

Deciziile nr.1483/ 08.11. 2011 si nr. 1092/20.12. 2012 pronuntate de Curtea Constitutionala

 

Potrivit dispozitiilor art.522

¹

alin. 2 Cod procedura penala, rejudecarea procesului penal in caz de extradare sau predare in baza unui mandat european de arestare, este supusa regulilor ce guverneaza revizuirea hotararilor judecatoresti definitive, mentionate sub art. 408-409 din acelasi cod, care se aplica in mod corespunzator.

Ca urmare, dupa admiterea in principiu a cererii de revizuire, rejudecarea cauzei se face conform normelor de procedura privind judecata in prima instanta, deci, sunt incidente  dispozitiile art. 13 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile, cat si acelea prevazute de art. 334 Cod procedura. penala referitoare la schimbarea incadrarii juridice data faptei prin actul de sesizare, respectiv art.124 rap. la art. 122 alin. 1 lit. b) Cod penal privind interventia prescriptiei speciale a raspunderii penale.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 138 din 17 iulie 2013.

 

Prin sentinta penala nr.149 din 18 aprilie 2012 a Tribunalului Prahova, rejudecandu-se cauza, in fond, dupa extradare, conform art. 522/1 Cod procedura penala  combinat cu art. 405-408 Cod procedura penala, s-a anulat sentinta penala nr. 348/15.12.1999 pronuntata de aceeasi instanta, definitiva prin decizia penala nr. 122/20.03.2000 a Curtii de  Apel Ploiesti, pronuntandu-se o noua hotarare.

             Cererea inculpatului privind schimbarea incadrarii juridice pentru fapta comisa in luna februarie 1998, din infractiunea prevazuta de art. 215 al.3,4,5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, in aceea prevazuta de  art.  215 al.3 si 4 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, s-a respins ca neintemeiata.

  Drept urmare, s-a dispus condamnarea acestuia la pedepsele de 7 (sapte) ani inchisoare si 3 ani interzicerea exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege, pentru inselaciune avand consecinte deosebit de grave, prevazuta de art. 215 alin.1,3,4 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, fapta din februarie 1998, prejudiciu in suma de 253.584.3654 lei si 3 ani inchisoare pentru inselaciune prevazuta de art. 215 alin.1, 2 si 3 Cod penal, fapta din decembrie 1997, prejudiciu 4.800.000 ROL, ambele cu aplic. 320/1 alin.7 Cod procedura penala.

Conform art.33 lit. a si 34 lit. b, art. 35 Cod penal s-a aplicat pedeapsa cea  mai grea, urmand ca, in final, inculpatul sa execute 7 (sapte) ani inchisoare

si 3 ani interzicerea exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege.

S-a mentinut starea de arest iar in baza art.88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei de executat detinerea incepand cu data de 04.06.2012, la zi.

           Pentru a hotari astfel, in fapt, s-a retinut ca prin emiterea unei file cec fara provizion bancar, in perioada 19-20.02.1998 inculpatul a cauzat partii vatamate-persoana juridica, un prejudiciu in suma de 253.584.365 ROL, reprezentand contravaloarea unor cantitati de motorina ridicate cu facturi, in numele agentului economic administrat.

De asemenea, prin crearea aparentei de ruda apropiata cu proprietarul  unui apartament, in luna decembrie 1997 acesta a reusit sa incheie un contract de inchiriere cu partea vatamata persoana fizica, determinand-o sa accepte conventia si sa-i plateasca suma de 4.800.000 ROL.

          1.Incadrarea juridica data faptei comise in luna februarie 1998, respectiv inselaciune, avand consecinte deosebit de grave, prevazuta de art. 215 alin. 3, 4 si 5, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, este nelegala.

          Potrivit dispozitiilor art.522

¹

alin.2 Cod procedura penala, cum in mod constant s-au interpretat in jurisprudenta interna, rejudecarea procesului penal, in caz de extradare sau predare in baza unui mandat european de arestare, este supusa regulilor ce guverneaza revizuirea hotararilor judecatoresti definitive, mentionate sub art. 408-409 din acelasi cod, ce se aplica in mod corespunzator.

         Din cuprinsul acestui ultim text de lege, rezulta ca, dupa admiterea in principiu a cererii de revizuire, rejudecarea cauzei se face conform normelor de procedura privind judecata in prima instanta, deci, sunt incidente atat dispozitiile art. 13 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile, cat si acelea prevazute de art. 334 Cod procedura penala referitoare la schimbarea incadrarii juridice data faptei prin actul de sesizare.

        In speta, este de necontestat ca in luna februarie 1998, inculpatul apelant a comis fapta de inselaciune in paguba partii civile persoana juridica, pentru care a fost trimis in judecata prin rechizitoriul nr. 954/P/1999 din 24 septembrie 1999 al Parchetului de pe langa Tribunalul Prahova.

        Retinandu-se existenta vinovatia in conditiile expuse prin actul de sesizare,  in primul ciclu procesual, prin sentinta penala nr.348/15.12.1999 pronuntata de aceeasi instanta, definitiva prin decizia penala nr.122/20.03.2000 a Curtii de  Apel Ploiesti s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa rezultanta de 10 ani inchisoare.

        Conform principiilor aratate in art. 13 alin. 1 Cod penal, care sunt de stricta interpretare, in cazul in care de la data savarsirii unei infractiuni pana la judecata definitiva a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, instantele judecatoresti sunt obligate sa aplice faptuitorului legea cea mai favorabila.

          Din continutul art.146 Cod penal rezulta ca ulterior lunii februarie 1998, cuantumul pagubei materiale ce atrage caracterul de „consecinte deosebit de grave” al unei infractiuni, a suferit o serie de modificari, fiind majorat succesiv de la suma de 200.000 ROL (OUG nr.207/2000), la suma de 1.000.000.000 ROL(Lg.nr.456/2001), respectiv 2.000.000.000 ROL iar la data adoptarii sentintei penale apelate, conform art. 1 pct. 51 din Legea nr. 278/2006 prin aceasta se intelege un prejudiciu material mai mare de 200.000 RON( echivalentul a 2 miliarde ROL).

               In raport de cele ce preced, curtea constata ca fata de data consumarii actelor materiale (februarie 1998), infractiunea retinuta in sarcina inculpatului s-a incadrat corect din punct de vedere juridic in dispozitiile art. 215 alin. 2, 4 si 5 Cod penal, atat de procuror, cat si la judecata cauzei in primul ciclu procesual, deoarece prejudiciul produs partii civile-persoana juridica, a fost in suma de 226.138.285 ROL, deci mai mare de 50.000.000 ROL, asa cum prevedeau  dispozitiile art.146 Cod penal, republicat, cu modificarile aduse prin Legea nr. 140/1996.

Avand in vedere regulile procedurale penale ce reglementeaza rejudecarea procesului dupa extradare, conform art. 13 Cod penal, prima instanta era datoare sa observe ca la momentul rejudecarii procesului in baza art.522/1 Cod procedura penala, incadrarea juridica data la finalizarea urmaririi penale si confirmata prin hotararile judecatoresti anulate, respectiv inselaciune cu consecinte deosebit de grave incriminata de art. 215 alin. 2,4 si 5 Cod penal, nu mai este legala.

 Aceasta intrucat pana la inchiderea dezbaterilor din  sedinta publica de la 18 aprilie 2013, cand s-a rejudecat in fond prezenta cauza, sub acest aspect au  intervenit o serie de legi mai favorabile, ultima stabilind ca prin consecinte deosebit de grave se intelege o paguba materiala mai mare de 200.000 RON(echivalentul a 2 miliarde ROL).

Considerentele judecatorului fondului cat si parchetului, invocate in justificarea mentinerii incadrarii juridice initiale, ca fiind deduse din continutul Deciziei nr. VIII din 05 februarie 2007 a ICCJ -Sectiile Unite – data in interesul legii, din aceasta perspectiva sunt gresite si evidentiaza neobservarea aspectului esential ca ultima are in vedere aplicarea legii penale mai favorabile in cazul pedepselor intrate sub puterea lucrului judecat prin hotarari definitive, in conditiile art. 14 si art. 15 Cod penal iar nu situatiile in care cauza se afla in curs de judecata in prima instanta conform art. 522

¹

rap. la art. 405 alin. 1 Cod procedura penala.

Rezultand asadar, ca sub acest aspect sentinta primei instante este nelegala, conform art. 379 pct. 2 lit. a) Cod procedura penala, se va admite apelul declarat de inculpat si desfiintandu-se in parte, in latura penala pe fond, in baza art. 334 se va schimba incadrarea juridica a faptei comise in luna februarie 1998, din inselaciune avand consecinte deosebit de grave prev. de art. 215 alin. 3, 4 si 5 cod penal, in inselaciune in conventii prev. de art. 215 alin. 3 si 4 Cod penal, cu aplic. art. 13 Cod penal comb. cu art. 320

¹

alin. 7 Cod procedura penala.

2. Fapta inculpatului constand in aceea ca in decembrie 1997, prin folosirea de calitati mincinoase, a indus in eroare partea vatamata persoana fizica, determinand-o sa incheie si sa execute obligatiile asumate intr-o conventie locativa,  avand drept urmare cauzarea unei pagube in suma 4.800.000 ROL (480 RON), s-a incadrat corect prin hotararea atacata ca intrunind elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. 3 si 4 Cod penal.

La exercitarea propriului examen jurisdictional, functie si de noua incadrare juridica a infractiunii privind partea vatamata persoana juridica, se constata insa, ca desi prin probele administrate s-a dovedit existenta faptelor si vinovatiei, in prezent, inculpatul nu mai poate fi condamnat pentru vreuna dintre acestea, deoarece raspunderea penala este inlaturata de interventia prescriptiei speciale.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 Cod penal cu aplic. art. 13 Cod penal, infractiunea de inselaciune in conventii este pedepsita cu inchisoarea de pana la 15 ani.

Cum actele materiale, ca si prejudiciile suferite de cele doua persoane vatamate s-au consumat in decembrie 1997, respectiv, februarie 1998, conform art. 124 rap. la art. 122 alin. 1 lit. b) Cod penal si Deciziei Curtii Constitutionale nr. 1092/20 decembrie 2012 publicata la 31 ianuarie 2013, prin recunoasterea si in acest caz, a incidentei dispozitiilor art. 13 Cod penal privind aplicarea legii mai favorabile, se constata ca in luna decembrie 2012, respectiv februarie 2013, s-au implinit termenele de cate 15 ani privind prescriptia speciala a raspunderii penale.

In atare situatie rezulta ca, nelegal, prin sentinta adoptata in rejudecare, prima instanta a condamnat inculpatul, pentru infractiunea de inselaciune prev. de art. 215 alin. 3 si 4 Cod penal comisa in decembrie 1997 contra partii vatamate  persoana fizica, prejudiciu in suma de 480 lei (RON), iar in raport de  noua incadrare juridica dispusa la judecata apelului, acesta nu mai poate fi condamnat nici pentru fapta din februarie 1998 privind partea vatamata persoana juridica, prejudiciu in suma de 25.358,43 lei (RON).

Drept consecinta, se va proceda la desfiintarea acesteia si pronuntarea unei noi hotarari prin care, in baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) Cod proc. penala comb. cu art. 121 , art. 122 alin. 1 lit. b) si art. 13 Cod penal se va inceta procesul penal pornit prin rechizitoriul nr. 954/P/1999 emis de Parchetul de pe langa Tribunalul Prahova, constatandu-se ca pana la judecata definitiva a cauzei a intervenit prescriptia speciala a raspunderii penale pentru savarsirea infractiunilor de inselaciune prev. de art.215 alin.3 si 4 Cod penal cu aplic art.41 alin.2 Cod penal si art.13 Cod penal si inselaciune prev. de art.215 alin.1, 2 si 3 Cod penal, cu aplic. art.13 Cod penal, stabilite in sarcina apelantului inculpat.

 

                      ( Judecator  Elena Negulescu)