Data incetarii contractului individual de munca in ipoteza in care s-a dispus de catre instanta de judecata anularea deciziei de concediere, iar salariatul nu a solicitat repunerea in situatia anterioara emiterii actului de concediere. Interpretarea dispozitiilor art. 274 Codul muncii. Pretentii noi formulate in apel.
18 martie 2020Revizuire intemeiata pe dispoziaiile art. 509 pct. 11 din Noul Cod de Procedura Civila. Decizie a Curtii Constitutionale pronuntata intr-o cauza fata de care revizuentul este tert. Consecinte.
18 martie 2020
Actiunea avand ca obiect anularea deciziei de recuperare a debitului emisa de Casa Judeteana de Pensii Dambovita. Invocarea caducitatii deciziei. Incidenta disp. art. 1 alin. 2 si 3 din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plata unor debite provenite din pensie
Legea nr. 263/2010, art. 153 si 154
Legea nr. 125/2014, art. 1 alin. 2 si 3
Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. 2 si 3 din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii, coroborate cu art. 4 si art., 14 din Ordinul nr. 2073/2014 al MMFPSPV si nr. 1623/2014 al MFP, sumele cu titlu de pensie provenite din debite si recuperate de la pensionari incepand cu data de 1 ianuarie 2011 si pana la data intrarii in vigoare a acestui act normativ (1 oct. 2014) se restituie pe baza cererilor depuse de catre pensionari la casele judetene de pensii, esalonat, pe o perioada de 5 ani calendaristici, incepand de la data de 1 ianuarie 2015, prin plati anuale egale.
In speta pendinte nu se poate considera, astfel cum a pretins apelantul, ca in cauza solutia primei instante, de respingere a contestatiei impotriva deciziei de recuperare a debitului emisa de intimata la data de 28.02.2014 este nelegala, in conditiile in care, conform dispozitiilor exprese ale Legii nr. 125/2014, expuse in precedent, legiuitorul a pus la dispozitia partilor aflate in situatii identice celei in speta, o procedura administrativa speciala de restituire a sumelor retinute.
Nefondata este si ultima critica formulata de catre apelant, intrucat existenta actului normativ special de amnistie fiscala – Legea nr. 125/2014 – nu poate fi interpretata ca un temei pentru caducitatea deciziei nr. 194591/28.02.2014, astfel cum a pretins apelantul, deoarece aceasta cauza de ineficacitate a actului juridic civil, constand in lipsirea sa de orice efecte, datorita interventiei unei cauze ulterioare incheierii sale si independente de vointa autorului actului, se aplica doar in cazul actelor juridice valide care nu au produs inca efecte, ori decizia contestata fusese deja executata partial pentru debitul de 1044 lei, la momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 125/2014.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila
Decizia nr. 1259 din 23 septembrie 2015.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita sub numar de dosar 1531/120/2014, contestatorul EV a solicitat in contradictoriu cu intimata CJP DB, anularea deciziei nr. 194591/28.02.2014, emisa de catre Casa Judeteana de Pensii Dambovita si repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei, in sensul restituirii sumelor care au fost si vor fi retinute de catre intimata, in baza deciziei contestate.
In motivarea cererii, contestatorul a aratat ca la data de 24.03.2014 i-a fost comunicata decizia nr.194591/28.02.2014, prin care i s-a adus la cunostinta ca urmeaza a se recupera suma totala de 1110 lei, aferenta perioadei 01.03.2011 - 01.03.2014, reprezentand prejudiciu produs ca urmare a incasarii de catre titular a unui cuantum necuvenit cu titlu de pensie platita din bugetul de stat, ca urmare a valorificarii unui venit asigurat mai mare decat cel efectiv realizat, masura luata in urma referatului nr. 303564/2014 al Serviciului Plati Prestatii.
A invederat contestatorul ca cele doua acte in baza carora a fost emisa Decizia nr.194591/28.02.2014 nu i-au fost comunicate; ca decizia emisa este nelegala si netemeinica intrucat pensia cuvenita pentru limita de varsta a fost in mod corect si legal determinata sub aspectul cuantumului; ca suma efectiv stabilita prin decizia de pensionare, respectiv 588 lei, este sub plafonul de 1000 lei peste care se retine impozit conform art.69 din Legea nr.571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
In drept au fost invocate
disp.art.153
lit.i din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, ale art.154 alin.1 din Legea nr.263/2010 si ale art.194 din noul Cod de procedura civila.
Intimata CJP DB a formulat intampinare, conform disp. art. 205 din noul Cod de procedura civila, prin care a aratat ca decizia de recuperare nr. 194591/28.02.2014 reprezinta o masura reparatorie ce vizeaza restabilirea situatiei de drept, deoarece in perioada 01.03.2011 – 01.03.2014 au fost acordate drepturi de pensie mai mari decat cele cuvenite, ca urmare a unul calcul eronat al punctajului mediu anual pentru anii realizati in sistemul agricol.
La data de 13.05.2014, contestatorul a formulat si o cerere completatoare, prin care a solicitat si anularea deciziei nr. 194591/27.02.2014 de recalculare a pensiei pentru limita de varsta.
In cauza s-au administrat probe cu inscrisuri si cu expertiza in specialitatea contabilitate.
La data de 5 martie 2015, Tribunalul Dambovita a pronuntat sentinta civila nr. 333, prin care a respins actiunea ca neintemeiata.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept:
Prin decizia nr. 194591/28.02.2014 emisa de intimata Casa Judeteana de Pensii Dambovita s-a dispus recuperarea de la contestatorul EV a sumei de 1110 lei, reprezentand drepturi incasate necuvenit in perioada 01.03.2011-01.03.2014, ca urmare a valorificarii unui venit asigurat mai mare decat cel efectiv realizat.
Prin decizia nr. 194591/27.02.2014 emisa de intimata s-a dispus recalcularea pensiei contestatorului, conform art. 107 alin. 1 si 2 din Legea nr. 263/2010, motivandu-se ca venitul de asigurare conform Legii nr. 80/1992, a fost valorificat in mod eronat.
Expertul contabil desemnat a aratat ca „in decizia initiala nr. 194591/17.08.2005, la determinarea pensiei s-au luat in calcul in mod eronat sume contributive pentru perioada 1993-1997. In decizia nr. 194591/27.02.2014 la determinarea pensiei s-au luat in calcul sume contributive pentru perioada 1993-1997, asa cum au fost ele prevazute in contractul nr. 102/10.02.1993 si achitate de catre contestator.”
Tribunalul a retinut ca in conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 125/2014, incepand cu data de 01.10.2014, efectele deciziei de constituire debit inceteaza, iar din suma de 1110 lei constituita debit, suma de 66 este scutita de plata, conform deciziei nr. 194591/20.10.2014 emisa de intimata.
Conform art. 1 alin. 2 din aceiasi lege, suma deja retinuta din pensia contestatorului se va recupera in temeiul depunerii unei cereri la sediul intimatei.
In ceea ce priveste decizia de recuperare, tribunalul a constatat ca aceasta nu mai produce efecte juridice, asa cum s-a aratat in decizia nr. 194591/20.10.2014 emisa de intimata, motiv pentru care nu mai exista obiect al cererii de anulare.
In ceea ce priveste decizia nr. 194591/27.02.2014, prin care a fost diminuata pensia contestatorului, tribunalul a stabilit ca aceasta a fost emisa ca urmare a valorificarii eronate a sumelor contributive pentru perioada 1993-1997, asa cum a aratat expertul, care nu a identificat alte elemente vizand netemeinicia deciziei de recalculare a pensiei.
Pentru aceste considerente, constatand netemeinicia si nelegalitatea pretentiilor reclamantului, tribunalul a respins solicitarea acestuia ca neintemeiata.
Impotriva sentintei a declarat apel, in termenul legal reglementat de art. 468 alin. 1 din noul Cod de procedura civila, contestatorul EV, criticand-o ca nelegala si netemeinica.
In dezvoltarea motivelor de apel s-a invederat daca in privinta deciziei emise la 27.02.2014, solutia instantei fondului apare ca fiind legala si temeinica, demonstrandu-se prin expertiza contabila efectuata in cauza corectitudinea calculului punctajului mediu anual (implicit si pe cale de consecinta, a cuantumului pensiei cuvenite pentru limita de varsta), modul de rezolvare a contestatiei formulate impotriva deciziei din 28.02.2014 este nelegal, Tribunalul Dambovita ajungand la concluzia mentinerii acestei decizii, pe motiv ca „nu mai produce efecte juridice”, astfel incat „nu mai exista obiect al cererii de anulare” (pag.4, alin. penultim, din sentinta).
Solutia de mentinere a deciziei din 28.02.2014, a apreciat apelantul, conduce la crearea unei situatii ilogice din punct de vedere juridic, intrucat, desi se constata lipsirea de efecte a unui act, acesta este mentinut. In acest context, in situatia ramanerii definitive a sentintei Tribunalului Dambovita, decizia contestata va fi parte componenta a dosarului de pensionare, cu consecinta posibilei afectari a dreptului la asigurari sociale, in viitor.
Concluzionand, apelantul a aratat ca solutia de admitere a contestatiei si de anulare a deciziei din 28.02.2014 ar reprezenta o rezolvare corecta a problemei puse in discutie, chiar si un act lipsit de efecte juridice putand fi supus sanctiunii anularii, daca prin efectul unei legi speciale acesta a devenit caduc.
S-a solicitat admiterea apelului si „modificarea” in parte a sentintei, in sensul admiterii contestatiei si anularii deciziei nr.194591/28.02.2014 emisa de catre CJP DB, pastrand celelalte mentiuni din dispozitiv.
In drept, apelul a fost intemeiat pe disp. art. 466, ale art.470 din noul Cod de procedura civila si ale art.153 - 154 din Legea nr.263/2010, ale Legii nr.125/2014 si ale art.480 alin.2 din noul Cod de procedura civila.
Intimata CJP DB a formulat, conform disp. art. 470 alin. 5 din noul Cod de procedura civila, intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, sustinand ca sentinta atacata este legala si temeinica, conform materialului probator administrat si Legii nr. 125/2014.
Prin decizia nr. 1259 din data de 23 septembrie 2015, Curtea de Apel Ploiesti – Sectia I Civila a respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul EV impotriva sentintei civile nr. 333/5.03.2015 pronuntata de Tribunalul Dambovita, in contradictoriu cu intimata CJP DB.
Curtea a notat ca potrivit dispozitiilor art. 1 alin. 2 si 3 din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii, coroborate cu art. 4 si art., 14 din Ordinul nr. 2073/2014 al MMFPSPV si nr. 1623/2014 al MFP, sumele cu titlu de pensie provenite din debite si recuperate de la pensionari incepand cu data de 1 ianuarie 2011 si pana la data intrarii in vigoare a acestui act normativ (1 oct.2014) se restituie pe baza cererilor depuse de catre pensionari la casele judetene de pensii, esalonat, pe o perioada de 5 ani calendaristici, incepand de la data de 1 ianuarie 2015, prin plati anuale egale.
S-a constatat ca prin acest act normativ, legiuitorul a oferit partilor aflate in ipoteza analizata in speta, posibilitatea unei proceduri administrative de restituire, ce se desfasoara la nivelul caselor judetene de pensii si care presupune doar formularea unei cereri de restituire din partea pensionarului.
Curtea a mentionat ca existenta unei atare proceduri administrative nu este de natura sa incalce dreptul de acces la instanta statuat de art. 6 din CEDO, deoarece in situatia in care institutia competenta sa solutioneze cererea nu isi respecta aceasta indatorire, partea nemultumita se poate adresa instantei de judecata pentru a pretinde respectarea drepturilor sale, conferite de Legea nr. 125/2014.
In speta pendinte, a stabilit Curtea, nu se poate considera, astfel cum a pretins apelantul, ca in cauza solutia primei instante, de respingere a contestatiei impotriva deciziei de recuperare a debitului emisa de intimata la data de 28.02.2014 este nelegala, in conditiile in care, conform dispozitiilor exprese ale Legii nr. 125/2014, expuse in precedent, legiuitorul a pus la dispozitia partilor aflate in situatii identice celei in speta, o procedura administrativa speciala de restituire a sumelor retinute.
Totodata, Curtea a notat ca in speta, deciziei contestate i-au incetat efectele, conform mentiunilor exprese din decizia nr. 194591/20.10.2014 emisa de intimata, aflata la fila 54 dosar fond.
In atare conditii, dat fiind faptul ca insasi intimata a constatat incetarea efectelor acestei decizii, cu consecinta scutirii de la plata sumei de 66 lei (debit ramas de recuperat la data de 1.10.2014) si respectiv, restituirii debitului deja recuperat apelantului, in procedura reglementata de Legea nr. 125/2014, este evident ca in cauza nu se poate discuta despre faptul ca prin mentinerea acestei decizii s-ar realiza o afectare a dreptului apelantului la asigurari sociale, in viitor, astfel cum s-a pretins prin motivele de apel.
S-a constatat ca nefondata este si ultima critica formulata de catre apelant, intrucat existenta actului normativ special de amnistie fiscala – Legea nr. 125/2014 – nu poate fi interpretata ca un temei pentru caducitatea deciziei nr. 194591/28.02.2014, astfel cum a pretins apelantul, deoarece aceasta cauza de ineficacitate a actului juridic civil, constand in lipsirea sa de orice efecte, datorita interventiei unei cauze ulterioare incheierii sale si independente de vointa autorului actului, se aplica doar in cazul actelor juridice valide care nu au produs inca efecte, ori decizia contestata fusese deja executata partial pentru debitul de 1044 lei, la momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 125/2014.
In considerarea acestor argumente de fapt si de drept, Curtea a procedat, in conformitate cu dispozitiile art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedura civila, la respingerea apelului ca nefondat.
(Judecator Andra-Corina Botez)