In actiunile avand ca obiect obligarea la plata despagubirilor stabilite in sarcina Autoritatii Nationale de Restituire a Proprietatilor, Statul prin Ministerul Finantelor Publice, nu are calitate procesuala pasiva, intrucat nu este parte in raportul juridic concret, obligational, de drept substantial, dedus judecatii, iar compensatiile banesti acordate in aplicarea Legii nr. 9/1998, sunt legal datorate de A.N.R.P.

 

Legea nr.9/1998

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 2670 din 16 mai 2012.

 

Prin sentinta nr. 1076 din data de  20.12.2011, Tribunalul Prahova
a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului MFP, invocata in numele acestuia, ca neintemeiata, a admis actiunea formulata de reclamanta F.N. in contradictoriu cu paratii  M.F.P. si ANRP, fiind obligati paratii  la plata catre reclamanta a sumei de 324355, 06 lei, reprezentand compensatii banesti acordate prin hotararea nr. 2994/25.07.2006, emisa de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Institutiei Prefectului judetului Constanta, astfel cum a fost validata prin decizia nr. 688/10.03.2009, emisa de Vicepresedintele ANRP.

Pentru a pronunta aceasta sentinta , tribunalul a retinut ca prin decizia nr. 688/10.03.2009, emisa de Vicepresedintele ANRP, a fost validata hotararea nr. 2994 emisa de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Institutiei Prefectului judetului Constanta si s-a dispus plata de compensatii in cuantum de 324355, 06 lei in favoarea reclamantei.

In ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, invocata prin intampinare de catre DGFP Prahova in numele paratului MFP,  tribunalul a  respins aceasta exceptie ca neintemeiata, intrucat potrivit Legii nr.500/2002, H.G nr.208/2005 si a H.G nr.34/2009, MFP coordoneaza actiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregatirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum si ale legilor privind aprobarea contului general anual de executie.

Astfel, s–a retinut ca  rolul MFP, este de a raspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum si elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.

Instanta de fond a apreciat ca, in conditiile in care parata ANRP invoca lipsa sumelor aprobate in bugetul de stat cu destinatia despagubiri in baza Legii nr. 290/2003, exista identitate intre persoana chemata in judecata spre a justifica existenta sumelor de bani cu titlu de despagubiri in cadrul bugetului de stat si persoana paratului MFP.

In ce priveste temeinicia pretentiilor deduse judecatii, tribunalul a constatat, potrivit art. 18 alin 5 din HG nr. 1120/2006, ca compensatiile banesti stabilite prin hotararea comisiei judetene ori a municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, in cazul contestatiilor, sau hotararea judecatoreasca definitiva, investita cu formula executorie, dupa caz, se achita beneficiarilor, in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat, astfel:  a) integral, daca cuantumul acestora nu depaseste 50.000 lei;

    b) esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% in primul an si 40% in anul urmator, daca cuantumul despagubirilor se incadreaza intre 50.001 lei si 100.000 lei;

    c) esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% in primul an si 60% in anul urmator, daca cuantumul compensatiilor depaseste 100.001 lei.

            Tribunalul a constatat ca parata ANRP nu a respectat termenele legale stabilite pentru plata compensatiilor banesti recunoscute reclamantei, invocand lipsa disponibilitatilor banesti,  retinand ca actiunea este intemeiata, avand in vedere caracterul  reparatoriu al  Legii nr.  9/1998 si avand  in  vedere hotararile pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in materia legislatiei privind retrocedarile/repararii prejudiciului cauzat prin privarea de dreptul de proprietate.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs parata  ANRP si DGFP Prahova in numele Ministerului Finantelor Publice, in baza mandatului nr. 24940/16.02.2012.

Recurenta ANRP Bucuresti critica sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca in mod gresit s-a dispus respingerea exceptiei lipsei calitatii procesual pasive a Statului Roman, reprezentat de Ministerul Finantelor Publice si obligarea in solidar a acestuia, impreuna cu Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor la plata sumei de 152.353 lei, reprezentand compensatii datorate in baza Hotararii nr. 478/30.10.2008 adoptata de Comisia Judeteana Prahova pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, deoarece  aceasta institutie nu are calitate procesuala pasiva si in mod gresit a fost obligata recurenta  ANRP la plata  compensatiilor banesti catre intimata reclamanta.

In recursul formulat  DGFP pentru M.F.P. arata ca, netemeinicia si nelegalitatea sentintei
, vizeaza respingerea exceptiei lipsei calitatii procesual pasive a Statului Roman, reprezentat de Ministerul Finantelor Publice si obligarea in solidar a acestuia, impreuna cu Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor la plata sumei de 152.353 lei, reprezentand compensatii datorate in baza Hotararii nr. 478/30.10.2008, adoptata de Comisia Judeteana Prahova pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, retinandu-se in mod gresit ca rolul M.F.P. este de a raspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum si de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, justificandu-se astfel identitatea intre persoana chemata in judecata pentru a justifica existenta sumelor de bani cu titlu de despagubiri in cadrul bugetului de stat si persoana paratului Ministerul Finantelor Publice.

Sustine recurenta ca, obligarea MFP la plata compensatiilor banesti, este contrara prevederilor art. 41 alin. 1 din Codul de procedura civila: „Orice persoana care are folosinta drepturilor civile poate sa fie parte in judecata" si dispozitiilor art. 109 alin. 1 din acelasi cod, care prevede ca „Oricine pretinde un drept impotriva unei alte persoane trebuie sa faca o cerere inaintea instantei competente", deoarece conditia esentiala pentru exercitarea actiunii civile este calitatea procesuala (legitimatio ad causam) care contribuie atat la desemnarea titularului dreptului de a actiona, cat si a persoanei impotriva careia se poate exercita actiunea.

Aceasta presupune, pe de o parte, existenta unei identitati intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecatii (calitate procesuala activa) si, pe de alta parte, intre persoana paratului si cel obligat in acelasi raport juridic (calitate procesuala pasiva), iar in situatia actiunilor avand ca obiect obligarea la plata despagubirilor stabilite in sarcina A.N.R.P., statul, prin Ministerul Finantelor Publice nu are calitate procesuala pasiva, intrucat nu este parte in raportul juridic concret, obligational, de drept substantial, dedus judecatii.

              Astfel, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor are personalitate juridica proprie, acesteia revenindu-i obligatia achitarii sumelor stabilite de comisiile judetene de aplicare a Legii nr. 290/2003, astfel cum se arata la art. 11,  iar textul astfel modificat al articolului 11, alin. 2) care prevedea ca „sumele prevazute in bugetul Ministerului Finantelor Publice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003 se transfera, la solicitarea Cancelariei Primului Ministru, in vederea aplicarii acestei legi” a fost abrogat de lit. a) a art. 35 din OUG nr. 25/18.04.2007, publicata in Monitorul Oficial nr. 270 din 23.04.2007.

In aceste conditii, este evident faptul ca in bugetul Ministerului Finantelor Publice nu exista sume prevazute pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003, astfel incat nu exista niciun temei legal ca aceasta institutie sa fie obligata la efectuarea vreunei plati.

Totodata, Ministerul Finantelor Publice nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte institutii sau ministere, care la randul lor sunt ordonatori principali de credite si nu repartizeaza sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinatiilor bugetare in conformitate cu legea bugetului de stat, astfel incat nu poate fi obligat Ministerul Finantelor Publice sa faca efectiv o plata pentru bugetul altei institutii, Ministerul Finantelor Publice neputand fi confundat cu Statul Roman si cu bugetul de stat. Faptul ca ordonatorul principal de credite nu a corectat despagubirile cuvenite reclamantilor, nu poate conduce la obligarea Ministerul Finantelor Publice la plata unor sume de bani aferente acestora.

Guvernul este cel raspunzator de realizarea prevederilor bugetare si repartizarea ordonatorilor principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinatiilor bugetare stabilite in conformitate cu legea bugetara anuala, astfel incat este neintemeiata aprecierea ca Ministerul Finantelor Publice trebuie sa fie parte in litigiu si sa fie obligat la alocarea fondurilor necesare pentru achitarea sumelor solicitate de reclamanta.

Invedereaza instantei faptul ca Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii, s-a pronuntat in dosarul nr.28/2011 prin Decizia nr.27/14.11.2011, stabilind ca in actiunile intemeiate pe dispozitiile art.26 alin.3 din Legea nr. 10/2001, republicata, prin care se solicita obligarea Statului Roman sa acorde despagubiri banesti pentru imobilele preluate in mod abuziv, Statul Roman nu are calitate procesuala pasiva.

Se solicita admiterea recursului, modificarea in parte a hotararii judecatoresti atacate, in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice si respingerea actiunii fata de acesta ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, invocand disp. art. 304 pct.7  si art. 304/1 C.proc.civ.

Recursul declarat de DGFP Prahova in numele MFP, este fondat.

In mod gresit a retinut prima instanta ca MFP are rolul de a raspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum si de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, justificandu-se astfel identitatea intre persoana chemata in judecata pentru a justifica existenta sumelor de bani cu titlu de despagubiri in cadrul bugetului de stat si persoana paratului MFP, aceasta contravine disp. art. 41 alin. 1 c.pr.civ. si art. 109 alin. 1 din acelasi cod, deoarece  conditia esentiala pentru exercitarea actiunii civile este calitatea procesuala, atat a titularului dreptului de a actiona cat si a persoanei impotriva careia se poate exercita actiunea, aceasta presupune  existenta unei identitati intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecatii.

In actiunile avand ca obiect obligarea la plata despagubirilor stabilite in sarcina ANRP, statul roman prin MFP, nu are calitate procesuala pasiva, intrucat nu este parte in raportul juridic concret, obligational, de  drept substantial dedus judecatii.

Textul initial al disp. art. 11 din Legea nr. 290/2003, ce viza atributii de plata in sarcina MFP prin organele sale teritoriale au fost modificate de pct. 11 al art. unic din Legea nr. 171/16 mai 2006 si din textul  astfel modificat al art. 11 alin. 2  se prevedea ca sumele prevazute in bugetul MFP pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003, se transfera la solicitarea cancelarului Primului Ministru in vederea aplicarii acestei legi, a fost abrogat de lit. a) a art. 35 din OUG nr. 35/18.04.2007,  astfel ca in bugetul Ministerului Finantelor Publice nu exista sume pentru aplicarea  prevederilor Legii 290/2003 si in aceste conditii nu exista temei pentru ca aceasta institutie sa fie obligata la efectuarea vreunei plati.

Totodata, MFP nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte institutii sau ministere, care la randul lor sunt ordonatori principali de credite si nu repartizeaza sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinatiilor bugetare in conformitate cu legea bugetului de stat, MFP nu poate fi confundat cu statul roman si cu bugetul de stat, Guvernul fiind cel raspunzator de realizarea prevederilor bugetare si repartizarea ordonatorilor principali de credite a sumelor  de la bugetul de stat conform destinatiilor bugetare stabilite in conformitate cu legea bugetara anuala, in acest sens s-a pronuntat si ICCJ in dosarul nr. 28/2011, prin decizia nr. 27/14.11.2011,    stabilind ca in actiunile intemeiate pe disp. art. 26 alin. 3  din Legea nr. 10/2001, prin care se solicita obligarea Statului Roman sa acorde despagubiri pentru imobilele preluate abuziv, Statul Roman  nu are calitate procesuala pasiva.

Cu privire la recursul declarat de parata ANRP
, criticile aduse sentintei, sunt nefondate.

Potrivit disp. art. 18 alin. 5 din HG nr. 1120/2006, compensatiile banesti stabilite prin hotararea comisiei judetene ori a municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, in cazul contestatiilor, sau hotararea judecatoreasca definitiva, investita cu formula executorie, dupa caz, se achita beneficiarilor, in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat, in felul urmator: a) integral, daca cuantumul acestora nu depaseste 50.000 lei; b) esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% in primul an si 40% in anul urmator, daca cuantumul despagubirilor se incadreaza intre 50.001 lei si 100.000 lei;  c) esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% in primul an si 60% in anul urmator, daca cuantumul compensatiilor depaseste 100.001 lei.

Recurenta parata nu a respectat  termenele legale prevazute de aceste dispozitii, pentru plata compensatiilor banesti, cuvenite reclamantei, invocand lipsa disponibilitatilor banesti, insa  faptul ca recurenta ca ordonator principal de credite, nu a corectat  despagubirile cuvenite reclamantei, nu inseamna ca  aceste despagubiri  nu trebuie acordate, astfel ca in mod corect instanta de fond a admis actiunea si a obligat recurenta parata sa plateasca intimatei reclamante, compensatii banesti in cuantum de 324.355,06 lei, acordate prin Hotararea nr. 2994/25.07.2006,  emisa de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul institutiei Prefectului jud. Constanta asa cum a fost validata prin decizia nr. 688/10.03.2008, emisa de Vicepresedintele ANRP.

In acest sens sunt si hotararilor pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in materia legislatiei, privind retrocedarile/repararii prejudiciului cauzat, prin privarea dreptului de proprietate in cauza Viasu contra Romaniei, in cauza pilot Atanasiu impotriva Romaniei si in cauza Paduraru.

Acestea au fost considerentele pentru care prin decizia nr. 2670/16 mai 2012, s-a admis recursul declarat de parata DGFP Prahova, in numele MFP,  impotriva sentintei nr. 1076 din 20 decembrie 2011, pronuntata de Tribunalul Prahova–Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal, in contradictoriu cu reclamantul F.N. si parata ANRP, s-a modificat in parte sentinta recurata, in sensul ca s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si  s-a respins actiunea fata de DGFP Prahova- Ministerul Finantelor Publice, ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva si s-a respins ca nefondat, recursul declarat de parata ANRP.

 

(Judecator Elena Chirica)