Sarcina probei in conflictele de munca. Dovada si dovada contrara in situatia cererii pentru recunoasterea unei grupe de munca.

                  

Codul muncii, art. 287

Codul civil, art. 1169

                 

 
Cata vreme prin actiune reclamantul a investit instanta cu cererea de obligare a paratei de a-i recunoaste grupa I de munca in procent de 100% pentru perioadele incadrate in aceasta grupa de munca dar numai in proportie de 80% si respectiv de incadrare in grupa I de munca in perioada 1.04.1992-1.02.2001 iar nu in grupa II de munca, conform mentiunilor de la pct.78 si 79 din carnetul sau de munca iar societatea angajatoare, careia ii revine sarcina probei in conflictele de munca potrivit art.287 din codul muncii, a administrat dovezi care justifica mentiunile referitoare la grupa de munca si ponderea procentuala lucrata in aceste conditii, pentru perioadele in litigiu, revenea reclamantului, conform art.1169 cod civil, obligatia de a administra orice mijloace in contraproba, de natura sa convinga instanta de justetea sustinerilor sale.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale,

Decizia civila  nr. 321  din 16 februarie 2011.

 

Prin cererea inregistrata initial pe rolul tribunalului reclamantul C. I. a chemat in judecata pe parata SC Gerom SA Buzau, pentru ca in contradictoriu cu aceasta sa se constate ca in perioadele 20.09.1969-17.10.1970; 07.06.1979-01.06.1980; 01.04.1987-01.04.1992 si 01.06.1980-25.03.1987, a fost gresit incadrat in grupa I de munca cu un procent de 80% din programul de lucru si nu cu procentul de 100% .

Reclamantul a mai solicitat ca unitatea parata sa fie obligata sa-l incadreze in grupa I de munca, in procent de 100% si pentru perioada lucrata intre 01.04.1992 – 01.02.2001.

In motivarea actiunii reclamantul a sustinut ca unitatea parata nu a facut o aplicare corecta a art. 3 din Ordinul 50/1990 emis de Ministerul  Muncii, Ministerul Sanatatii si Comisia Centrala pentru Protectia Muncii, acordandu-i grupa I de munca in procent de numai 80% din program, desi si-a desfasurat efectiv activitatea in locurile de munca pentru care salariatii direct productivi au beneficiat de  un procent de 100% din programul de lucru in grupa I.

S-a mai sustinut de reclamant ca in perioada 01.04.1992-01.02.2001 si-a desfasurat activitatea in functia de tehnician, in conditii deosebite incadrate in grupa I de munca, in sectoarele: complex amestec, geam tras si TFD, geam laminat, butelii, serigrafiere, iar unitatea parata l-a incadrat in mod eronat in grupa a II-a de munca in procent de 100%.

In dovedirea actiunii reclamantul a depus la dosar  inscrisuri  (filele 5-9).

La solicitarea reclamantului, in cauza a fost efectuata o expertiza contabila specialitatea salarizarea si normarea muncii, iar in  concluziile acestui raport  s-a  retinut  s ca reclamantul si-a desfasurat activitatea in conditii deosebite care se incadreaza in grupa I de munca in procent de 100% din program, pentru perioadele: 20.09.1979-17.10.1970; 07.06.1979-01.06.1980 si 01.04.1987-01.04.1992, conform pct. 4 si 5 din Ordinul nr. 279/1995 Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, Ministerul Industriilor si Ministerul Sanatatii, cu aplicarea art.7 din Ordinul nr. 50/1990, mentionat mai sus. Pentru perioada 01.04.1992-01.02.2001 expertiza a stabilit ca reclamantul beneficiaza de incadrarea in grupa I de munca in procent de 100% din program, potrivit Anexei I pct.4 si 5 din Ordinul nr. 279/1995 Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, Ministerul Industriilor si Ministerul Sanatatii, cu aplicarea art.7 din Ordinul nr. 50/1990.

Unitatea parata, prin obiectiunile la raportul de expertiza efectuat in cauza, a contestat incadrarea reclamantului in grupa I de munca in procent de 100% din program, sustinand, in esenta, ca in perioada 20.09.1969-17.10.1970 reclamantul a exercitat meseria de lacatus mecanic in formatia AMC (aparate de masura si control) si ca nu este in drept sa beneficieze de incadrarea in grupa I in procent de 100% din program, intrucat a executat operatiuni si in sectoare de activitate care nu beneficiau de incadrarea in grupa I de munca. Pentru perioadele 07.06.1979-01.06.1980 si 01.04.1987-01.04.1992 reclamantul a indeplinit functia de tehnician in colectivul de studiu al muncii si nu exista inscrisuri din care sa rezulte ca a lucrat efectiv numai in locuri de munca incadrate in grupa I de munca. Pentru perioada 01.04.1992-01.02.2001 unitatea parata sustine ca reclamantul nu beneficiaza de incadrarea in grupa I de munca, asa cum s-a indicat in raportul de expertiza, deoarece si-a desfasurat activitatea in cadrul serviciului personal, restructurare, salarizare, actionariat in functia de tehnician, nelucrand efectiv in locuri de munca incadrate in grupa I de munca.

Prin sentinta civila nr. 391/15.03.2010, tribunalul a admis actiunea reclamantului si a  constatat  ca acesta si-a desfasurat activitatea in locuri de munca incadrate in grupa I de munca in procent de 100% din program, pentru perioadele: 20.09.1969-17.10.1970, 07.06.1979-01.06.1980, 01.04.1987-01.04.1992  conform art. 7 din Ordinul 50/1990 si pct. 4 si 5 din Ordinul nr. 279/1995, precum si in perioada 01.04.1992-01.02.2001 conform art. 7 din Ordinul 50/1990 si pct. 4 si 5 din Ordinul nr. 279/1995.

Pentru a hotari astfel, prima instanta si-a insusit concluziile raportului de expertiza contabila efectuat in cauza si pe aceasta baza a concluzionat ca reclamantul a lucrat in conditii deosebite incadrate in grupa I in procent de 100% din program.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, parata SC Gerom SA Buzau, sustinand in esenta ca expertiza contabila efectuata in cauza a ajuns la concluzia eronata ca reclamantul si-a desfasurat activitatea, in perioadele 20.09.1969- 17.10.1970, 07.06.1979-01.06.1980, 01.04.1987-01.04.1992, in grupa I de munca in procent de 100% din programul de lucru, intrucat stabilirea procentului de 80% s-a facut in raportul cu timpul efectiv lucrat in conditii deosebite, asa cum s-a stabilit si prin Anexa 7 la Contractul Colectiv de Munca 2000-2001.

In ce priveste solutia instantei, de acordare a grupei I de munca in procent de 100% din program pentru perioada 01.04.1992-01.02.2001, recurenta a sustinut ca reclamantul, exercitand functia de tehnician la serviciul personal, restructurare, salarizare, actionariat, nu a lucrat efectiv in locurile de munca incadrate in grupa I de munca.

Prin decizia civila nr. 1209/10.06.2010 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti s-a admis recursul declarat de SC Gerom SA, a casat sentinta pronuntata de prima instanta si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea ca expertiza contabila efectuata in cauza nu este concludenta si a dispus punerea in discutia partilor a efectuarii unei expertize tehnice de specialitate prin care un expert specializat in domeniul tehnic in sectoarele in care reclamantul si-a desfasurat activitatea sa stabileasca locurile de munca si activitatile efectiv prestate de acesta, prin raportare la prevederile Anexei nr. 7 la Contractul Colectiv de Munca la nivelul unitatii pe anii 2000-2001.

Cauza trimisa spre rejudecare a fost inregistrata la Tribunalul Buzau sub numarul 3837/114/2010.

Cu ocazia rejudecarii, parata a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, sustinand, in esenta, ca potrivit art. 283 al.2 din Codul muncii dreptul la actiune este prescris, in conditiile in care la data de 01.02.2001 reclamantul a incetat activitatea in unitate, ocazie cu care i s-a eliberat carnetul de munca in care erau inscrise mentiunile atat cu privire la procentul de 80% de incadrare in grupa I de munca, dar si incadrarea in grupa a II-a de munca pentru perioada 01.04.1992- 01.02.2001.

Intimatul-reclamant a solicitat respingerea exceptiei prescriptiei, intrucat obiectul actiunii il constituie obligatia de a face, care este imprescriptibila, iar cu privire la efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, a solicitat sa se omologheze raportul de expertiza contabila efectuat in cauza.

Instanta, in sedinta publica din 29.11.2010, a pus in discutie  necesitatea efectuarii unei noi expertize tehnice de specialitate, asa cum s-a dispus prin decizia nr. 1209/10.06.2010 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti.

Avandu-se in vedere inscrisurile depuse la dosar, instanta de fond a  apreciat ca efectuarea unei alte expertize tehnice de specialitate nu este utila si concludenta in prezenta cauza.

Prin  sentinta  civila  nr.1487  din  29  noiembrie 2010 tribunalul  a respins atat exceptia prescriptiei cat si actiunea, ca neintemeiate.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta cu  ocazia  rejudecarii  a  respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de unitatea parata in temeiul art. 283 al.2 Codul muncii, cu motivarea ca potrivit practicii judiciare constante cererile de chemare in judecata prin care se solicita incadrarea in grupe de munca nu are caracter patrimonial si, deci, sunt imprescriptibile.

Analizand inscrisurile depuse, respectiv carnetul de munca al reclamantului instanta  de  fond  a retinut  ca  pentru perioadele lucrate in unitatea parata:20.09.1969-17.10.1970; 07.06.1979-01.06.1980 si 01.04.1987-01.04.1992, reclamantul a lucrat in conditii deosebite incadrate in grupa I de munca.

Intrucat in aceste perioade reclamantul a exercitat meseria de lacatus mecanic la compartimentul AMC si tehnician principal cu atributiuni de serviciu atat in locuri de munca incadrate atat in grupa I, cat si in grupa a II-a de munca, unitatea parata in mod corect, facand aplicarea art. 3 si 7 din Ordinul 50/1990, a stabilit ca perioada lucrata in conditii deosebite incadrate in grupa I de munca este de 80% din programul de lucru si nu de 100% din program, asa cum sustine reclamantul.

Astfel, in conformitate cu art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele I si II de munca se face de conducerea unitatii impreuna cu organizatia de sindicat, tinandu-se seama de conditiile de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective.

In baza acestor prevederi legale, perioadele lucrate de reclamant in grupa I de munca au fost inscrise in carnetul de munca prin luarea in considerare a timpului efectiv de lucru in conditii deosebite, activitatea reclamantului fiind analizata in raport cu dispozitiile art.6 din Ordinul nr. 50/1990.

Asa  fiind,  s-a  retinut  ca  in lipsa unor inscrisuri reprezentand lucrarile efectiv executate de reclamant, a perioadelor in care acesta a lucrat in locuri de munca pentru care s-a acordat grupa I de munca, este foarte dificil, daca nu imposibil, sa se stabileasca cu ocazia solutionarii prezentei cauze, dupa o perioada de 10-20 de ani, sa se stabileasca procentul din timpul de lucru in care reclamantul a lucrat in locurile de munca incadrate in grupa I de munca.

Neexistand probe concludente din care sa rezulte ca reclamantul a lucrat 100% din program in grupa I de munca, instanta de  fond  a  apreciat  ca procentul de 80% din programul de lucru prestat in grupa I de munca stabilit de unitatea parata si inscris in carnetul de munca al reclamantului este corect in lipsa oricaror dovezi pentru acordarea procentului de 100% din programul de lucru pentru grupa I, asa cum a solicitat reclamantul. S-a  constatat  ca prin Anexa nr.7 la Contractul Colectiv de Munca, depusa la dosar s-a stabilit ca salariatii care au lucrat in formatiile AMC au fost incadrati in grupa I de munca in procent de 80% din program.

Incepand cu 07.06.1979 si pana in anul 1992, reclamantul a exercitat functiile de tehnician principal in cadrul serviciilor functionale ale unitatii, ceea ce conduce la concluzia ca nu a lucrat 100% din program in cadrul sectiilor de productie incadrate in grupa I de munca, fapt ce demonstreaza ca in mod just unitatea parata i-a acordat pana la 01.04.1992 grupa I de munca numai in procent de 80% din program.

Din anul 1992 si pana la 01.02.2001 reclamantul a exercitat functia de tehnician principal in cadrul colectivului studiul muncii, indeplinind, incepand cu 01.04.1992, functii de sef serviciu. Prin urmare, nici in aceasta perioada reclamantul nu a lucrat efectiv in sectiile de productie incadrate potrivit Anexei nr.7 la CCM in grupa I de munca.

Pentru perioada 01.04.1992-01.02.2001, unitatea parata l-a nominalizat pe reclamant, potrivit art. 7 din Ordinul 50/1990, in grupa a II-a de munca, perioada inscrisa in carnetul de munca al acestuia la pozitia nr. 79, temeiul legal al incadrarii in aceasta grupa de munca constituindu-l Anexa nr.2 pct.3, 4 si 6 la Ordinul 50/1990.

Incadrarea reclamantului in grupa a II-a de munca pentru perioada lucrata intre 01.04.1992 si 01.02.2001 s-a facut cu respectarea Anexei nr.7 la CCM in care s-a prevazut ca salariatii care lucreaza in birourile pavilionului administrativ beneficiaza de incadrarea in grupa a II-a de munca in procent de 80% din timpul lucrat, conform Anexei 2, pct.3, 4, 6 si 10 din Ordinul nr. 50/1990. In lipsa unor probe concludente, instanta de  fond  a  apreciat  ca incadrarea reclamantului, pentru aceasta perioada, in grupa a II-a de munca, este legala si temeinica, reclamantul fiind  corect incadrat in grupa I de munca, in procent de 80% din program, pentru perioadele 20.09.1969-17.10.1970; 07.06.1979-01.06.1980; 01.04.1987-01.04.1992 si in grupa a II-a de munca pentru perioada 01.04.1992-01.02.200.

Impotriva sentintei  in  termen legal a  formulat  recurs   reclamantul C. I.,  criticand-o   pentru  nelegalitate si  netemeinicie.

Acesta  a sustinut  ca instanta de  fond in  mod  eronat  a  nu a  tinut cont de mentiunile din carnetul de munca, din care rezulta faptul ca pentru perioada 01.04.1978-01.04.1992 acesta a  indeplinit functia de tehnician si i s-a acordat grupa a I-a in procent de 80 %, conform mentiunii de la pozitia  78 din carnetul de munca, iar in continuare, incepand cu 01.04.1992-01.07.1997 i s-a acordat grupa a II-a in procent de 100 %, desi de la data de 01.04.1992, data intrarii in vigoare a Legii nr. 49/1992 pentru modificarea si completarea unor reglementari din legislatia de asigurari sociale si pana la 01.07.1997 nu exista niciun inscris in carnetul de munca care sa justifice schimbarea incadrarii din grupa a I-a in procent de 80 % , in grupa a II-a in procent de 100%  singurul  motiv invocat  de acesta  fiind situatia financiara foarte grea prin care trecea in acea perioada.

Mai mult, incadrarea in grupa a II a, conform pozitiei 80 din carnetul de munca s-a facut total eronat conform anexei II la Ordinul 50 / 1990, pct.3,4,6.

Cum  punctele 3,4,6  nu  fac  obiectul  de activitate al S.C. Gerom S.A. acestea se regasesc in anexa 1 din Ordinul 279 / 1995-activitati incadrate in grupa I.

Instanta de fond nu a tinut cont de prevederile art. 3 din Ordinul 50/1990 care prevede ca „beneficiaza de incadrarea in grupele I si II de munca, potrivit celor mentionate, fara limitarea numarului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maistrii tehnicieni, personal de intretinere si reparatii, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute in anexele nr. 1 si 2". si nici de adresa nr. 43G/1017/05.04.1999 a Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, Directia Autorizare, Certificare si Grupe de Munca, pe care S.C. Gerom S.A. a ignorat-o si nu a luat masuri de corectare a incadrarii in grupe de munca potrivit precizarilor primite.

Anexa nr. 7 la Contractul Colectiv de Munca 2000-2001 al S.C.Gerom S.A Buzau, pct. A, Grupa I de munca la nr. crt. 9 si 16 prevede „alt personal care lucreaza in aceleasi conditii cu muncitorii de baza, beneficiaza de grupa a I-a de munca in procent de 80 %", acesta  facand parte din alte categorii de personal care si-au desfasurat activitatea in aceleasi conditii de munca cu muncitorii de baza, in locuri de munca nominalizate si in: raportul de expertiza, raspunsul la obiectiile raportului de expertiza si intampinarea adresata Curtii de Apel Ploiesti.

Se  mai  arata  de  catre  recurent  ca  instanta la ultimul paragraf de la pag. 4, recunoaste lipsa unor probe concludente, dar constata ca incadrarea facuta de angajator ar fi legala si temeinica fara a justifica argumentele acestei constatari.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea in totalitate a sentintei Tribunalului Buzau si mentinerea sentintei pronuntate in primul ciclu procesual in sensul admiterii actiunii sale, asa cum a formulat-o.

Intimata SC GEROM SA Buzau a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea in totalitate a sentintei recurate ca fiind legala si temeinica.

Curtea, verificand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, a dispozitiilor legale incidente in cauza si a mijloacelor de proba administrate dar si sub toate aspectele, astfel cum prevede art.3041 cod pr.civ. a constatat ca nu este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:

Fara a invoca vreunul din cazurile de recurs prevazute de art.304, pct.1-9 cod pr.civ., recurentul-reclamant a sustinut in esenta ca respingerea actiunii sale de catre prima instanta ar fi gresita, bazandu-se pe retinerea eronata a unor imprejurari de fapt ori analizarea insuficienta a materialului probator administrat in cauza in cele doua cicluri procesuale.

Criticile formulate in acesti termeni sunt nejustificate.

Decizia instantei de recurs prin care s-a casat prima sentinta si s-a trimis spre rejudecare cauza a stabilit in concret atat imprejurarile de fapt ce urmeaza a fi lamurite cat si mijloacele de proba ce trebuie administrate in acest scop, constand in sinteza in efectuarea unei expertize de specialitate in domeniul de activitate desfasurat efectiv de reclamant in perioada dedusa judecatii, expertiza contabila fiind lipsita de relevanta juridica pornind de la obiectul actiunii si verificarea incadrarii locului de munca al reclamantului in grupa I sau II de munca cu respectarea Anexei 7 la Contractul Colectiv de Munca pe anii 2000-2001 si a ponderii timpului de munca in respectiva activitate.

In al doilea ciclu procesual, in fata instantei de rejudecare, reclamantul a nu a administrat nicio proba, lipsind de la judecata iar parata a depus inscrisuri pe baza carora s-a pronuntat hotararea de respingere a actiunii ce face obiectul recursului de fata.

Cata vreme prin actiune reclamantul a investit instanta cu cererea de obligare a paratei de a-i recunoaste grupa I de munca in procent de 100% pentru perioadele incadrate in aceasta grupa de munca dar numai in proportie de 80% si respectiv de incadrare in grupa I de munca in perioada 1.04.1992-1.02.2001 iar nu in grupa II de munca, conform mentiunilor de la pct.78 si 79 din carnetul sau de munca (fila 3 dosar nr.2586/114/2009) iar societatea angajatoare, careia ii revine sarcina probei in conflictele de munca potrivit art.287 din codul muncii, a administrat dovezi care justifica mentiunile referitoare la grupa de munca si ponderea procentuala lucrata in aceste conditii, pentru perioadele in litigiu, revenea reclamantului, conform art.1169 cod civil, obligatia de a administra orice mijloace in contraproba, de natura sa convinga instanta de justetea sustinerilor sale. Acestea au fost indicate expres in decizia de casare care este obligatorie pentru instanta de trimitere conform art.315(1) cod pr.civ.insa organul judiciar nu poate administra probele in locul partilor si pentru ele, asa incat reclamantul avea obligatia de a dovedi ca mentiunile din carnetul de munca contestate sunt eronate si au la baza”conventia  abuziva”dintre Sindicat si patronatul societatii prin care atat art.7 din Ordinul nr.50/1990 cat si precizarile din adresa nr.43G/1017/1999 a MMPS au fost incalcate, asa cum a afirmat prin actiune.

Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 beneficiaza de incadrare in grupele I si II de munca , fara limitarea numarului personalul care este in activitate : muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de intretinere si reparatii , controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute in anexele nr. 1 si 2.

           De asemenea , potrivit art. 6 din acelasi act normativ nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele I si II de munca se face de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati , tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Art.7 al textului de lege invocat de recurentul-reclamant ca a fost incalcat, prevede ca incadrarea in grupele I si II de munca se face proportional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse in aceste grupe, cu conditia ca, pentru grupa I personalul sa lucreze in aceste locuri cel putin 50 %, iar pentru grupa a II a cel putin 70% din programul de lucru. In aplicarea acestui text de lege, conducerea societatii intimate, in urma negocierii cu sindicatul a clauzelor contractului colectiv de munca la nivel de unitate, a stabilit locurile de munca cu conditii deosebite de munca incadrate in grupele I si II mentionandu-le expres in inscrisurile privind structura locurilor de munca pe grupa de munca.

In raport de postul ocupat si respectiv functia exercitata de recurentul-reclamant, in mod corect prima instanta a constatat ca activitatea acestuia nu poate fi incadrata in grupa I de munca in perioada 1.04.1992-1.02.2001 si respectiv in procent de 100% pentru perioadele:20.09.1969-17.10.1970;07.06.1979-01.06.1980 si  01.04.1987-01.04.1992 iar mentiunile din carnetul sau de munca de la pct.78 si 79 sunt corecte.

Potrivit art.1 din Decretul nr.92/1976 act normativ in vigoare la data sesizarii instantei, carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedeste vechimea in munca, vechimea neintrerupta in munca, vechimea neintrerupta in aceeasi unitate, vechimea in functie, meserie sau specialitate, timpul lucrat in locuri de munca cu conditii deosebite(…).

Rezulta ca incadrarea locurilor de munca din diferite unitati in grupele I si II, trecerea de la o grupa la alta si scoaterea lor dintr-o anumita grupa precum si nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupa de munca au caracterul unor acte de organizare interna a unitatilor, putand fi facute numai dupa procedura instituita de lege, respectiv Ordinul nr.50/1990-aplicabil in perioadele la care se raporteaza actiunea reclamantului.

In aceste circumstante, contestarea facuta de reclamant referitoare la gresita incadrare a activitatii sale intr-o anumita grupa de munca sau intr-un anumit procent, potrivit mentiunilor inscrise in carnetul sau de munca, in lipsa unor dovezi de netagaduit care sa justifice pretinsele erori sau abuzuri savarsite de conducerea unitatii impreuna cu Sindicatul reprezentativ al salariatilor, este lipsita de temeinicie si nu este de natura sa conduca la admiterea recursului si reformarea sentintei care este legala si temeinica sub toate aspectele.

Drept consecinta, Curtea a respins ca nefondat recursul exercitat de reclamantul C. I. in temeiul art.312(1) cod pr.civ.

 

(Judecator Simona  Buzoianu)