Valoarea prag a creantei pentru care poate fi promovata o actiune, ce are ca obiect deschiderea procedurii insolventei prevazuta de legea nr.85/2006.
18 martie 2020Acces la justitie. Posibilitatea persoanei vatamate de a ataca in fata instantei de contencios administrativ decizia comisiei superioare de disciplina.
18 martie 2020
Contract de vanzare cumparare incheiat ulterior deschiderii procedurii insolventei. Aplicarea eronata a principiului validitatii aparentei in drept.
Legea nr. 85/2006, art. 46 alin. 1
Dispozitiile articolului 46 alin.1 din Legea nr. 85 din 2006 privind procedura insolventei nu disting dupa cum actele ce intra in sfera sa de reglementare au fost incheiate dupa pronuntarea hotararii de deschidere a procedurii insolventei sau in intervalul de timp dintre pronuntare si publicarea hotararii in Buletinul procedurilor de insolventa, toate aceste acte fiind nule.
Nu sunt intrunite conditiile principiului aparentei in drept, parata nefacand dovada erorii comune, invincibile in care s-a aflat, respectiv a bunei sale-credinte mai presus de orice indoiala.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal,
Decizia nr. 305 din 11 februarie 2011.
Administratorul judiciar al debitoarei SC CDPC SRL a solicitat in dosarul avand ca obiect procedura insolventei impotriva acestei debitoare, inregistrat la nr. 1301/114/2009 pe rolul Tribunalului Buzau, in contradictoriu cu parata ILA, anularea contractului de vanzare cumparare prin care, dupa data deschiderii procedurii si dupa ridicarea dreptului de a-si administra bunurile, debitoarea a perfectat contractul de vanzare cumparare a unui apartament.
S-a aratat ca acest contract de vanzare cumparare este lovit de nulitate absoluta motivat de faptul ca fostului administrator al societatii vanzatoare i se ridicase dreptul de administrare a bunurilor societatii si de a dispune de ele, pretul inscris in contractul de vanzare cumparare nu este real, pe de alta parte, desi pretul a fost achitat integral la data perfectarii contractului de vanzare cumparare, acesta nu a fost achitat creditorilor, situatie fata de care administratorul judiciar al societatii debitoare a apreciat ca fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006 modificata.
Prin sentinta nr.981 din data de 30 septembrie 2010, Tribunalul Buzau – Sectia comerciala si de contencios administrativ a respins cererea completata privind anularea contractului de vanzare cumparare autentificat.
Tribunalul a apreciat ca fiind aplicabil in cauza principiul validitatii aparentei in drept, parata aflandu-se neindoielnic in eroare cu privire la stare de insolventa a societatii vanzatoare. S-a avut in vedere faptul ca notarul public care a intocmit si autentificat contractul i-a furnizat acesteia un certificat constatator eliberat la data de 22.06.2009 (cu o zi anterior semnarii contractului a carui anulare se solicita) de Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Buzau din care rezulta faptul ca vanzatoarea era in functiune si era reprezentata legal de persoanele care au participat la semnarea contractului.
Tinand seama de faptul ca potrivit art. 5 din Legea nr. 26/1990 nu pot fi supuse tertilor (categorie din care face parte si parata) acte sau fapte neinregistrate, ca nu existau mentiuni in cartea funciara a imobilului cu privire la deschiderea procedurii insolventei, ca sentinta de deschidere a procedurii nu fusese publicata in Buletinul Procedurilor de Insolventa la data incheierii contractului, a concluzionat instanta de fond ca, oricate diligente ar fi depus parata – cumparatoare, nu ar fi putut avea cunostinta de starea de insolventa a cocontractantei sale.
Nulitatea intemeiata pe prevederile art. 80 lit. b din Legea nr. 85/2006 nu este incidenta in cauza dedusa judecatii, domeniul de aplicare al acestuia fiind limitat la actele juridice incheiate anterior deschiderii procedurii insolventei.
Cauza de nulitate derivata din pretinsa lipsa a capacitatii de exercitiu a persoanei juridice vanzatoare la momentul incheierii contractului invocata de administratorul judiciar nu-si poate gasi aplicarea intrucat in ceea ce priveste persoanele juridice sfarsitul capacitatii de exercitiu este marcat de momentul incetarii capacitatii de folosinta care este acela al incetarii fiintei persoanei juridice insasi.
Tribunalul a mai retinut ca actele incheiate cu tertii de buna credinta sunt valabile si opozabile mandantului, chiar daca mandatarul ar fi cunoscut cauza de incetare a mandatului in conditiile mandatului aparent.(art. 1554 raportat la art. 1558 Cod civil).
Cat priveste sustinerea paratei privind simularea contractului, din expertiza efectuata in cauza a rezultat ca operatiunea de vanzare a fost reflectata in contabilitatea societatii debitoare la pretul de 94.500 lei, conform facturii fiscale seria BZ PRO nr. 102 din 23.06.2009.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs administratorul judiciar al SC CDPC SRL, iar prin decizia nr.2224 din data de 16 decembrie 2010, Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul declarat de debitoare si a modificat in parte sentinta in sensul ca a admis actiunea si a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat.
Impotriva acestei decizii a formulat contestatie in anulare contestatoarea ILA, iar prin decizia nr.59 din data de 14 ianuarie 2011, Curtea de Apel Ploiesti – sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal a admis contestatia in anulare, a anulat decizia si a fixat termen pentru rejudecarea recursului la data de 4 februarie 2011.
Curtea a constatat ca, in cauza, contestatoarea nu a figurat in calitate de intimata, nefiind citata pe parcursul solutionarii recursului declarat de societatea debitoare, astfel ca solutionarea recursului a avut loc cu nerespectarea dispozitiilor legale privind citarea partilor in procesul civil, respectiv art. 85 Cod procedura civila, art. 7 din Legea nr. 85 din 2006 privind procedura insolventei si art. 308 alin. 1 Cod procedura civila.
Rejudecand recursul, Curtea a constatat ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
In fapt, la data de 30 martie 2009, impotriva debitoarei CDPC SRL a fost introdusa o cerere de deschidere a procedurii insolventei, de catre creditoarea SC DESRL, pentru recuperarea unei creante in cuantum de 18915,8 lei reprezentand contravaloarea produse livrate si neachitate.
Prin sentinta nr. 727, pronuntata de Tribunalul Buzau la data de 18 iunie 2009, s-a deschis procedura insolventei impotriva debitoarei, dispunandu-se si ridicarea dreptului de administrare, respectiv dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de ele.
La 5 zile dupa pronuntarea sentintei mentionate, debitoarea, reprezentata de asociatii PD si CC, in calitate de vanzatoare, a incheiat cu parata ILA, in calitate de cumparatoare, contractul de vanzare-cumparare autentificat avand ca obiect apartamentul proprietatea societatii, pretul inscris in contract, incasat de vanzatoare la momentul incheierii actului, a fost de 94.500 lei.
Prin cererea de chemare in judecata, administratorul judiciar a solicitat anularea contractului de vanzare-cumparare mentionat, in temeiul disp. art. 46 din Legea nr. 85 din 2006, fiind incheiat ulterior deschiderii procedurii insolventei fata de debitoare.
Potrivit dispozitiilor art. 46 alin.1 din Legea nr. 85 din 2006, in afara de cazurile prevazute la art. 49 sau de cele autorizate de judecatorul-sindic, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
Sunt exceptate de la sanctiunea nulitatii actele incheiate de debitoarea aflata in insolventa, autorizate de catre judecatorul sindic, respectiv actele incheiate in perioada de observatie, in cadrul activitatilor curente, fie sub supravegherea administratorului judiciar (daca debitoarea a solicitat reorganizarea si nu i-a fost ridicat dreptul de administrare), fie sub conducerea administratorului judiciar (daca debitoarei i-a fost ridicat dreptul de administrare).
Curtea a constatat ca instanta de fond, respingand actiunea, a facut aplicarea principiului aparentei validitatii aparentei in drept – error communis facit ius - regula de drept menita sa inlature efectele nulitatii actului juridic civil incheiat intr-o situatie de eroare comuna, obsteasca, a apreciat instanta de fond faptul ca parata s-a aflat in eroare cu privire la starea de insolventa a societatii vanzatoare, de natura sa inlature nulitatea contractului de vanzare-cumparare.
Curtea a constatat ca instanta de fond a aplicat eronat dispozitiile articolului 46 alin.1 din Legea nr. 85 din 2006 privind procedura insolventei la situatia de fapt stabilita.
Astfel, din simpla lectura a textului de lege mentionat, se observa ca acesta nu distinge dupa cum actele ce intra in sfera sa de reglementare au fost incheiate dupa pronuntarea hotararii de deschidere a procedurii insolventei sau in intervalul de timp dintre pronuntare si publicarea hotararii in Buletinul procedurilor de insolventa, toate aceste acte fiind nule. O asemenea distinctie nici nu ar fi justificata daca avem in vedere scopul introducerii acestei sanctiuni, respectiv pentru a impiedica debitoarea ca, prin incheierea unor asemenea acte, sa prejudicieze creditorii.
Deschiderea procedurii insolventei este definita de art. 3 pct.4 lit.b din Legea nr. 85 din 2006, ca fiind data pronuntarii sentintei judecatorului sindic, in cazul in care cererea de deschidere a procedurii a fost formulata de un creditor, situatie ce se regaseste in prezenta cauza, si nu data publicarii in Buletinul procedurilor de insolventa, a efectuarii mentiunilor in Registrul Comertului ori a comunicarii hotararii catre debitoare.
Pe de alta parte, Curtea a apreciat ca, in cauza, nu sunt intrunite conditiile principiului aparentei in drept, parata nefacand dovada erorii comune, invincibile in care s-a aflat, respectiv a bunei sale-credinte mai presus de orice indoiala.
In acest sens, in doctrina juridica s-a mentionat faptul ca persoana ce invoca acest principiu, trebuie sa fi fost intr-o „eroare legitima” in care ar fi putut sa se afle orice persoana rezonabila, in aceeasi situatie sau o „eroare comuna”, invincibila. Aparenta a fost definita ca existenta a unor semne exterioare de natura sa induca tertilor credinta in realitatea unor situatii juridice, determinand, in conditiile legii, preeminenta acelei situatii fata de realitate.
In cadrul elementului material al ideii de aparenta, este necesar sa nu existe nicio indoiala in privinta bunei-credinte a celui avantajat de ideea de aparenta. Mai mult, aparenta trebuie sa fie in masura, din punct de vedere psihologic, sa creeze credinta oricarui subiect de drept prudent ca este vorba de legitimitatea dreptului celui cu care se doreste sa se intre intr-un raport juridic, credinta formata in baza unui riguros examen al circumstantelor situatiei juridice.
Curtea a constatat ca, la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare, notarul public a prezentat paratei un certificat constatator eliberat la data de 22.06.2009 de catre Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Buzau, ce atesta faptul ca societatea vanzatoare era in functiune si era reprezentata legal de persoanele care au participat la incheierea contractului, respectiv un extras de carte funciara, eliberat de OCPI Buzau, care nu cuprindea mentiuni cu privire la starea de insolventa a vanzatoarei.
Aceasta imprejurare nu este de natura, insa, a conduce la concluzia erorii invincibile in care s-a aflat parata, prudenta necesara inainte de a intra intr-un raport juridic presupunand efectuarea tuturor verificarilor posibile pentru a stabili situatia juridica reala a societatii vanzatoare. Or, o simpla verificare a evidentelor tribunalului in a carei raza teritoriala isi are sediul societatea vanzatoare ar fi relevat deschiderea procedurii insolventei fata de aceasta societate, cu consecinta interdictiei de a instraina activele sale catre terte persoane.
Pentru aceste considerente, Curtea a constatat ca in mod eronat instanta de fond a aplicat principiul validitatii aparentei in drept, nefiind indeplinite conditiile acestei reguli de drept de natura a inlatura nulitatea contractului de vanzare-cumparare.
Fata de aceste considerente, sustinerile partilor privind caracterul real, respectiv simulat al pretului stipulat in contract ori lipsa capacitatii de exercitiu a persoanei juridice vanzatoare la momentul contractarii sunt lipsite de relevanta, contractul de vanzare-cumparare fiind lovit de nulitatea prevazuta expres de dispozitiile art. 46 alin.1 din Legea nr. 85 din 2006, independent de orice alta cauza de nulitate.