Acces la justitie.  Posibilitatea persoanei vatamate de a ataca in fata instantei  de contencios administrativ decizia comisiei superioare de disciplina.

 

 Legea nr. 95/2006

Decizia nr. 871 din 10.07.2008 a Curtii Constitutionale

 

Decizia Comisiei Superioare de Disciplina a Colegiului Medicilor din Romania, prin care s-a respins contestatia formulata impotriva deciziei Colegiului Medicilor – decizie ultima prin care Colegiul Medicilor a respins plangerea formulata impotriva unui medic – poate fi atacata in fata instantei de contencios administrativ si de catre persoana vatamata de modul de solutionare a contestatiei  (titularul plangerii), iar nu doar de catre medicul respectiv. Articolul 451 din Legea nr.95/2006 priveste exclusiv deciziile de sanctionare a medicului, respectiv cele prin care s-a dispus  sanctionarea disciplinara a acestuia.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 257 din  7 februarie 2011.

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Buzau sub nr.2294/114/2010, reclamantul S. L. a solicitat, in contradictoriu cu Colegiul Medicilor din Romania, pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna anularea actului administrativ nr. 9/2010 emis de Colegiul Medicilor din Romania, repararea pagubei ce i-a fost cauzata prin emiterea actului administrativ mai sus mentionat si obligarea paratilor, in solidar, la plata daunelor si a cheltuielilor de judecata .

In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca la data de 08.05.2010 paratul i-a comunicat decizia nr. 9 din data de 06.05.2010 prin care s-a dispus ca d-na D.L. M. nu se face vinovata de culpa medicala, situatie de natura sa-i prejudicieze grav interesele si drepturile sale recunoscute de lege.

Prin intampinare, paratul Colegiul Medicilor din Romania a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului si a solicitat admiterea exceptiei si pe fond respingerea actiunii ca fiind introdusa de o persoana fara calitate, intrucat norma procedurala prevazuta de art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii consacra o legatura necesara intre exercitiul actiunii in anulare si titularul acestei actiuni, pe de o parte si interesul promovarii acestei actiuni, pe de alta parte, indicand in mod expres calitatea reclamantului de medic sanctionat si respectiv aplicarea unei sanctiuni disciplinare prin decizia a carei anulare se solicita.

S-a mai aratat ca decizia Comisiei Superioare de disciplina este un act administrativ jurisdictional adoptat in urma unei anchete disciplinare, subiecti ai raportului juridic disciplinar sunt medicul si organizatia profesionala, tocmai de aceea legiuitorul a enumerat limitativ persoanele care au calitatea de a solicita anularea unei decizii a Comisiei Superioare de Disciplina. In speta de fata lipsesc conditiile de exercitiu reglementate de art. 451 din legea speciala, considerente pentru care, avand in vedere si dispozitiile art.18 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 1  alin.2 si art.8 din acelasi  act normativ, se solicita admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale a active a reclamantului si respingerea actiunii ca fiind introdusa de o persoana fara calitate. Pe fond, parata a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.

Dupa administrarea probei cu inscrisuri, prin sentinta nr. 1317 din 13 octombrie 2010, Tribunalul Buzau a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, invocata de parat prin intampinare, si a respis actiunea ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca reclamantul a formulat plangere la Colegiul Medicilor din Romania Buzau, fiind nemultumit de asistenta medicala acordata fiului sau, considerand ca acesta a fost tratat superficial, urmarea fiind vindecarea vicioasa a fracturii. Comisia de Disciplina a Colegiul Medicilor Buzau a finalizat ancheta disciplinara prin decizia nr. 5/2009, prin care a dispus respingerea plangerii declansata impotriva d-nei dr. D. L. M., medic primar chirurgie ortopedie pediatrica la Spitalul Judetean de Urgenta B. Impotriva acestei decizii, petentii, in termen, au formulat contestatie ce a fost solutionata de Comisia Superioara de Disciplina a Colegiul Medicilor din Romania prin decizia nr. 9/2010, a carei anulare a fost solicitata de reclamant in cauza de fata.

S-a mai retinut ca, prin decizia nr. 9/2010 Comisia Superioara de Disciplina a respins contestatia formulata de catre d-na S. J. si a mentinut decizia nr. 5/2009 din data de 13.05.2009 pronuntata de comisia locala de disciplina a Colegiului Medicilor din Romania. La baza celor doua decizii pronuntate in cauza, au stat doua puncte de vedere de specialitate, formulate de personalitati din lumea medicala cu specializare in ortopedie pediatrica, care au concluzionat ca atitudinea terapeutica a medicului impotriva caruia reclamantul a formulat plangere, a fost corecta, explicand totodata aspectele fata de care reclamantul a formulat plangere: respectiv medicul intimat a procedat la reducerea ortopedica si imobilizare, iar la controlul la 7 zile nu s-a recurs la evaluare clinica si radiologica, stiind ca varsta mica a copilului intr-un asemenea caz permite refacerea configuratiei oaselor antebratului .

Tribunalul a constatat ca, potrivit art.451 din Legea nr.95/2006, privind reforma in domeniul sanatatii, impotriva deciziei Comisiei Superioare de Disciplina a Colegiul Medicilor din Romania se poate introduce actiune in anulare in termen de 15 zile de la comunicare, ca dispozitiile art. 442 – 451 din Legea nr. 95/2006 reglementeaza raspunderea disciplinara a medicilor, prevazand, in esenta, posibilitatea formularii unei plangeri impotriva unui medic la colegiul al carui membru este acel medic, examinarea dosarului de catre o comisie de disciplina teritoriala, posibilitatea contestarii deciziei acestei comisii de catre medicul sanctionat, persoana care a facut sesizarea, Ministerul Sanatatii Publice, presedintele colegiului teritorial sau presedintele Colegiului Medicilor din Romania la Comisia superioara de disciplina, si, in final, asa cum prevede art. 451, dreptul medicului sanctionat de a ataca in contencios administrativ decizia de sanctionare data de comisia superioara de disciplina.

Tribunalul a mai retinut ca, investita cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.451 din legea nr.95/2006, Curtea Constitutionala a retinut, prin decizia nr.871 din 10.07.5008, ca raspunderea disciplinara a medicilor isi are temeiul in obligatiile ce izvorasc din prevederile legilor si regulamentelor profesiei medicale, ale Codului de deontologie medicala si ale regulilor de buna practica profesionala, ale Statutului Colegiului Medicilor din Romania ori ale deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din Romania, obligatii a caror nerespectare prejudiciaza onoarea si prestigiul profesiei sau ale Colegiul medicilor din Romania. Prin urmare, aceasta forma speciala de raspundere vizeaza strict raporturile dintre medic, pe de o parte, si categoria profesionala din care face parte sau reprezentantul acestei categorii, Colegiului Medicilor din Romania, ale caror interese sunt prejudiciate, pe de alta parte. Aceasta nu are insa semnificatia restrangerii dreptului persoanei care a formulat plangerea impotriva medicului de a obtine in justitie repararea drepturilor sau intereselor sale vatamate prin conduita medicului.

Tribunalul a constatat ca in prezenta cauza nu sunt indeplinite conditiile de exercitiu ale actiunii in anularea decizie comisiei superioare de disciplina,  reglementate de art. 451 din legea speciala, respectiv, nu exista o decizie de sanctionare emisa de Comisia Superioara de Disciplina si, cel mai important, reclamantul nu are calitatea de medic sanctionat, ci este persoana care a facut sesizarea. Calitatea procesuala activa presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecatii.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul S. L., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea recursului, casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei pentru continuarea judecatii pe fond.

In motivarea recursului, dupa reiterarea situatiei de fapt, recurentul a aratat ca instanta de fond a apreciat in mod gresit faptul ca temeiul de drept al actiunii este prevazut de art.451 din Legea nr.554/2004, ignorand dispozitiile art.6 si art.16 ind.1 din Legea nr.554/2004, ca decizia Curtii Constitutionale nr.871/2008 nu este relevanta in cauza, intrucat prin aceasta nu se poate restrange dreptul persoanei care a formulat plangerea impotriva medicului de a obtine in justitie repararea drepturilor si intereselor sale vatamate, ca reclamantul are dreptul de a se adresa unui tribunal care sa ii exemineze cererea in mod echitabil si intr-un termen rezonabil, precum si ca nu se poate aprecia ca reclamantul nu ar avea calitate procesuala activa, cata vreme decizia atacata se refera chiar la respingerea contestatiei formulate de catre acesta.

Examinand sentinta recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate de catre recurent, Curtea a  retinut  urmatoarele :

In mod gresit instanta de fond a apreciat ca reclamantul nu are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza, respectiv ca acesta nu este titularul dreptului care intra in continutul raportului juridic dedus judecatii – imprejurare ce semnifica, in esenta, imposibilitatea pentru reclamant de a ataca in justitie decizia Colegiului Medicilor din Romania, prin care i s-a respins contestatia formulata impotriva deciziei Colegiului Medicilor Buzau.

In acest sens, Curtea a apreciat ca instanta de fond a facut o gresita interpretare si aplicare a  temeiului juridic al cererii, respectiv a dispozitiilor art.451 din Legea nr.95/2006, care prevad ca « impotriva deciziei de sanctionare a Comisiei superioare de disciplina, in termen de 15 zile de la comunicare, medicul sanctionat poate formula o actiune in anulare la sectia de contencios administrativ a tribunalului in a carui raza isi desfasoara activitatea».

Curtea a constatat ca dispozitiile mentionate se afla in stransa legatura cu cele prevazute de art.448 al.4 din Legea nr.95/2006, care prevad posibilitatea medicului sanctionat, a persoanei care a facut sesizarea, a Ministerului Sanatatii Publice, a presedintelui colegiului teritorial sau a presedintelui Colegiului Medicilor din Romania de a contesta decizia pronuntata de comisia de disciplina a colegiului teritorial.

Cata vreme decizia la care face referire art.451 se pronunta cu ocazia solutionarii unei contestatii, Curtea a considerat ca notiunea de «decizie de sanctionare» folosita de catre legiuitor in cadrul acestor dispozitii priveste  exclusiv decizia prin care medicul a fost sanctionat, respectiv i-a fost aplicata vreo sanctiune disciplinara.

Aceasta concluzie se fundamenteaza pe interpretarea sistematica, gramaticala si logica a dispozitiilor legale mentionate anterior, respectiv pe imprejurarea ca, daca legiuitorul ar fi dorit sa aiba in vedere toate deciziile pronuntate de Comisia  superioara de disciplina cu ocazia solutionarii contestatiilor formulate potrivit dispozitiilor art.448 al.4 din Legea nr.95/2006 ( deci indiferent de solutia pronuntata prin acestea), atunci ar fi putut utiliza sintagmele „impotriva deciziei Comisiei superioare de disciplina…. se poate formula o actiune in anulare” sau eventual „impotriva deciziei de solutionare a contestatiei de catre Comisia superioara de disciplina…. se poate formula o actiune in anulare”, lucru pe care insa nu l-a facut.

Totodata, este evident si logic faptul ca, prin reglementarea posibilitatii medicului de a ataca decizia de sanctionare, legiuitorul a avut in vedere  ipoteza medicului sanctionat, respectiv a celui caruia i s-a aplicat o sanctiune disciplinara, intrucat medicul  a carui nevinovatie a fost constatata prin decizia colegiului teritorial al medicilor nu ar fi interesat sa solicite anularea acestei decizii. De altfel, legiuitorul a folosit expresis verbis notiunea „medicul sanctionat” in cadrul dispozitiilor art.451 precizate.

Concluzionand, Curtea a apreciat ca restrictia avuta in vedere de catre instanta de fond si rezultata din dispozitiile art.451 din Legea nr.95/2006 si din considerentele deciziei Curtii Constitutionale nr.871/2008 (privind posibilitatea doar a medicului sanctionat de a ataca decizia de sanctionare a Comisiei superioare de disciplina) se refera exclusiv la deciziile de sanctionare a medicului, respectiv cele prin care s-a dispus  sanctionarea disciplinara a acestuia.

Or, ipoteza mentionata anterior nu se regaseste in prezenta cauza, intrucat prin decizia contestata Comisia superioara de disciplina a respins contestatia formulata de catre reclamant impotriva deciziei nr.5/2009 a Colegiului Medicilor Buzau, astfel ca reclamantul avea posibilitatea, potrivit art.1 din Legea nr.554/2004, sa atace decizia nr.9/2010 in fata instantei de contencios administrativ competente.

Curtea a considerat, pe de-o parte, ca aceeasi concluzie rezulta si din considerentele deciziei Curtii Constitutionale nr.871/2008, unde se face referire expresa la «dreptul de a ataca in justitie decizia Colegiului Medicilor din Romania doar pentru medicul sanctionat prin aceasta decizie ».

Pe de alta parte, instanta de recurs a apreciat ca rolul interpretarii si aplicarii unei dispozitii legale aflata in vigoare revine instantei judecatoresti in fata careia se afla pendinte litigiul in care aceasta a fost invocata.

Curtea a considerat ca interpretarea facuta de catre prima instanta – in sensul ca reclamantul nu are posibilitatea de a ataca in fata instantei de contencios administrativ decizia Comisiei superioare de disciplina, in conditiile in care prin aceasta decizie nu s-a dispus sanctionarea medicului, ci s-a respins contestatia reclamantului – este de natura a incalca dreptul constitutional al acestuia din urma de acces la justitie, respectiv dreptul de a-i fi examinata contestatia in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil, de catre un tribunal independent si impartial, stabilit prin lege, drept consacrat de dispozitiile art.6 par.1 din Conventia drepturilor omului si libertatilor fundamentale.

Nu in ultimul rand, Curtea a considerat ca sunt intemeiate sustinerile reclamantului privind incidenta dispozitiilor art.6 din Legea nr.554/2004, coroborat cu art.21 al.4 din Constitutia Romaniei, dispozitii care fundamenteaza dreptul acestuia de a ataca in fata instantei de contencios administrativ un act administrativ considerat a fi vatamator, chiar in ipoteza reglementarii unei jurisdictii administrative speciale. Totodata, Curtea considera ca, in conditiile  de fapt existente in prezenta cauza, reclamantul are calitate procesuala pasiva, fiind (alaturi de sotia sa si in calitate de reprezentant legal al fiului lui minor) persoana pretins vatamata printr-un act administrativ.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a apreciat ca in mod gresit instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, pe considerent ca acesta nu poate ataca in justitie decizia nr.9/2010 emisa de catre parat, astfel ca, in temeiul dispozitiilor legale deja mentionate si ale art.304 pct.9, art.304 ind.1 si art.312 al.3 Cod procedura civila, a admis recursul, a casat sentinta recurata si a trimis cauza, spre judecarea fondului, la aceeasi instanta.