Atragerea raspunderii. Legatura de cauzalitate

Din cuprinsul raportului de expertiza rezulta ca ajungerea societatii in faliment s-a datorat in primul rand calamitatilor naturale care au compromis suprafetele insamantate in perioada anilor 1999 - 2000. Calamitarea culturilor produsa de factorii naturali a fost certificata de comisiile de inventariere, compuse din persoane oficiale, inclusiv organe imputernicite ale Ministerului Finantelor. Astfel, pierderile inregistrate in urma calamitatilor naturale au fost justificate, neputand fi imputate conducerii.

Expertul a constatat ca la societatea debitoare erau inregistrate peste 10 gestiuni de materii prime, iar greSelile de inregistrare in contabilitate sunt reparabile, conform Legii contabilitatii nr. 82/1991, nefiind indeplinite conditiile vreunei infractiuni economice. In concluzie, din expertiza dispusa de organele de cercetare penala, nu se pot retine in sarcina conducerii societatii fapte de natura sa angajeze raspunderea acesteia in cadrul procedurii de faliment.
(Curtea de Apel Cluj - Decizia nr. 2150 din 3 decembrie 2003)

Prin Sentinta civila nr. 785 din 23 aprilie 2003 a Tribunalului Salaj, s-a admis cererea creditoarei Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Salaj Si cererea de interventie in nume propriu a creditoarei Banca X Zalau, banca in faliment, prin SC Reconversie Si Valorificare Active SA BucureSti, Si s-a dispus ca o parte din pasivul debitoarei SC "S." SA Zalau, ajunsa in incetare de plati, sa fie suportata de catre administratorul V.B.

S-a dispus aplicarea sechestrului asigurator pe averea administratorului, pana la concurenta sumelor pe care le va suporta. Executarea silita impotriva administratorului s-a efectuat potrivit Codului de procedura civila.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut faptul ca paratul V.B., in calitate de director al debitoarei SC "S." SA Zalau, a contribuit la angajarea societatii in incetare de plati, intrucat nu a condus o evidenta contabila in conformitate cu legea.

impotriva sentintei a formulat recurs paratul, solicitand modificarea hotararii, in sensul respingerii actiunii reclamantei DGFP Salaj Si a cererii de interventie in nume propriu formulate de Banca X Zalau.

Examinand recursul prin prisma probelor administrate in cauza, Curtea a constatat ca recursul este fondat.

Recurentul V.B. a functionat ca director la societatea debitoare, aflata in faliment, din vara anului 1998 Si pana la data declanSarii falimentului - 24 octombrie 2001.

Din cuprinsul raportului de expertiza rezulta ca ajungerea societatii in faliment s-a datorat in primul rand calamitatilor naturale care au compromis suprafetele insamantate in perioada anilor 1999 - 2000. Calamitarea culturilor produsa de factorii naturali a fost certificata de comisiile de inventariere, compuse din persoane oficiale, inclusiv organe imputernicite ale Ministerului Finantelor. Astfel, pierderile inregistrate in urma calamitatilor naturale au fost justificate, neputand fi imputate conducerii.

Expertul a constatat ca la societatea debitoare erau inregistrate peste 10 gestiuni de materii prime, iar greSelile de inregistrare in contabilitate sunt reparabile, conform Legii contabilitatii nr. 82/1991, nefiind indeplinite conditiile vreunei infractiuni economice.

Societatea a avut in structura sa ferme agricole Si centre de productie (gater, restaurant-bar, piata agroalimentara etc.), desfaSurandu-Si activitatea pe raza mai multor localitati: Zalau, Crasna, Hida, Jibou, RomanaS etc.

in concluzie, din expertiza reiese ca nu se pot retine in sarcina conducerii societatii fapte de natura sa angajeze raspunderea acesteia in cadrul procedurii de faliment.

O conditie esentiala pentru antrenarea raspunderii administratorului in temeiul art. 124 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicata, este aceea ca prejudiciul creat creditorilor sa fie rezultatul faptei proprii a administratorului societatii.

Textul de lege invocat mai sus prevede posibilitatea ca o parte din pasivul societatii ajunse in stare de insolventa sa fie suportata de membrii organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului in aceasta situatie prin una din cele Sase fapte enumerate in art. 124 din Legea nr. 64/1995, republicata.

Expresia "care au contribuit" la ajungerea societatii in incetare de plati sugereaza in primul rand existenta unui raport de cauzalitate intre fapta personala Si prejudiciul suferit de averea debitorului Si consecutiv de creditori, dar Si situatia in care fapta a constituit numai o conditie favorabila pentru realizarea efectului.

Din proba noua administrata in recurs rezulta ca neregulile constatate in contabilitate nu au fost de natura sa determine ajungerea societatii in incetare de plati Si nici nu au denaturat obligatiile fiscale ale societatii catre bugetul de stat.

Nu s-a dovedit faptul ca administratorul societatii a tinut o contabilitate fictiva sau ca ar fi sustras documente contabile, ori ca prin faptele sale a marit in mod fictiv pasivul societatii.