Încheierea şi omologarea concordatului preventiv

 

Art. 26

(1)
În vederea exercitării votului creditorilor asupra proiectului de concordat preventiv, debitorul poate organiza una sau mai multe şedinţe, colective ori individuale, de negociere cu creditorii, în prezenţa administratorului concordatar propus de debitor.

(2)
Iniţiativa negocierii poate aparţine şi unuia sau mai multor creditori, precum şi acţionarilor sau asociaţilor debitorului care deţin controlul.

(3)
Perioada în care se desfăşoară negocierile asupra proiectului de concordat preventiv nu poate depăşi 60 de zile calendaristice.

 

Comentariu

 

Prima etapă a pocedurii de concordat preventiv este aceea a negocierilor cu creditorii. În doctrină s-a ridicat problema participării asociaților/acționarilor semnificativi la negocieri, întrucât legiuitorul a statuat că aceștia pot avea inițativa purtării unor negocieri, fără a preciza însă dacă pot participa efectiv la ele. Opinia exprimată

^[42]

este aceea că  „acționarii/asociații, care dețin controlul, nu s-ar putea implica efectiv în negocieri, fără a avea un mandat în acest sens din partea adunării generale. Doar dacă adunarea generală a acționarilor hotărâște să-i mandateze în acest sens, acești asociați sau acționari se pot astfel implica.”

În privința naturii termenului de 60 de zile calendaristice, aferent duratei negocierilor, în doctrină

^[43]

s-a opinat în sensul că acesta ar avea caracter de recomandare. Argumentele aduse în sprijinul acestei opinii sunt lipsa sancțiunii, deși exprimarea folosită de legiuitor („nu va depăși”) indică un text imperativ.

De asemenea, s-a opinat

^[44]

și în sensul posibilității adresării unei cereri judecătorului-sindic pentru o prelungire a acestui termen, cu argumentul inexistenței unei interdicții în acest sens.

 

Art. 27

(1)
Asupra ofertei de concordat preventiv, cu eventualele amendamente rezultate în urma negocierilor, creditorii votează, în principiu, prin corespondenţă.

(2)
Votul creditorilor se trimite prin mijloace de comunicare rapidă pe adresa debitorului, în termen de maximum 60 de zile calendaristice calculate de la data primirii ofertei de concordat preventiv. Votul favorabil necondiţionat asupra concordatului preventiv are valoare de acceptare a concordatului. Orice condiţionare a votului este considerată vot negativ.

(3)
În cazuri excepţionale, administratorul concordatar poate convoca o adunare a tuturor creditorilor.

(4)
Dacă în termenul prevăzut la alin. (2) unul sau mai mulţi creditori deţinând cel puţin 10% din valoarea totală a creanţelor solicită convocarea adunării tuturor creditorilor, administratorul concordatar este obligat să o convoace în termen de maximum 5 zile de la data primirii cererii. Convocarea este transmisă creditorilor prin mijloace de comunicare rapidă şi care asigură confirmarea primirii acesteia.

(5)
Concordatul preventiv se consideră aprobat de creditori dacă sunt întrunite voturile creditorilor care reprezintă cel puţin 75% din valoarea creanţelor acceptate şi necontestate.

(6)
Creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi ori se află sub control comun cu debitorul pot participa la şedinţă, dar pot vota cu privire la concordat doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului.

 

Comentariu

 

Negocierile cu creditorii se finalizează printr-o ofertă de concordat modificată, în baza și conform discuțiilor existente, urmând a se trece la procedura votului, adică a solicitării aprobării concordatului.

În privința modului de calcul al termenului de 60 de zile calendaristice pentru exprimarea votului, în doctrină

^[45]

s-a stabilit că „termenul se împlinește numai după trecerea a 60 de zile de când ultimul creditor a primit oferta de concordat”. De asemenea, și în privința naturii acestui termen, a fost exprimată opinia

^[46]

că termenul este unul de recomandare.

Noua reglementare introduce regula conform căreia votul condiționat este un vot negativ (prevedere existentă și în materia procedurii de insolvență), în doctrină

^[47]

exemplificându-se astfel: „dacă un creditor votează pentru aprobarea concordatului, dar solicită să primească o altă sumă decât cea prevăzută în acesta sau la altă scadență, se va considera că a votat împotriva concordatului. Această prevedere este justificată de faptul că, înaintea supunerii la vot, oferta de concordat a fost negociată cu creditorii și, dacă un creditor dorește să mai facă modificări, după finalizarea negocierii, se poate considera că nu este de acord cu concordatul așa cum a rezultat în urma negocierilor.”

În raport de cazurile în care, deși regula o constituie votul prin corespondență, legea lasă posibilitatea administratorului concordatar să convoace adunarea creditorilor, dacă consideră necesar, în doctrină

^[48]

s-a dat exemplul unuia sau a mai multor creditori care solicită informații suplimentare în legătură cu componentele ofertei de concordat sau arată că sunt necesare clarificări în legătură cu acesta.Pentru a fi aprobat, concordatul trebuie să întrunească pragul de ¾ din valoarea creanțelor acceptate și necontestate.Doctrina

^[49]

, analizând modul în care acest procent se aplică în practică, a arătat că  „matematic, este posibil un concordat pentru care votează 9/16 din valoarea totală a creanțelor (adică 56,3%), ceea ce reprezintă un regim mult mai permisiv decât cel anterior, și care, totuși, impune cerința unei majorități absolute din masa credală.” În continuare, s-a  că această procentulde 75% include și creditorii ale căror creanțe nu sunt nici contestate, nici în litigiu, dar care, pur și simplu, decid să nu ia parte la pocedura concordatului.

Interdicția de vot în privința creditorilor care, direct sau indirect, controlează, sunt controlați ori se află sub control comun cu debitorul, în cazul în care concordatul le oferă mai mult decât ar primi în caz de faliment (prevedere existentă și în cazul procedurii de insolvență), are în vedere protejarea creditorilor de un eventual abuz de drept al debitorului. Cu privire la această situație, în doctrină

^[50]

s-a apreciat că „dovada existenței condițiilor pentru înlăturarea dreptului de vot va trebui să fie făcută de către cel care susține că unui creditor îi sunt aplicabile aceste prevederi legale sau de cel care va contesta votul pentru acest motiv.”

 

Art. 28

(1)
După aprobarea concordatului de către creditori, administratorul concordatar solicită judecătorului-sindic să omologheze concordatul preventiv. Pentru omologare, judecătorul-sindic verifică îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

a)
valoarea creanţelor contestate şi/sau în litigiu nu depăşeşte 25% din masa credală;

b)
concordatul preventiv a fost aprobat de creditorii care reprezintă cel puţin 75% din valoarea creanţelor acceptate şi necontestate.

(2)
Judecătorul-sindic omologhează concordatul preventiv prin încheiere pronunţată în camera de consiliu, de urgenţă şi cu precădere, după citarea şi ascultarea administratorului concordatar. Cererea de omologare a concordatului preventiv poate fi respinsă exclusiv pentru motive de legalitate.

(3)
Concordatul preventiv, aprobat de creditori şi omologat de judecătorul-sindic prin încheiere, se comunică creditorilor, prin intermediul administratorului concordatar, şi se menţionează în registrul în care este înregistrat debitorul.

 

Comentariu

 

Condiția ca procentul creanțelor contestate să nu depășească 25% din masa credală, pentru obținerea omologării concordatului, a fost calificată în doctrină

^[51]

drept „o condiție negativă, menită a împiedica depunerea de contestații în mod abuziv, în privința unor creanțe foarte importante ca valoare”.

Referitor la motivele pentru care se poate respinge concordatul, acestea sunt exclusiv motive de nelegalitate și nu de oportunitate

^[52]

. În această privință, în doctrină

^[53]

s-a arătat că „asupra oportunității declanșării concordatului preventiv se pronunță exclusiv creditorii concordatari, prin negocierile purtate cu administratorul concordatar. De fapt, aprobarea concordatului presupune implicit și oportunitatea acestuia, cel puțin din perspectiva creditorilor și a șanselor debitorului concordatar de a depăși dificultatea financiară pe care o traversează.”

Caracterul înregistrării concordatului în registru a fost calificat în doctrină

^[54]

ca fiind unul de opozabilitate, iar nu constitutiv de drepturi, inclusiv în ceea ce privește creditorii care nu au fost de acord cu aprobarea acestuia.

 

Jurisprudență

În speță, administratorul concordatar provizoriu a indicat existența unei creanțe în litigiu reprezentând 0,07% din valoarea totală a creanțelor, a probat că a notificat creditorii debitoarei cu privire la oferta de concordat preventiv, precum și aprobarea concordatului de către creditori ce reprezintă 93,55% din valoarea creanțelor acceptate și necontestate, fiind îndeplinite ambele condiții prevăzute de art. 28 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2014 pentru omologarea concordatului preventiv.

În consecință, tribunalul a admis cererea, a omologat concordatul preventiv și a suspendat toate procedurile de executare silită începute împotriva debitoarei.

Totodată, având în vedere prevederile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, tribunalul a dispuns comunicarea acestei încheieri Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București pentru efectuarea mențiunii.
(Tribunalul București, Secția a VII-a civilă, Încheierea din data de 24.07.2015)

Art. 29

(1)
De la data comunicării hotărârii de omologare a concordatului preventiv se suspendă de drept urmăririle individuale ale creditorilor semnatari asupra debitorului şi curgerea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţelor acestora contra debitorului.

(2)
Curgerea dobânzilor, a penalităţilor şi a oricăror altor cheltuieli aferente creanţelor nu se suspendă faţă de creditorii semnatari, cu excepţia situaţiei în care aceştia îşi exprimă expres, în scris, acordul în sens contrar, acord ce va fi menţionat în proiectul de concordat.

 

Comentariu

 

În doctrină

^[55]

s-a apreciat că suspendarea prevăzută de alin. (1) al art. 29 se aplică doar în ipoteza în care nu fusese solicitată și obținută, anterior, suspendarea provizorie în temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (1). De asemenea, suspendarea prevăzută de art. 29 alin. (1) are caracter ope legis și produce efecte de la data comunicării hotărârii de omologare, față de creditorii semnatari, spre deosebire de suspendarea prevăzută de art. 30 alin. (1), care are caracter judiciar și care produce efecte juridice de la pronunțare.

În privința accesoriilor (dobânzi, penalități, sau orice alte cheltuieli generate de creanțele respective), efectul omologării concordatului nu împiedică curgerea în continuare a acestora, exceptând situația în care creditorul respectiv consimte la un astfel de tratament. Prevederea în discuție reprezintă un nou argument de natură a încuraja creditorii în susținerea procedurii de concordat, întrucât regimul juridic al accesoriilor în materia insolvenței este diferit, regula fiind aceea a stopării curgerii lor de la data deschiderii procedurii, cu excepția creanțelor garantate, însă și acestea cu limitarea prevăzută de art. 103.

 

Art. 30

(1)
Dispunând omologarea, judecătorul-sindic suspendă toate procedurile de executare silită.

(2)
La cererea administratorului concordatar, sub condiţia acordării de garanţii creditorilor de către debitor, judecătorul-sindic poate impune creditorilor nesemnatari ai concordatului preventiv un termen de maximum 18 luni de amânare a scadenţei creanţei lor, perioadă în care nu vor curge dobânzi, penalităţi, precum şi orice alte cheltuieli aferente creanţelor. Prevederile referitoare la amânarea scadenţei creanţei nu sunt aplicabile în privinţa contractelor financiare calificate şi a operaţiunilor de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală.

(3)
Concordatul va fi opozabil creditorilor bugetari, cu condiţia respectării prevederilor legale cu privire la ajutorul de stat din legislaţia internă şi europeană, potrivit prevederilor art. 24 alin. (5).

 

 

Comentariu

 

Judecătorul-sindic poate dispune suspendarea tuturor procedurilor de executare silită, nu numai a celor începute de creditorii semnatari.

În doctrină

^[56]

s-a arătat că suspendarea prevăzută de alin. (1) al art. 30 ar trebui coroborată cu dispozițiile alin. (2) al acestui articol, și anume cu posibilitatea acordată judecătorului-sindic de a impune creditorilor nesemnatari ai concordatului un termen de amânare a scadenței creanței de maxim 18 luni fără plata unor dobânzi, penalități și a altor cheltuieli, cu excepția contractelor financiare calificate și a acordurilor de compensare bilaterală.  Astfel, s-a considerat că „judecătorul-sindic va admite cererea de suspendare a executărilor, cu acest temei, numai dacă va amâna scadența plății creanțelor menționate în cadrul alin. (2), perioadă în care nu vor curge nici dobânzi, nici penalități. Suspendarea constituie o dispoziție separată în cadrul hotărârii de omologare.”

În privința creditorilor față de care pot deveni aplicabile dispozițiile alin. (2) al art. 30, în doctrină

^[57]

s-a apreciat că este vorba numai despre creditorii care au votat împotriva concordatului, deși creanța lor nu fusese contestată sau nu există litigiu în legătură cu aceasta, deci creditorii nesemnatari și necontestați, atătându-se că „textul nu distinge între diversele categorii de creditori nesemnatari și, la prima vedere, ar trebui să se aplice tuturor. Această interpretare ar veni însă în contradicție cu prevederile art. 32 alin. (1), prin care se stabilește că orice creditor care obține un titlu executoriu în cursul procedurii va putea să își recupereze creanța prin orice modalități prevăzute de lege. Evident deci că este vorba despre creditori cu creanțe contestate sau în litigiu, care nu semnează concordatul.”

În ceea ce privește dispozițiile alin. (3) al art. 30, referitoare la opozabilitatea concordatului în raport de creditorii bugetari, a se vedea comentariile de la art. 24 alin. (4).

 

.
Art. 31

În perioada concordatului preventiv omologat nu se poate deschide procedura insolvenţei faţă de debitor.

 

Comentariu

 

După omologarea concordatului preventiv nu se mai poate deschide procedura insolvenței. Acesta este unul din efectele cele mai importante ale omologării și se reflectă și asupra creditorilor nesemnatari.

În doctrină

^[58]

s-a arătat că, în lipsa unei distincții exprese a legii  „efectul interdicției deschiderii procedurii insolvenței pe perioada concordatului se aplică față de toți creditorii, nu doar față de creditorii semnatari ai concordatului, și indiferent de natura, izvorul sau întinderea creanțelor.”

 

Art. 32

(1)
Orice creditor care obţine un titlu executoriu asupra debitorului în cursul procedurii poate formula cerere de aderare la concordat sau poate să îşi recupereze creanţa prin orice alte modalităţi prevăzute de lege.

(2)
Cererea de aderare se depune la administratorul concordatar, care o include în tabelul creditorilor concordatari.

 

Comentariu

 

În doctrină

^[59]

s-a arătat că, în cazul concordatului omologat, creditorii contestați, care nu au fost de acord cu concordatul, pot obține un titlu executoriu ulterior omologării și, dacă nu aderă ulterior la concordat, vor putea să-și pună în executare, în orice mod, titlurile.

În doctrină

^[60]

s-a abordat și situația în care omologarea concordatului nu a fost solicitată pentru că nu erau întrunite condițiile, însă, odată cu aderarea unui sau a mai multor creditori, aceste condiții sunt îndeplinite. Problema analizată este aceea a posibilității formulării cererii de omologare odată cu aderarea. Opinia exprimată este în sens afirmativ, considerându-se că „legiuitorul nu a prevăzut niciun termen pentru introducerea unei astfel de cereri. În situația în care vor fi îndeplinite toate condițiile, judecătorul-sindic va putea omologa concordatul, producându-se în acest mod toate efectele legate de această hotărâre a instanței.”

Art. 33

(1)
În cursul procedurii, debitorul îşi desfăşoară activitatea în limitele afacerii sale obişnuite, în condiţiile concordatului preventiv, sub supravegherea administratorului concordatar.

(2)
Măsurile cuprinse în concordatul preventiv, inclusiv modificările creanţelor, profită şi codebitorilor, fidejusorilor şi terţilor garanţi.

 

Comentariu

 

Acest text normativ consacră conținutul capacității civile a debitorului în cursul procedurii de concordat. Doctrina

^[61]

a apreciat că „debitorul își va continua operațiunile specifice obiectului propriu de activitate, fără să se schimbe ceva în acest sens.”

În privința modului în care măsurile aferente concordatului afectează codebitorii, fidejusorii sau terții garanți, acesta este o materializare a principiului de drept ”accesorium sequitur principale”. Astfel, regimul juridic al obligației principale, și anume față de debitorul din concordat, este aplicabil și obligațiilor accesorii, ale codebitorilor, fidejusorilor sau terților garanți. Această prevedere se deosebește de regimul juridic aplicabil în materia insolvenței, unde prevederile art. 140 alin. (4) stabilesc faptul că modificările creanțelor conținute de un plan de reorganizare confirmat nu profită codebitorilor și fidejusorilor debitorului.

În doctrină

^[62]

s-a arătat că momentul la care intervine efectul definitiv al dispozițiilor art. 33 alin. (2) este acela al finalizării cu succes a procedurii de concordat, opinie argumentată prin aplicarea dispozițiilor art. 36.