Suspendarea judecatii in conditiile art. 242 alin. 1 cod de procedura civila. Nelegalitate.

 

Index tematic: Contencios administrativ fiscal, Suspendarea judecatii

Legislatie relevanta : - art. 242 alin. 1 cod de procedura civila

 

Rezumatul problemei de drept:

Potrivit dispozitiilor art. 242 alin. 1 C.proc.civ., instanta poate suspenda judecata când constata ca desfasurarea normala a procesului este impiedicata din vina reclamantului, prin neindeplinirea obligatiilor stabilite in cursul judecatii.

Pentru a fi incident acest caz de suspendare a judecatii se impune a fi intrunite cumulativ doua conditii esentiale: aceea a stabilirii unor obligatii in sarcina reclamantului si care, daca nu sunt indeplinite, impiedica instanta sa pronunte solutia pe fondul cauzei; aceea a existentei culpei reclamantului in neexecutarea obligatiei.

Curtea constata ca niciuna din cele doua conditii nu se verifica in concret.

Astfel, se impunea a se stabili daca obligatia instituita in sarcina reclamantului era o cerinta sine qua non pentru finalizarea procesului la instanta de fond.

De asemenea, Curtea constata ca nu a fost analizata situatia societatii reclamante, aflate in faliment, fiind numit lichidator judiciar, altul decât practicianul in insolventa desemnat provizoriu, astfel ca nu poate fi imputata acestuia lipsa unor documente contabile pe care era tinut sa le prezinte expertului desemnat in cauza, in lipsa unor date certe, care sa priveasca analiza documentelor ce au intrat in posesia acestui lichidator.

 

Identificare:

           
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia  de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 956 din data de 17 septembrie 2019

 

Asa cum rezulta din incheierea instantei de fond pronuntata la data de 18 februarie 2019, solutia de suspendare a judecatii in baza prevederilor art. 242 alin. 1 C.proc.civ. a fost dispusa ca urmare a cererii expertului contabil desemnat in cauza care a invederat ca se afla in imposibilitatea intocmirii expertizei in lipsa documentelor detinute chiar de catre reclamanta coroborat cu faptul ca reclamanta nu a depus aceste documente, ce nu au fost mentionate expres, dar care erau absolut necesare pentru administrarea probei cu expertiza astfel cum a fost incuviintata.

Potrivit dispozitiilor art. 242 alin. 1 C.proc.civ., instanta poate suspenda judecata când constata ca desfasurarea normala a procesului este impiedicata din vina reclamantului, prin neindeplinirea obligatiilor stabilite in cursul judecatii.

Pentru a fi incident acest caz de suspendare a judecatii se impune a fi intrunite cumulativ doua conditii esentiale: aceea a stabilirii unor obligatii in sarcina reclamantului si care, daca nu sunt indeplinite, impiedica instanta sa pronunte solutia pe fondul cauzei; aceea a existentei culpei reclamantului in neexecutarea obligatiei.

Curtea constata ca niciuna din cele doua conditii nu se verifica in concret.

Astfel, se impunea a se stabili daca obligatia instituita in sarcina reclamantului era o cerinta sine qua non pentru finalizarea procesului la instanta de fond.

Este adevarat ca obiectivul expertizei contabile, proba incuviintata suplimentar la cererea reclamantei la termenul de judecata din data de 11.05.2017 consta din verificarea evidentelor contabile ale reclamantei si identificarea documentelor de evidenta primara care au stat la baza emiterii facturii fiscale nr. 09/6.10.2015 cu consecinta stabilirii, in baza mentiunilor din cuprinsul lor, a lucrarilor executate in beneficiul pârâtului, detaliat pe fiecare obiectiv, iar reclamanta nu a prezentat asemenea documente contabile.

Intr-o asemenea situatie, urma sa se constate, eventual, imposibilitatea administrarii probei cu expertiza din culpa reclamantei, fara ca instanta sa fie totusi impiedicata sa solutioneze pricina pe baza celorlalte probe administrate.

Mai mult, dat fiind specificul raporturilor contractuale constând din executarea unor lucrari in baza unui contract de achizitie publica, factura fiscala invocata de catre reclamanta putea fi analizata impreuna cu situatiile de lucrari aflate in posesia autoritatii contractante. De altfel, aceste situatii de lucrari au fost analizate de catre Curtea de Conturi, Camera de Conturi X in raportul de control incheiat la data de 6 martie 2012, depus la instanta de fond, inscris de unde reiese ca situatiile de lucrari au fost gasite la entitatea auditata, ceea ce inseamna ca pârâta putea depune aceste inscrisuri.

Respectând marja de manevra de care dispune instanta de fond, singura in masura sa aprecieze daca raporturile litigioase pot fi solutionate chiar fara prezentarea documentelor contabile ale societatii, Curtea constata totusi ca in cauza pot fi administrare si alte probe, iar lipsa documentelor invocate nu constituie in mod cert un impediment in solutionarea pricinii.

In ceea ce priveste conditia ca reclamanta sa se afle in culpa pentru neexecutarea obligatiei, Curtea constata ca nu a fost analizata situatia societatii reclamante, aflate in faliment, fiind numit lichidator judiciar, altul decât practicianul in insolventa desemnat provizoriu, astfel ca nu poate fi imputata acestuia lipsa unor documente contabile pe care era tinut sa le prezinte expertului desemnat in cauza, in lipsa unor date certe, care sa priveasca analiza documentelor ce au intrat in posesia acestui lichidator.

In aceste conditii, este nelegala solutia de suspendare a judecatii dispusa prin incheierea  recurata, intrucât nu erau intrunite conditiile esentiale prevazute de dispozitiile art. 242 alin. 1 C.proc.civ., sens in care este incident motivul de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ., astfel ca, in baza art. 496 alin. 2 si art. 498 alin. 2 C.pr.civ., va admite recursul, va casa incheierea recurata si va trimite cauza pentru continuarea judecatii, instantei de fond.

 

             Autorul sintezei,

                                                                                  
Judecator Marius Ghincea