Suspendarea judecarii cauzei in temeiul disp. art.36 din Legea nr.85/2006. Lipsa culpei partii in trecerea termenului de un an de la suspendare. Inaplicabilitatea dispozitiilor art.248 Cod pr.civila privitoare la perimare.

 

Legea nr.85/2006, art. 36

C.proc.civ., art. 248

 

Avand in vedere motivul pentru care s-a dispus suspendarea judecarii cauzei de catre instanta de fond, respectiv disp.art.36 din Legea nr.85/2006, fiind vorba de o suspendare de drept si tinand cont de faptul ca dosarul de insolventa este in curs de judecata, astfel ca motivul pentru care s-a dispus suspendarea subzista, este evident ca nu se poate retine ca actiunea adresata instantei de fond ar fi ramas in nelucrare din vina recurentilor-reclamanti, cursul perimarii fiind suspendat in raport de disp.art.250 alin.1 Cod pr.civila, suspendarea nefiind cauzata de lipsa de staruinta a partilor in judecata, astfel ca in mod gresit si cu incalcarea dispozitiilor art.248 Cod pr.civila tribunalul a constatat perimata actiunea.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale,

Decizia civila  nr. 1452 din 14 iunie 2011.

 

Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantii au chemat in judecata pe parata ... solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta parata sa fie obligata sa le plateasca diferenta de drepturi salariale rezultata ca urmare a salarizarii reclamantilor sub nivelul prevazut in CCM incheiat intre societate si salariati pe perioada 2005 - 2008.

Au mai solicitat reclamantii obligarea paratei la plata catre acestia a drepturilor salariale de care au fost lipsiti prin neplata c/val muncii suplimentare prestate peste programul normal de lucru (munca pentru care nu au primit compensatii in bani sau ore libere platite), toate cu aplicarea sporurilor legale aferente si indexate cu dobanda de referinta a BNR pe perioada noiembrie 2005 - noiembrie 2008, precum si la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces.

In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca sunt angajati ai paratei, in functia de soferi, iar in toata perioada indicata au fost obligati de conducerea unitatii-parate sa presteze in mod constant munca suplimentara, pentru care nu au beneficiat deloc sau, uneori au beneficiat intr-o masura infima, de compensatii legale.

Au mai sustinut reclamantii ca au constatat si faptul ca nici orele lucrate si evidentiate in statele de plata nu au fost calculate la nivelul de salarizare prevazut in CCM.S-a  mai aratat ca au fost incalcate dispozitiile cu caracter normativ in vigoare ce reglementeaza efectuarea muncii suplimentare, in special ale art.120 Codul muncii si prevederile in materie continute in CCM la nivel national, de ramura si unitate.

In drept, reclamantii si-au intemeiat cererea pe dispozitiile cuprinse in Capitolul III din Legea nr.168/1999, cu modificarile si completarile ulterioare.

Pe parcursul judecarii pricinii, administratorul judiciar al paratei, societate in insolventa, a solicitat a se lua act de faptul ca prin sentinta comerciala indicata de acesta s-a deschis procedura prevazuta de Legea nr.85/2006 asupra societatii parate, cauza ce face obiectul prezentului dosar fiind astfel suspendata de drept, in temeiul art.36 din Legea nr.85/2006.

Prin incheierea din 04.06.2009, Tribunalul Prahova a dispus, in baza art.36 din Legea nr.85/2006, suspendarea judecarii cauzei, retinand ca in speta este vorba de o suspendare de drept, iar in raport de obiectul cauzei se impune suspendarea in temeiul acestui text de lege.

Ulterior, prin sentinta civila nr.507 din 18.03.2011 pronuntata de Tribunalul Prahova, s-a constatat perimata actiunea formulata de reclamanti.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca din verificarea actelor dosarului rezulta ca ultimul act de procedura efectuat in cauza a avut loc la data de 04.06.2009, cand cauza a  fost suspendata in temeiul disp.art. 36 din Legea 85/2006.

  S-a mai retinut ca, potrivit art. 248 Cod pr.civila, orice cerere de chemare in judecata se perima de drept, chiar impotriva incapabililor, daca a ramas in nelucrare din vina partii timp de cel putin un an si intrucat in speta termenul de un an de la ultimul act de procedura efectuat la data de 04.06.2009 s-a implinit la data de 04.06.2010, tribunalul, in baza art.252 Cod pr.civila raportat la art.248 din acelasi cod, a constatat perimarea cererii.

Impotriva sentintei primei instante reclamantii au declarat recurs, criticand-o ca nelegala si netemeinica, sustinand, in esenta, recurentii ca pricina a ramas suspendata in baza art.36 din Legea 85/2006 intrucat intimata se afla in procedura de reorganizare judiciara, iar conform art.36, de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale, fiind vorba de o lege speciala, ce statueaza ca aceste actiuni se suspenda si nu ca se constata perimarea lor, iar raportat la aceasta lege speciala, nu se poate imputa recurentilor faptul ca pricina a ramas in nelucrare timp de un an.

S-a mai invederat ca recurentii nu au putut repune pe rol cauza timp de un an din motive ce nu tin de persoana acestora, recurentii avand tot interesul fata de sumele de bani pe care expertul contabil le-a calculat in favoarea lor si la care intimata urma sa fie obligata de instanta sa le plateasca.

Pentru termenul din 24.05.2011, intimata-parata, prin administrator judiciar, a depus la dosar o cerere prin care a solicitat suspendarea cauzei in temeiul art. 36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, aratand ca la aceasta data, sentinta de intrare in insolventa a societatii este definitiva si irevocabila, dosarul avand ca obiect procedura insolventei fiind deja in faza de reorganizare judiciara.

Prin decizia nr.   din data de 14.06.2011, Curtea de Apel Ploiesti a respins cererea de suspendare a judecarii cauzei in recurs formulata de intimata in baza disp.art.36 din Legea nr.85/2006 si a  admis recursul, a casat sentinta trimitand cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de fond in vederea suspendarii judecarii cauzei in baza disp.art.36 din Legea nr.85/2006.

Pentru a decide astfel, instanta de control judiciar a retinut  ca   cererea intimatei-parate din recurs, prin care s-a solicitat suspendarea judecarii cauzei in baza art.36 din Legea nr.85/2006, este neintemeiata, fiind respinsa pe motiv ca nu se justifica luarea acestei masuri in recurs, cata vreme recursul reclamantilor vizeaza tocmai gresita  solutie a instantei de fond, de constatare a perimarii actiunii in conditiile in care judecarea cauzei fusese deja suspendata la prima instanta in temeiul art.36 din Legea nr.85/2006, sustinandu-se ca se impunea in continuare suspendata judecata actiunii la fond, in temeiul aceluiasi text de lege.

Pe fondul cauzei, s-a retinut ca in conformitate cu disp.art.36 din Legea nr.85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare, extrajudiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Din cuprinsul inscrisurilor depuse in copie la dosarul de fond, cat si in recurs, de catre intimata-parata, prin administrator judiciar, rezulta ca prin sentinta nr.1786/25.03.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti , a fost deschisa,  la cererea unei societati creditoare, in baza art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, procedura generala impotriva debitoarei ...- chemata in judecata in calitate de parata in prezenta cauza, fiind numit in calitate de administrator judiciar al societatii ...

Prin incheierea din data de 04.06.2009, Tribunalul Prahova a dispus, in baza art.36 din Legea nr.85/2006, suspendarea judecarii cauzei, retinand ca este vorba despre o suspendare de drept, iar in raport de obiectul cauzei se justifica suspendarea in temeiul acestui text de lege.

Textul art.36 din Legea nr.85/2006, cu modificarile ulterioare, vizeaza toate actiunile pentru realizarea creantelor contra debitorului sau bunurilor  sale, suspendarea referindu-se atat la actiuni judiciare propriu-zise, cat si la executari silite asupra bunurilor din averea debitorului, urmarindu-se prin suspendare pastrarea caracterului colectiv si egalitar al procedurilor reglementate de lege, evitandu-se astfel ca asupra averii debitorului sa se exercite actiuni individuale de urmarire sau executare silita a creantelor creditorilor si eliminandu-se incertitudinea asupra masei pasive.

S-a mai aratat ca articolul de lege sus-mentionat  se refera  atat la actiunile judiciare  incepute inainte de deschiderea procedurii, cat si la cele incepute dupa deschiderea procedurii, precum si la toate creantele care s-ar putea pretinde contra debitorului aflat in procedura insolventei, inclusiv creantele de natura salariala, iar suspendarea instituita de acest text de lege opereaza prin efectul legii, instanta de judecata trebuind doar sa o constate la cererea debitoarei, textul continand o norma imperativa, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor avand obiect averea debitorului in competenta exclusiva a judecatorului sindic.

Cauza a fost repusa pe rol de instanta de fond din oficiu, fixandu-se termen pentru data de 09.12.2010, dispunandu-se la acel termen de catre instanta emiterea unei adrese catre Tribunalul Bucuresti in vederea comunicarii stadiului in care se afla dosarul de insolventa cu privire la societatea parata, fiind inaintate in acest sens relatii din partea Tribunalului Bucuresti, iar parata, prin administrator judiciar, a formulat o cerere de mentinere a masurii suspendarii judecarii cauzei, avand in vedere ca motivele pentru care s-a dispus aceasta masura subzista, dosarul de insolventa aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti avand in continuare termen de judecata fixat.

La termenul din 18.03.2011, instanta a invocat exceptia perimarii, iar prin sentinta civila nr.507 din 18.03.2011 pronuntata de Tribunalul Prahova s-a constatat perimata actiunea formulata de reclamanti.

A retinut Curtea ca in conformitate cu disp.art.248 alin.1 Cod pr.civila, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar impotriva incapabililor, daca a ramas in nelucrare din vina partii timp de un an, iar potrivit art.252 alin.1 Cod pr.civila perimarea se constata din oficiu sau la cererea partii interesate, presedintele instantei citand partile de urgenta si dispunand ca grefa sa intocmeasca o dare de seama asupra actelor de procedura in legatura cu perimarea, alin.2 al art.252 statuand ca perimarea poate fi invocata si pe cale de exceptie.

De asemenea, in conformitate cu disp.art.250 alin.1 Cod pr.civila, cursul perimarii este suspendat cat timp dainuieste suspendarea judecarii pronuntata de instanta in cazurile prev. de art.244, precum si in alte cazuri stabilite de lege, daca suspendarea nu este cauzata de lipsa de staruinta a partilor in judecata.

Avand in vedere motivul pentru care s-a dispus suspendarea judecarii cauzei de catre instanta de fond, la termenul din 04.06.2009, respectiv disp.art.36 din Legea nr.85/2006, fiind vorba de o suspendare de drept, asa cum a retinut, de altfel, si instanta prin incheierea respectiva si tinand cont de faptul ca astfel cum rezulta din inscrisurile depuse de catre intimata, atat la dosarul de fond, cat si in recurs, dosarul de insolventa aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti este in curs de judecata, astfel ca motivul pentru care s-a dispus suspendarea subzista, este evident ca nu se poate retine ca actiunea adresata instantei de fond ar fi ramas in nelucrare din vina recurentilor-reclamanti, cursul perimarii fiind suspendat in raport de disp.art.250 alin.1 Cod pr.civila, suspendarea nefiind cauzata de lipsa de staruinta a partilor in judecata, astfel ca in mod gresit si cu incalcarea dispozitiilor art.248 Cod pr.civila Tribunalul Prahova a constatat perimata actiunea.

Pentru considerentele ce preced, Curtea a privit recursul ca fondat, astfel incat in baza art.312 alin.1 Cod pr.civila l-a admis, in cauza fiind incidente disp.art.304 pct.9 Cod pr.civila, iar conform art.312 alin.2 si 3 Cod pr.civila, a  casat sentinta in sensul celor sus-aratate.

 

                                                             

                                                                        
(Judecator Vera Andreea Popescu)