Suspendarea exercitarii dreptului de a conduce

 

Index tematic: Contencios administrativ

Legislatie relevanta: art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,  art. 103(1) lit. c din OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Rezumatul problemei de drept:

Aplicarea dispozitiilor art. 103(1) lit. c din OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice in situatia in care intr-un dosar de urmarire penala s-a dispus clasarea.

 

Identificare:

           
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 3497  din data de 2 noiembrie 2018

 

Prin incheierea de sedinta din data de  23.08.2018, Tribunalul P. - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal a respins cererea de suspendare formulata de reclamantul X, in contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Judetean de Politie P., ca neintemeiata.

Impotriva acestei incheieri a declarat recurs reclamantul X
, criticând-o pentru nelegalitate, invocând incidenta art. 4 alin. (3) (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004) comb. cu art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ; art. 483 alin. (1) si (4) si art. 498 alin. (1) C. proc. civ.

A invederat recurentul-reclamant ca in mod nelegal, instanta de fond, prin incheierea atacata, a considerat ca in speta nu sunt intrunite cumulativ cerintele art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executarii Deciziei nr. … din 5.07.2018 (emisa de Inspectoratul Judetean de Politie P., Serviciul rutier a exercitarii dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 90 zile, incepând cu data de 17.08.2018) pana la solutionarea pe fond a cauzei civile având ca obiect anularea respectivei Dispozitii, cauza care are ca termen de judecata fixat la data de 24 septembrie 2018.

In speta, Dispozitia a carei suspendare s-a solicitat, prin continutul ei, normele la care refera prin raportare la situatia factuala si juridica a recurentului, creeaza o indoiala serioasa asupra prezumtiei de legalitate de care se bucura un act administrativ, fiind in fiinta in cauza aparenta de legalitate a actului atacat.

Dezvoltarea criticilor aduse de recurent dispozitiei nr. …/….2018 emisa de IPJ P., invocate instantei de fond in cererea scrisa dedusa judecatii releva cu evidenta existenta unui caz bine justificat cât si necesitatea evitarii unei pagube iminente, vizând emiterea dispozitiei in discutie.

Motivele si criticile aduse de recurent dispozitiei emisa de IPJ P. contureaza o indoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. in sensul dovedirii in speta a cazului bine justificat recurentul-reclamant invoca natura insasi a masurii dispuse de autoritatea publica in mod abuziv, cu consecinte asupra unor drepturi legale si constitutionale apartinând petentului, situatie in care, fara a prejudeca fondul cauzei, prima instanta prin incheierea data ar fi trebuit ca sa efectueze o cercetare sumara a aparentei dreptului si sa constate ca organul emitent si-a depasit competenta in legatura cu actul administrativ si masura administrativa dispusa, creându-se astfel o indoiala serioasa asupra prezumtiei de legalitate de care se bucura dispozitia contestata, a carei suspendare in executare s-a solicitat.

In cauza exista in strânsa legatura cu existenta cazului bine justificat si conditia iminentei unei pagube  respectivele conditii determinându-se reciproc.

Suspendarea dreptului de a conduce in speta, privindu-1 pe recurent, pe o perioada de 90 de zile se constituie in incalcarea drepturilor acestuia care au si o valoare patrimoniala, existând deci si un prejudiciu material in dosar susceptibil de evaluare, cel putin prin contravaloarea costurilor facute pentru ca recurentul-reclamant X sa poata circula in respectiva perioada fara a putea conduce personal autoturismul proprietatea sa, fiind astfel nevoit sa angajeze/plateasca alte persoane care sa realizeze respectiva activitate si/sau sa circule cu taxi-uri. Semnaleaza imprejurarea ca recurentul fiind om de afaceri trebuie sa se deplaseze in diverse localitati din tara si din strainatate.

Motive care releva nelegalitatea masurii dispusa de IPJ P. de emitere a dispozitiei contestate privind suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile, masura dispusa in baza art. 103 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 195/2002, text de lege introdus prin art. 1 pct. 43 din OUG nr. 69/2007.

Art. 103 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 195/2002 prevede ca suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule se dispune pentru o perioada de 90 de zile când fapta conducatorului de autovehicul a fost urmarita ca infractiune la regimul circulatiei daca pentru regula de circulatie incalcata „prezenta ordonanta" prevede suspendarea exercitarii dreptului de a conduce.

Rezulta din probele cauzei ca petentul a fost cercetat penal pentru pretinsa savârsire a infractiunii prev. de art. 335 alin. (2) din Noul Cod Penal. Prin Ordonanta nr. …/P/2015 din 16.05.2018 a P.J. P. s-a pronuntat in speta in care recurentul reclamant X a fost cercetat penal pentru infractiunea prev. de art. 335 alin. (2) NCP o solutie de clasare.

Conform art. 111 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 195/2002, republicata, permisul de conducere se retine, printre altele, si in cazul in care titularul acestuia a savârsit infractiunea prev. de art. 335 alin. (2) NCP.

Potrivit art. 97 alin. (3) din OUG nr. 195/2002, perioada in care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul se considera perioada de suspendare a exercitarii dreptului de a conduce.

Din aceste dispozitii legale, rezulta ca persoana cercetata pentru savârsirea unei infractiuni dintre cele enumerate - art. 335 alin. (2) NCP - nu are dreptul sa conduca autovehiculul pâna la dispunerea clasarii.

Pe cale de consecinta, recurentul nu a fost trimis in judecata pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 335 alin. (2) NCP ci, in cauza in care a fost anchetat (timp de 3 ani datorita unui abuz al politiei) s-a pronuntat o solutie de neurmarire penala urmarea constatarii ca nu a comis infractiunea, astfel incât in speta nu pot fi incidente prevederile art. 11 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 195/2002, astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 4 din Legea nr. 187/2012. Rezulta astfel din lecturarea Ordonantei nr. …/P/2015 din 16.05.2018 ca recurentul nu a „savârsit" infractiunea prev. de art. 335 alin. (2) NCP astfel cum prevede art. 111 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 195/2002.

X nu a comis vreun accident de circulatie soldat cu victime/deces sau vatamarea cauzata a unei persoane iar instanta de judecata si/sau procurorul sa fi dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarirea penala sau incetarea urmaririi penale pentru ca in speta sa poata fi incidente prevederile art. 103 alin. (1) lit.c) teze a II-a din OUG nr. 195/2002 in sensul aplicarii masurii administrative a suspendam dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile, cum gresit s-a dispus de catre IPJ P. prin dispozitia atacata.

Doar in situatia in care s-ar fi dovedit in dosarul penal nr. …/P/2015 in care petentul a fost cercetat pentru comiterea infractiunii prev. de art. 335 alin. (2) NCP ca acesta a savârsit fapta, s-ar fi putut aplica de catre IPJ P. masura tehnico - administrativa a retinerii permisului de conducere cu suspendarea aferenta a exercitarii dreptului de a conduce un autovehicul, pe o perioada de 90 de zile, in sensul disp. art. 103 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 195/2002 si nici a obligatiei recurentului de a se prezenta la serviciul rutier pentru verificarea cunoasterii regulilor de circulatie, potrivit art. 106 alin. (1) din OUFG nr. 195/2002, el neaflându-se in vreuna dintre situatiile reglementate de art. 106 din ordonanta.

Procedându-se la emiterea dispozitiei contestate, IPJ P. si-a depasit competentele conferite de lege, aplicând masuri administrative fara un temei legal, prin interpretarea si aplicarea gresita a legii.

O masura tehnico-administrativa nu are un caracter de sine statator, astfel incât soarta ei juridica depinde de cea a sanctiunilor contraventionale/penale potrivit principiului „accesorium sequitur principale", adica situatia juridica secundara urmeaza soarta juridica a celei principale; or, in situatia in care recurentul nu a savârsit infractiunea prev. de art. 335 alin. (2) NCP, deci o infractiune la legea circulatiei. In speta in care a fost anchetat pronuntându-se o solutie de clasare de catre procuror, el nu putea nici sa fie sanctionat secundar printr-o masura administrativa de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile, in sensul art. 103 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 195/2002 si nici in sensul art. 106 alin. (1) din aceeasi ordonanta.

Sunt imprejurarile de fapt si juridice expuse motive care creeaza o indoiala serioasa asupra prezumtiei de nelegalitate a actului administrativ contestat care infrâng aparenta de legalitate a Dispozitiei nr. …/…2018 emisa de IPJ P., situatie care impune suspendarea executarii acesteia pâna la solutionarea pe fond a cererii de anulare formulata de recurent.

In concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, ca fondat, in baza art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 comb. cu art. 483 alin. (1) si (4) si art. 498 alin. (1) C. proc. civ.; casarea in tot a incheierii din 23 august 2018, pronuntata de Tribunalul P., Sectia a II-a Civila, de contencios administrativ si fiscal - dosar nr. …; rejudecarea de catre instanta de recurs a pct. II al cererii de suspendare a Dispozitiei nr. …/5.07.2018 emisa de IPJ P.; admiterea cererii de suspendare a Dispozitiei nr. …/….2018 emisa de IPJ P. (pct. II al cererii) pâna la solutionarea pe fond a cererii de anulare a acesteia, in baza art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004.

Intimatul-pârât Inspectoratul de Politie Judetean P. a formulat intâmpinare
prin care a invocat urmatoarele:

 Exceptia lipsei de obiect a cererii de suspendare a executarii a actului administrativ nr. …/….2018 in partea vizând perioada executata pâna la momentul solutionarii cererii, tinând seama de urmatoarele aspecte:

Perioada de suspendare a exercitarii dreptului de a conduce autovehicule a fost dispusa prin actul administrativ contestat, pe durata totala de 90 de zile, incepând cu data de 17.08.2018.

Actul administrativ este executat pentru perioada scursa de la data de 17.08.2018 si pâna la data solutionarii cererii de suspendare. Devine asadar imposibila suspendarea executarii actului administrativ in partea executata deja.

A aratat intimatul faptul ca dispozitiile art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004 fac referire expresa la suspendarea executarii unui act administrativ iar nu la suspendarea efectelor unui act administrativ deja executat (cum este cazul in speta).

Aceasta deoarece legiuitorul a avut in vedere, prin institutia suspendarii executarii actului administrativ, posibilitatea prezervarii unei situatii de fapt, existenta la data sesizarii instantei, si care s-ar schimba prin executarea actului, iar nu o restabilire provizorie a situatiei de fapt anterioare executarii actului. Drept urmare, din acest punct de vedere, la momentul actual, nu mai suntem in prezenta unui act administrativ care urmeaza sa se execute si deci a carei executare sa fie suspendata intrucât cele stabilite prin dispozitia a carei suspendare se solicita au fost partial sau in totalitate executate.

In consecinta, a solicitat admiterea exceptiei si respingerea cererii reclamantului de suspendare a executarii dispozitiei nr. …/….2018 ca ramasa fara obiect in partea vizând perioada cuprinsa intre data de 17.08.2018 si pâna la momentul solutionarii cererii.

Cu privire la fondul cererii de suspendare, intimatul a invederat urmatoarele:

Analizând precizarile reclamantului in sustinerea cererii de suspendare, se constata ca nu sunt indeplinite conditiile stabilite prin art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea unei astfel de cereri.

Sustinerea sa are in vedere faptul ca petentul nu administreaza nicio dovada si nu face nici macar vorbire despre vreo imprejurare de fapt sau de drept care ar putea contura imaginea unei pagube iminente care ar putea fi prevenita prin neexecutarea actului administrativ sau o indoiala serioasa privind legalitatea actului administrativ in discutie, astfel incât sa se afla in prezenta unui caz bine justificat.

Totodata, este cunoscut faptul ca, printre caracteristicile regimului juridic al suspendarii actului administrativ, esential este caracterul de exceptie al acestei operatiuni juridice prin intermediul careia se realizeaza o intrerupere a producerii de efecte juridice, determinat de trasatura generala a actelor administrative de a fi executorii din oficiu, ceea ce semnifica faptul ca imposibilitatea executarii lor trebuie sa fie legitimata de situatii speciale si in limitele acestor situatii.

Asa incât, actul administrativ in cauza, bucurându-se de prezumtia de legalitate, suspendarea executarii acestuia constituind o situatie de exceptie, petentul trebuie sa faca dovada a mai mult decât disconfortul creat prin lipsirea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, astfel cum este justificat prin cererea introductiva.

Asadar, apreciaza hotarârea instantei ca legala si temeinica, iar motivele invocate de reclamant prin cererea de recurs sunt neintemeiate.

In concluzie, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei recurate ca fiind temeinica si legala.

Analizând incheierea recurata prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidenta in cauza, conform art. 488 N. C.pr. civ., Curtea retine urmatoarele:

Curtea constata ca, desi recurentul nu a incadrat in drept motivele de recurs intr-unul dintre cazurile de casare prevazute de art. 488 alin. 1 C.p.c., acestea se circumscriu cazului de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.p.c., potrivit caruia casarea unor hotarâri se poate cere când hotarârea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, respectiv a art. 103 alin. 1 lit. c din O.U.G. 195 din 2002.

Recursul este fondat.

In conformitate cu art. 15 alin. 1 si 2 din L 554 din 2004, (
1) suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant, pentru motivele prevazute la art. 14, si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanta poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odata cu actiunea principala sau printr-o actiune separata, pâna la solutionarea actiunii in fond.

    (2) Dispozitiile art. 14 alin. (2) - (7) se aplica in mod corespunzator.

  Potrivit art. 14 alin.1, la care face trimitere art. 15 din L 554 din 2004
, (1) in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pâna la pronuntarea instantei de fond. In cazul in care persoana vatamata nu introduce actiunea in anularea actului in termen de 60 de zile, suspendarea inceteaza de drept si fara nicio formalitate.

Curtea constata in primul rând, faptul ca prin Dispozitia nr. ... din ….2018 a carei suspendare s-a solicitat,  Seful Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului Judetean de Politie P. a dispus in privinta recurentului reclamant X, suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule, pe durata totala de 90 de zile, incepând cu data de 17.08.2018, pentru incalcarea prevederilor art. 335 alin. 2 din Codul penal.

In ce priveste exceptia ramânerii fara obiect a cererii, invocata de pârât prin intâmpinare, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata, având in vedere ca Dispozitia a carei suspendare s-a solicitat isi produce efectele si a momentul pronuntarii prezentei decizii, nefiind expirata perioada pentru care s-a dispus suspendarea exercitarii dreptului de a conduce, iar dispozitia nu poate fi scindata, pentru zilele ce au trecut pâna la momentul pronuntarii.

Pe cale de consecinta, Curtea va respinge exceptia ramânerii fara obiect ca neintemeiata.

Pe fondul cauzei, Curtea retine ca, potrivit art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554 din 2004,
cazurile bine justificate reprezinta acele
imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ.

Astfel, acestea nu pot fi confundate cu motivele de nelegalitate ce privesc actele contestate, pe care instanta este tinuta sa le analizeze pe fondul cauzei, in urma administrarii tuturor probelor concludente.

Existenta unor cazuri bine justificate poate fi retinuta numai daca, din imprejurarile cauzei, ar exista o puternica si evidenta indoiala  asupra prezumtiei de legalitate de care se bucura actele administrative, prezumtie care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al acestora, pentru cercetarea cazurilor bine justificate instanta putând face doar o cercetare sumara a aparentei dreptului, intrucât in caz contrar, ar prejudeca fondul litigiului dedus judecatii.

Curtea constata ca in cauza de fata recurentul reclamant a dovedit existenta unor cazuri temeinic justificate, de vreme ce anterior emiterii Dispozitiei Sefului Serviciului Rutier se dispusese prin Ordonanta Parchetului de pe lânga Judecatoria P. nr. …/P/2015 clasarea cauzei in care au fost efectuate cercetari fata de acesta sub aspectul savârsirii infractiunii prevazute de art. 335 alin. 2 C.pen., intrucât fapta nu a fost savârsita cu vinovatia prevazuta de lege.

Astfel, emiterea unei Dispozitii de suspendare a exercitarii dreptului de a conduce exclusiv in temeiul dispozitiilor din Codul penal, respectiv a art. 335 alin. 2, in conditiile in care organul de urmarire penala a decis anterior ca recurentul reclamant X nu se face vinovat de savârsirea acestei fapte, prezinta o aparenta de nelegalitate, suficienta pentru a se dispune suspendarea executarii actului.

Fara a antama fondul cauzei, Curtea retine ca, potrivit art. 103 alin. 1 lit. c din O.U.G. 195 din 2002,
suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule si tractoare agricole sau forestiere se dispune pentru o perioada de 90 de zile când fapta conducatorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a fost urmarita ca infractiune la regimul circulatiei pe drumurile publice, precum si in cazul accidentului de circulatie din care a rezultat decesul sau vatamarea corporala a unei persoane si instanta de judecata sau procurorul a dispus clasarea, renuntarea la urmarirea penala, renuntarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicarii pedepsei,
daca pentru regula de circulatie incalcata prezenta ordonanta de urgenta prevede suspendarea exercitarii dreptului de a conduce.

Curtea constata insa ca prin Dispozitia atacata nu s-a aratat care este regula de circulatie incalcata pentru care ordonanta de urgenta prevede suspendarea exercitarii dreptului de a conduce, astfel incât nemotivarea actului sub acest aspect constituie un motiv in plus de suspendare.

Totodata, Curtea retine ca si cerinta constând in necesitatea evitarii producerii unei pagube iminente este dovedita in cauza, având in vedere ca suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pe drumurile publice nu numai ca este de natura sa ii creeze un disconfort recurentului reclamant, dar acesta este nevoit sa apeleze la alte mijloace de transport si la alte persoane pentru a se putea deplasa pe drumurile publice, in conditii similare, costurile deplasarii in regim taxi sau costul angajarii unui sofer nefiind neglijabil, având in vedere si perioada pentru care s-a dispus suspendarea.

Fata de toate aceste considerente, in baza art. 496 C.p.c., Curtea a admis recursul formulat, a casat incheierea recurata si rejudecând, a
respins exceptia ramânerii fara obiect a cererii, ca neintemeiata, a admis cererea de suspendare executare si a suspendat executarea Dispozitiei nr. .../2018 pâna la solutionarea definitiva a cererii având ca obiect anularea actului.

 

         Autorul sintezei,

Judecator Mirela Malita