Stabilirea sanctiunii pentru savarsirea abaterii disciplinare, Interpretarea materialului probator

Legislatie relevanta
:
art. 248 alin. 1 C.muncii

art. 250 C.muncii

Rezumat
:

a) Este adevarat ca prin disp. art. 248 alin. 1 C.muncii nu se stabilesc decat sanctiunile disciplinare ce se pot aplica de angajator, fara a se dispune obligativitatea aplicarii lor in ordinea mentionata in text, sanctiunea fiind stabilita in functie de fapta savarsita, gradul de vinovatie al angajatului, eventualul prejudiciu cauzat, atitudinea in activitate a angajatului anterior savarsirii abaterii disciplinare etc.

Din motivarea sentintei apelate nu rezulta ca prima instanta a considerat ca se impune aplicarea in ordine a sanctiunilor legale, ci chiar a aratat ca sanctiunile ”(…) sunt aplicate gradual, in functie de fapta comisa si de gradul de vinovatie a salariatului”, fiind necesara o justa corelare a sanctiunii cu gravitatea faptei comise.

Desi in apel apelantul a depus la dosar mai multe decizii de sanctionare disciplinara a intimatului-contestator, una este chiar decizia contestata in prezenta cauza, pentru o parte din ele sunt aplicabile disp. art. 248 alin. 3 C.muncii, avand in vedere ca sunt aplicate in perioada 2005-2008, o sanctiune a fost inlaturata chiar de prezentul complet de judecata intr-o alta cauza, iar doua sanctiuni sunt aplicate ulterior emiterii deciziei contestate in prezentul dosar. Totodata, faptul ca angajatului i-au mai fost aplicate si alte sanctiuni disciplinare este avut in vedere la aplicarea unei noi sanctiuni, dar acest lucru nu inseamna neaparat ca nu i se poate aplica sanctiunea avertismentului, daca sunt respectate prevederile art. 250 C.muncii.

b) Este posibil ca sarcina pacientei sa nu fi impus o interventie de urgenta, dar prin consult tocmai acest lucru urma a fi stabilit.

Mai mult decat atat, chiar pacienta consultata, martora CV, a aratat ca sarcina era aproape de termen, avea dureri foarte mari, a urcat din proprie initiativa cu un apartinator la etajul unde este sectia OG 1 (apartinatorul nu a intrat in cabinet), iar nasterea a avut loc in seara aceleiasi zile, astfel ca si Curtea apreciaza ca respectivul caz nu putea fi tratat ca nefiind urgent decat dupa un consult rapid.

De asemenea, din actele dosarului de fond rezulta ca respectiva consultatie nu s-a facut tehnic, cu aparatura medicala, ci vizual si prin palpare, iar astfel de consulturi in cabinetul respectiv erau frecvente, facute si de alti medici, atat timp cat la respectivul control inopinat au fost gasite ca folosite si depozitate necorespunzator si alte manusi chirurgicale si instrumentar specific, iar medicii si asistentele, ca si aparatorul apelantei (declaratie facuta in apel), au aratat ca astfel de consulturi chiar se impun in sectie, iar nu la unitatea de primiri urgente, intrucat doar in sectie exista aparatura ecograf si alta aparatura specifica unui consult ginecologic.

c) Curtea apreciaza ca materialul probator a fost corect interpretat si valorificat de prima instanta, atat timp cat a constatat savarsirea unei abateri disciplinare, gradul de vinovatie al contestatorului, gravitatea faptei savarsite, consecintele acesteia si lipsa unor cauze care sa inlature raspunderea disciplinara.

Faptul ca instanta de judecata nu a respins contestatia, ci a aplicat o alta sanctiune, nu inseamna ca probele au fost interpretate necorespunzator, ci doar ca au format o alta convingere completului de judecata, decat cea avuta de angajator.

d) In prezenta cauza nu se analizeaza daca in ziua respectiva prezenta contestatorului in sectie era justificata sau nu si nici daca exista modificari neautorizate a foii de observatie, ci se analizeaza daca medicul-contestator avea sau nu posibilitatea si chiar obligatia de a consulta un pacient intr-un alt spatiu decat cel prescris de normele de igiena interne.

Si Curtea considera ca respectivul consult trebuia facut intr-un alt spatiu medical special, care sa corespunda normelor de preventie si igiena spitaliceasca, cu depozitarea ulterioara corespunzatoare a instrumentarului folosit, in absenta apartinatorului persoanei consultate etc., dar toate aceste aspecte au fost avute in vedere si de prima instanta atunci cand a mentionat sanctionarea contestatorului, chiar daca a inlocuit sanctiunea aplicata de angajator cu o sanctiune mai blanda.

Mai mult decat atat, Curtea considera ca a consulta o pacienta gravida in luna a noua, care a si nascut in seara respectiva, dupa ce evolutia pacientei fusese observata in toata perioada de 9 luni de medicul-contestator, care prezenta dureri mari, intr-un spatiu care avea aparatura medicala specifica (ecograf etc.), iar nu in spatiul special aflat trei etaje mai jos, este o abatere disciplinara ce se impune a fi sanctionata, dar nu cu sanctiunea reducerii salariului, ci cu sanctiunea avertismentului, asa cum si prima instanta a considerat.

 

      Decizia civila nr.75/16.02.2016 a Curtii de Apel Galati

 

1. Cererea introductiva de instanta

Prin cererea inregistrata la data de 31.07.2015 pe rolul Tribunalului Galati – Sectia I civila, contestatorul IC a solicitat in contradictoriu cu intimatul SCJ anularea Deciziei nr. 622/30.06.2014, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit ca efect al deciziei, precum si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.

2. Hotararea atacata si solutia pronuntata

Prin sentinta civila nr. 1154/2.11.2015 Tribunalul Galati a admis in parte contestatia si a inlocuit masura reducerii salariului de baza cu un procent de 5% pe o durata de doua luni,  cu cea prevazuta de art. 248 alin.1 lit.a din Codul muncii, respectiv ”avertismentul”.

Totodata, a dispus repunerea partilor in situatia anterioara, prin restituirea catre contestator a drepturilor salariale retinute in baza deciziei de sanctionare.

3. Motivele de fapt si de drept care au fundamentat solutia primei instante

Prin decizia nr.622/30.06.2014 emisa de intimat, s-a dispus reducerea salariului de baza al contestatorului I.C. cu 5% pe o durata de doua luni, conform art. 248 alin. 1 lit. c din Codul muncii.

S-a retinut in sarcina contestatorului ca a fost depistat, in urma unui control intern, consultand o persoana de sex feminin imbracata in haine civile, in sala de pansamente din cadrul Sectiei obstetrica ginecologie I. Totodata, s-a retinut ca trusa de consultatii era desfacuta, ca erau mai multe manusi chirurgicale folosite lasate pe margine chiuvetei si ca instrumentarul medical folosit nu era colectat corespunzator.

S-a mai mentionat in cuprinsul deciziei contestate ca, in drept, contestatorul nu a respectat prevederile art. 9 pct. 30,34,44 din Regulamentul Intern, art. 7 din Anexa 1 a OMS 916/2006 si art. 46 din Fisa postului.

Contrar sustinerilor contestatorului, instanta de fond a retinut ca, fata de fapta acestuia si fata de data intocmirii Raportului de cercetare disciplinara nr. …/16.06.2014, termenele indicate art. 252 alin. 1 din Codul Muncii au fost respectate in cauza. In acest sens este si solutia pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 16/12.11.2012 intr-un recurs in interesul legii, potrivit careia, in interpretarea si aplicarea art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, momentul de la care incepe sa curga termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sanctiunii disciplinare este data inregistrarii raportului final al cercetarii disciplinare prealabile la registratura unitatii.”

Totodata, instanta a  retinut  ca, in cauza, contestatorul nu a invocat si nu a dovedit existenta unor motive concrete de incompatibilitate a presedintelui comisii de disciplina si, avand in vedere ca mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute se regasesc in cuprinsul deciziei contestate, nu se impune constatarea nulitatii absolute a deciziei sub acest aspect.  

Sub aspectul temeiniciei, instanta a retinut  ca, potrivit art. 247 alin. 1 si 2  din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara.  Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Asadar, raspunderea disciplinara intervine in cazurile in care un salariat savarseste cu vinovatie o abatere disciplinara. Rezulta astfel ca elementele esentiale ale raspunderii disciplinare sunt calitatea de salariat, existenta unei fapte ilicite, savarsirea faptei cu vinovatie, un rezultat daunator si legatura de cauzalitate intre fapta si rezultat.

Existenta faptei ilicite constituie conditia necesara pentru existenta raspunderii disciplinare si, potrivit art. 247 alin. (2) Codul muncii, consta in incalcarea normelor legale, regulamentului intern, contractului individual sau contractului colectiv de munca aplicabil ordinelor si dispozitiilor legale ale conducatorilor ierarhici.

In speta, instanta a retinut ca angajatul a savarsit o fapta ilicita, incalcandu-se astfel regulamentul intern, fisa postului si atributiile specifice, dupa cum se poate retine si vinovatia acestuia.

Astfel, in sensul art. 9 pct. 34 din Regulamentul intern al unitatii, angajatul avea obligatia de a respecta regulamentul intern in vigoare privind prevenirea, controlul si combaterea infectiilor nosocomiale.

In conditiile in care procedura de internare a unui pacient este reglementata in mod detaliat, tocmai in vederea prevenirii, controlului si combaterii infectiilor nosocomiale, instanta de fond a retinut ca prezenta numitei C.V. si a persoanei care o insotea in sala de pansamente a Sectiei OG 1 nu are justificare legala, pacienta nefiind internata in regim de urgenta sau pe baza unei programari.

Aceste aspecte rezulta si din declaratia martorei C.V., care a precizat ca in ziua respectiva a urcat direct la etaj in sectie, unde contestatorul dadea consultatii, si abia dupa ce a fost consultata a plecat pentru a-si face fisa de internare.

In ceea ce priveste sanctiunea aplicata, instanta a retinut ca, potrivit Deciziei nr. 11/10.06.2013 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea unui recurs in interesul legii, instanta competenta sa solutioneze contestatia salariatului impotriva sanctiunii disciplinare aplicate de catre angajator, constatand ca aceasta este gresit individualizata, o poate inlocui cu o alta sanctiune disciplinara.

Potrivit principiului
a majori ad minus
, instanta sesizata cu o cerere privind anularea unei decizii de sanctionare disciplinara are competenta de a dispune inlocuirea sanctiunii aplicate cu una mai blanda, in situatia in care apreciaza ca fapta poate fi retinuta in sarcina petentului, insa, fata de circumstantele spetei, sanctiunea aplicata nu este proportionala cu gravitatea faptei.

Instanta a retinut ca, dupa verificarea cercetarii prealabile, constatand vinovatia salariatului, angajatorul are la indemana criterii legale de stabilire a sanctiunii disciplinare, prevazute de dispozitiile art. 250 din Codul muncii, respectiv imprejurarile in care fapta a fost savarsita, gradul de vinovatie al salariatului, consecintele abaterii disciplinare, comportarea generala in serviciu a salariatului, eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta.

Asadar, stabilirea sanctiunii disciplinare nu poate avea loc arbitrar, ci exclusiv, in functie de responsabilitatea riguroasa si cumulativa a criteriilor aratate, organul competent sa aplice sanctiunea trebuind sa se preocupe de individualizarea acesteia, de dozarea ei, deoarece numai o corelare justa a sanctiunii cu gravitatea faptei, este de natura sa asigure realizarea rolului educativ si preventiv al raspunderii.

Din prevederile art. 248 alin. 1 Codul muncii rezulta ca sanctiunile disciplinare se afla intr-o anumita ordine, de la cea mai usoara, pana la cea mai aspra, constand in desfacerea disciplinara a contractului individual de munca ca urmare, ele sunt aplicate gradual, in functie de fapta comisa si de gradul de vinovatie al salariatului. Nivelul culpei reprezinta, asadar, un element esential in stabilirea sanctiunii disciplinare.

In cauza, intimatul a aplicat contestatorului sanctiunea reducerii salariului de baza cu 5% pentru o perioada de 2 luni, fara a avea in vedere in mare parte criteriile enuntate de dispozitiile art. 250 din Codul muncii.

Instanta a inlaturat ca neintemeiate sustinerile intimatului conform carora la individualizarea sanctiunii comisia a avut in vedere nenumaratele abateri ale contestatorului, precum si  sesizarile formulate de colegi si pacienti, avand in vedere ca in cauza nu au fost administrate probe in acest sens.

Din declaratia martorului C.V., instanta a  retinut  ca aceasta era insarcinata in 9 luni, iar in ziua de 29.04.2014 se simtea foarte rau, astfel incat, in urma consultului, a fost internata, nascand chiar in seara respectiva.

In imprejurarile de fapt, avand in vedere starea in care se afla pacienta, instanta a apreciat ca sanctiunea reducerii salariului este prea aspra, nefiind proportionala cu gravitatea faptei, astfel incat a admis in parte contestatia si a dispus inlocuirea sanctiunii aplicata contestatorului prin decizia nr …/30.06.2044  emisa de intimat, respectiv reducerea salariului de baza pe o durata de 2 luni cu 5 % cu sanctiunea „avertisment”.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, instanta a retinut  ca in cauza contestatorul nu a dovedit suportarea unor astfel de cheltuieli.

4. Cererea de apel

4.1 Impotriva sentintei Tribunalului Galati in termen legal a declarat apel, la data de 23.12.2015, intimatul.

4.2 Motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza apelul:

a) in mod gresit prima instanta a apreciat ca aplicarea sanctiunilor disciplinare trebuie sa se faca in ordinea prescrisa de disp. art. 248 alin. 1 C.muncii, avand in vedere ca legea nu stabileste o astfel de aplicare graduala; mai mult decat atat, angajatorul are posibilitatea de a aplica sanctiunea disciplinara in raport de gravitatea faptei, de gradul de vinovatie a salariatului, de imprejurarile concrete in care s-a savarsit abaterea disciplinara si de faptul ca acesta a avut sau nu anterior un comportament corespunzator in atributiile de serviciu; prima instanta a facut fara nici un temei afirmatia ca intimatul-contestator nu ar mai fi fost sanctionat disciplinar, in realitate fiindu-i aplicate in timp astfel de sanctiuni;

b) prima instanta a apreciat eronat ca sarcina foarte inaintata a pacientei impunea consultul medical urgent si in alte spatii decat cele prescrise, in realitate chiar medicul care a intocmit foaia de observatie mentionand ca nu sunt urgente medicale;

c) proba testimoniala nu a fost corect valorificata, in sensul ca atat martora C.V., cat si martora S.D., mentionand ca in cabinetul medical nu era doar pacienta, ci si un insotitor al acesteia imbracate in civil, fara echipament de protectie specific mediului spitalicesc;

d) probatoriul din cauza a demonstrat ca in ziua respectiva contestatorul nu era de garda, nu avea dreptul de face consulturi sau de a interna paciente, iar foaia de observatie a pacientei a fost falsificata, in sensul ca numele doctorului de garda a fost sters cu pasta corectoare si apoi a fost mentionat contestatorul.

4.3 In dovedirea apelului apelantul a solicitat administrarea probei cu acte, depunand la dosar 6 decizii de sanctionare a contestatorului-intimat din perioada 2005-2014.

4.4 In drept a invocat disp. art. 468 si art. 470 alin. 2 si urm. C.proc.civ.

5. Intampinarea

Reclamantul-intimat nu a formulat intampinare si nici nu s-a prezentat/nu a fost reprezentat in instanta de apel.

 

6. Motivarea hotararii instantei de apel

Analizand intreg materialul probator administrat in cauza prin prisma motivelor de apel invocate in termenul legal si cu ignorarea unor eventuale motive de apel invocate cu depasirea acestui termen, pentru a face aplicarea principiului disponibilitatii partilor in procesul civil si a disp. art. 9 si 477 N.C.proc.civ., Curtea apreciaza ca apelul nu este fondat si se impune a fi respins in temeiul disp. art. 480 alin. 1 N.C.proc.civ., cu consecinta mentinerii sentintei apelate, avand in vedere urmatoarele considerente:

a) Este adevarat ca prin disp. art. 248 alin. 1 C.muncii nu se stabilesc decat sanctiunile disciplinare ce se pot aplica de angajator, fara a se dispune obligativitatea aplicarii lor in ordinea mentionata in text, sanctiunea fiind stabilita in functie de fapta savarsita, gradul de vinovatie al angajatului, eventualul prejudiciu cauzat, atitudinea in activitate a angajatului anterior savarsirii abaterii disciplinare etc.

Din motivarea sentintei apelate nu rezulta ca prima instanta a considerat ca se impune aplicarea in ordine a sanctiunilor legale, ci chiar a aratat ca sanctiunile ”(…) sunt aplicate
gradual,
in functie de fapta comisa si de gradul de vinovatie a salariatului”, fiind necesara o justa corelare a sanctiunii cu gravitatea faptei comise.

Desi in apel apelantul a depus la dosar mai multe decizii de sanctionare disciplinara a intimatului-contestator, una este chiar decizia contestata in prezenta cauza, pentru o parte din ele sunt aplicabile disp. art. 248 alin. 3 C.muncii, avand in vedere ca sunt aplicate in perioada 2005-2008, o sanctiune a fost inlaturata chiar de prezentul complet de judecata intr-o alta cauza, iar doua sanctiuni sunt aplicate ulterior emiterii deciziei contestate in prezentul dosar. Totodata, faptul ca angajatului i-au mai fost aplicate si alte sanctiuni disciplinare este avut in vedere la aplicarea unei noi sanctiuni, dar acest lucru nu inseamna neaparat ca nu i se poate aplica sanctiunea avertismentului, daca sunt respectate prevederile art. 250 C.muncii.

b) Este posibil ca sarcina pacientei sa nu fi impus o interventie de urgenta, dar prin consult tocmai acest lucru urma a fi stabilit.

Mai mult decat atat, chiar pacienta consultata, martora C.V., a aratat ca sarcina era aproape de termen, avea dureri foarte mari, a urcat din proprie initiativa cu un apartinator la etajul unde este sectia OG 1 (apartinatorul nu a intrat in cabinet), iar nasterea a avut loc in seara aceleiasi zile, astfel ca si Curtea apreciaza ca respectivul caz nu putea fi tratat ca nefiind urgent decat dupa un consult rapid.

De asemenea, din actele dosarului de fond rezulta ca respectiva consultatie nu s-a facut tehnic, cu aparatura medicala, ci vizual si prin palpare, iar astfel de consulturi in cabinetul respectiv erau frecvente, facute si de alti medici, atat timp cat la respectivul control inopinat au fost gasite ca folosite si depozitate necorespunzator si alte manusi chirurgicale si instrumentar specific, iar medicii si asistentele, ca si aparatorul apelantei (declaratie facuta in apel), au aratat ca astfel de consulturi chiar se impun in sectie, iar nu la unitatea de primiri urgente, intrucat doar in sectie exista aparatura ecograf si alta aparatura specifica unui consult ginecologic.

c) Curtea apreciaza ca materialul probator a fost corect interpretat si valorificat de prima instanta, atat timp cat a constatat savarsirea unei abateri disciplinare, gradul de vinovatie al contestatorului, gravitatea faptei savarsite, consecintele acesteia si lipsa unor cauze care sa inlature raspunderea disciplinara.

Faptul ca instanta de judecata nu a respins contestatia, ci a aplicat o alta sanctiune, nu inseamna ca probele au fost interpretate necorespunzator, ci doar ca au format o alta convingere completului de judecata, decat cea avuta de angajator.

d) In prezenta cauza nu se analizeaza daca in ziua respectiva prezenta contestatorului in sectie era justificata sau nu si nici daca exista modificari neautorizate a foii de observatie, ci se analizeaza daca medicul-contestator avea sau nu posibilitatea si chiar obligatia de a consulta un pacient intr-un alt spatiu decat cel prescris de normele de igiena interne.

Si Curtea considera ca respectivul consult trebuia facut intr-un alt spatiu medical special, care sa corespunda normelor de preventie si igiena spitaliceasca, cu depozitarea ulterioara corespunzatoare a instrumentarului folosit, in absenta apartinatorului persoanei consultate etc., dar toate aceste aspecte au fost avute in vedere si de prima instanta atunci cand a mentionat sanctionarea contestatorului, chiar daca a inlocuit sanctiunea aplicata de angajator cu o sanctiune mai blanda.

Mai mult decat atat, Curtea considera ca a consulta o pacienta gravida in luna a noua, care a si nascut in seara respectiva, dupa ce evolutia pacientei fusese observata in toata perioada de 9 luni de medicul-contestator, care prezenta dureri mari, intr-un spatiu care avea aparatura medicala specifica (ecograf etc.), iar nu in spatiul special aflat trei etaje mai jos, este o abatere disciplinara ce se impune a fi sanctionata, dar nu cu sanctiunea reducerii salariului, ci cu sanctiunea avertismentului, asa cum si prima instanta a considerat.

Fata de toate aceste motive si avand in vedere disp. art. 480 alin. 1 C.proc.civ., Curtea considera ca apelul nu este fondat si se impune a fi respins, cu consecinta mentinerii solutiei primei instante ca fiind temeinica si legala.