Stabilirea prin decizie de impunere a obligatiei de plata a cotei de profit dintr-un contract de asociere in participatiune. Nelegalitate

 

Index tematic: Contencios fiscal

 

Legislatie relevanta: art. 113 alin.1 din Legea nr. 207/2015

 

Rezumatul problemei de drept:

Actul administrativ fiscal reprezinta actul emis de organul fiscal in exercitarea atributiilor de administrare a impozitelor, taxelor si contributiilor sociale, iar cota din profitul cuvenit Municipiului B. nu intra intr-una din categoriile mentionate generic ce fac obiectul activitatii de administrare fiscala si nu poate fi obtinuta prin emiterea deciziei de impunere.

Stabilirea si executarea obligatiilor ce revin asociatului excede raporturilor juridice fiscale, iar recuperarea acestor creante bugetare se poate efectua numai in conditiile dreptului comun, potrivit normelor cuprinse in contractul de asociere in participatiune, iar nu in conditiile codului de procedura fiscala, cum gresit s-a procedat in cauza, unde in mod nelegal a fost emisa decizia de impunere nr. ….

 

 

Identificare:

           
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 3703  din data de 3 decembrie 2018

 

Prin sentinta nr. 444/29.05.2018 Tribunalul B. a respins  actiunea in anularea actului administrativ formulata de reclamantul Club Sportiv T.C. B. (C.S.T.C. B.) in contradictoriu cu pârâta Directia Economica din Cadrul Unitatii Administrativ Teritoriale a Municipiului B. (U.A.T. B.).

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs
reclamantul
C.S.T.C. B.

in temeiul art.496-498 alin.(l) C.pr. civ. solicitând  admiterea recursului, casarea in tot a hotarârii criticate si retinând cauza, anularea hotarârii criticate si a actelor administrative contestate
.

In motivarea recursului s-a aratat ca sentinta criticata este nelegala fiind pronuntata cu incalcarea prevederilor art.46 alin.(2) lit. j din Legea nr. 207/2015 nu a motivat respingerea criticii privind lipsa din cuprinsul actului administrativ a mentiunilor privind audierea contribuabilului/platitorului imprejurare ce il face anulabil deoarece potrivit prevederilor art. 9 alin. 1 C.pr. fiscala, inaintea luarii deciziei, organul de procedura fiscala este obligat sa asigure platitorului posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere privind faptele si imprejurarile de fapt relevante in luarea deciziei.

Ori, daca s-ar fi respectat aceste prevederi legale ar fi facut dovada platii obligatiilor contractuale astfel incât nu ar mai fi putut fi invocata existenta unei obligatii fiscale neachitate. Ca urmare astfel am fost pusi in imposibilitate de a face aparari pertinente.

Totodata sentinta este nelegala intrucât instanta a analizat alt motiv de nulitate prevazuta de art.49 alin.(l) lit. c privind grava  eroare in descrierea situatiei de fapt, decât cel invocat.

Astfel, in motivul privind eroarea cu privire la situatia de fapt reprezentând

obligatiile de plata cu titlu de cote cuvenite asociatului UAT B. conform prevederilor capitolului VIII din contract, s-au referit la caracterul obligatiei contractuale obligatiei din contractul de asociere considerând ca desi se vireaza la bugetul local izvorul obligatiei de plata nu il reprezinta obligatii fiscale, precum si la imprejurarea ca organul fiscal a fost in eroare cu privire la existenta obligatiei fiscale.

Instanta  nu a analizat nici critica privind temeiului de drept ai obligatiei fiscale, trimiterea la prevederile Legii nr. 571/2003 si Legea nr. 227/2015 respectiv titlul IX cap III lit. f fara a indica textul de lege reprezentat de articol si aliniatul care da nastere obligatie de plata catre bugetul local, astfel incât si organul fiscal constituie un motiv de nelegalitate le-a examinat astfel incât apreciaza ca instanta le-a incalcat  inca o data dreptul la aparare deoarece nu cunoastem care este temeiul de drept pe care se intemeiaza stabilirea obligatiei fiscale de plata a sumei imputate pentru a putea formula aparari pertinente.

Prin nerespectarea prevederilor legale indicate s-a cauzat o vatamare a intereselor legale deoarece daca inainte de apararile in instanta ar fi avut posibilitatea de a dovedi faptul platii obligatiilor contractuale, pârâta nu mai avea motive sa emita titlul de creanta contestat.

Sentinta este nelegala intrucât prin acelasi gen de abordare generica instanta nu a raspuns nici criticilor vizând caracterul obligatiilor de plata catre bugetul local având ca izvor derularea unui contract civil si atribuirii in mod nelegal caracter de obligatie fiscala.

Prin lipsa de motivare cu privire la acest aspect se incalca dreptul  la aparare fiind lipsiti de posibilitatea criticarii in fata instantei de control  judiciar a faptului ca o altfel de interpretare lipseste de efect principiul potrivit caruia contractul este legea partilor.

Ori valabilitatea contractului exclude competenta organului fiscal de a calcula, pentru eventualele sume datorate, penalitati si dobânzi de intârziere conform dispozitiilor C. pr. fiscala.

De altfel, conform Ordinelor de plata din 22.05.2017 si din data de 24.05.2017 au fost achitate toate restantele reprezentând obligatii de plata contractuale, obligatii achitate cu chitanta pentru incasarea creantelor bugetelor locale din data de 17.11.2016 din cuprinsul careia rezulta faptul ca la rubrica creante principale recurenta nu are datorii curente pentru anii anteriori 2014-2015.

Ori obiectul contestatiei cu privire la derularea contractului impune elucidarea acestui aspect cu consecinta emiterii altei solutii.

Ca urmare si din acest punct de vedere instanta nu s-a pronuntat cu privire la un alt motiv de nulitate absoluta invocat si pe cale de consecinta si sentinta criticata este lovita de nulitatea absoluta.

Instanta nu a valorificat niciunul dintre inscrisurile depuse  printre care si Certificatul de atestare fiscala nr…. care confirma apararile potrivit carora nu rezulta faptul ca, la data controlului, ar fi existat obligatii de plata restante catre bugetul local pentru aceiasi perioada 2014-2015.

Totodata instanta nu s-a pronuntat nici asupra altei aparari privind inexistenta altei obligatii de plata reprezentata de taxa pentru folosirea terenului.

Desi a aratat ca actul de control face abstractie de caracterul contractului care este unul de asociere in participatiune, UAT B. venind in asociere tocmai cu terenul, instanta nu a examinat si nici nu a inlaturat aceasta aparare.

In situatia de fapt consfintita de actul de control cât si de sentinta criticata se ajunge al situatia absurda ca desi a dus in asociere terenul, obligatia de plata a folosirii terenului in asociere sa fie suportata de celalalt asociat, desi UAT ca proprietar era scutit de plata de taxe si impozite pentru terenul proprietatea sa.

Prin intâmpinarea inregistrata la 28.09.2018 pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei de fond nr. 444/29.05.2018 pronuntata de Tribunalul B., ca fiind legala si temeinica.

In motivarea intâmpinarii  se arata ca instanta de fond a apreciat in mod corect faptul ca niciunul dintre motivele de nulitate absoluta invocate de reclamanta nu exista, referitor la actele administrativ-fiscale contestate, respectiv raportul de inspectie fiscala din data de …, decizia de impunere nr. …. si decizia nr. ….

Cu privire la stabilirea obligatiilor de plata reprezentând profit-contract de asociere in participatiune, controlul fiscal efectuat in perioada 21.06.2017-11.07.2017 s-a realizat pe baza Legii nr. 571/2003 si a Legii nr. 227/2015.

Potrivit art. 113 alin.1 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, inspectia fiscala reprezinta activitatea ce are ca obiect verificarea legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale de catre contribuabil, respectarii prevederilor legislatiei fiscale si contabile, verificarea sau stabilirea, dupa caz, a bazelor de impozitare si a situatiilor de fapt aferente, stabilirea diferentelor de obligatii fiscale principale.

Instanta de fond, fata de aceste prevederi legale, a constatat ca obiectul inspectiei fiscale efectuate reclamantei, a fost in limitele legale.

De asemenea instanta a inlaturat ca neintemeiate sustinerile reclamantei referitoare la faptul ca organul fiscal local nu are competenta de a verifica un contract de asociere in participatiune incheiat de UATM B.

Verificarea clauzelor contractuale, indiferent de tipul de contract revine si serviciului competent al organului fiscal care, in baza HCL nr. 135/2017 privind regulamentul de organizare si functionare al aparatului de specialitate al primarului Municipiului B. a statuat in sarcina responsabilitatilor Serviciului Administrare Patrimoniu, conform pct. 9 ca „In exercitarea atributiilor de serviciu, colaboreaza cu celelalte compartimente din aparatul de specialitate al primarului".

Potrivit aceluiasi act administrativ cu caracter normativ au fost stabilite atributiile referitoare la verificarea si stabilirea obligatiilor de piata in baza unor documente, contracte sau acte prin efectul carora se naste obligatia de plata catre bugetul local, in sarcina Serviciului Control si Inspectie Fiscala Persoane Juridice din cadrul Directiei Finante Publice Locale B.. Acest serviciu exercita inspectia fiscala asupra tuturor persoanelor juridice, indiferent de forma de organizare, care au obligatii de stabilire, retinere si plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului local ai Municipiului B..

Examinând sentinta recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor si lucrarilor dosarului, a dispozitiilor legale incidente, Curtea constata ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Prin decizia de impunere nr. … au fost stabilite in sarcina recurentului reclamant obligatii de plata in suma de 7913,39 lei, din care 5000 lei, reprezentând profit conform contractului de asociere in participatiune si 2913, 39 lei, cu titlu de obligatii fiscale accesorii.

Asa cum rezulta din contractul de asociere in participatiune inregistrat sub nr. …, incheiat intre Municipiul B. si C.S.T.C. B., profitul si pierderile rezultate din activitatile ce constituie obiectul contractului se vor imparti intre asociati, in sensul ca municipiul participa la profitul asocierii, urmând sa beneficieze de cota de 8% din profitul neobtinut, dar nu mai putin de 5000 lei/an, iar clubul sportiv va beneficia de cota de 92% din profitul net obtinut.

Potrivit raportului de inspectie fiscala intocmit de Serviciul Control si Inspectie fiscala Persoane juridice, din cadrul Directiei Finantelor Publice Locale a municipiului B., fiind verificate bazele de impunere, realitatea declaratiilor fiscale si informative, corectitudinea si exactitatea indeplinirii obligatiilor de catre contribuabil, respectarea prevederilor legislatiei fiscale si contabile, s-a constatat ca in perioada 2013-2016 societatea datora câte 5000 lei/an cu titlu de cota de profit, intrucât in anul 2016 a inregistrat pierdere, in anii 2013 si 2015 cota de profit de 8% este mai mica de 5000 lei, iar in anul 2014 nu a depus situatii financiare anuale la organul fiscal.

Sustinerea recurentului privind nelegalitatea stabilirii prin act administrativ fiscal a obligatiilor reprezentând cota ce revenea municipiului B. din profitul obtinut conform contractului de asociere in participatiune nr. … este intemeiata, in conditiile in care normele cuprinse in codul de procedura fiscala anterior (adoptat prin OG nr. 92/2003 cu modificarile si completarile ulterioare), precum si cele stipulate in codul de procedura fiscala in vigoare ( adoptat prin Legea nr. 207/2015) exclud expres de la aplicarea acestora in situatia in care creantele bugetare rezulta din raporturile juridice contractuale. In acest sens sunt dispozitiile art. 2 alin. 4 (“Prezentul cod nu se aplica pentru administrarea creantelor datorate bugetului general consolidat rezultate din raporturi juridice contractuale, cu exceptia redeventelor miniere si a redeventelor petroliere” din vechiul cod, respectiv “Prezentul cod nu se aplica pentru administrarea creantelor bugetare rezultate din raporturile juridice contractuale, cu exceptia celor prevazute la alin. (2) lit. b)”, in speta  redeventele miniere, redeventele petroliere si redeventele rezultate din contracte de concesiune, arenda si alte contracte de exploatare eficienta a terenurilor cu destinatie agricola, incheiate de Agentia Domeniilor Statului).

Actul administrativ fiscal reprezinta actul emis de organul fiscal in exercitarea atributiilor de administrare a impozitelor, taxelor si contributiilor sociale, iar cota din profitul cuvenit Municipiului B. nu intra intr-una din categoriile mentionate generic ce fac obiectul activitatii de administrare fiscala si nu poate fi obtinuta prin emiterea deciziei de impunere.

Stabilirea si executarea obligatiilor ce revin asociatului excede raporturilor juridice fiscale, iar recuperarea acestor creante bugetare se poate efectua numai in conditiile dreptului comun, potrivit normelor cuprinse in contractul de asociere in participatiune, iar nu in conditiile codului de procedura fiscala, cum gresit s-a procedat in cauza, unde in mod nelegal a fost emisa decizia de impunere nr. ….

Curtea constata ca este intemeiata si sustinerea privind nelegalitatea calcularii de accesorii constând in dobânzi si majorari de intârziere, in conditiile in care acestea sunt datorate de contribuabil numai in cazul neachitarii la termenul de scadenta a obligatiilor fiscale principale, iar cota din profitul obtinut in baza contractul de asociere in participatiune nu reprezinta creanta fiscala.

Este lipsit de relevanta considerentul conform caruia Serviciul Control si Inspectie Fiscala Persoane Juridice din cadrul aparatului de specialitate al primarului Municipiului B.  a fost inzestrat prin hotarâre de consiliu local cu competenta de a exercita inspectia fiscala asupra tuturor persoanelor juridice, indiferent de forma de organizare, care au obligatii de stabilire, retinere si plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului local, in conditiile in care orice activitate de inspectie fiscala ce se finalizeaza cu emiterea deciziilor de impunere trebuie sa respecte cadrul legal instituit de prevederile art. 113 c. pr. fiscala, conform carora inspectia fiscala constituie activitatea de verificare al carei scop este limitat de obligatiile fiscale si nu poate conduce la stabilirea prin acte administrative de obligatii ce deriva din executarea unor raporturi juridice contractuale si care, la rândul lor, au caracter pur contractual, cum este cazul de fata.

In aceste conditii, fiind intrunit motivul de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., in baza art. 496 alin. 2 C.pr.civ., hotarârea fiind data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, prin aceea ca, desi cota de profit la care Municipiul B. era indreptatit sa o obtina in baza contractului de asociere in participatiune reprezinta o creanta bugetara, aceasta nu poate fi socotita creanta fiscala si nu poate fi stabilita prin acte administrative fiscale, cum gresit s-a procedat in cauza, Curtea a admis recursul, a casat sentinta  recurata  si pe fond a admis actiunea. De asemenea a anulat decizia  nr. … de solutionare a contestatiei  si decizia de impunere  nr. ….

 

Autorul sintezei,

Judecator Ghincea Marius