SOLUTIONAREA CU PRIORITATEA A UNEI CERERI DE ACORDARE DESPAGUBIRI

• 
  art.1 din Protocolul 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994
  
• articolul 34 din Legea 165/2013

In alin. 5 al art. 34 din Legea 165/2013, introdus prin Legea nr. 103/2016 (privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 21/2015), s-a stipulat expres ca prin exceptie de la prevederile alin. (4), se solutioneaza cu prioritate: “ a) dosarele in care Secretariatul Comisiei Nationale a solicitat documente potrivit art. 21 alin. (5); b) dosarele in care deciziile entitatilor investite cu solutionarea notificarilor au fost emise in executarea unor hotarari judecatoresti irevocabile/definitive, prin care s-a constatat dreptul de proprietate si intinderea acestuia; c) dosarele constituite in baza cererilor formulate de persoanele prevazute la art. 33 alin.

(4)".

Intrucat reclamantul este in posesia unei hotarari judecatoresti definitiva si irevocabila prin care s-a constatat existenta dreptului sau la masuri reparatorii prin echivalent, precum si intinderea acestui drept (respectivpentru un teren in suprafata de 1300 mp situat in localitatea T.), se apreciaza ca este in ipoteza reglementata de prevederile art. 34 alin. 5 lit b) din Legea nr. 165/2013), astfel ca solicitarea acestuia de rezolvare cu prioritate a dosarului sau este intemeiata.

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila

Decizia nr. 345 din 5 februarie 2017

Apelul formulat de catre reclamantul G.F.M. impotriva sentintei nr.
977 din 10.06.2016
a Tribunalului Dambovita prin care s-a admis exceptia prematuritatii introducerii actiunii si s-a respins cererea, ca fiind prematur formulata, a fost admis prin decizia civila nr.112 pronuntata la 18 ianuarie 2017 de Curtea de Apel Ploiesti, care a anulat sentinta 977/10.06.2016 a Tribunalului Dambovita si acordat termen pentru solutionarea cauzei.

Curtea a retinut ca prin sentinta civila 365/26.05.2004 pronuntata de Tribunalul Dambovita, s-a constatat ca reclamantul G.F.M. si fratele acestuia G.L sunt indreptatiti sa li se acorde, la propunerea AVAS, masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren in suprafata de 1300 mp situat in T. Aceasta hotarare a ramas definitiva prin decizia civila nr. 261/15 decembrie 2010 a Curtii de Apel Ploiesti si irevocabila prin decizia civila nr. 7500/25 octombrie 2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

La data de 16.04.2013 a decedat G. L., iar prin certificatul de mostenitor nr. intocmit de BNP ... s-a constatat ca de pe urma acestuia pe langa doi legatari cu titlu particular a ramas ca mostenitor legal reclamantul din prezenta cauza .

Ca urmare a demersurilor reclamantului, prin decizia nr. 17/03.02.2015 A.A.A.S. ( avand in vedere hotararile mentionate in precedent si dispozitiile legale incidente) a propus acordarea pentru G.M.F. de masuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea 247/2005, pentru terenul mentionat, inaintand documentatia necesara S.N.C.I. in conformitate de dispozitiile art. 21 din Legea 165/2013

Prin adresa nr. /.2015 parata A.N.R.P. i-a adus la cunostinta reclamantului (in urma solicitarilor adresate acestei institutii in vederea finalizarii procedurii de despagubire) ca dosarul sau nu a fost repartizat spre analiza personalului de specialitate, iar in conformitate cu prevederile deciziei nr. 10299/14.11.2012 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, dosarele vor fi analizate si solutionate cu respectarea principiului ordinii de inregistrare la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.

Totodata i s-a comunicat reclamantului ca potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Nationale, ulterior datei intrarii in vigoare a prezentei legi, vor fi solutionate in termen de 60 de luni de la data inregistrarii lor, mentionandu-se ca dupa solutionarea dosarelor deja aflate in analiza se va proceda la repartizarea de noi dosare potrivit ordinii de inregistrare, incepand cu dosarul nr. 6200/CC 8 fila 9 dosar fond.

Pe calea prezentei actiuni reclamantul G.M.F. a solicitat in contradictoriu cu parata A. N.R.P. ca pe baza hotararii judecatoresti ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la acordarea masurilor compensatorii in sensul punerii in executare a sentintei civile nr. 365/2004 a Tribunalului Dambovita.

Potrivit prevederilor art. 4 din Legea 165/2013 „Dispozitiile prezentei legi se aplica cererilor formulate si depuse, in termen legal, la entitatile investite de lege, nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor, precum si cauzelor aflate pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului suspendate in temeiul Hotararii-pilot din 12 octombrie 2010, pronuntata in Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei, la data intrarii in vigoare a prezentei legi ”

Pe de alta parte conform art. 34 din acelasi act normativ “(1) Dosarele inregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor vor fi solutionate in termen de 60 de luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cu exceptia dosarelor de fond funciar, care vor fi solutionate in termen de 36 de luni. (2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Nationale ulterior datei intrarii in vigoare a prezentei legi vor fi solutionate in termen de 60 de luni de la data inregistrarii lor, cu exceptia dosarelor de fond funciar, care vor fi solutionate in termen de 36 de luni.(3) Numarul dosarelor prevazute la alin. (1) si data inregistrarii dosarelor prevazute la alin. (2) se publica pe pagina de internet a Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor si se comunica, la cerere, persoanelor indreptatite”.

Desi la instanta de fond actiunea reclamantului a fost respinsa ca prematur introdusa prin raportare la aceste dispozitii legale (considerandu-se ca termenul de 60 de luni, cel mai devreme, curge de la data 03.02.2015, care este data emiterii deciziei 17/03.02.2015 si inaintarii documentatiei necesare Secretariatului National pentru Compensarea Imobilelor in conformitate de dispozitiile art. 21 din Legea 165/2013, iar in cauza acest termen nu este implinit), Curtea a apreciat ca solutia pronuntata sub acest aspect este nelegala.

S-au invocat modificarile aduse Legii 165/2013 prin Legea nr. 103/2016 (privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 21/2015 pentru modificarea si completarea Legii nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, precum si a art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania), prin adaugarea alineatelor (4) si (5) la articolul 34.

S-a retinut in raport de aceste modificari, ca in speta, din cuprinsul sentintei civile nr. 365/26.05.2004 pronuntata de Tribunalul Dambovita, rezulta ca in privinta reclamantului s-a constatat ca acesta este indreptatit sa i se acorde, la propunerea AVAS, masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren in suprafata de 1300 mp situat in T., iar prin decizia nr. 17/03.02.2015, A. A. A. S. a propus acordarea pentru acesta de masuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea 247/2005, inaintand totodata documentatia necesara S.N.C.I. in conformitate de dispozitiile art. 21 din Legea 165/2013.

In atare situatie, se retine ca reclamantul este in posesia unei hotarari judecatoresti definitiva si irevocabila prin care s-a constatat existenta dreptului sau la masuri reparatorii prin echivalent, precum si intinderea acestui drept (respectiv pentru un teren in suprafata de 1300 mp situat in T.), ceea ce inseamna ca ii sunt aplicabile prevederile art. 34 alin. 5 lit b) din Legea nr. 165/2013 astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 103/2016 si se impune solutionarea cu prioritate a dosarului sau.

Prin urmare, Curtea a apreciat ca instanta de fond in mod eronat, analizand exceptia prematuritatii actiunii invocata de ANRP, a procedat la admiterea acesteia si respingerea demersului reclamantului in temeiul ei.

Considerand ca prima instanta a solutionat in mod gresit actiunea reclamantului in baza exceptiei prematuritatii, Curtea in temeiul art. 480 alin.3 NCPC, a admis apelul, a anulat sentinta si a acordat termen pentru solutionarea cauzei la 15 februarie 2017.

Curtea, dupa evocarea fondului, ca urmare a anularii sentintei civile nr. 977/10.06.2016 a Tribunalului Dambovita, a retinut urmatoarele:

Prin cererea depusa la primul termen stabilit de instanta legal investita, Tribunalul Dambovita, reclamantul G.F.M. a precizat cererea de chemare in judecata, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata parata A.N.R.P. sa respecte legalitatea hotararilor instantei supreme de a-i acorda cu prioritate despagubirile pe care i le datoreaza pentru bunurile confiscate ilegal.

Astfel cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentinta civila 365/26.05.2004 pronuntata de Tribunalul Dambovita (ramasa definitiva prin decizia civila nr. 261/15 decembrie 2010 a Curtii de Apel Ploiesti si irevocabila prin decizia civila nr. 7500/25 octombrie 2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie), reclamantul G.F.M. si fratele acestuia G.L sunt indreptatiti sa li se acorde, la propunerea AVAS, masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren in suprafata de 1300 mp. situat in T.

Conform certificatului de mostenitor nr... intocmit de BNP ... reclamantul G.F.M. este mostenitorul legal al numitului G.L. decedat la data de 16.04.2013 .

Ca urmare a demersurilor reclamantului, prin decizia nr. 17/03.02.2015, A.A.A.S. a propus acordarea pentru G.F.M. de masuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea 247/2005, pentru terenul mentionat, inaintand documentatia necesara Secretariatului National pentru Compensarea Imobilelor in conformitate de dispozitiile art. 21 din Legea 165/2013.

Prin adresa nr. /2015 parata ANRP i-a adus la cunostinta reclamantului (in urma solicitarilor adresate acestei institutii in vederea finalizarii procedurii de despagubire) ca dosarul sau nu a fost repartizat spre analiza personalului de specialitate, iar in conformitate cu prevederile deciziei nr. /2012 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, dosarele vor fi analizate si solutionate cu respectarea principiului ordinii de inregistrare la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.

Totodata i s-a comunicat reclamantului ca potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Nationale, ulterior datei intrarii in vigoare a prezentei legi, vor fi solutionate in termen de 60 de luni de la data inregistrarii lor, mentionandu-se ca dupa solutionarea dosarelor deja aflate in analiza se va proceda la repartizarea de noi dosare potrivit ordinii de inregistrare, incepand cu dosarul nr. 6200/CC.

Reclamantul dovedeste un interes in promovarea actiunii de fata, in contextul in care asa cum rezulta din adresa mentionata, punerea efectiva in executare a dispozitiilor hotararilor judecatoresti mentionate si a deciziei nr. /2015 emisa de A.A.A.S. pentru aplicarea acestor hotarari judecatoresti este lasata la latitudinea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, urmand a fi solutionata cu respectarea principiului ordinii de inregistrare la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor - ceea ce echivaleaza cu o nepunere in executare a hotararilor judecatoresti date in reparatie.

Prin art.1 din Protocolul 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, „ orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international”.

Reamintim in acest sens, ca in Cuza Viasu impotriva Romaniei, Curtea Europeana Drepturilor Omului a apreciat ca o decizie administrativa a autoritatii locale competente prin care i se recunoaste partii interesate un drept la reparatie este suficienta pentru a crea un „ interes patrimonial” aparat de art.1 din Protocolul 1 si ca, prin urmare, neexecutarea unei astfel de decizii constituie o ingerinta in sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol.

De asemenea Curtea a ajuns la constatarea incalcarii dreptului de proprietate al reclamantului in Cauza Viasu, tinand cont de ineficienta sistemului de restituire si in special de intarzierea inregistrata in procedura de plata a despagubirii.

In mod special, Curtea a constatat ca partilor interesate nu le era oferita nici o garantie in ceea de priveste durata sau rezultatul procedurii in fata Comisiei Centrale. Ea a observat in plus ca fondul „ Proprietatea „ nu functioneaza intr-o maniera care sa permita acordarea efectiva a unor despagubiri tuturor beneficiarilor legilor de reparatie care alesesera sa primeasca actiuni. Astfel, aceasta inactiune a statului nu era justificata in mod legitim prin urmarirea unui scop de interes public, in conformitate cu principiile generale ce decurg din jurisprudenta Curtii.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cuprinsul Deciziei Pilot data in Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei a constatat existenta unei probleme sistemice importante legata in special de lipsa restituirii sau despagubirii pentru bunurile nationalizate. In aceasta cauza Curtea s-a pronuntat dupa mai multe hotarari in care a constatat deja incalcarea art.6 paragraful 1 din Conventie si art. 1 Protocolul nr.1 din cauza deficientelor sistemului roman de despagubire sau de restituire. Curtea a constat ca ineficienta mecanismului de despagubire sau de restituire continua sa fie o problema recurenta si pe scara larga in Romania.

Pentru rezolvarea acestei probleme Curtea a aratat ca statul parat trebuie sa garanteze prin masuri legale si administrative adecvate respectarea dreptului de proprietate al tuturor persoanelor aflate intr-o situatie similara celei a reclamantilor tinand cont de principiile enuntate in jurisprudenta Curtii cu privire la art.1 Protocolul 1 si a dispus ca statul parat sa ia masurile care sa garanteze protectia efectiva a drepturilor enuntate la art.6 paragraful 1 din Conventie si art.1 Protocolul nr.1, in contextul tuturor cauzelor similare cu cauza de fata, conform principiilor consacrate de Conventie.

In sensul acestor indrumari este si modificarea adusa OUG 15/2015 pentru modificarea si completarea Legii nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, precum si a art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania), prin Legea nr. 103/2016 (privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 21/2015) in care s-a prevazut ca la articolul 34 al Legii 165/2013, dupa alineatul (3) se introduc doua noi alineate, (4) si (5), alin. 4 precizand ca “
Dosarele se solutioneaza in ordinea inregistrarii lor la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, respectiv Secretariatul Comisiei Nationale
’.

In alin. 5 s-a stipulat expres insa ca prin exceptie de la prevederile alin. (4), se solutioneaza cu prioritate: “ a) dosarele in care Secretariatul Comisiei Nationale a solicitat documente potrivit art. 21 alin. (5);
b) dosarele
i
n care deciziile entitatilor investite cu solutionarea notificarilor au fost emise in executarea unor hotarari judecatoresti irevocabile/definitive, prin care s-a constatat dreptul de proprietate si intinderea acestuia;
c) dosarele constituite in baza cererilor formulate de persoanele prevazute la art. 33 alin. (4) ”.

Intrucat reclamantul este in posesia unei hotarari judecatoresti definitiva si irevocabila prin care s-a constatat existenta dreptului sau la masuri reparatorii prin echivalent, precum si intinderea acestui drept (respectiv pentru un teren in suprafata de 1300 mp situat in Targoviste, Calea Domneasca nr. 265), se apreciaza ca este in ipoteza reglementata de prevederile art. 34 alin. 5 lit b) din Legea nr. 165/2013 astfel cum a fost modificata prin Legea nr.103/2016 ( mai sus citat), astfel ca solicitarea acestuia de rezolvare cu prioritate a dosarului sau este intemeiata.

In raport de dispozitiile legale mentionate curtea a admis cererea precizata a reclamantului si a obligat parata sa acorde acestuia masuri compensatorii in sensul punerii in executare, cu prioritate, a sentintei civile nr. 365/26 mai 2004 a Tribunalului Dambovita si a deciziei nr. 17/03.02.2015 emisa de A.A.A.S.

Judecator
Petrosina Madalina Graure