SOLUTIONAREA CU PRIORITATEA A UNEI CERERI DE ACORDARE DESPAGUBIRI IN CONDITIILE EXISTENTEI UNEI HOTARÂRI JUDECATORESTI

PRIN CARE S-A  CONSTAT EXISTENTA DREPTULUI RECLAMANTULUI LA MASURI REPARATORII PRIN ECHIVALENT, PRECUM SI INTINDEREA ACESTUI DREPT

 

- art.1 din Protocolul 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ratificata de România prin Legea nr. 30/1994

 -  articolul 34  din Legea 165/2013

 

           In alin. 5 al art. 34 din Legea 165/2013, introdus prin Legea nr. 103/2016 (privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 21/2015),  s-a stipulat expres ca prin exceptie de la prevederile alin. (4), se solutioneaza cu prioritate: “  a) dosarele in care Secretariatul Comisiei Nationale a solicitat documente potrivit art. 21 alin. (5); b) dosarele in care deciziile entitatilor investite cu solutionarea notificarilor au fost emise in executarea unor hotarâri judecatoresti irevocabile/definitive, prin care s-a constatat dreptul de proprietate si intinderea acestuia; c) dosarele constituite in baza cererilor formulate de persoanele prevazute la art. 33 alin. (4)”.

            Intrucât reclamantul este in posesia unei hotarâri judecatoresti definitiva si irevocabila prin care s-a constatat existenta dreptului sau la masuri reparatorii prin echivalent, precum si intinderea acestui drept (respectiv pentru un  teren in suprafata de 1300 mp situat in localitatea T.), se apreciaza ca este in ipoteza reglementata de  prevederile  art. 34 alin. 5 lit b) din Legea nr. 165/2013), astfel ca solicitarea acestuia de rezolvare cu prioritate a dosarului sau este intemeiata.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia  I  Civila

Decizia nr. 345 din 5 februarie  2017

   

Apelul formulat de catre reclamantul G.F.M. impotriva sentintei nr.
977  din 10.06.2016
a  Tribunalului Dâmbovita prin care s-a admis exceptia prematuritatii introducerii actiunii si s-a  respins cererea, ca fiind prematur formulata, a fost admis prin  decizia civila nr.112 pronuntata la  18 ianuarie 2017 de Curtea de Apel Ploiesti, care a  anulat sentinta 977/10.06.2016 a Tribunalului Dâmbovita si acordat termen pentru solutionarea cauzei.

Curtea  a retinut ca prin sentinta civila 365/26.05.2004 pronuntata de Tribunalul Dâmbovita, s-a constatat ca reclamantul G.F.M. si fratele acestuia G.L sunt  indreptatiti  sa li se acorde, la propunerea AVAS, masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren in suprafata de 1300 mp situat in T. Aceasta hotarâre a ramas  definitiva prin decizia civila nr. 261/15 decembrie 2010 a Curtii de Apel Ploiesti si irevocabila prin decizia civila nr. 7500/25 octombrie 2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

La data de 16.04.2013 a decedat G. L., iar prin certificatul de mostenitor nr.  intocmit de BNP … s-a constatat ca de pe urma acestuia pe lânga doi legatari cu titlu particular a ramas ca mostenitor legal reclamantul din prezenta cauza .

Ca urmare a demersurilor reclamantului, prin decizia nr. 17/03.02.2015 A.A.A.S. ( având in vedere hotarârile mentionate in precedent si dispozitiile legale incidente) a propus acordarea  pentru G.M.F. de masuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea 247/2005, pentru terenul mentionat, inaintând documentatia necesara S.N.C.I. in conformitate de dispozitiile art. 21 din Legea 165/2013

Prin adresa nr. /.2015 pârâta A.N.R.P. i-a adus la cunostinta reclamantului (in urma solicitarilor adresate  acestei institutii  in vederea finalizarii procedurii de despagubire) ca dosarul  sau nu a  fost repartizat spre analiza personalului de specialitate, iar in conformitate cu prevederile deciziei nr. 10299/14.11.2012 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, dosarele vor fi analizate si solutionate cu respectarea principiului ordinii de inregistrare la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.

Totodata i s-a comunicat reclamantului ca potrivit  art. 34 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Nationale, ulterior datei intrarii in vigoare a prezentei legi, vor fi solutionate in termen de 60 de luni de la data inregistrarii lor, mentionându-se ca dupa solutionarea dosarelor deja aflate in analiza se va proceda la repartizarea de noi dosare potrivit ordinii de inregistrare, incepând cu dosarul nr. 6200/CC 8 fila 9 dosar fond.

Pe calea prezentei actiuni reclamantul G.M.F. a solicitat in contradictoriu cu pârâta A. N.R.P. ca pe baza hotarârii judecatoresti ce se va pronunta sa se dispuna obligarea pârâtei la acordarea masurilor compensatorii in sensul punerii in executare a sentintei civile nr. 365/2004 a Tribunalului Dâmbovita.

Potrivit prevederilor art. 4 din Legea 165/2013 „Dispozitiile prezentei legi se aplica cererilor formulate si depuse, in termen legal, la entitatile investite de lege, nesolutionate pâna la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor, precum si cauzelor aflate pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului suspendate in temeiul Hotarârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronuntata in Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva României, la data intrarii in vigoare a prezentei legi ”

Pe de alta parte conform art. 34 din acelasi act normativ “(1) Dosarele inregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor vor fi solutionate in termen de 60 de luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cu exceptia dosarelor de fond funciar, care vor fi solutionate in termen de 36 de luni. (2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Nationale ulterior datei intrarii in vigoare a prezentei legi vor fi solutionate in termen de 60 de luni de la data inregistrarii lor, cu exceptia dosarelor de fond funciar, care vor fi solutionate in termen de 36 de luni.(3) Numarul dosarelor prevazute la alin. (1) si data inregistrarii dosarelor prevazute la alin. (2) se publica pe pagina de internet a Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor si se comunica, la cerere, persoanelor indreptatite”.

Desi la instanta de fond actiunea reclamantului a fost respinsa ca prematur introdusa prin raportare la aceste dispozitii legale (considerându-se ca termenul de 60 de luni, cel mai devreme, curge de la data 03.02.2015, care este data emiterii deciziei 17/03.02.2015 si inaintarii documentatiei necesare Secretariatului National pentru Compensarea Imobilelor in conformitate de dispozitiile art. 21 din Legea 165/2013, iar in cauza  acest termen nu este implinit), Curtea a apreciat ca solutia pronuntata sub acest aspect este nelegala.

S-au invocat modificarile aduse Legii 165/2013  prin Legea nr. 103/2016 (privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 21/2015 pentru modificarea si completarea Legii nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in România, precum si a art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România), prin adaugarea alineatelor (4) si (5) la  articolul 34.

S-a retinut in raport de aceste modificari, ca in speta, din cuprinsul sentintei civile nr. 365/26.05.2004 pronuntata de Tribunalul Dâmbovita,  rezulta ca in privinta reclamantului s-a constatat ca acesta  este indreptatit sa i se acorde, la propunerea AVAS, masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren in suprafata de 1300 mp situat in T., iar  prin decizia nr. 17/03.02.2015, A. A. A. S. a propus acordarea  pentru  acesta de masuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea 247/2005, inaintând totodata documentatia necesara S.N.C.I. in conformitate de dispozitiile art. 21 din Legea 165/2013.

 In atare situatie,  se retine ca  reclamantul este in posesia unei hotarâri judecatoresti definitiva si irevocabila prin care s-a constatat existenta dreptului sau la masuri reparatorii prin echivalent, precum si intinderea acestui drept (respectiv pentru un  teren in suprafata de 1300 mp situat in T.), ceea ce inseamna ca ii sunt aplicabile prevederile  art. 34 alin. 5 lit b) din Legea nr. 165/2013 astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 103/2016 si se impune solutionarea cu prioritate a dosarului sau.

Prin urmare, Curtea a apreciat ca instanta de fond in mod eronat, analizând exceptia prematuritatii actiunii invocata de ANRP, a procedat la admiterea acesteia si respingerea demersului reclamantului in temeiul ei.

Considerând ca prima instanta a solutionat in  mod gresit actiunea reclamantului in baza exceptiei prematuritatii, Curtea in temeiul art. 480 alin.3 NCPC,  a admis apelul, a anulat sentinta si  a acordat termen pentru solutionarea cauzei la 15 februarie 2017.

Curtea, dupa evocarea fondului, ca urmare a anularii sentintei civile nr.  977/10.06.2016  a Tribunalului Dâmbovita, a retinut urmatoarele:

             
Prin cererea depusa la primul termen stabilit de instanta legal investita, Tribunalul Dâmbovita, reclamantul G.F.M. a precizat cererea de chemare in judecata, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa fie obligata pârâta A.N.R.P. sa respecte legalitatea hotarârilor instantei supreme de a-i acorda cu prioritate despagubirile pe care i le datoreaza pentru bunurile confiscate ilegal.

            Astfel cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentinta civila 365/26.05.2004 pronuntata de Tribunalul Dâmbovita (ramasa  definitiva prin decizia civila nr. 261/15 decembrie 2010 a Curtii de Apel Ploiesti si irevocabila prin decizia civila nr. 7500/25 octombrie 2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie), reclamantul G.F.M. si fratele acestuia G.L sunt  indreptatiti  sa li se acorde, la propunerea AVAS, masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren in suprafata de 1300 mp. situat in T.

              Conform certificatului de mostenitor  nr… intocmit de BNP … reclamantul  G.F.M. este mostenitorul legal al numitului G.L. decedat la data de 16.04.2013 .

               Ca urmare a demersurilor reclamantului, prin decizia nr. 17/03.02.2015, A.A.A.S. a propus acordarea  pentru G.F.M. de masuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea 247/2005, pentru terenul mentionat, inaintând documentatia necesara Secretariatului National pentru Compensarea Imobilelor in conformitate de dispozitiile art. 21 din Legea 165/2013.

               Prin adresa nr. /2015 pârâta ANRP i-a adus la cunostinta reclamantului (in urma solicitarilor adresate  acestei institutii  in vederea finalizarii procedurii de despagubire) ca dosarul  sau nu a  fost repartizat spre analiza personalului de specialitate, iar in conformitate cu prevederile deciziei nr. /2012 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, dosarele vor fi analizate si solutionate cu respectarea principiului ordinii de inregistrare la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.

              Totodata i s-a comunicat reclamantului ca potrivit  art. 34 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Nationale, ulterior datei intrarii in vigoare a prezentei legi, vor fi solutionate in termen de 60 de luni de la data inregistrarii lor, mentionându-se ca dupa solutionarea dosarelor deja aflate in analiza se va proceda la repartizarea de noi dosare potrivit ordinii de inregistrare, incepând cu dosarul nr. 6200/CC.

                Reclamantul dovedeste un interes in promovarea actiunii de fata, in contextul in care asa cum rezulta din adresa mentionata, punerea efectiva in executare a dispozitiilor hotarârilor judecatoresti mentionate si a deciziei nr. /2015 emisa de A.A.A.S. pentru aplicarea acestor hotarâri judecatoresti  este lasata la latitudinea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, urmând a fi solutionata cu respectarea principiului ordinii de inregistrare la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor - ceea ce echivaleaza cu o nepunere in executare a  hotarârilor judecatoresti date in reparatie.

               Prin art.1 din Protocolul 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ratificata de România prin Legea nr. 30/1994, „
orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international
”.

              Reamintim  in acest sens, ca in Cuza Viasu impotriva României, Curtea Europeana  Drepturilor  Omului a apreciat ca o decizie administrativa a autoritatii locale competente prin care i se recunoaste partii interesate un drept la reparatie este suficienta pentru a crea un „ interes patrimonial” aparat de art.1 din Protocolul 1 si ca, prin urmare, neexecutarea unei astfel de decizii constituie o ingerinta in sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol.

              De asemenea Curtea a ajuns la constatarea incalcarii dreptului de proprietate al reclamantului in Cauza Viasu, tinând cont de ineficienta sistemului de restituire si in special de intârzierea inregistrata in procedura de plata a despagubirii.

               In mod special, Curtea a constatat ca partilor interesate nu le era oferita nici o garantie in ceea de priveste durata sau rezultatul procedurii in fata Comisiei Centrale. Ea a observat in plus ca fondul „ Proprietatea „ nu functioneaza intr-o maniera care sa permita acordarea efectiva a unor despagubiri tuturor beneficiarilor legilor de reparatie care alesesera sa primeasca actiuni. Astfel, aceasta inactiune a  statului nu era justificata in mod legitim prin urmarirea unui scop de interes public, in conformitate cu principiile  generale ce decurg din jurisprudenta Curtii.

              Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cuprinsul Deciziei Pilot data in Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva României a constatat existenta unei probleme sistemice importante legata in special de lipsa restituirii sau despagubirii pentru bunurile nationalizate. In aceasta cauza Curtea s-a pronuntat dupa mai multe hotarâri in care a constatat deja incalcarea art.6 paragraful 1 din Conventie si art. 1 Protocolul nr.1 din cauza deficientelor sistemului român de despagubire sau de restituire. Curtea a constat ca ineficienta mecanismului de despagubire sau de restituire continua sa fie o problema recurenta si pe scara larga in România.

              Pentru rezolvarea acestei probleme Curtea a aratat ca statul pârât trebuie sa garanteze prin masuri legale si administrative adecvate respectarea dreptului de proprietate al tuturor persoanelor aflate intr-o situatie similara celei a reclamantilor tinând cont de principiile enuntate in jurisprudenta Curtii cu privire la art.1 Protocolul 1 si a dispus ca statul pârât sa ia masurile care sa garanteze protectia efectiva a drepturilor enuntate la art.6 paragraful 1 din Conventie si art.1 Protocolul nr.1, in contextul tuturor cauzelor similare cu cauza de fata, conform principiilor consacrate de Conventie.

            In sensul acestor indrumari este si modificarea adusa OUG 15/2015 pentru modificarea si completarea Legii nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in România, precum si a art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România), prin Legea nr. 103/2016 (privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 21/2015) in care s-a prevazut  ca la  articolul 34 al Legii 165/2013, dupa alineatul (3) se introduc doua noi alineate, (4) si (5),  alin. 4 precizând ca “
Dosarele se solutioneaza in ordinea inregistrarii lor la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, respectiv Secretariatul Comisiei Nationale
”.

           In alin. 5 s-a stipulat expres insa ca prin exceptie de la prevederile alin. (4), se solutioneaza cu prioritate: “  
a) dosarele in care Secretariatul Comisiei Nationale a solicitat documente potrivit art. 21 alin. (5);
b) dosarele in care deciziile entitatilor investite cu solutionarea notificarilor au fost emise in executarea unor hotarâri judecatoresti irevocabile/definitive, prin care s-a constatat dreptul de proprietate si intinderea acestuia;
  c) dosarele constituite in baza cererilor formulate de persoanele prevazute la art. 33 alin. (4)”.

            Intrucât reclamantul este in posesia unei hotarâri judecatoresti definitiva si irevocabila prin care s-a constatat existenta dreptului sau la masuri reparatorii prin echivalent, precum si intinderea acestui drept (respectiv pentru un  teren in suprafata de 1300 mp situat in Târgoviste, Calea Domneasca nr. 265), se apreciaza ca este in ipoteza reglementata de  prevederile  art. 34 alin. 5 lit b) din Legea nr. 165/2013 astfel cum a fost modificata prin Legea nr.103/2016 ( mai sus citat), astfel ca solicitarea acestuia de rezolvare cu prioritate a dosarului sau este intemeiata.

            In raport de dispozitiile legale mentionate curtea a admis cererea precizata a reclamantului si a obligat pârâta sa acorde acestuia  masuri compensatorii in sensul punerii in executare, cu prioritate, a sentintei civile nr. 365/26 mai 2004 a Tribunalului Dâmbovita si a deciziei nr. 17/03.02.2015 emisa de A.A.A.S.

 

 
Judecator
Petrosina Madalina Graure