Sesizarea inspecției judiciare

Ghid de orientare pentru persoanele interesate să sesizeze inspecția judiciară

Sesizarea inspecției judiciare

 

1. STRUCTURA INSPECŢIEI JUDICIARE

Potrivit art. 60 alin. 1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, pe lângă Plenul Consiliului Superior al Magistraturii funcţionează Inspecţia Judiciară, condusă de un inspector şef.

Potrivit alineatului 2 al aceluiaşi articol, în cadrul Inspecţiei judiciare funcţionează un serviciu de inspecţie judiciară pentru judecători şi un serviciu de inspecţie judiciară pentru procurori.

Conform alineatului 5 al aceluiaşi articol, atribuţiile Inspecţiei judiciare, structura, numărul şi salarizarea inspectorilor se stabilesc de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în limitele bugetului.

Din interpretarea textului de lege menţionat, reiese că Inspecţia Judiciară nu face parte din structura aparatului tehnic – administrativ al Consiliului Superior al Magistraturii, nu  este subordonată preşedintelui şi vicepreşedintelui consiliului, ci funcţionează ca un corp distinct, autonom, pe lângă Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

 

1. ROLUL INSPECŢIEI JUDICIARE

          Potrivit art. 42 alin. 1 din  Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţia judiciară îndeplineşte, potrivit legii, atribuţii de analiză, verificare şi control în domeniile specifice de activitate, sub coordonarea şi controlul plenului.

Rezultă că, unul dintre rolurile esenţiale ale Inspecţiei judiciare constă în oferirea de informaţii concrete Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la modul de organizare şi funcţionare a instanţelor/parchetelor, la conduita judecătorului/procurorului în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a verificărilor efectuate la cererea plenului, a secţiilor, a petiţionarilor, ori de Inspecţia judiciară, din oficiu.

Rezultatele constatate în urma verificărilor stau la baza  adoptării hotărârilor plenului sau secţiilor cu privire la  măsuri de organizare şi funcţionare a instanţelor/parchetelor, la sancţionarea judecătorului /procurorului, la apărarea reputaţiei sale profesionale etc.

 

2. CINE POATE SESIZA INSPECŢIA JUDICIARĂ

Acest răspuns este dat de următoarele texte de lege:

Potrivit art. 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor şi parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.

 

Din interpretarea textului de lege menţionat rezultă că sesizarea se adresează Consiliul Superior al Magistraturii şi indiferent de destinatarul acesteia (preşedinte, vicepreşedinte, secretar general etc.), după analiza conţinutului, se înaintează Inspecţiei judiciare.

Ar fi util ca, în cazul în care sesizarea vizează aspecte de competenţa  Inspecţiei judiciare, titularul sesizării să facă această precizare, sau să se adreseze direct Inspecţiei judiciare.

 

3. OBIECTUL SESIZĂRII

         Potrivit art. 97 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, exercitarea dreptului prevăzut la alin. 1, mai sus citat, nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac.

        Din conţinutul acestui text de lege, cât şi din conţinutul textelor din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, care stabilesc atribuţiile Inspecţiei judiciare, rezultă că, sesizarea adresată Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să se refere la aspecte din activitatea  instanţelor/parchetelor,  la activitatea sau conduita judecătorului sau procurorului, la încălcarea de către aceştia a  obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea unor abateri disciplinare, fără a pune, în nici un caz, în discuţie legalitatea hotărârilor judecătoreşti sau a soluţiilor date de procuror.

 

Deşi dispoziţiile art. 97 alin.2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, fac referire exclusiv la hotărârile judecătoreşti, în urma modificărilor survenite prin adoptarea Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi al justiţiei, s-a instituit principiul independenţei procurorului în măsurile dispuse şi soluţiile adoptate.

Ca atare, măsurile şi soluţiile adoptate de către procuror sunt supuse controlului instanţei competente să judece cauza în fond (art. 64 alin.2 din Legea nr. 304/2004, republicată).

 

4. FORMA SESIZĂRII

Legea nu prevede un tipizat  sau formular pentru cazul în care o persoană doreşte să se adreseze Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la aspecte din activitatea instanţelor sau parchetelor, a judecătorilor sau procurorilor. Însă, chiar şi în aceste condiţii, sesizările, în conţinutul lor, trebuie să se refere clar şi concret la aspectele pe care le consideră că se impun a fi făcute cunoscute Consiliului Superior al Magistraturii, şi care sunt prezentate la punctul 4 din prezentul Ghid.

De asemenea, sesizările, prin modul de adresare, trebuie să respecte drepturile şi libertăţilor celorlalte persoane. Aceasta reprezintă de fapt o îndatorire fundamentală a oricărui cetăţean, consacrată de Constituţia României care, în art. 57, prevede că  „cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.”

Nu în ultimul rând, trebuie cunoscut faptul că, sesizările trebuie să conţină date de identificare a persoanei care o formulează (nume, prenume, adresa completă), cât şi semnătura acesteia. În caz contrar, conform dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de Urgenţă, aprobată prin Legea nr. 233/2002 privind soluţionarea petiţiilor,  sesizarea care nu îndeplineşte aceste condiţii, se clasează, ceea ce presupune că nu va fi luată în considerare.

Datele de identificare ale persoanei (nume, prenume, adresa completă) trebuie să fie conţinute şi de sesizarea care se adresează prin e-mail, pe una din adresele de contact ale Consiliului Superior al Magistraturii.

          Ar fi util dacă sesizarea cu privire la aspectele mai sus precizate, ar îmbrăca forma prezentată în anexa I.

           

5. CINE EFECTUEAZĂ VERIFICĂRILE

           În conformitate cu dispoziţiile art. 42 alin.1 şi 3 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliul Superior al Magistraturii verificările se efectuează, în principal, prin inspectorii de la cele două servicii de inspecţie judiciară, ţinând cont de instituţia vizată (instanţă sau parchet) şi de calitatea persoanei cu privire la care s-a făcut sesizarea (judecător sau procuror).

Potrivit art. 46 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, verificările pot fi efectuate şi prin judecători desemnaţi de preşedintele instanţei, la cererea Inspecţiei Judiciare.

În acelaşi sens, potrivit art. 65  din aceeaşi lege, în cazul procurorilor, verificările la un anumit parchet pot fi efectuate, la cererea Inspecţiei judiciare, şi de către procurori anume desemnaţi de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (pentru această instituţie), procurorul şef al Departamentului Naţional Anticorupţie (pentru această instituţie), procurorii generali ai  parchetelor de pe lângă curţile de apel (pentru situaţiile care privesc parchetele respective şi unităţile subordonate acestora).

Potrivit art. 72 din aceeaşi lege, verificările la parchetele din subordinea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pot  fi efectuate, la cererea Inspecţiei Judiciare, şi prin procurori anume desemnaţi de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit art. 61 alin. 4 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliului Superior al Magistraturii, în exercitarea atribuţiilor, inspectorii pot solicita preşedinţilor instanţelor judecătoreşti şi conducătorilor parchetelor din circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa sau parchetul unde se efectuează o verificare, să desemneze judecători  sau procurori, prin rotaţie, care să efectueze anumite acte dintre cele date în competenţa Inspecţiei judiciare.

 

5. COMPETENŢELE INSPECŢIEI JUDICIARE

Competenţele Inspecţiei judiciare sunt date de atribuţiile stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, stabilite distinct pentru cele două servicii de inspecţie judiciară.

Astfel, potrivit art.  43 alin. 1 din acest regulament, inspectorii Serviciului de inspecţie judiciară pentru judecători exercită, în principal, următoarele atribuţii:

1. a) efectuează verificări la instanţele de judecată, în legătură cu respectarea normelor procedurale privind primirea cererilor, repartizarea aleatorie a dosarelor, stabilirea termenelor, continuitatea completului de judecată, pronunţarea, redactarea şi comunicarea hotărârilor, înaintarea dosarelor în apel şi recurs, executarea hotărârilor penale şi civile şi informează conducerea Consiliului despre deficienţele constatate, formulând propuneri adecvate;
2. b) verifică exercitarea în condiţii corespunzătoare a atribuţiilor de conducere privind organizarea eficientă, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile manageriale;
3. c) verifică şi soluţionează sesizările adresate Consiliului Superior al Magistraturii în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor şi a magistraţilor asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii, ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare;
4. d) efectuează verificări, în vederea încuviinţării de către secţia pentru judecători a percheziţiei, reţinerii sau arestării preventive a judecătorilor;
5. e) efectuează verificări privind îndeplinirea condiţiei de bună reputaţie de către judecători, judecătorii stagiari care au promovat examenul de capacitate, judecătorii înscrişi la concursul de promovare şi de către judecătorii propuşi pentru numirea în funcţii de conducere, în condiţiile legii;
6. f) în materie disciplinară, asigură componenţa comisiei de disciplină pentru judecători, în condiţiile şi pe durata prevăzută de lege; efectuează cercetarea prealabilă în vederea exercitării acţiunii disciplinare faţă de judecători, inclusiv faţă de judecătorii aleşi în Consiliul Superior al Magistraturii, precum şi faţă de magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; asigură secretariatul comisiei de disciplină pentru judecători;
7. g) efectuează verificări privind calificativele acordate de către comisiile de evaluare, în cazul în care acestea sunt contestate de judecători şi de magistraţii asistenţi;
8. h) rezolvă contestaţiile referitoare la legalitatea procedurilor de alegere a judecătorilor ca membri în Consiliul Superior al Magistraturii;
9. i) verifică dacă judecătorii şi reprezentanţii societăţii civile aleşi în Consiliul Superior al Magistraturii au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau au colaborat cu acestea;
10. j) efectuează verificări cu privire la contestaţiile formulate de judecători împotriva hotărârilor pronunţate de Secţia pentru judecători, cu excepţia celor date în materie disciplinară;
11. k) întocmeşte raportul privind starea justiţiei în legătură cu activitatea instanţelor judecătoreşti;
12. n) îndeplinesc orice alte sarcini stabilite de Plen, preşedinte, ori de Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

 

Potrivit art. 44 alin 1 din acelaşi regulament, inspectorii din cadrul Serviciului de inspecţie judiciară pentru procurori exercită, în principal, următoarele atribuţii:

1. a) efectuează verificări la parchete, în legătură cu respectarea normelor procedurale, primirea şi înregistrarea lucrărilor, repartizarea dosarelor procurorilor pe criteriul specializării acestora, continuitatea procurorilor în lucrările repartizate şi independenţa procurorului de şedinţă în formularea concluziilor, respectarea termenelor, calitatea actelor procedurale, comunicarea actelor procedurale prevăzute de lege, şi informează conducerea Consiliului despre deficienţele constatate, formulând propuneri adecvate;
2. b) verifică eficienţa managerială şi a modului de îndeplinire a atribuţiilor ce decurg din legi şi regulamente pentru asigurarea unei bune funcţionări a parchetelor, a calităţii corespunzătoare a serviciului, semnalând deficienţele constatate şi formulând propuneri corespunzătoare pentru înlăturarea acestora;
3. c) verifică şi soluţionează sesizările adresate Consiliului Superior al Magistraturii în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii şi cu celelalte persoane implicate în cursul urmăririi penale, ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare;
4. d) efectuează verificări, în vederea încuviinţării de către secţia pentru procurori a percheziţiei, reţinerii sau arestării preventive a procurorilor;
5. e) verifică şi soluţionează în cadrul procedurii de verificare a conduitei procurorilor, contestaţiile formulate împotriva procurorului ierarhic superior pentru intervenţia, în orice formă, în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluţiei, trecerea nejustificată a lucrărilor altui procuror ori pentru influenţarea în orice formă a concluziilor prezentate în instanţă;
6. f) efectuează verificări privind îndeplinirea condiţiei de bună reputaţie de către procurori, procurorii stagiari care au promovat examenul de capacitate, procurorii înscrişi la concursul de promovare şi de către procurorii propuşi pentru numirea în funcţii de conducere, în condiţiile legii;
7. g) în materie disciplinară, asigură componenţa comisiei de disciplină pentru procurori, în condiţiile şi pe durata prevăzută de lege; efectuează cercetarea prealabilă în vederea exercitării acţiunii disciplinare faţă de procurori, inclusiv faţă de procurorii aleşi în Consiliul Superior al Magistraturii; asigură secretariatul comisiei de disciplină pentru procurori;
8. h) efectuează verificări privind calificativele acordate de către comisiile de evaluare a activităţii profesionale, în cazul în care acestea sunt contestate de procurori;
9. i) rezolvă contestaţiile referitoare la legalitatea procedurilor de alegere a procurorilor în Consiliul Superior al Magistraturii;
10. j) verifică dacă procurorii aleşi în Consiliul Superior al Magistraturii au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau au colaborat cu acestea;
11. k) efectuează verificări cu privire la contestaţiile formulate de procurori împotriva hotărârilor pronunţate de Secţia pentru procurori, cu excepţia celor date în materie disciplinară;
12. l) analizează raportul anual al activităţii desfăşurate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Departamentul Naţional Anticorupţie şi prezintă propuneri privind măsurile necesare;
13. m) întocmeşte raportul privind starea justiţiei în legătură cu activitatea parchetelor;
14. n) îndeplinesc orice alte sarcini stabilite de Plen, preşedinte, ori de Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

 

6. LIMITELE VERIFICĂRILOR

   Legea nu prevede expres care sunt limitele verificărilor pe care le efectuează inspectorii din cadrul celor două servicii de inspecţie judiciară. Însă, atât pentru judecători cât şi pentru procurori, sunt reglementate principiile ce le guvernează activitatea şi care trebuie respectate de judecători şi procurori, indiferent de funcţiile deţinute, neputând fi încălcate în cadrul unor verificări de natură administrativă.

Acest fapt reiese din interpretarea sistematică a următoarelor texte de lege:

Potrivit art. 46 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, verificările efectuate de preşedinţi sau vicepreşedinţi ori prin judecători anume desemnaţi trebuie să respecte principiile independenţei judecătorilor şi supunerii lor numai legii, precum şi autoritatea de lucru judecat.

Potrivit art. 17 din aceeaşi lege, hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale.

Potrivit art. 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, orice persoană poate sesiza CSM, direct sau prin conducătorii instanţelor şi parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.

Exercitarea dreptului prevăzut la alin. 1 nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac.

Potrivit art. 69 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, ministrul justiţiei, când consideră necesar, din proprie iniţiativă sau la cererea CSM, exercită controlul asupra procurorilor, prin procurori anume desemnaţi de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, de procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie, ori de ministrul justiţiei.

Controlul constă în verificarea eficienţei manageriale, a modului în care procurorii îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu şi în care se desfăşoară raporturile de serviciu cu justiţiabilii şi cu celelalte persoane implicate în lucrările de competenţa parchetului. Controlul nu poate viza măsurile dispuse de procuror în cursul urmăririi penale şi soluţiile adoptate.

Cu privire la soluţiile adoptate de procuror (neînceperea urmăririi penale, clasare, scoatere de sub urmărire penală, încetarea urmăririi  penale), potrivit art. 278 ind. 1 şi următoarele din Codul de procedură penală, controlul legalităţii şi temeiniciei  acestora se realizează de instanţele de judecată, la sesizarea persoanei vătămate precum şi a oricărei alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate, care pot desfiinţa rezoluţia sau ordonanţa atacată, reţine cauză spre judecare sau trimitere cauza procurorului în vederea începerii urmăririi ori redeschiderea urmăririi penale.

De asemenea, ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal,  legiuitorul a prevăzut - art. 275 şi următoarele din Codul de  procedură penală - posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora, dacă i s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.

Astfel, plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim procurorul parchetului, sau după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.

În acelaşi sens, se prevede şi în articolul 64 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 republicată privind organizarea judiciară, potrivit căruia soluţiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic  superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale. Teza a II a art. 64 alin. 3, potrivit căreia măsura infirmării soluţiei de către procurorul ierarhic superior este supusă controlului instanţei competente să judece cauza în fond, la cererea procurorului care a adoptat soluţia, a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 345 din 18 aprilie 2006 a Curţii Constituţionale.

Se constată că, potrivit dispoziţiilor legale sus menţionate coroborate cu prevederile Codului de procedură penală, art. 275 şi urm., art. 278 ind.1, soluţiile adoptate de procuror se examinează sub aspectul legalităţii şi temeiniciei numai de instanţele de judecată, iar hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale (art.17 din Legea nr.304/2004 republicată, privind organizarea judiciară).

În concluzie, din coroborarea dispoziţiilor procesual penale
- art. 275 şi urm. cu dispoziţiile art. 97 alin.1, 2 din Legea nr. 303/2004 republicată, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu prevederile articolelor 43 şi 44 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii şi cu ale articolelor 46 alin. 2 şi 64 alin. 3 din Legea nr.304/2004 republicată privind organizarea judiciară, se constată că Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii,  prin atribuţiile, sale nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărâri judecătoreşti, nu poate infirma soluţiile adoptate de procuror şi nici nu le poate examina sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, întrucât s-ar aduce atingere principiilor independenţei judecătorilor, supunerii lor  numai legii şi autorităţii de lucru judecat, precum şi independenţei procurorilor în soluţiile adoptate.

 

7. ÎNTOCMIREA ŞI COMUNICAREA RĂSPUNSULUI

 

Dispoziţiile aplicabile pentru întocmirea şi comunicarea răspunsului sunt cele cuprinse în Ordonanţa nr. 27/30 ianuarie 2002, aprobată prin Legea nr. 233/23 aprilie 2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin.1 din actul normativ menţionat ” autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarului în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă.”

În situaţia în care petiţiile sunt transmise de la alte autorităţi sau instituţii publice, termenul de 30 de zile curge, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. 2 din aceeaşi lege, de la data înregistrării petiţiei la autoritatea sau instituţia publică competentă.

În temeiul considerentelor legale menţionate, Consiliul Superior al Magistraturii, ca instituţie publică, are obligaţia de a comunica răspunsul , în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei,  persoanei care formulează o sesizare.

Termenul de 30 de zile poate prelungit cu cel mult 15 zile de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, atunci când aspectele sesizate prin petiţie necesită o cercetare mai amănunţită.

Dacă până la comunicarea răspunsului petiţionarul formulează un alt memoriu cu acelaşi conţinut  pe care îl adresează Consiliul Superior al Magistraturii sau altei instituţii ori autorităţi publice şi care este remis spre competentă soluţionare celui dintâi, se va întocmi un singur răspuns ce va face referire la toate petiţiile primite.

Dacă după trimiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie de la acelaşi petiţionar, ori de la o autoritate sau instituţie publică greşit sesizată, cu acelaşi conţinut, acesta se clasează fără obligaţia de a se comunica un nou răspuns.

În cazul în care aspectele semnalate în cuprinsul memoriului exced competenţei Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 5 zile de la înregistrare trebuie să i se comunice petiţionarului cărei autorităţi sau instituţii publice fost trimis spre soluţionare.

În ceea ce priveşte conţinutul comunicării acesta trebuie să cuprindă direcţia/serviciul şi numărul de înregistrare al lucrării la Consiliul Superior al Magistraturii, data întocmirii răspunsului şi semnătura conducătorului ori persoanei împuternicite de acesta.

De asemenea,  în conţinut se va face referire la toate aspectele sesizate de petiţionar, constatările desprinse în urma verificărilor, concluziile în sensul confirmării sau neconfirmării aspectelor semnalate şi temeiul legal.

În cazul în care se constată că o parte din aspectele sesizate nu sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în comunicare se va face menţiune cu privire la căile procedurale pe care le poate urma petiţionarul şi la instituţia sau autoritatea publică la care se poate adresa.

 

  Model

 

 

 DOMNULUI/DOAMNEI

PREŞEDINTE

VICEPREŞEDINTE

INSPECTOR ŞEF etc.

      

 

       Subsemnata/Subsemnatul............................................, domiciliată/domiciliat în localitatea............, strada ...., nr........, bloc......., scară.....,etaj..........,apartament........., în calitate de ............... vă aduc la cunoştinţă următoarele aspecte constatate în activitatea instanţei/parchetului.....din localitatea sau a judecătorului/procurorului...........de la instanţa/parchetul..........şi vă solicit să luaţi măsurile legale pentru înlăturarea deficienţelor pe care vi le învederez.

 

Motivele  sesizării sunt următoarele:

În fapt,  la data de ........................

 

 

 

 

 

Data:                                                                           Semnătura,

 

DOMNULUI PREŞEDINTE AL CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

 

 

Sesizarea inspecției judiciare