Secretar comună. Personal din cadrul sistemului de asistenţă socială care beneficiază de majorările salariale instituite prin OUG nr. 70/2014 şi Legea nr. 293/2015

 

Cuprins pe materii: Contencios administrativ şi fiscal Indice alfabetic: Litigii funcţionari publici. Drepturi salariale

Temei de drept: Legea nr. 292/2011, Legea nr. 215/2001, art. 3 din OUG nr. 70/2014, art. II din Legea nr. 293/2015

Secretarul comunei are atribuţiile prevăzute de Legea nr. 215/2001 si face parte din structura administrativă. împrejurarea că, printre atribuţiile sale specifice, intră si unele de control si avizare în ceea ce priveşte actele compartimentului de asistenţă socială, nu este de natură ca, prin ea însăşi, să îl plaseze în rândul personalului din cadrul sistemului de asistenţă socială.

Ca atare, recurentul poate beneficia doar de majorarea salarială de 10% prevăzută de lege, nu de majorarea de 25% stabilită pentru personalul din cadrul sistemului public de asistenţă socială, neputând invoca, neîndeplinind aceleaşi atribuţii, nici decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016.

Curtea de Apel Iaşi, Secţia Contencios administrativ şi fiscal, Decizia civilă nr.

617/c.a/12.03.2018

Prin decizia nr. 617/c.a/12.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi a fost respins ca nefondat recursul declarat de CV împotriva sentinţei Tribunalului Vaslui.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că sentinţa instanţei de fond este legală, motivele de casare invocate de recurent, circumscrise art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă vizând aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind nefondate.

Astfel, Curtea constată că pentru a stabili dacă secretarii au dreptul de a beneficia de majorările salariale prevăzute de art. 1 din OUG nr. 70/2014, art. II din Legea nr. 293/2015 se impune a determina dacă aceştia fac efectiv parte din categoria personalului din cadrul sistemului public de asistenţă socială, susţinerile diferite ale recurentului din cererea de recurs fiind, pentru motivele ce vor succede, nefondate.

Art. 37 din Legea nr. 292/2011 (a asistenţei sociale) stipulează:

„(1) Furnizorii de servicii sociale sunt persoane fizice sau juridice, de drept public ori

privat.

(2) Furnizori publici de servicii sociale pot fi:

1. structurile specializate din cadrul/subordinea autorităţilor administraţiei publice locale şi autorităţile executive din unităţile administrativ-teritoriale organizate la nivel de comună, oraş, municipiu şi sectoare ale municipiului Bucureşti;
2. autorităţile administraţiei publice centrale ori alte instituţii aflate în subordinea sau coordonarea acestora care au stabilite prin lege atribuţii privind acordarea de servicii sociale pentru anumite categorii de beneficiari;
3. unităţile sanitare, unităţile de învăţământ şi alte instituţii publice care dezvoltă, la nivel comunitar, servicii sociale integrate.”

Din această enumerare limitativă se deduce că secretarul nu poate fi considerat ca făcând parte din categoria furnizorilor de servicii sociale, aceasta implicând activităţi specifice de asistenţă socială, iar nu doar coordonarea şi exercitarea controlului asupra compartimentului respectiv.

Ca atare, nu este îndeplinită în cauză condiţia impusă de art. 3 din OUG nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială în anul 2015: „În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin sistemul public de asistenţă socială se înţelege, în conformitate cu prevederile Legii asistenţei sociale nr. 292/2011, instituţiile şi unităţile publice de asistenţă socială care furnizează servicii sociale, serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul consiliilor judeţene, sectoarelor municipiului Bucureşti, Consiliului General al Municipiului Bucureşti, municipiilor, oraşelor şi comunelor, precum şi persoanele care asigură serviciile de îngrijire personală la domiciliu, cât şi personalul care asigură consiliere educaţională, socială şi psihologică persoanelor private de libertate aflate în custodia sistemului penitenciar.”

Condiţia impusă de actele normative citate este aceea de a furniza efectiv aceste servicii de asistenţă socială, de a presta, în cadru organizat, activităţi specifice.

În ceea ce îl priveşte pe secretar, acesta are atribuţiile prevăzute de Legea nr. 215/2001 şi face parte din structura administrativă. Împrejurarea că, printre atribuţiile sale specifice, intră şi unele de control şi avizare în ceea ce priveşte actele compartimentului de asistenţă socială, nu este de natură ca, prin ea însăşi, să îl plaseze în rândul personalului din cadrul sistemului de asistenţă socială.

Ca atare, achiesând în tot la considerentele instanţei de fond, Curtea apreciază că recurentul poate beneficia doar de majorarea salarială de 10% prevăzută de lege, nu de majorarea de 25% stabilită pentru personalul din cadrul sistemului public de asistenţă socială, neputând invoca, neîndeplinind aceleaşi atribuţii, nici decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016. Cât

priveşte discriminarea, raportat la alţi reclamanţi în situaţii similare, Curtea reţine că practica instanţei de control judiciar este unitară, în sensul respingerii acestor cereri.