Scutirea de TVA pentru transportul international de persoane. Conditii

 

Index tematic:  Contencios administrativ fiscal

 

Legislatie relevanta:

art. 152

¹

alin.2 din Codul fiscal

 

Rezumatul problemei de drept:

Conform prevederilor art. 152

¹

alin.2 din codul fiscal, in cazul in care o agentie de turism actioneaza in nume propriu in beneficiul direct al calatorului si utilizeaza livrari de bunuri si prestari de servicii efectuate de alte persoane, toate operatiunile realizate de o agentie de turism in legatura cu o calatorie sunt considerate ca fiind un serviciu unic prestat de agentia de turism in beneficiul calatorului.

 

Identificare :

Curtea de Apel Ploiesti , Sectia a II-a Civila, de contencios administrativ si fiscal

Decizia nr.1002 din 6 iunie 2017

 

Prin sentinta nr. 824 din 3.10.2016, Tribunalul Dâmbovita a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta SC IF G. SRL, in contradictoriu cu pârâta  DGRFP - AJFP, a dispus anularea Deciziei de impunere nr. FDB 785/2.10.2014 emisa de pârâta DGRFP- AJFP si a obligat pârâta sa plateasca reclamantei suma de 4.050 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând  taxa judiciara de timbru, onorariu avocat ales si onorariu expert.

                           
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs pârâta Directia Generala Regionala a Finantelor Publice, prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice Dâmbovita, criticând-o pentru nelegalitate, intemeiat pe dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 6 si 8 NCPC, solicitând admiterea caii de atac, casarea hotarârii, iar, pe fond respingerea actiunii ca nefondata.

Prin decizia nr.1002/6.06.2017 Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul declarat de pârâta DGRFP- AJFP, impotriva sentintei nr.824/3.10.2016, pronuntata de Tribunalul Dâmbovita, in contradictoriu cu reclamanta SC IF G. SRL, s-a casat sentinta si pe fond s-a respins actiunea ca neintemeiata.

Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut ca, in data de 2 octombrie 2014 s-a finalizat inspectia fiscala privind pe SC IF G.SRL, având ca obiectiv verificarea modului de calcul, evidentiere si declarare a obligatiilor fiscale datorate bugetului de stat reprezentate de taxa pe valoarea adaugata aferenta perioadei 1 ianuarie 2010 – 30 iunie 2014, in vederea solutionarii decontului de TVA cu suma negativa si optiune de rambursare nr. Internet - 55918438-2014 / 25.07.2014, aferent lunii iunie 2014, depus de SC IF Grup SRL la AJFP Dâmbovita.

Urmare verificarilor efectuate s-a intocmit Raportul de inspectie fiscala, care a stat la baza emiterii de catre AJFP D. a Deciziei de impunere.

Potrivit constatarilor evidentiate in Raportul de inspectie fiscala in baza caruia a fost emisa Decizia de impunere, organele de inspectie fiscala din cadrul AJFP Dâmbovita au stabilit obligatii fiscale suplimentare reprezentate de taxa pe valoarea adaugata cu accesorii aferente, dupa cum urmeaza: taxa pe valoarea adaugata stabilita suplimentar si respinsa la rambursare - 111.126 lei; taxa pe valoarea adaugata stabilita suplimentar si ramasa fara plata – 21.069 lei; dobânzi/majorari de intârziere aferente TVA stabilit suplimentar – 704 lei; penalitati de intârziere aferente TVA stabilit suplimentar – 469 lei.

Acestea au stabilit pentru perioada 1.01.2010- 30.06.2014 ca societatea  a solicitat rambursarea sumei negative a TVA in suma de 111.126 lei, conform decontului de TVA de mai sus.

Obiectul principal de activitate al societatii comerciale contestatoare este „Activitati ale agentiilor turistice” – cod CAEN 7911.

Curtea a retinut ca, in cauza de fata s-au incalcat prevederile art. 152

¹

alin. 2, alin. 3 si alin. 7 lit. a si art. 155 alin. 5 lit. a si alin. 19, lit. n din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

Astfel, potrivit art. 152

¹

Cod Fiscal - Regimul special pentru agentiile de turism

“ (2) In cazul in care o agentie de turism actioneaza in nume propriu in beneficiul direct al calatorului si utilizeaza livrari de bunuri si prestari de servicii efectuate de alte persoane, toate operatiunile realizate de agentia de turism in legatura cu calatoria sunt considerate un serviciu unic prestat de agentie in beneficiul calatorului.

  3) Serviciul unic prevazut la alin. (2) are locul prestarii in România, daca agentia de turism este stabilita sau are un sediu fix in România si serviciul este prestat prin sediul din România.

  7) Agentia de turism poate opta si pentru aplicarea regimului normal de taxa pentru operatiunile prevazute la alin. (2), cu urmatoarele exceptii, pentru care este obligatorie taxarea in regim special: a) când calatorul este o persoana fizica”

In cazul de fata, activitatea agentiei de turism a constat in vânzarea de bilete de avion, in nume propriu,
catre calatori persoane fizice.
Astfel,
reclamanta nu a desfasurat activitati de transport international de calatori in nume propriu si nici nu a actionat ca si intermediar al unui furnizor de servicii de transport, ci a intocmit facturi in nume propriu catre beneficiari persoane fizice, incasând adaos de la acestia din urma.
Aceasta nu a vândut persoanelor fizice bilete de transport international la pretul de achizitie primit de la furnizori, ci a incasat un adaos comercial, aceasta fiind supus taxarii sub aspectul taxei pe valoarea adaugata.

Ca atare, organele de inspectie fiscala au procedat legal la aplicarea TVA asupra adaosului comercial al biletelor de transport international vândute de reclamanta catre calatori persoane fizice, având in vedere urmatoarele argumente legale:

- adaosul comercial obtinut de reclamanta din vânzarea biletelor de transport international reprezinta activitate al carei loc de prestare este in România, conform dispozitiilor art. 152

¹

alin.3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal;

             - beneficiarii biletelor de avion vândute de catre SC IF Grup SRL, in nume propriu (bilete cumparate de societatea reclamanta de la diversi transportatori si carora le-a aplicat un adaos comercial), sunt persoane fizice si, in consecinta, in conformitate cu prevederile art. 152

¹

alin.7 era obligatorie taxarea in regim special  respectiv, TVA aferent adaosului comercial al agentiei.

S-a mai retinut totodata ca prevederile art. 143 alin. 1 lit. g din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, referitoare la scutirea pentru transportul international de persoane nu sunt aplicabile reclamantei, deoarece vânzarea de bilete de avion nu reprezinta o activitate de transport, ci o activitate a agentiilor de turism.

Potrivit art. 155 – Facturarea - alin. 5 lit. a si alin. 19 lit. n din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, persoana impozabila trebuie sa emita o factura catre fiecare beneficiar pentru prestarile de servicii efectuate, iar factura cuprinde in mod obligatoriu, in cazul in care se aplica regimul special pentru agentiile de turism, mentiunea „regimul marjei – agentii de turism”, reclamanta procedând eronat la inlocuirea de pe facturile din evidenta contabila proprie, aferente perioadei verificate, a mentiunii „TVA inclusa”, cu mentiunea „scutit de drept de deducere” – art. 143 alin. 1 lit. „g”, incalcându-se astfel prevederile art. 152

¹

alin. 2, alin. 3 si alin. 7 si art. 155 alin. 5 lit. a  si alin. 19 lit. n din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

Asadar, reclamanta nu desfasoara in nume propriu activitati de transport international de calatori, nu actioneaza ca si comisionar al unui furnizor de servicii de transport,
activitatea desfasurata de agentia de turism reclamanta fiind aceea de vânzare de bilete de avion in nume propriu, catre persoane fizice de la care incaseaza adaos comercial.

Or, conform prevederilor art. 152

¹

alin.2 din Codul fiscal, in cazul in care o agentie de turism actioneaza in nume propriu in beneficiul direct al calatorului si utilizeaza livrari de bunuri si prestari de servicii efectuate de alte persoane,
toate operatiunile realizate de o agentie de turism in legatura cu o calatorie sunt considerate ca fiind un serviciu unic
prestat de agentia de turism in beneficiul calatorului.

Asa fiind, adaosul comercial al SC IF G.SRL, este supus taxarii din punct de vedere al TVA, in conformitate cu prevederile art. 152

¹

alin. 3 si 7 din Legea nr. 571/2003, in conditiile in care beneficiarii acestor bilete sunt persoane fizice, de la care incaseaza inclusiv adaos comercial pentru biletele vândute, iar activitatea desfasurata de agentia de turism petenta este de vânzare de bilete de avion in nume propriu, prin sediul sau aflat in România.

Prin urmare, Curtea a retinut ca motivele de recurs sunt fondate, sentinta recurata fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept material, astfel ca vazând si dispozitiile art. 488 alin. 8 si art. 496 NASC, a admis recursul, a casat sentinta si pe fond, a respins actiunea, ca neintemeiata.

 

Autorul sintezei,

                                                            Judecator Rodica Dubosaru