Revizuire. Admisibilitatea cererii.

Art. 322 pct. 2 din Codul de procedura civila

 

In ceea ce priveste admisibilitatea cererii, Curtea a retinut ca revizuirea, fiind o cale extraordinara de atac, dispozitiile legale care o reglementeaza sunt de stricta interpretare, incat exercitarea ei nu poate avea loc decat in cazurile si in conditiile expres prevazute de lege.

 In ceea ce priveste primul motiv de revizuire invocat, art. 322 pct. 2 din C.proc.civ. prevede posibilitatea exercitarii acestei cai de atac „daca s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut”. Textul  vizeaza inadvertentele dintre obiectul pricinii supus judecatii si ceea ce s-a pronuntat, desi nu s-a cerut (extra petita), nu s-a pronuntat, desi s-a cerut (minus petita), si s-a dat mai mult decat s-a cerut (plus petita). Textul articolului este intrinsec legat de ceea ce partea a solicitat a fi dedus judecatii, si nu de examinarea legalitatii hotararii prin intermediul motivelor de recurs.[in acelasi sens: I.C.C.J., s.civ.si de propr.int., dec.nr.6578/2007]

In acest sens este de mentionat ca in sensul dispozitiilor art. 322 pct. 2 din C.proc.civ., prin "lucru cerut" trebuie sa se inteleaga numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia si au stabilit obiectul pricinii supuse judecatii. Ceea ce caracterizeaza aceste cereri si le delimiteaza de toate celelalte, ce pot fi formulate de parti in proces, consta in aceea ca, prin pronuntarea asupra lor, instanta poate pune capat litigiului, statuand prin admitere sau respingere in acea parte a hotararii care poate fi pusa in executare - dispozitivul. [in acelasi sens: I.C.C.J., s.civ. si de prop.int., dec.nr.458/2007]

In cauza, revizuenta considera ca instanta de recurs s-a pronuntat asupra unui lucru care nu s-a cerut deoarece a retinut puterea de lucru judecat a hotararii anterioare. Acest punct de vedere nu poate fi primit, deoarece puterea de lucru judecat este un efect inerent al hotararii judecatoresti, care, fara a fi „ceruta”, se impune a  fi observata si respectata de catre orice instanta care judeca ulterior un litigiu intre aceleasi parti, fiind o chestiune de ordine publica ce impiedica repunerea in discutie a unor aspecte anterior transate pe cale judiciara.

 

(Decizia nr. 459/R-CONT/10 Martie 2016)

 

Prin cererea inregistrata la 28 august 2012, reclamanta SC V SRL Albota a chemat in judecata pe paratele Autoritatea Nationala a Vamilor – D.R.A.O.V. Craiova si A.N.A.F. – D.G.F.P. Arges, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta in cauza sa se dispuna anularea deciziei nr.7327/29.03.2012, prin care s-a refuzat aplicarea dispozitiilor obligatorii ale Regulamentului CE nr.1306/12.12.2011, obligarea paratelor la restituirea sumelor deja achitate, respectiv a sumei de 32.553 lei, cu titlu de datorie vamala, exonerarea de plata majorarilor si a penalitatilor de intarziere in suma de 24.186 lei si plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea actiunii s-a aratat ca, prin cererea de restituire nr.45/05.03.2012 s-a adresat A.N.V. – D.R.A.O.V. Craiova pentru restituirea sumelor susmentionate, insa cu adresa nr.6749/20.03.2012 i s-a raspuns ca este indreptatita sa primeasca numai suma de 8.695 lei, refuzandu-se restituirea diferentei de 32.79 lei, achitata in baza deciziei nr.5472/17.02.2011, desi ambele sume reprezinta acelasi tip de datorie vamala. Impotriva acestui raspuns a formulat contestatia nr.63/26.03.2012 la care, prin decizia nr.7327/29.03.2012, a carei anulare se solicita, a fost mentinut acelasi punct de vedere.

Reclamanta a considerat refuzul autoritatii vamale de a-i restitui suma mentionata anterior ca nelegal, contravenind regulamentului de punere in aplicare nr.1306/2011 al Consiliului de clarificare a domeniului de aplicare al taxelor antidumping definitive instituite prin Regulamentul CE nr.261/2008 la importurile de compresoare originare din Republica Populara Chineza.

S-a sustinut ca prin acest regulament minicompresoarele, respectiv cele care sunt alimentate de la o sursa de 12 volti, incadrate la codurile NC, nu fac obiectul taxelor antidumping definitive, astfel ca sumele achitate cu titlu de taxe antidumping se ramburseaza.

Prin sentinta nr. 850/18.09.2015, Tribunalul Arges - Sectia civila, Complet specializat de contencios administrativ si fiscal a admis actiunea formulata de reclamanta, a anulat decizia nr. 7327/22.03.2012 si a obligat in solidar pe parate sa restituie reclamantei suma de 32.553 lei.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca prin decizia contestata au fost stabilite in sarcina reclamantei obligatii fiscale in suma totala de 56.739 lei, reprezentand taxe antidumping, taxe vamale, TVA si accesorii, din aceasta suma reclamanta achitand pana in prezent 32.553 lei. La data de 21.03.2008 a intrat in vigoare Regulamentul CE nr.261/2008, privind instituirea unei taxe antidumping definitive la importurile de anumite compresoare originale din Republica Populara Chineza. Conform acestui regulament, se impune o taxa antidumping definitiva la importurile de compresoare cu piston cu un debit care nu depaseste 2 mc/minut, incadrate la codurile NC ex 8414.40.10, ex 8414.80.22, ex 8414.80.28 si ex 8414.80.51.

S-a apreciat ca minicompresoarele nu intra sub incidenta anchetei initiale, taxa antidumping nu ar fi trebuit sa se aplice importurilor de minicompresoare, iar produsul reclamantei denumit generic compresor de aer, cod VADCRIS CM 0001 face parte din asa numitele microcompresoare, pentru care Regulamentul de punere in aplicare (UE) 1306/2011 al Consiliului a stabilit ca nu fac obiectul taxelor antidumping, imprejurare confirmata si de concluziile raportului de expertiza tehnica efectuat in cauza.

Prin sentinta nr. 1105/13.11.2015, Tribunalul Arges a admis cererea de completare a sentintei civile nr. 850/18.09.2015 formulata de reclamanta, a completat dispozitivul sentintei, in sensul ca a obligat paratele la plata sumei de 2.700 lei, cheltuieli de judecata, retinand ca, in solutionarea cauzei, instanta a omis sa se pronunte cu privire la plata cheltuielilor de judecata, desi reclamanta le-a solicitat, iar paratele au cazut in pretentii.

Impotriva acestor sentinte au formulat recursuri Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice Arges si Administratia Judeteana a Finantelor Publice Dolj, in numele si pentru Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova.

Prin decizia nr. 106/21.01.2016, Curtea de Apel Pitesti a admis recursurile formulate de Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti – prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice Arges, impotriva sentintelor nr.850/18.09.2015 si nr.1105/13.11.2015, pronuntate de Tribunalul Arges in dosarul nr. 810/46/2012; a modificat  sentintele in sensul ca admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Directiei Generale Regionale a Finantelor Publice Ploiesti; a respins cererea fata de aceasta autoritate ca fiind formulata impotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva; a admis recursurile declarate impotriva sentintelor nr.850/18.09.2015 si nr. 1105/13.11.2015 de Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice Dolj; a modificat sentintele in sensul ca a respins exceptiile inadmisibilitatii si autoritatii de lucru judecat; a respins ca nefondata, cererea de chemare in judecata formulata de SC V SRL.

Pentru a decide astfel, Curtea a retinut urmatoarele:

In ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat, Curtea a constatat ca s-a invocat in motivarea exceptiei existenta triplei identitati (parti, obiect, cauza) intre acel litigiu si cel care a facut obiectul dosarului  nr. 10718/280/2011, solutionat irevocabil prin Decizia 2630/28.11.2012 a Curtii de Apel Pitesti.

In dosarul 10718/280/2011 instanta a fost investita cu anularea deciziei nr.176/2011, a deciziei de regularizare nr.5442/2011 si a procesului verbal de control nr.5441/2011. Prin Sentinta civila nr.484/16.03.2012 pronuntata de Tribunalul Arges, irevocabila prin Decizia 2630/28.11.2012 a Curtii de Apel Pitesti, a fost admisa in parte actiunea, anulandu-se in parte Decizia nr.176/2011, procesul verbal de control nr.5441/2011 si Decizia de regularizare nr.5442/2011 pentru suma de 24.186 lei, reprezentand dobanzi si penalitati de intarziere. S-au mentinut actele administrativ-fiscale pentru sumele de 27.293 lei reprezentand taxa antidumping, 62 lei taxe vamale si 5.198 lei taxa pe valoarea adaugata,  in total 32.553 lei, suma solicitata ulterior a fi restituita de catre organele fiscale. In prezenta cauza, ceea ce se contesta este pretinsul refuz nejustificat de restituire a sumei mentionate. Prin urmare, obiectul celor doua cauze este formulat diferit, in primul caz fiind vorba de contestarea unor acte administrativ-fiscale, in al doilea proces solicitandu-se cenzurarea refuzului de restituire. Este adevarat ca suma de bani de 32.553 lei constituie obiectul derivat atat al actelor administrative tipice din primul proces, cat si al actului administrativ asimilat din cel de-al doilea, insa notiunea de obiect, ca element al actiunii civile, se raporteaza la pretentia concreta a reclamantului, iar nu la obiectul (derivat) al acestei pretentii. Prin urmare, tripla identitate pe care o presupune exceptia autoritatii de lucru judecat nu exista in speta, cele doua cauze diferentiindu-se sub aspectul obiectului, asa incat exceptia invocata se impune a fi respinsa.

Insa puterea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti are mai multe aspecte. Primul dintre acestea (efectul negativ) este exclusivitatea, care face sa nu fie posibil un nou litigiu daca exista tripla identitate de parti, obiect si cauza. Insa un alt aspect al puterii de lucru judecat (efectul pozitiv) este obligativitatea, care face ca partile sa se supuna hotararii judecatoresti, fara a putea repune in discutie chestiunile care au facut obiectul unei judecati anterioare intre parti si au fost solutionate irevocabil, chiar daca in cel de-al doilea proces nu se discuta acelasi obiect   - ipoteza incidenta in speta.

Curtea a constatat ca Regulamentul nr. 1306/2011, pe ale carui dispozitii si-a intemeiat cererea de restituire a taxelor antidumping si TVA aferent achitate, a intrat in vigoare la 15.12.2011, in timpul solutionarii contestatiei formulate in instanta de catre reclamanta, prin care a solicitat anularea actelor administrativ fiscale prin care i-a fost impusa plata taxei antidumping si TVA. Actiunea respectiva a facut obiectul dosarului 10718/280/2011, solutionat in prima instanta prin Sentinta 484/16.03.2012 pronuntata de Tribunalul Arges, la o data ulterioara asadar intrarii in vigoare a Regulamentului 1306/2011.

De altfel, in recursul formulat impotriva acestei sentinte, prin care s-a admis numai partial cererea de anulare a actelor administrativ-fiscale – numai pentru accesoriile obligatiei fiscale,  reclamanta a avut posibilitatea de a invoca prevederile acestui regulament, lucru pe care l-a si facut. A invocat faptul ca instanta de fond, respingandu-i contestatia, a nesocotit Regulamentul nr. 1306/2011 care a clarificat domeniul de aplicare al taxelor antidumping si potrivit caruia pentru compresoarele fara rezervor care pot fi alimentate de la o sursa de 12 V nu se platesc taxe antidumping. A sustinut, astfel cum se sustine si in prezenta cauza, ca prevederile acestui regulament de clarificare, ce ii confera dreptul la restituire a sumei de 32.479 lei, se aplica retroactiv de la 21.03.2008.

Instanta care a analizat, la data de 28.11.2012, recursul formulat in dosarul 10718/280/2011  a avut asadar in vedere prevederile Regulamentul nr. 1306/2011, in vigoare la data solutionarii respectivei cauze – atat la data judecatii in fond, cat si la data solutionarii recursului – insa a inlaturat aceste aparari, argumentand astfel: reclamanta „nu a facut aprecieri detaliate asupra produselor importate, invocand norme legislative fara a tine cont de utilitatea si rolul functional al acestora. In speta, este vorba de compresoare cu piston, pentru care exista obligativitatea de a se achita taxa antidumping de 77,6%, aplicabila pretului net (Regulamentul C.E. nr.201/2008). Informatiile incomplete au facut ca marfurile sa primeasca coduri aditionale necorespunzatoare.”

In paralel cu litigiul ce a facut obiectul dosarului 10718/280/2011 reclamanta a solicitat autoritatii vamale, prin cererea nr. 45/05.03.2012 (filele 14-16 dosar fond), restituirea sumelor de 32.479 lei si 8695 lei taxe anti-dumping si TVA. Cererea a primit initial raspunsul cu nr. 6749/20.03.2012 (fila 17 dosar fond), prin care autoritatea vamala i-a adus la cunostinta reclamantei ca nu poate da curs cererii, avand in vedere ca suma de 34.479 lei face obiectul deciziei re regularizare 5442/2011 si a procesului verbal 5441/17.02.2011, care la randul lor fac obiectul litigiului inregistrat sub nr. 10718/280/2011, asa incat nu pot fi restituite pana sl a pronuntarea unei decizii irevocabile.

Ca urmare a unei noi cereri a reclamantei, prin care a solicitat autoritatii vamale comunicarea unui raspuns transant - nr. 163/26.03.2012 (filele 18-19 dosar fond) - , intimata formuleaza raspunsul contestat in prezentul litigiu, nr. 7327/29.03.2012 prin care arata ca nu poate da curs cererii de restituire a sumei de 32.479 lei pana la solutionarea irevocabila a dosarului nr. 10718/280/2011.

Curtea a constatat ca acest refuz al autoritatii parate nu reprezinta un refuz nejustificat, deoarece la data formularii cererii, pretentiile sale erau in curs de solutionare de catre instanta de judecata intr-un litigiu de contencios administrativ. Suma pe care ea o achitase ii fusese impusa printr-un act administrativ fiscal care, beneficiind de prezumtia de validitate, era si executoriu, neputandu-se proceda la restituire cata vreme prezumtia nu fusese inlaturata prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti irevocabile.

Ulterior, fata de modul cum a fost solutionat dosarul 10718/280/2011, instantele de contencios administrativ au constatat cu caracter irevocabil ca  reclamanta nu beneficiaza de vreun drept la restituire pentru suma de 32.479 lei, asa incat, in prezent refuzul de restituire a sumei de 32.479 lei apare ca fiind validat de instante drept legal si temeinic, inclusiv din perspectiva incidentei Regulamentului 1306/2011, invocat pe parcursul litigiului.

Ca atare, in noua cerere de chemare in judecata prin care se solicita la 28.08.2012  restituirea sumelor de bani care au facut obiectul actelor administrativ-fiscale analizate in dosarul 10718/280/2011, fara a se opune exceptia autoritatii de lucru judecat, si anume efectul negativ al acesteia, de impiedicare a unei noi judecati, Curtea a retinut insa incident efectul pozitiv al lucrului judecat. Obligativitatea hotararii anterior pronuntate face ca argumentele instantei care a solutionat anterior un litigiu purtat intre aceleasi parti, avand un obiect diferit insa, sa nu poata fi repuse in discutie intr-un nou litigiu.

Dreptul Uniunii nu impune instantei nationale sa inlature aplicarea normelor interne de procedura care confera autoritate de lucru judecat unei decizii judecatoresti, chiar daca aceasta ar permite indreptarea unei situatii nationale incompatibile cu acest drept (a se vedea in acest sens Hotararea Eco Swiss, C-126/97, EU:C:1999:269, punctele 46 si 47, Hotararea Kapferer, EU:C:2006:178, punctele 20 si 21, Hotararea Fallimento Olimpiclub, EU:C:2009:506, punctele 22 si 23, Hotararea Asturcom Telecomunicaciones, C-40/08, EU:C:2009:615, punctele 35-37, precum si Hotararea Comisia/Slovacia, C-507/08, EU:C:2010:802, punctele 59 si 60).  Pentru a garanta atat stabilitatea dreptului si a raporturilor juridice, cat si o buna administrare a justitiei, este necesar ca deciziile judecatoresti ramase definitive dupa epuizarea cailor de atac disponibile sau dupa expirarea termenelor de exercitare a acestor cai de atac sa nu mai poata fi contestate (Hotararea Kapferer, C-234/04, EU:C:2006:178, punctul 20, Hotararea Comisia/Luxemburg, C-526/08, EU:C:2010:379, punctul 26, si Hotararea ThyssenKrupp Nirosta/Comisia, C-352/09 P, EU:C:2011:191, punctul 123).

La data de 08.02.2016, SC V SRL a formulat cerere de revizuire a deciziei nr.106/R-Com/21.01.2013, pe care o critica intrucat s-a dat mai mult decat s-a cerut (art.322 pct.2 Cod procedura civila) si intrucat a incalcat principiul prioritatii dreptului comunitar (art.21 din Legea nr.554/2004).

In motivare, revizuenta arata ca s-a adresat instantei formuland actiunea ce face obiectul dosarului nr.810/46/2012 si care a fost solutionat definitiv si irevocabil la data de 21.01.2016. Prin Decizia civila nr.106/2016, instanta a admis recursul DGRFP Ploiesti. Prin acesta, se invocasera exceptiile inadmisibilitatii actiunii, motivat de faptul ca actul atacat nu este act administrativ si exceptia autoritatii de lucru judecat, raportat la solutia pronuntata in dosarul nr.10718/280/2011. Instanta respinge exceptiile si continua sa se pronunte pe un aspect ce nu s-a solicitat anume „puterea de lucru judecat”, in sensul ca Regulamentul CE 1306/2011 a fost avut in vedere de instanta care a solutionat primul dosar.

Instanta investita in primul dosar 10718/280/2011 nu mai putea primi niciun fel de modificare a actiunii introductive, sub niciun aspect, inclusiv al cauzei.

Prin expertiza efectuata in cauza s-a stabilit cu certitudine ca produsele importate, pentru care a cerut restituirea sunt exact cele prevazute de Regulamentul CE 1306/2011.

Instanta care a solutionat dosarul nr.10718/280/2011 nu putea deci avea in vedere acest regulament intrucat nu era investita cu el, ca temei juridic si cauza.

Mai mult decat atat, hotararea nu este motivata in drept, sub aspectul puterii de lucru judecat.

Fata de cele aratate, solicita sa se admita cererea de revizuire si sa schimbe hotararea atacata in sensul admiterii contestatiei sale.

Prin intampinarile formulate de intimatele Directia Regionala a Finantelor Publice Ploiesti, prin AJFP Arges si Administratia Judeteana a Finantelor Publice Dolj solicita respingerea cererii de revizuire ca fiind formulata fata de o persoana fara calitate procesuala pasiva, respectiv ca inadmisibila.

Curtea, analizand cererea de revizuire, a constatat urmatoarele:

Aspectul privind lipsa calitatii procesuale pasive a Directiei Regionala a Finantelor Publice Ploiesti, prin AJFP Arges a fost transat in Decizia nr.106/R-Com/21.01.2013, in care s-a statuat ca aceasta autoritate nu are calitate procesuala pasiva in cauza, dezlegare care se retine si in prezenta cerere de revizuire.

In ceea ce priveste admisibilitatea cererii, Curtea retine ca revizuirea, fiind o cale extraordinara de atac, dispozitiile legale care o reglementeaza sunt de stricta interpretare, incat exercitarea ei nu poate avea loc decat in cazurile si in conditiile expres prevazute de lege.

 In ceea ce priveste primul motiv de revizuire invocat, art. 322 pct. 2 din C.proc.civ. prevede posibilitatea exercitarii acestei cai de atac „daca s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut”. Textul  vizeaza inadvertentele dintre obiectul pricinii supus judecatii si ceea ce s-a pronuntat, desi nu s-a cerut (extra petita), nu s-a pronuntat, desi s-a cerut (minus petita), si s-a dat mai mult decat s-a cerut (plus petita). Textul articolului este intrinsec legat de ceea ce partea a solicitat a fi dedus judecatii, si nu de examinarea legalitatii hotararii prin intermediul motivelor de recurs.[in acelasi sens: I.C.C.J., s.civ.si de propr.int., dec.nr.6578/2007]

In acest sens este de mentionat ca in sensul dispozitiilor art. 322 pct. 2 din C.proc.civ., prin "lucru cerut" trebuie sa se inteleaga numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia si au stabilit obiectul pricinii supuse judecatii. Ceea ce caracterizeaza aceste cereri si le delimiteaza de toate celelalte, ce pot fi formulate de parti in proces, consta in aceea ca, prin pronuntarea asupra lor, instanta poate pune capat litigiului, statuand prin admitere sau respingere in acea parte a hotararii care poate fi pusa in executare - dispozitivul. [in acelasi sens: I.C.C.J., s.civ. si de prop.int., dec.nr.458/2007]

In cauza, revizuenta considera ca instanta de recurs s-a pronuntat asupra unui lucru care nu s-a cerut deoarece a retinut puterea de lucru judecat a hotararii anterioare. Acest punct de vedere nu poate fi primit, deoarece puterea de lucru judecat este un efect inerent al hotararii judecatoresti, care, fara a fi „ceruta”, se impune a  fi observata si respectata de catre orice instanta care judeca ulterior un litigiu intre aceleasi parti, fiind o chestiune de ordine publica ce impiedica repunerea in discutie a unor aspecte anterior transate pe cale judiciara.

Pe de alta parte, in  dosarul   810/46/2012* a fost invocata de catre recurenta DGRFP Craiova - AJFP Dolj autoritatea de lucru judecat sub forma exceptiei, pe care instanta de recurs a gasit-o nefondata, retinand efectul pozitiv al acesteia, asadar celalalt aspect al aceleiasi trasaturi esentiale a hotararii judecatoresti. Cele doua aspecte pozitiv si negativ sunt strans legate, sunt aspecte ale aceluiasi principiu res iudicata pro veritate habetur (lucrul judecat este considerat ca exprima adevarul) si au aceeasi consacrare legala: in vechea reglementare art. 1201 C.Civil de la 1865 si art. 163 - 166 C.proc.civ. de la 1865, astfel cum au fost dezvolstate pe cale doctrinara si jurisprudentiala,  iar in noua reglementare art. 430 - 432 C.proc.civ.

Prin urmare, retinerea de catre instanta de recurs a puterii de lucru judecat nu reprezinta o pronuntare extra petita care sa dea dreptul la formularea unei cereri de revizuire intemeiata pe art. 322 pct. 2 din C.proc.civ., deoarece instanta nu a depasit obiectul investirii prin pronuntarea asupra unor capete de cerere care nu s-au cerut, cum in mod neintemeiat se sustine.

Prin intermediul celuilalt motiv de revizuire se invoca incalcarea prin decizia de recurs a dreptului european, mai exact a Regulamentului 1306/2011.

Cu privire la acest motiv, Curtea constata ca in dosarul  810/46/2012* nu au fost analizate efectele acestui Regulament, instanta constatand ca o atare analiza este impiedicata de faptul ca in cauza judecata anterior, in dosarul 10718/280/2011, a fost analizata incidenta taxelor antidumping inclusiv din perspectiva acestui act normativ. Sustinerea revizuentei ca in cauza anterioara nu s-a judecat in baza Regulamentului, deoarece acesta nu exista la baza formularii cererii de chemare in judecata, nu poate fi primita, fiind contrazisa de chiar mentionarea expresa a acestui Regulament in decizia de  recurs respectiva. Instanta de recurs care a judecat litigiul anterior nu a inlaturat aplicabilitatea regulamentului, considerandu-l o schimbare de cauza, astfel cum nejustificat sustine revizuenta. De altfel, regulamentul se bucura de aplicabilitate directa, ceea ce presupune posibilitatea invocarii si obligativitatea aplicarii lui in fata si de catre instantele nationale. Aplicarea unui act normativ intrat in vigoare pe parcursul solutionarii unei cauze, in conditiile in care scopul acestui act normativ a fost clarificarea aplicarii taxelor antidumping prevazute de un regulament anterior, ce reprezinta intocmai problema de drept dedusa judecatii,  nu reprezinta o schimbare de cauza; actul normativ nou aparut realizeaza o interpretare cu caracter legal a actului normativ existent la data promovarii cererii de chemare in judecata, asadar nu este vorba de un nou temei juridic, ci de clarificarea temeiului juridic existent, aceasta fiind si ratiunea pentru care are si caracter retroactiv. Odata intrata in vigoare, legea interpretativa face corp comun cu legea interpretata, cele doua neputand fi aplicate disociat incepand cu acest moment.

Prin urmare, eventuala contrarietate cu dreptul european, mai exact cu Regulamentul 1306/2011, nu priveste cea de-a doua decizie de recurs, care nu a facut altceva decat sa retina puterea de lucru judecat a celei dintai.

Or, asigurarea principiului suprematiei dreptului european nu se poate realiza cu  inlaturarea principiului autoritatii de lucru judecat, care impune ca drepturile recunoscute unei parti sau constatarile facute printr-o hotarare definitiva sa nu fie contrazise printr-o alta hotarare posterioara, data intr-un alt proces; principiul stabilitatii raporturilor juridice este de asemenea o componenta a sistemului de drept european. Dreptul Uniunii nu impune instantelor nationale sa inlature aplicarea normelor de procedura care asigura autoritatea de lucru judecat a unor decizii judecatoresti, chiar daca aceasta ar permite indreptarea unei situatii nationale incompatibile cu acest drept. (cauza Eco Swiss, C-126/97, par. 46 si 47).

Prin intermediul unui ultim motiv de revizuire invocat se sustine nemotivarea in drept a puterii de lucru judecat. Motivul de revizuire nu este insa la randul sau motivat in drept, iar Curtea constata ca nici nu poate fi incadrat intr-unul din motivele expres si limitativ prevazute de art. 322 C.proc.civ.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat ca motivele invocate in sustinerea cererii de revizuire nu se incadreaza in cele prevazute de lege, astfel incat a respins cererea de revizuire.