Rele tratamente aplicate minorului. Procedura privind recunoaşterea învinuirii Cuprins pe materii: Drept penal .Drept procesual penal.

 

Indice alfabetic: condiţii de tipicitate ale infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului; condiţii de admitere a cererii de judecată în procedura recunoaşterii învinuirii. Temei de drept: art. 197 Cod penal; art. 375 Cod procedură penală

Inculpata nu conştientizează nici natura si nici gravitatea faptelor comise de ea, ci doreşte doar să beneficieze de dispoziţiile de favoare prev. de art. 396 alin. 10

Cod procedură penală.

Procedura simplificată a judecării în cazul recunoaşterii vinovăţiei, prevăzută atât de dispoziţiile procedurale din codul de procedură penală din 1969 - art. 320 ind. 1 şi următoarele, cât şi în prevederile actuale - art. 374 alin. 4 şi art. 375 Cod procedură penală, reprezintă de fapt o procedură abreviată ce are la bază o pledoarie de vinovăţie şi poate fi aplicată dacă sunt îndeplinite condiţii în dispoziţiile menţionate, şi care, astfel cum rezultă din hotărârea apelată, au fost aduse la cunoştinţă inculpatului, cu asigurarea tuturor garanţiilor procesuale privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. Astfel, din actele şi lucrările dosarului, rezultă că instanţa de fond a adus la cunoştinţa inculpatei dispoziţiile care reglementează procedura în cazul recunoaşterii de vinovăţie, consecinţele accesării acesteia, precum şi efectele pe care le produce, în prezenţa apărătorului ales al inculpatei.

Că prima instanţă a respins corect cererea inculpatei în condiţiile art. 375 Cod procedură penală rezultă si din declaraţia de apel formulată de aceasta din care rezultă că inculpata nu-şi asumă săvârşirea infracţiunii de infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului în modalitatea prezentată în actul de sesizare, iar situaţia de fapt expusă de procuror este corespunzătoare probelor administrate în cauză. Inculpata nu poate beneficia de dispoziţiile de favoare ale art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, apelul său nefiind fondat sub acest aspect.

Curtea de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Decizia penală nr. 505/5.07.2018

Prin sentinţa penală nr. 80/2018 din 05.03.2018, pronunţată de Judecătoria Bârlad s-au dispus următoarele:

„Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, formulată de inculpata D.C.V .

Condamnă pe inculpata D.C.V, la:

- 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b, e, f, n, o Cod penal (a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; e) drepturile părinteşti, f) dreptul de a fi tutore sau curator, n) dreptul de a comunica cu persoana vătămată T.D şi de a se apropia de acesta la o distanţă mai mică de 100 metri, o) dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, şcoala unde învaţă persoana vătămată la o distanţă mai mică de 100 metri) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută şi pedepsită de art. 197 din Cod penal împotriva persoanei vătămate T.D.

În temeiul art. 65 Cod penal, interzice inculpatei D.C.V ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b, e, f, n, o Cod penal (a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; e) drepturile părinteşti, f) dreptul de a fi tutore sau curator, n) dreptul de a comunica cu persoana vătămată T.D şi de a se apropia de acesta la o distanţă mai mică de 100 metri, o) dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, şcoala unde învaţă persoana vătămată la o distanţă mai mică de 100 metri) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

Interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. n cod penal, constă în interdicţia inculpatei D.C.V de a comunica cu persoana vătămată T.D, prin orice mijloc de comunicare direct sau indirect şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri.

Interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. o Cod penal, constă în interdicţia inculpatei D.C.V de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, şcoala unde învaţă persoana vătămată la o distanţă mai mică de 100 metri.

- 10.000 (zece mii) lei amendă reprezentând 200 de zile - amendă - o zi amendă având stabilită la valoarea de 50 lei, obligată să o plătească statului şi pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b, e, f, n, o Cod penal (a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; e) drepturile părinteşti, f) dreptul de a fi tutore sau curator, n) dreptul de a comunica cu persoana vătămată T.D şi de a se apropia de acesta la o distanţă mai mică de 100 metri, o) dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, şcoala unde învaţă persoana vătămată la o distanţă mai mică de 100 metri) pe o durată de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii violenţă în familie, prevăzută şi pedepsită de art. 193 al. 2 Cod penal, cu referire la art. 199 al. 1 Cod penal, împotriva persoanei vătămate T.D.

În temeiul art. 65 Cod penal, interzice inculpatei D.C.V ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b, e, f, n, o Cod penal (a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; e) drepturile părinteşti, f) dreptul de a fi tutore sau curator, n) dreptul de a comunica cu persoana vătămată T.D şi de a se apropia de acesta la o distanţă mai mică de 100 metri, o) dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, şcoala unde învaţă persoana vătămată la o distanţă mai mică de 100 metri) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

Interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. n cod penal, constă în interdicţia inculpatei D.C.V de a comunica cu persoana vătămată T.D, prin orice mijloc de comunicare direct sau indirect şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri.

Interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. o cod penal, constă în interdicţia inculpatei D.C.V de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, şcoala unde învaţă persoana vătămată la o distanţă mai mică de 100 metri.

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 63 Cod penal că, în cazul în care cu rea- credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, urmând ca înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii să se facă conform art. 63 alin. 3 Cod penal - unei zile-amendă îi corespunde o zi de închisoare.

În temeiul art. 38 alin 2 C. pen, constată că faptele săvârşite sunt în concurs ideal.

În baza art. 38 alin. 2 Cod penal, art. 39 alin.1 lit. d Cod penal şi art. 45 alin.3 lit. a Cod penal, inculpata va executa pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani la care se va adăuga în întregime pedeapsa amenzii de 10.000 (zece mii) lei urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare şi 10.000 (zece mii) lei şi pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b, e, f, n, o Cod penal (a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; e) drepturile părinteşti, f) dreptul de a fi tutore sau curator, n) dreptul de a comunica cu persoana vătămată T.D şi de a se apropia de acesta la o distanţă mai mică de 100 metri, o) dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, şcoala unde învaţă persoana vătămată la o distanţă mai mică de 100 metri) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 Cod penal, interzice inculpatei D.C.V ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b, e, f, n, o Cod penal (a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; e) drepturile părinteşti, f) dreptul de a fi tutore sau curator, n) dreptul de a comunica cu persoana vătămată T.D şi de a se apropia de acesta la o distanţă mai mică de 100 metri, o) dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, şcoala unde învaţă persoana vătămată la o distanţă mai mică de 100 metri) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

Interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. n cod penal, constă în interdicţia inculpatei D.C.V de a comunica cu persoana vătămată T.D, prin orice mijloc de comunicare direct sau indirect şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri.

Interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. n cod penal, constă în interdicţia inculpatei D.C.V de a comunica cu persoana vătămată T.D, prin orice mijloc de comunicare direct sau indirect şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri.

Interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. o cod penal, constă în interdicţia inculpatei D.C.V de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, şcoala unde învaţă persoana vătămată la o distanţă mai mică de 100 metri.

În temeiul art. 91 Cod penal suspendă executarea pedepsei închisorii sub supraveghere, stabilind conform art. 92 alin. 1 şi 2 Cod penal un termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 alin. 1 C.pen. obligă inculpata ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

1. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui, la datele fixate de acesta;
2. să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
3. să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
4. să comunice schimbarea locului de muncă;
5. să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b) C.pen. impune condamnatei să execute următoarea obligaţie: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate de instituţiile din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Unităţii administrativ teritoriale - comuna G., jud. Vaslui, în cadrul a 2 (două) instituţii alternative din comunitatea mai sus menţionată - instituţii din subordinea Primăriei (activităţi de întreţinere spaţii verzi, parcuri, drumuri, păstrare curăţenie şi igienizare localitate) sau activităţi în folosul şcolii gimnaziale din localitate, la alegerea consilierului de probaţiune, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 404 alin. 2 C. proC.pen. raportat la art. 91 alin. 4 C.pen. şi art. 93 alin. 5 C.pen., pune în vedere inculpatei că, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, precum şi în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse, respectiv în cazul neîndeplinirii integrale a obligaţiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre, se vor aplica dispoziţiile art. 96 C.pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 94 alin. 1 cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. 1 lit. c - e Cod penal se comunică Serviciului de Probaţiune Vaslui.

Menţine măsura preventivă a controlului judiciar dispus faţă de inculpată.

În baza art. 7 alin.1, 2 rap. la art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea de la inculpată a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic al acesteia în S.N.D.G.J.

Admite acţiunea civilă formulată de partea civilă T.D, prin reprezentant legal.

În baza art. 397 Cod proC.pen. rap. obligă pe inculpata D.C.V să plătească părţii civile T.D suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 274 Cod proC.pen. obligă pe inculpată să plătească statului suma de 900 lei cheltuieli judiciare, iar contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu pentru persoana vătămată minoră, în cuantum de 195 lei, va fi suportată din fondurile Ministerului Justiţiei.”

Pentru a hotărî astfel, în considerentele sentinţei penale pronunţate, instanţa de fond a reţinut următoarele:

„A. Prin rechizitoriul nr. 3571/P/2017 din data de 18.09.2017 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad şi înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 5960/189/2017 din 19 septembrie 2017, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei D.C.V, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de „rele tratamente aplicate minorului (art. 306 C.p.), violenţa în familie (art.199 NCP)”.

Prin actul de sesizare s-a reţinut, în fapt, în esenţă, că:

În ziua de 24.07.2017 minorul T.D, în vârstă de 10 ani, a fost depistat de către organele de poliţie în Autogara Bârlad. S-a constatat că minorul prezenta urme de lovituri şi era fugit de acasă, astfel că s-au declanşat cercetări.

A rezultat că minorul T.D este fiul inculpatei D.C.V, din satul T., com. G. şi provine dintr-o căsătorie anterioară a acesteia cu defunctul T.P.

În prezent inculpata este recăsătorită cu numitul D.F şi au împreună un copil de 4 ani. Soţul inculpatei este plecat la muncă în Germania, iar inculpată locuieşte cu cei doi minori.

După moartea tatălui natural, în anul 2010, minorul a fost abandonat de către mamă într- un centru de plasament din judeţul Galaţi, unde a stat 7 luni, după care a fost luat de către bunica paternă în plasament, conform Hotărârii nr. 13/2012 a Comisiei pentru Protecţia Copilului.(f.61)

Minorul a fost crescut de către bunica paternă în satul C., judeţul Galaţi până în luna martie anul 2017, când a revenit alături de mamă, la cererea acesteia, la locuinţa din satul T., com. G..

În perioada martie 2017 şi până în ziua de 23.07.2017, inculpata şi-a agresat fizic şi a abuzat emoţional în mod repetat fiul minor care a trăit într-o atmosferă tensionată, necorespunzătoare, lipsită de dragoste maternă şi armonie.

Din declaraţiile minorului şi martorilor rezultă că acesta atitudine a inculpatei se datorează, în principal consumului de alcool.

Inculpata l-a ameninţat în numeroase rânduri pe minor, că dacă va povesti altor persoane despre tratamentul la care este supus va fi bătut şi mai rău. Din acest motiv, minorul a povestit abia când a fost în vacanţă la bunica sa, martora T.V despre faptul că era bătut şi abuzat.

Inculpata l-a lovit în mai multe rânduri, uneori, pentru faptul că minorul se masturba. L-a umilit, i-a adresat apelative de genul „monstru" „handicapat", "băbălău", îi spunea că nu-l iubeşte şi că poate să se întoarcă la orfelinat.

În ziua de 22 .07.2017 pentru că persoana vătămată ar fi ţipat şi l-ar fi lovit cu palma, în timp ce se jucau, pe fratele mai mic, în vârstă de 4 ani, inculpata i-a provocat cu intenţie arsuri cu un fier de călcat fierbinte pe care i l-a aplicat pe antebraţul stâng şi pe palmă.

În ziua următoare, deoarece i-a surprins pe minor "în timp ce se juca cu cucul", inculpata i-a aplicat lovituri repetate cu o coadă de mătură peste tot corpul, inclusiv în zona organelor genitale, l-a lovit cu picioarele peste corp şi s-a urcat cu picioarele peste minor, în timp ce acesta era căzut la pământ. Consecinţele acestor agresiuni inumane pot fi observate pe planşele foto aflate la dosar.

După ce l-a agresat pe minor în această modalitate, inculpata l-a închis în casă, iar ea şi cu fiul mai mic au plecat prin sat. Din probatoriul testimonial administrat rezultă că, în mod frecvent minorul era închis în casă sau era ţinut în curtea casei, interzicându-i-se să se joace cu copiii.

Conform Raportului de expertiză medico legală (f. 25-26), minorul a suferit leziuni care au necesitat un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale, iar concluziile acestuia confirmă susţinerile acestuia cu privire la modalitatea în care s-au produs. Se mai concluzionează că morfologia lezională pledează pentru producerea lor în intervale diferite de timp, sugerând episoade multiple de heteroagresiune, care datează posibil cu 2-10 zile anterior examinării".

Conform Raportului de evaluare psiho-socială, efectuat în cauză tratamentele la care a fost supus, au pus în pericol grav dezvoltarea psihică, intelectuală sau morală a minorului şi a fost diagnosticat cu " tulburare de conduită emoţională în contextual maltratării''.

Ca urmare a agresiunilor suportate în zilele de 22/23.07.2017, 24.07.2017, minorul a fugit de acasă, mergând pe jos până în mun. Bârlad, cu intenţia de a se deplasa în satul C., jud. Galaţi la bunica paternă.

Martora B.A., funcţionară la Autogara Bârlad a observat prezenţaminorului şi că acesta are urme de lovituri, a discutat cu el şi a aflat despre situaţia lui, astfel că a sesizat organele de poliţie.

Ulterior faţă de minor s-a luat o măsură de protecţie, fiind scos din mediul familial - în baza Dispoziţiei nr. 1875/25.07.2017 a DGASPC Vaslui (f.60), iar prin Dispoziţia nr. 1877/25.07.2017 a DGASPC Vaslui, minorul a fost plasat la familia G.C. şi

G.A..

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de consemnare a denunţului oral f. 19; declaraţia persoanei vătămate f.20-23; Rapoarte de expertiză medico-legală f.25-28; proces verbal de examinare fizică şi plase foto -f.31-42; proces verbal de ridicare corp delict şi planşă foto f.43-47; Raport de evaluare psihologică f.50; Fişa de evaluare psihologică-f.56; raport de consiliere psihologică f. 58; Dispoziţia 1875/25.07.2017 a DGASPC Vaslui, f.60; Sentinţa Civilă 108/2015 a Judecătoriei Bârlad; declaraţie martorei T.V. f.75; declaraţie martorei V.I. f.80; declaraţia martorei B.A. f.87 declaraţiile inculpatei D.C.V f.63-74.

B. La data de 06.11.2017, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 3571/P/2017 din data de 18.09.2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad privind pe inculpata D.C.V (trimisă în judecată, sub măsura preventivă a controlului judiciar, pentru săvârşirea infracţiunilor de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută şi pedepsită de art. 197 din Cod penal şi violenţă în familie, prevăzută şi pedepsită de art. 193 al. 2 Cod penal, cu referire la art. 199 al. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin (2) Cod penal.

C. În cursul judecăţii, la termenul din 01.02.2018, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, instanţa a procedat la audierea inculpatei D.C.V.

Inculpata a declarat în faţa instanţei următoarele: „Nu recunosc că în perioada martie 2017 - până în ziua de 23 iulie 2017 mi-am agresat fizic şi abuzat emoţional în mod repetat fiul minor. Recunosc că fiul meu a trăit într-o atmosferă tensionată, necorespunzătoare. Nu recunosc că fiul meu a lipsit de dragoste maternă şi armonie şi că i-ar fi fost pusă în pericol grav dezvoltarea psihică, intelectuală. Recunosc doar că l-am bătut. Nu l-am bătut în mod repetat. L- am bătut doar de două ori în data de 22 şi 23 iulie. Cred că l-am bătut mai rău. Cred că l-ar fi putut afecta.

Ştiu că există nişte planşe foto, nu le-am văzut, nu doresc să le văd, cred că sunt reale. Am folosit coada de mătură. L-am lovit pe spate, pe mâini, în zona genitală şi pe fese. Am folosit şi un fier de călcat. Fierul era încălzit şi l-am folosit pe mâna stângă. Am folosit fierul de călcat ca să nu mai facă ce făcea, un lucru ruşinos. L-am lovit şi cu picioarele. Nu este adevărat că l-am făcut ”băbălău, handicapat” sau altfel astfel de cuvinte. Nu l-am alungat niciodată din casă, nu i- am spus niciodată să plece. I-am spus că nu îl iubesc şi că nu îl doresc. Nu l-am ţinut închis în casă, l-am pus doar să citească. Nu consum băuturi alcoolice.

Când am folosit fierul de călcat, călcam haine. Am mers în cameră să văd ce face băiatul şi l-am prins făcând acel lucru, am luat fierul din priză şi m-am dus la el. O singură dată i-am spus că nu îl iubesc şi că nu îl doresc atunci când el mi-a spus că nu mă iubeşte şi că nu vrea să stea la mine.

În situaţia în care voi fi găsită vinovată şi condamnată, sunt de acord să prestez muncă neremunerată în folosul comunităţii. Nu doresc să achit prejudiciul moral cu care s-a constituit persoana vătămată prin reprezentant legal parte civilă. Apreciez că i-am produs o daună morală şi aş fi de acord să o repar prin plata unei sume de bani.”

La termenul de judecată din data de 01.02.2018, având în vedere conţinutul rechizitoriului, descrierea faptelor, raportat la declaraţia inculpatei, instanţa a apreciat că inculpata nu a recunoscut în totalitate faptele astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare al instanţei, simpla solicitare de judecare a cauzei potrivit probelor administrate în cursul urmăririi penale nu este suficientă pentru a face aplicabilitatea disp. art. 374 al. 4 cod proc. penală, inculpata trebuind să recunoască faptele în totalitate în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanţei. Pentru aceste motive, a respins cererea formulată de către inculpată de accesare a procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei.

Judecarea cauzei a avut loc potrivit procedurii de drept comun. Părţile nu au contestat probele administrate în cursul urmăririi penale şi potrivit art. 374 alin. 7 cod procedură penală, nu au fost readministrate în cursul cercetării judecătoreşti.

La cererea reprezentantului legal al persoanei vătămate minore, instanţa a dispus administrarea probei testimoniale în cadrul căreia au fost audiaţi martorii M.M şi L.A.

Martorul M.M. a declarat următoarele: „Pe minor l-am văzut de când a început şcoala din anul 2017. Minorul este emotiv, în relaţiile de la şcoală are uneori ieşiri necontrolate în sensul în care atunci când vrea să se joace cu copii şi aceştia nu vor, fie le ia caietele, fie îi pişcă. Nu ştiu dacă aceste atitudini le avea şi înainte de a fi luat în plasament. Eu am vorbit cu minorul, a fost şi la ziua copilului meu, am încercat să îi explic că nu e bine ce face..

Am discutat cu asistentul maternal şi aceasta mi-a povestit despre aplicaţiile pe care i le făcea mama copilului, respectiv despre bătăile pe care i le dădea şi despre faptul că tatăl minorului s-a spânzurat şi a fost găsit de către minor. Când a fost luat în plasament, minorul mai avea urme de lovituri pe spate şi în zona feselor. A fost nevoie de intervenţia unui psiholog, minorul merge şi în prezent la un psiholog. Astăzi am observat că minorul are tendinţa să o privească pe mama sa, dar nu şi impulsul de a merge la ea. Minorul s-a integrat bine în familia asistentului maternal, aceştia sunt consideraţi de minor: mamă şi tată.”

Martorul L.A. a declarat următoarele: „Pe minor îl cunosc de când a intrat în familie, de aprox. 4-5 luni. Pe copil l-am cunoscut ca fiind o persoană emotivă, tristă, avea momente când devenea brusc trist sau plângea, ca asistent maternal profesionist am încercat să vorbesc cu el ca să îl scot din starea în care era, dar de multe ori acesta nici nu putea vorbi. În prezent situaţia lui s-a mai îmbunătăţit, l-am ajutat şi noi în acest sens, l-am luat în vizită la noi, să se mai întâlnească cu alţi copii. Minorul face terapie la psiholog, DGASPC a aprobat ca minorul să meargă la psiholog ori de câte ori este nevoie, la cererea asistentului maternal, asistentul maternal observă când se impune ca minorul să meargă la psiholog. Din câte ştiu eu, psihologul de la direcţia a fost de aprox. trei ori la domiciliul minorului pentru consiliere, nu ştiu însă dacă şi minorul a mers la psiholog. Mi-a povestit asistentul maternal întrebându-mă cum ar trebui rezolvată problema în sensul că minorul manifestă stări de agresivitate faţă de animale, stări de nervozitate şi tristeţe. Nici asistentul maternal nu ştia cum să procedeze.

Am încercat să vorbesc cu minorul, dar de fiecare dată punea capul în pământ şi avea starea de tristeţe şi de plâns, nu l-am putut forţa. Din punctul meu de vedere minorul va avea nevoie de consiliere psihologică pe viaţă pentru că sunt lucruri din trecutul lui despre care nici acum nu poate vorbi.

După comportamentul minorului apreciez că stările pe care le are se datorează unor probleme din trecut de mai lungă durată.”

II. ÎNCADRAREA JURIDICĂ A FAPTELOR

a. Fapta inculpatei D.C.V, care, în perioada martie 2017 şi până în ziua de 23.07.2017 şi- a agresat fizic şi a abuzat emoţional în mod repetat fiul minor, care a trăit într-o atmosferă tensionată, necorespunzătoare, lipsită de dragoste maternă şi armonie, fiindu-i pusă în pericol grav dezvoltarea psihică, intelectuală sau morală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de rele tratamente aplicate minorului şi violenţe în familie, prev. de art.197 Cp. şi art.193 al.3 cu referire la art. 199 al.1, cu aplicarea art. 38 al.2 C.pen.

Pe latură obiectivă, elementul material constă în actele de agresiune care au constat în acţiunea de aplicare pe corpul persoanei vătămate a unui corp incandescent, lovituri cu coada de mătură, cu picioarele, lipsirea de afecţiune si de condiţii corespunzătoare pentru o dezvoltare armonioasa.

Urmarea imediată constă în provocarea unei suferinţe fizice victimei, potrivit certificatului medico legal nr. 1XZ/E din data de 25 iulie 2017, Serviciul Judeţean de Medicină Legală Vaslui, f. 27 dosar urmărire penală: persoana vătămată T.D prezintă leziuni traumatice de tipul plăgii tăiate, arsurii grad I, excoriaţiei şi echimozei. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente cu şi/sau de obiecte contondente. Leziunea de la nivelul antebraţului stâng (arsura) s-a putut produce prin contact direct cu obiect încins (posibil fier de călcat). Plaga de la nivel occipital s-a putut produce prin lovire cu obiect tăietor (posibil cuţit). Morfologia lezională pledează pentru producerea lor în intervale diferite de timp, sugerând episoade multiple de heteroagresiune, care datează posibil cu 2-10 zile anterior examinării. Necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale. Leziunile nu au pus în primejdie viaţa şi nu au produs nici un alt efect prevăzut de art. 194 cod penal.

De asemenea urmarea imediată constă în starea de pericol în care a fost pus minorul şi în punerea în primejdie gravă a dezvoltării fizice, intelectuale şi morale a minorului.

Pe latură subiectivă, inculpata a acţionat cu intenţie directă (art.16, alin.3 lit. a) c.pen.) prevăzând suferinţele fizice asupra persoanei vătămate şi urmărind producerea lor prin aplicarea corpului incandescent, a loviturilor pe corpul persoanei vătămate. Intenţia directă rezultă din modalitatea de desfăşurare a evenimentelor.

La termenul din data de 15.02.2018 inculpata prin apărător a solicitat schimbarea încadrării juridice din trei fapte în două, susţinând că fapta prev. de art. 197 cod penal nu întruneşte elementele constitutive prevăzute de lege, în cauză rămânând doar infracţiunile prev. de art. 193 al. 3 şi art. 199 alin. 1 cod penal.

Având în vedere materialul probator administrat în cauză, concluziile raportului de expertiză medico-legală, raportul de evaluare psihologică, raportul de consiliere psihologică, dar şi declaraţiile martorilor audiaţi în timpul cercetării judecătoreşti, instanţa apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului, prev de art. 197 C.pen., fiind afectate relaţiile sociale referitoare la dezvoltarea fizică, intelectuală şi morală a minorului, şi mai ales au fost afectate relaţiile sociale cu privire la grija pe care părinţii trebuie să o aibă pentru a nu pune în primejdie aceasta dezvoltare. Prin incriminarea acestei fapte legiuitorul a urmărit sa asigure o comportare umană din partea părinţilor faţă de minori. Inculpata nu a dat dovada de o astfel de comportare.

Faţă de aceste motive, urmează a respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, formulată de inculpata D.C.V III. Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 şi 3 c.proc.pen. întrucât faptele există, au fost săvârşite de inculpată şi constituie infracţiune, instanţa va dispune condamnarea inculpatei D.C.V.

4. INDIVIDUALIZAREA SANCŢIUNILOR INCULPATEI.

La individualizarea sancţiunii pentru inculpată, instanţa are în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art.3 din Legea nr. 254/2013, şi criteriile generale de individualizare enumerate de art.74 alin.1 C.pen., respectiv: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Raportat la criteriile prevăzute de literele a) - d) ale art. 74 alin. 1 c. pen, reţine că inculpata a urmărit să aplice minorului corecţii fizice şi să-l pedepsească faţă de atitudinea pe care a avut-o faţă de ea, dar şi faţă de celălalt fiul al ei. Totodată inculpata a crezut că prin acest tratament îl va dezobişnuit pe minor de obiceiul său, fără însă a apela la sprijinul unor specialişti şi a încerca să afle ce stă la baza comportamentului minorului.

Instanţa nu poate poate să facă abstracţie în această analiză de conţinutul constitutiv al infracţiunii de lovire sau alte violenţe. Astfel, în procesul de individualizare judiciară ce poate fi realizat de instanţa de judecată inevitabil un criteriu pentru aprecierea acesteia îl vor constitui zilele de îngrijiri medicale ale persoanei vătămate. Ca atare, severitatea pedepsei se raportează la gravitatea faptei (numărul de îngrijiri medicale), ţinându-se cont de acest criteriu medical obiectiv - 7-8 zile de îngrijiri medico legale.

Cu privire la persoana inculpatei, se reţine gradul de dezvoltare psihică şi intelectuală, determinat de vârsta (28 ani la momentul săvârşirii faptei) şi pregătirea şcolară (inculpata are 8 clase). Din analiza fişei de cazier judiciar se reţine că inculpata este la primul contact cu legea penală.

Pe de altă parte, instanţa reţine că fapta a avut urmări grave asupra minorului, rezultate din raportul de evaluare psiho - socială, fişa de evaluarea psihologică, raportul de consiliere psihologică nr. 48/S-1-25.07.2017 din care rezultă că, ...copil aflat în dificultate, i-a fost pusă în primejdie dezvoltarea psihică, morală, religioasă, educaţională prin forme de maltratare fizică şi psihică, acestea fiind în episoade repetitive cu intenţie direct manifestat de mamă.... "

Punând în balanţă împrejurările reale şi personale expuse, instanţa apreciază că pentru sancţionarea, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi formarea unei atitudini corecte faţă de minor este necesară aplicarea unei pedepse pentru săvârşirea infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului.

Având în vedere că inculpata nu a mai fost condamnată anterior, instanţa apreciază, ţinând seama de persoana sa (vârsta, atitudinea procesuală), că scopul pedepsei şi reinserţia socială pot fi atinse fără executarea pedepsei în regim de detenţie, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ar fi de natură să asigure respectarea pe viitor a normelor penale de către inculpată.

Instanţa se opreşte asupra acestui mod de executare a pedepsei considerând că pentru stoparea unui astfel de comportament sunt suficiente instituirea unor măsuri de supraveghere, sau impunerea unor obligaţii pentru ca inculpata să îşi însuşească de o manieră ireproşabilă o conduită şi o perspectivă corectă faţă de familia sa.

Având în vedere că fapta inculpatei, prin modul şi împrejurările în care a fost comisă, conferă faptei o gravitate sporită, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse este oportună şi necesară pentru reeducarea inculpatei, raportat la gravitatea faptei comise.

La stabilirea pedepsei s-au avut în vedere toate elementele reale privind modalitatea de săvârşire a faptelor, circumstanţele săvârşirii acesteia, toate acestea fiind circumstanţe care conferă pericol sporit faptei, şi care urmează să se reflecte în cuantumul pedepselor, proporţional cu gravitatea faptei, fiind necesară aplicarea unei pedepse care să-şi atingă scopul de reeducare şi care să sancţioneze aceste manifestări în mod corespunzător, cu consecinţe de reeducare şi responsabilizare a inculpatei, şi totodată să aibă caracterul de exemplaritate pentru societate.

Instanţa va hotărî asupra învinuirii aduse inculpatei, pronunţând, condamnarea la pedeapsa închisorii, instanţa constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpată.

Ca modalitate de executare, instanţa apreciază că reeducarea inculpatEI se poate realiza şi prin lăsarea în libertate, având în vedere şi limitele pedepsei aplicate, instanţa urmând să opteze pentru o modalitate de executare neprivativă de liberate, dar prin intervenţia supravegherii şi corijării inculpatei de către un organ specializat, ţinând seama de persoana condamnatei, de comportamentul acesteia după comiterea faptei, apreciindu-se că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru aceasta şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnata nu va mai săvârşi infracţiuni.

Instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, inculpata nu va mai comite alte infracţiuni, există premize individuale şi potenţial de îndreptare, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, fiind insuficientă şi disproporţionat de indulgentă, raportat la gravitatea faptei şi persoana făptuitorului, aplicarea unor modalităţi mai uşoare cum sunt renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei.

Instanţa apreciază că este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, conţinând un set larg de restricţii, măsuri şi obligaţii ce trebuie impuse inculpatei, pentru reeducarea şi resocializarea acestuia, conştientizarea faptelor sale şi responsabilizarea acestuia prin măsuri de reinserţie socială şi îndrumarea inculpatei din partea unei autorităţi specializare de supraveghere, care să vegheze şi să contribuie la reintegrarea socială a acesteia, context în care reeducarea inculpatei se poate realiza şi prin lăsarea în libertate, respectiv prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în baza art. 91 Cod penal actual, având în vedere şi limitele pedepsei aplicate.

Săvârşirea faptei cu vinovăţie de către inculpata D.C.V rezultă, mai presus de orice dubiu rezonabil, din coroborarea integrală a materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, astfel cum a fost amintit mai sus.

Conform art. 91 Cod penal:

1. Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

1. pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;
2. infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
3. infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;
4. în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

În consecinţă, instanţa:

Va condamna pe inculpata D.C.V, la:

- 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b, e, f, n, o Cod penal (a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; e) drepturile părinteşti, f) dreptul de a fi tutore sau curator, n) dreptul de a comunica cu persoana vătămată T.D şi de a se apropia de acesta la o distanţă mai mică de 100 metri, o) dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, şcoala unde învaţă persoana vătămată la o distanţă mai mică de 100 metri) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută şi pedepsită de art. 197 din Cod penal împotriva persoanei vătămate T.D

În temeiul art. 65 Cod penal, va interzice inculpatei D.C.V ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b, e, f, n, o Cod penal (a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; e) drepturile părinteşti, f) dreptul de a fi tutore sau curator, n) dreptul de a comunica cu persoana vătămată T.D şi de a se apropia de acesta la o distanţă mai mică de 100 metri, o) dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, şcoala unde învaţă persoana vătămată la o distanţă mai mică de 100 metri) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

Interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. n cod penal, constă în interdicţia inculpatei D.C.V de a comunica cu persoana vătămată T.D, prin orice mijloc de comunicare direct sau indirect şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri.

Interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. o cod penal, va consta în interdicţia inculpatei D.C.V de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, şcoala unde învaţă persoana vătămată la o distanţă mai mică de 100 metri.

De asemenea, în ceea ce priveşte infracţiunea de violenţă în familie, prevăzută şi pedepsită de art. 193 al. 2 Cod penal, cu referire la art. 199 al. 1 Cod penal, săvârşită împotriva persoanei vătămate T.D, instanţa apreciază, raportat şi la pericolul social concret al faptei, că este suficientă pentru reeducarea inculpatei, aplicarea unei amenzi penale, cu un cuantum proporţional cu gravitatea faptei, care să-şi atingă scopul de reeducare şi care să sancţioneze aceste manifestări în mod corespunzător, cu consecinţe de reeducare şi responsabilizare a inculpatei, având în vedere si persoana inculpatei, gradul de instruire, regretul manifestat, fiind suficientă aplicarea unei amenzi penale.

Urmează ca inculpata să fie condamnată la plata unei amenzi penale constând în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului.

Cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă, iar instanţa va stabili numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se va stabili ţinând seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa.

Conform art. 61 Cod penal: (1) Amenda constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului.

2. Cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei şi 500 lei, se înmulţeşte cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile şi 400 de zile.
3. Instanţa stabileşte numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabileşte ţinând seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa.
4. Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între:

c) 180 şi 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

Va stabili conform art. 61 Cod penal suma corespunzătoare unei zile-amendă, la valoarea de 50 lei, va stabili un număr de 200 de zile-amendă, deoarece legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

Astfel, va condamna pe inculpată la

- 10.000 (zece mii) lei amendă reprezentând 200 de zile - amendă - o zi amendă având stabilită la valoarea de 50 lei, obligată să o plătească statului şi pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b, e, f, n, o Cod penal (a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; e) drepturile părinteşti, f) dreptul de a fi tutore sau curator, n) dreptul de a comunica cu persoana vătămată T.D şi de a se apropia de acesta la o distanţă mai mică de 100 metri, o) dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, şcoala unde învaţă persoana vătămată la o distanţă mai mică de 100 metri) pe o durată de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii violenţă în familie, prevăzută şi pedepsită de art. 193 al. 2 Cod penal, cu referire la art. 199 al. 1 Cod penal, împotriva persoanei vătămate T.D.

În temeiul art. 65 Cod penal, va interzice inculpatei D.C.V ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b, e, f, n, o Cod penal (a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; e) drepturile părinteşti, f) dreptul de a fi tutore sau curator, n) dreptul de a comunica cu persoana vătămată T.D şi de a se apropia de acesta la o distanţă mai mică de 100 metri, o) dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, şcoala unde învaţă persoana vătămată la o distanţă mai mică de 100 metri) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

Interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. n cod penal, constă în interdicţia inculpatei D.C.V de a comunica cu persoana vătămată T.D, prin orice mijloc de comunicare direct sau indirect şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri.

Interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. o cod penal, constă în interdicţia inculpatei D.C.V de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, şcoala unde învaţă persoana vătămată la o distanţă mai mică de 100 metri.

Va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 63 Cod penal că, în cazul în care cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, urmând ca înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii să se facă conform art. 63 alin. 3 Cod penal - unei zile-amendă îi corespunde o zi de închisoare.

În temeiul art. 38 alin 2 C. pen, va constata că faptele săvârşite sunt în concurs ideal.

În baza art. 38 alin. 2 Cod penal, art. 39 alin.1 lit. d Cod penal şi art. 45 alin.3 lit. a Cod penal, inculpata va executa pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani la care se va adăuga în întregime pedeapsa amenzii de 10.000 (zece mii) lei urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare şi 10.000 (zece mii) lei şi pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b, e, f, n, o Cod penal (a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; e) drepturile părinteşti, f) dreptul de a fi tutore sau curator, n) dreptul de a comunica cu persoana vătămată T.D şi de a se apropia de acesta la o distanţă mai mică de 100 metri, o) dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, şcoala unde învaţă persoana vătămată la o distanţă mai mică de 100 metri) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 Cod penal, interzice inculpatei D.C.V ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b, e, f, n, o Cod penal (a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; e) drepturile părinteşti, f) dreptul de a fi tutore sau curator, n) dreptul de a comunica cu persoana vătămată T.D şi de a se apropia de acesta la o distanţă mai mică de 100 metri, o) dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, şcoala unde învaţă persoana vătămată la o distanţă mai mică de 100 metri) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

Interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. n cod penal, constă în interdicţia inculpatei D.C.V de a comunica cu persoana vătămată T.D, prin orice mijloc de comunicare direct sau indirect şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri.

Interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. n cod penal, constă în interdicţia inculpatei D.C.V de a comunica cu persoana vătămată T.D, prin orice mijloc de comunicare direct sau indirect şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri.

Interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. o cod penal, constă în interdicţia inculpatei D.C.V de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, şcoala unde învaţă persoana vătămată la o distanţă mai mică de 100 metri.

În temeiul art. 91 Cod penal va suspenda executarea pedepsei închisorii sub supraveghere şi va stabili conform art. 92 alin. 1 şi 2 Cod penal un termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 alin. 1 C.pen. va obliga inculpata ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

1. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui, la datele fixate de acesta;
2. să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
3. să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
4. să comunice schimbarea locului de muncă;
5. să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b) C.pen. va impune condamnatei să execute următoarea obligaţie: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate de instituţiile din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Unităţii administrativ teritoriale - comuna G., jud. Vaslui, în cadrul a 2 (două) instituţii alternative din comunitatea mai sus menţionată - instituţii din subordinea Primăriei (activităţi de întreţinere spaţii verzi, parcuri, drumuri, păstrare curăţenie şi igienizare localitate) sau activităţi în folosul şcolii gimnaziale din localitate, la alegerea consilierului de probaţiune, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 404 alin. 2 C.proc.pen. raportat la art. 91 alin. 4 C.pen. şi art. 93 alin. 5 C.pen., pune în vedere inculpatei că, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, precum şi în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse, respectiv în cazul neîndeplinirii integrale a obligaţiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre, se vor aplica dispoziţiile art. 96 C.pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 94 alin. 1 cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. 1 lit. c - e Cod penal se comunică Serviciului de Probaţiune Vaslui.

Prin Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare a fost înfiinţat acest sistem naţional de date pentru crearea cadrului legal intern aplicării Deciziei nr. 2008/6 15/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere.

Scopul acestui sistem este potrivit art. 1... “constituirea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, denumit în continuare S.N.D.G.J., pentru prevenirea şi combaterea unor categorii de infracţiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, precum şi pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracţiunilor de omor sau a actelor de terorism.”

Art. 3 menţionează că infracţiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege, printre care este prevăzută şi infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului, deduse judecăţii în prezenta cauză.

În baza art. 4 lit. b, art. 5 alin. 1 şi art. 7 din Legea nr. 76/2008 va obliga pe inculpata D.C.V la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Inculpata va fi informată că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 7 alin.1, 2 rap. la art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, va dispune prelevarea de la inculpată a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic al acesteia în S.N.D.G.J.

6. LATURA CIVILĂ

Pe latură civilă, instanţa reţine că, în şedinţa publică de la data de 01.02.2018, reprezentantul legal A.L. al persoanei vătămate minore TDN s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei reprezentând daune morale.

Pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală a inculpatei este necesar, conform art. 1357 c. civ., dovedirea concomitentă a următoarelor condiţii: a) o faptă cauzatoare de prejudiciu şi persoana care a cauzat această faptă; b) un prejudiciu cauzat, stabilit cu certitudine c) existenţa raportului de cauzalitate intre fapta dăunătoare şi prejudiciu şi d) culpa.

Fapta ilicită ca element al răspunderii delictuale este definită în art. 1349 alin. 1 cod civil şi reprezintă acea faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, au fost cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane sau intereselor acesteia. În cazul de faţă, instanţa arată că sunt dovedite faptele inculpatei: analizate la punctul I din prezenta hotărâre.

Instanţa arată că prejudiciul reprezintă rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, prin atingerea adusă unei situaţii ce dă naştere unui interes juridic protejat.

În acest context, instanţa subliniază că măsura suferinţelor fizice şi psihice, temeiul prim al acordării despăgubirilor în acest caz îl constituie evaluarea gravităţii suferinţelor fizice şi psihice. Cu toate acestea, raportul de expertiză nu este singurul temei pentru acordarea acestor despăgubiri, fiind importante declaraţiile martorilor audiaţi pe latură civilă.

Raportat la leziunile suferite, în cadrul examenului obiectiv realizat au fost identificate următoarele: persoana vătămată T.D prezintă leziuni traumatice de tipul plăgii tăiate, arsurii grad I, excoriaţiei şi echimozei. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente cu şi/sau de obiecte contondente. Leziunea de la nivelul antebraţului stâng (arsura) s-a putut produce prin contact direct cu obiect încins (posibil fier de călcat). Plaga de la nivel occipital s-a putut produce prin lovire cu obiect tăietor (posibil cuţit). Morfologia lezională pledează pentru producerea lor în intervale diferite de timp, sugerând episoade multiple de heteroagresiune, care datează posibil cu 2-10 zile anterior examinării. Necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale..

Persoana vătămată avea vârsta de 10 ani la data faptelor.

Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă, acţiunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul legal sau, după caz, de către procuror, în condiţiile art. 20 alin. (1) şi (2), şi are ca obiect, în funcţie de interesele persoanei pentru care se exercită, tragerea la răspundere civilă delictuală.

Acţiunea civilă se soluţionează în cadrul procesului penal, dacă prin aceasta nu se depăşeşte durata rezonabilă a procesului. Repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.

Persoana vătămată minoră prezintă simptomele abuzului emoţional, prezentând semnele clinice ale victimei abuzului fizic/abuz psiho-emoţional şi neglijării socio-afective.

Persoana vătămată a suferit indiscutabil o traumă psihologică, cu atât mai mult cu cât fapta în sine, în contextul mai sus reţinut, prezintă o gravitatea sporită determinată de starea fizică şi mentală specială în care se află victima raportat la vârsta biologică, dar şi de calitatea inculpatei-mama sa.

Din cuprinsul raportului de evaluare psihologica, a rezultat că minorul prezintă „disconfort psiho-emoţional generalizat, cu carenţe în exprimarea emoţiilor şi sentimentelor pozitive, manifestă zâmbet facial necontrolat pentru a masca suferinţa. Pe parcursul şedinţei de consiliere copilul a verbalizat despre trăirile pe care le-a avut în familie inclusiv despre emoţiile negative trăite împreună cu mama „Nu îmi dau seama de ce mă bate. Mereu mă loveşte fără o explicaţie. Mereu se uită cu ciudă la mine. I-am spus că nu mă iubeşte şi asta a enervat-o cel mai tare. Nu cred că mă poate iubi pentru că nu ştie”. Am putut remarca prezenţa sentimentelor şi trăirilor specifice tabloului clinic al sindromului copilului maltratat, în sensul că este caracterizat prin prezenţa unor leziuni de violenţă de diferite vechimi, acest element fiind esenţial în etichetarea sindromului de copil maltratat. Agresiunile repetate la intervale diferite de timp sunt obiectivate în special prin prezenţa unor echimoze cu viraj coloristic divers, demonstrând producerea lor în momente diferite, a excoriaţiilor de diferite vechimi, a cicatricilor”.

Prin fapta sa, inculpata a creat persoanei vătămate un prejudiciu moral, atât prin fapta în sine, cât şi prin consecinţele ulterioare, propagate în timp.

Prin fapta sa, inculpata a pus persoana vătămată într-o situaţie de frustrare. În această atmosferă de violenţă generată şi întreţinută de mamă, T.D a fost supus următoarelor forme de abuz psiho-emoţional: umilire, hărţuire, adresarea unor cuvinte abuzive, izolarea copilului (lipsa garanţiilor morale pentru satisfacerea nevoilor efectiv emoţional), respingerea (indisponibilitatea părintelui faţă de copil în contextul violenţei), ameninţare (nesiguranţa şi frica imprecisă cu puternic efect abuziv al copilului, ridiculizare, batjocorire; abuz fizic: aplicarea de pedepse corporale, lovituri pe timp de zi/noapte cu diferite obiecte contondente....", iar rezonanţa în comunitate, reacţia reprobabilă a celor din jur, precum şi privarea persoanei vătămate de o viaţă normală corespunzătoare vârstei, dar şi pe viitor, duc la concluzia că daunele morale solicitate sunt justificate, reprezentând din punct de vedere bănesc, o compensare judicioasă a efectelor.

Instanţa apreciază că acordarea daunelor morale reprezintă o compensaţie pecuniară firească, iar la stabilirea cuantumului acestora, s-a avut în vedere suferinţele psihice la care a fost supusă persoana vătămată, daunele morale fiind o compensare echitabilă a prejudiciului moral suferit, fără a constitui o sursă de îmbogăţire fără justă cauză. Pentru a compensa aceste suferinţe, în mod justificat i se va acorda această sumă cu titlu de pretium dolores.

În absenţa unor criterii ştiinţifice, exacte, pentru evaluarea cuantumului despăgubirilor destinate reparării prejudiciilor morale, determinate de incompatibilitatea între caracterul nepatrimonial al daunelor şi caracterul patrimonial al despăgubirii, instanţa, având în vedere circumstanţele faptei, de urmările produse, de persoana în favoarea căreia au fost acordate daunele, instanţa apreciază cuantumul acestor daune la suma de 50.000 (cinci zeci mii) lei.

Ca atare, instanţa:

Va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă T.D, prin reprezentant legal, asistent maternal profesionist A.C

În baza art. 397 Cod proc.pen. rap. va obliga pe inculpata D.C.V să plătească părţii civile T.D suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.

7. CHELTUIELI JUDICIARE

În baza art. 274 Cod proc.pen. va obliga pe inculpată să plătească statului suma de 900 lei cheltuieli judiciare, iar contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu pentru persoana vătămată minoră, în cuantum de 195 lei, va fi suportată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor din oficiu, urmează să fie avansate din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Vaslui.

Va menţine măsura preventivă a controlului judiciar dispus faţă de inculpată.”

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a formulat apel inculpata D.C.V.

În motivarea apelului formulat în scris,inculpata apelantă D.C.V a arătat că hotărârea atacată este netemeinică întrucât, sub un prim aspect, deşi inculpata a recunoscut integral învinuirea, prima instanţă nu a dat curs procedurii prev. de art. 374 şi 375 Cod procedură penală de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii. Consideră inculpata apelantă că a recunoscut integral situaţia de fapt, iar solicitarea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor din infracţiunile de „rele tratamente aplicate minorului (art. 306 C.p.), violenţa în familie (art. 199 NCP)” în infracţiunea de violenţă în familie prev. de art. 199 Cod penal rap. la art. 193 alin. 2 Cod penal nu putea conduce prima instanţă la respingerea cererii de judecare a cauzei în procedura simplificată de recunoaştere a învinuirii.

Inculpata apelantă arată că menţine cererea de schimbare a încadrării juridice şi în faţa instanţei de control judiciar, considerând că faptele sale nu au pus în primejdie dezvoltarea minorului şi că ea nu a prevăzut şi nu a urmărit o astfel de urmare.

Sub un al doilea aspect, sentinţa primei instanţe este criticată din perspectiva modalităţii de apreciere şi evaluare a probatoriului. Consideră inculpata D.C.V că din ansamblul probatoriului administrat - cu trimitere a certificatul medico-legal emis pe numele minorului persoană vătămată T.D, la hotărârea nr. 13/2012 a Comisiei pentru Protecţia Copilului Vaslui, la declaraţiile martorilor şi înscrisurile prezentate, la raportul de evaluare a psihologică a minorului persoană vătămată nu rezultă că ar fi fost pusă în primejdie dezvoltarea minorului prin acte de maltratare fizică sau psihică.

În consecinţă, inculpata a solicitat admiterea cererii de judecată în procedură simplificată, admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice, reducerea pedepsei raportat la toate criteriile de individualizare.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, inculpata D.C.V admite că persoana vătămată a suferit un prejudiciu moral, dar solicită reaprecierea cuantumului daunelor morale acordate de prima instanţă, în sensul diminuării lor.

În faţa instanţei de apel, inculpata D.C.V a fost judecată sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar, a fost prezentă la termenele acordate, dar nu a dorit să dea declaraţii, fiind asistată de avocat ales.

Persoanei vătămate minore T.D, reprezentate de Directorul D.G.S.P.C. Vaslui i-a fost desemnat un avocat din oficiu.

În faţa instanţei de apel nu a fost solicitată administrarea ori readministrarea unor probe şi nici din oficiu nu s-a impus administrarea unor probe.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu, asupra tuturor aspectelor de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 şi art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Analizând probatoriul administrat in cursul urmăririi penale, Curtea de apel constata ca cererea inculpatei de a fi judecată in procedura prev. de art. 375 Cod procedura penala a fost corect respinsă întrucât, deşi probele administrate in cursul urmăririi penale dovedeau in afara oricărui dubiu rezonabil ca inculpata a săvârşit cu vinovăţie faptele prevăzute de legea penala pentru care a fost trimisă in judecata, ea a nu recunoscut integral faptele aşa cum au fost descrise în actul de sesizare D.C.V consideră că nu a comis acte de abuz fizic şi emoţional împotriva fiului său, astfel cum se arată prin actul în sesizare. În realitate, din probele administrate analizate de Curte, a rezultat că în speţă, inculpata a folosit atât violenţa fizică, dar şi violenţa morală, abuzând minorul T.D în mod grav, astfel după cum se arată în actul de sesizare, situaţia de fapt imputată inculpatei fiind în deplină concordanţă cu materialul probator administrat în cauză şi necontestat de inculpată.

Prin actul de sesizare s-a reţinut, în fapt, în esenţă, că: „În ziua de 24.07.2017 minorul T.D, în vârstă de 10 ani, a fost depistat de către organele de poliţie în Autogara Bârlad. S-a constatat că minorul prezenta urme de lovituri şi era fugit de acasă, astfel că s-au declanşat cercetări.

A rezultat că minorul T.D este fiul inculpatei D.C.V, din satul T, com. G şi provine dintr- o căsătorie anterioară a acesteia cu defunctul T.P. .

În prezent inculpata este recăsătorită cu numitul D.F. şi au împreună un copil de 4 ani. Soţul inculpatei este plecat la muncă în Germania, iar inculpată locuieşte cu cei doi minori.

După moartea tatălui natural, în anul 2010, minorul a fost abandonat de către mamă într- un centru de plasament din judeţul Galaţi, unde a stat 7 luni, după care a fost luat de către bunica paternă în plasament, conform Hotărârii nr. 13/2012 a Comisiei pentru Protecţia Copilului.

Minorul a fost crescut de către bunica paternă în satul C. judeţul Galaţi până în luna martie anul 2017, când a revenit alături de mamă, la cererea acesteia, la locuinţa din satul T., com. G.

În perioada martie 2017 şi până în ziua de 23.07.2017, inculpata şi-a agresat fizic şi a abuzat emoţional în mod repetat fiul minor care a trăit într-o atmosferă tensionată, necorespunzătoare, lipsită de dragoste maternă şi armonie.

Din declaraţiile minorului şi martorilor rezultă că acesta atitudine a inculpatei se datorează, în principal consumului de alcool.

Inculpata l-a ameninţat în numeroase rânduri pe minor, că dacă va povesti altor persoane despre tratamentul la care este supus va fi bătut şi mai rău. Din acest motiv, minorul a povestit abia când a fost în vacanţă la bunica sa, martora T.V. despre faptul că era bătut şi abuzat.

Inculpata l-a lovit în mai multe rânduri, l-a umilit. În ziua de 22 .07.2017 pentru că persoana vătămată ar fi ţipat şi l-ar fi lovit cu palma, în timp ce se jucau, pe fratele mai mic, în vârstă de 4 ani, inculpata i-a provocat cu intenţie arsuri cu un fier de călcat fierbinte pe care i l-a aplicat pe antebraţul stâng şi pe palmă.

În ziua următoare, inculpata i-a aplicat lovituri repetate cu o coadă de mătură peste tot corpul, inclusiv în zona organelor genitale, l-a lovit cu picioarele peste corp şi s-a urcat cu picioarele peste minor, în timp ce acesta era căzut la pământ. Consecinţele acestor agresiuni inumane pot fi observate pe planşele foto aflate la dosar. După ce l-a agresat pe minor în această modalitate, inculpata l-a închis în casă, iar ea şi cu fiul mai mic au plecat prin sat. Din probatoriul testimonial administrat rezultă că, în mod frecvent minorul era închis în casă sau era ţinut în curtea casei, interzicându-i-se să se joace cu copiii.

Conform Raportului de expertiză medico legală, minorul a suferit leziuni care au necesitat un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale, iar concluziile acestuia confirmă susţinerile acestuia cu privire la modalitatea în care s-au produs. Se mai concluzionează că morfologia lezională pledează pentru producerea lor în intervale diferite de timp, sugerând episoade multiple de heteroagresiune, care datează posibil cu 2-10 zile anterior examinării.

Conform Raportului de evaluare psiho-socială, efectuat în cauză tratamentele la care a fost supus, au pus în pericol grav dezvoltarea psihică, intelectuală sau morală a minorului şi a fost diagnosticat cu " tulburare de conduită emoţională în contextual maltratării''.

Ca urmare a agresiunilor suportate în zilele de 22/23.07.2017, 24.07.2017, minorul a fugit de acasă, mergând pe jos până în mun. Bârlad, cu intenţia de a se deplasa în satul C., jud. G. la bunica paternă.

Martora B.A., funcţionară la Autogara Bârlad a observat prezenţa minorului şi că acesta are urme de lovituri, a discutat cu el şi a aflat despre situaţia lui, astfel că a sesizat organele de poliţie.

Ulterior, faţă de minor s-a luat o măsură de protecţie, fiind scos din mediul familial - în baza Dispoziţiei nr. 1875/25.07.2017 a DGASPC Vaslui, iar prin Dispoziţia nr. 1877/25.07.2017 a DGASPC Vaslui, minorul a fost plasat la familia G.C.

Inculpata a fost expres întrebată cu privire la modalitatea în care s-a comportat faţă de fiul său şi a susţinut că a adoptat un comportament matern firesc, dar a admis că l-a agresat pe fiul său la 22 şi 23 iulie 2017.

Analiza declaraţiei date de inculpata D.C.V la termenul de judecată din 1.02.2018 în faţa Judecătoriei Bârlad, precum şi analiza coroborată a probelor administrate justifică pe deplin concluzia că inculpata nu poate legal să beneficieze dispoziţiile art. 375 Cod procedură penală şi ale art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

Probatoriul administrat în cauză - declaraţia părţii civile coroborate cu mijloacele materiale de probă, cu aspectele rezultate din probele ştiinţifice administrate susţin situaţia de fapt expusă în actul de sesizare privind faptul că inculpata D.C.V a adoptat rezoluţia infracţională, a agresat în mod repetat şi grav persoana vătămată, pe care a umilit-o, a lovit-o şi a respins-o, a agresat-o fizic în mod inuman arzând-o cu fierul de călcat şi lovind-o cu coada măturii, atribuindu-i cuvinte greu de suportat şi transmiţându-i că nu este dorit, apreciat, iubit, ci dimpotrivă - fapte repetate care, potrivit probelor ştiinţifice administrate, corect analizate de prima instanţă, au periclitat în mod grav dezvoltarea fizică, morală şi intelectuală a victimei.

Procedura abreviată a judecăţii în cazul recunoaşterii învinuirii are la bază o recunoaştere de vinovăţie, fiind reglementată de dispoziţiile art. 349 alin. 2 Cod de procedură penală, art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală, art. 375 Cod de procedură penală, art. 377 Cod de procedură penală, art. 379 alin. 2 Cod de procedură penală şi art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală.

Procedura abreviată poate fi urmată dacă sunt îndeplinite condiţiile ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală şi art. 375 Cod de procedură penală (a se vedea, în acest sens, şi M. Udroiu, Procedură penală. Partea specială, Ediţia a 3-a, Editura CH Beck, Bucureşti, 2016, p. 242-248):

• inculpatul să nu fie acuzat de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
• declaraţia de recunoaştere să fie făcută personal de către inculpat, în faţa instanţei de judecată, sau prin înscris autentic;
• inculpatul să solicite ca judecată să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală care au fost apreciate ca fiind legale sau loial administrate de judecătorul de cameră preliminară şi a înscrisurilor (în circumstanţiere ori cu privire la fondul acuzaţiei penale ori a acţiunii civile) prezentate de părţi sau de persoana vătămată;
• recunoaşterea faptelor descrise în actul de sesizare să fie făcută până la începerea cercetării judecătoreşti în cauză (condiţia se regăseşte şi în alte lucrări, de exemplu V. Văduva în N. Volonciu, A.S. Uzlău, R. Moroşanu, C. Voicu, V. Văduva, G. Tudor, D. Atasiei, T.-V.

Gheorghe, C. Ghigheci, C.M. Chiriţă, Noul Cod de procedură penală comentat, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2014, p. 949-950);

În cauza de faţă, inculpata D.C.V nu conştientizează nici natura şi nici gravitatea faptelor comise de ea, ci doreşte doar să beneficieze de dispoziţiile de favoare prev. de art. 396 alin. 10 Cod procedură penală .

Procedura simplificată a judecării în cazul recunoaşterii vinovăţiei, prevăzută atât de dispoziţiile procedurale din codul de procedură penală din 1969 - art. 320 ind. 1 şi următoarele, cât şi în prevederile actuale - art. 374 alin. 4 şi art. 375 Cod procedură penală, reprezintă de fapt o procedură abreviată ce are la bază o pledoarie de vinovăţie şi poate fi aplicată dacă sunt îndeplinite condiţii în dispoziţiile menţionate, şi care, astfel cum rezultă din hotărârea apelată, au fost aduse la cunoştinţă inculpatului, cu asigurarea tuturor garanţiilor procesuale privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. Astfel, din actele şi lucrările dosarului, rezultă că instanţa de fond a adus la cunoştinţa inculpatei dispoziţiile care reglementează procedura în cazul recunoaşterii de vinovăţie, consecinţele accesării acesteia, precum şi efectele pe care le produce, în prezenţa apărătorului ales al inculpatei.

Că prima instanţă a respins corect cererea inculpatei D.C.V de judecată în condiţiile art. 375 Cod procedură penală rezultă şi din declaraţia de apel formulată de aceasta din care rezultă că inculpata nu-şi asumă săvârşirea infracţiunii de infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului în modalitatea prezentată în actul de sesizare, iar situaţia de fapt expusă de procuror este corespunzătoare probelor administrate în cauză. Inculpata nu poate beneficia de dispoziţiile de favoare ale art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, apelul său nefiind fondat sub acest aspect.

Din declaraţia dată de inculpata D.C.V în faţa primei instanţe rezultă că aceasta a recunoscut doar că a lovit persoana vătămată pentru a o pedepsi în două rânduri, pe 22 iulie şi pe 23 iulie 2017, probele administrate în cauză dovedind în afara oricărui dubiu rezonabil că inculpata a desfăşurat activităţi infracţionale din martie 2017. Făcând propria analiză a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în primă instanţă, Curtea reţine că nu există nici cel mai mic dubiu asupra vinovăţiei inculpatei întrucât, după ce a redobândit custodia asupra minorului T.D, în perioada martie 2017 şi până în ziua de 23.07.2017, inculpata şi-a agresat fizic şi a abuzat emoţional în mod repetat fiul minor care a trăit într-o atmosferă tensionată, necorespunzătoare, lipsită de dragoste maternă şi armonie.

Urmând regula fundamentală de interpretare a probatoriului prev. de art. 103 Cod procedură penală, stabilită de legiuitor, prima instanţă a pronunţat o soluţie corectă.

În acord cu prima instanţă de judecată, Curtea de apel constată că este dovedit în afara oricărei îndoieli rezonabile că inculpata nu doar şi-a lovit copilul în două rânduri, ci l-a supus în mod repetat, într-un interval de timp îndelungat unor tratamente umilitoare, jignirilor, înjosirii, ia adresat cuvinte care au condus în final la părăsirea casei de către minor, l-a agresat prin

mijloace care pot fi calificate ca tortură, l-a ars şi l-a lovit provocându-i leziuni care nu au

legătură cu concepţiile tradiţionale ale societăţii româneşti arhaice care admitea corecţiile fizice aplicate copiilor de către părinţi şi care sunt de natură să şocheze orice om obişnuit din orice societate şi din orice timp.

Instanţa nu poate admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărare, argumentele aduse fiind formale şi în vădită contradicţie cu probele administrate în cauză. Faptul că minorul nu a fost privat de haine, hrană şi apă şi a avut asigurate cele necesare frecventării cursurilor şcolare nu intră în contradicţie cu probele din care rezultă în afara oricărui dubiu că

minorul a suferit traume severe de natură fizică şi psihică, traume ce l-au determinat să se

ferească de propria mamă, să fugă de acasă şi să caute sprijin la bunica paternă. De altfel, în faţa primei instanţe, el a declarat că este însoţit de mama sa, în persoana asistentului maternal.

Prima instanţă a procedat în mod temeinic, echitabil şi imparţial, la interpretarea, analizarea, şi evaluarea tuturor probelor cauzei, inclusiv din perspectiva susţinerilor şi apărărilor inculpatei, şi la explicarea problemelor de drept invocate, într-o manieră convingătoare, susceptibilă a înlătura orice dubiu cu privire la existenţa faptei, la comiterea acesteia de către inculpată şi la vinovăţia acesteia.

Reţine instanţa de control judiciar că judecătorul fondului a motivat amplu soluţia dispusă, prin raportare la toate probatoriile administrate în cauză, răspunzând tuturor apărărilor inculpatei, aşa cum acestea au fost puse în vedere judecătorului cauzei. Conform jurisprudenţei CEDO prin motivarea hotărârii trebuie evidenţiat că observaţiile părţilor au fost în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată, căci ”art. 6 implică mai ales în sarcina "instanţei" obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa (Hotărârea Perez împotriva Franţei şi Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei)”; aceasta nu înseamnă că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument (a se vedea Van de Hurk); amploarea acestei obligaţii poate varia în funcţie de natura hotărârii. ”Trebuie, de asemenea, să se ţină cont în special de diversitatea mijloacelor pe care un susţinător le poate prezenta în justiţie şi de diferenţele dintre statele contractante în materie de dispoziţii legale, cutume, concepţii doctrinale, prezentare şi redactare a sentinţelor şi hotărârilor. De aceea problema de a şti dacă o instanţă şi-a încălcat obligaţia de a motiva ce decurge din articolul 6 din Convenţie nu se poate analiza decât în lumina circumstanţelor speţei. De asemenea, noţiunea de proces echitabil cere ca o instanţă internă care nu şi-a motivat decât pe scurt hotărârea, indiferent dacă a făcut-o alipind motivele oferite de o instanţă inferioară sau altfel, să fi examinat cu adevărat problemele esenţiale ce i-au fost supuse atenţiei şi nu să se fi mulţumit să confirme pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare” (Helle împotriva Finlandei, Boldea împotriva României, Albina împotriva României).

În acest context, instanţa de control judiciar îşi însuşeşte motivele şi concluziile expuse de judecătorul fondului sub aspectul situaţiei de fapt şi a încadrării în drept. Inculpata a solicitat clemenţă, considerând pedeapsa ce i-a fost aplicată ca exagerat de mare. A solicitat să se aibă în vedere atitudinea sa procesuală, faptul că ar fi cooperat cu organele de anchetă, faptul că este integrată în societate şi are un alt copil minor de care s-a ocupat până la momentul plasării sub control judiciar.

Potrivit art. 74 C.pen. la individualizarea pedepselor trebuie avut în vedere:

1. împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;
2. starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
3. natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;
4. motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;
5. natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
6. conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;
7. nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

La stabilirea regimului sancţionator, prima instanţă a avut în vedere şi a dat eficienţă criteriilor generale de individualizare judiciara înscrise la art. 74 Cod penal, respectiv dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei, gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârşite, atingerea adusă unora celei mai importante valori sociale ocrotite de legea penală, respectiv dreptul la o dezvoltare armonioasă a copiilor, dar şi dreptul la integritate corporală şi sănătate, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, împrejurările concrete în care faptele au fost comise (acţiunile violente comise în locuinţa victimei la o vârstă fragedă de însăşi mama sa, lipsa oricărei empatii faţă de victimă), precum şi persoana inculpatei, reţinându-se în acest sens că inculpata D.C.V, deşi nu este cunoscută cu antecedente penale, nu a dovedit conştientizarea gravităţii reale a faptelor comise şi a urmărilor acestora, blamând minorul pentru faptele comise de ea asupra acestuia, ignorând faptul că un comportament sexual precoce şi nefiresc este însuşi semn al stresului şi a unor probleme de natură psihiatrică ori psihologică pentru care copilul avea nevoie de ajutor şi dragoste, iar nu de alungare, marginalizare, dispreţ şi bătaie.

Contrar celor susţinute de apărare, nu există împrejurări legate de faptele comise de inculpata D.C.V care să poată fi reţinute distinct de criteriile prev. de art. 74 C.pen. şi care să determine instanţa să considere că diminuează gravitatea faptei sau periculozitatea inculpatei. Se remarcă faptul că inculpata este la primul contact cu legea penală, că a dat dovadă de curaj infracţional deosebit, dar şi de perseverenţă, că recunoaşterea parţială a faptelor nu dovedeşte conştientizarea gravităţii acesteia, ci este pur formală, în scopul beneficierii de cauza de reducere a pedepsei, cu atât mai mult cu cât inculpata a fost pus în faţa unor probe directe multiple de vinovăţie .

Instanţa de fond a avut în vedere criteriile ce ţin de persoana inculpatei, dar şi pe cele vizând faptele comise de aceasta, stabilind legal o pedeapsă cu închisoarea şi o pedeapsă cu amenda la mijlocul intervalului de individualizare, dând dovadă de suficienţă clemenţă .

Faţă de aceste considerente, constatând că motivele de apel invocate de inculpata D.C.V sunt neîntemeiate şi nefiind identificate din oficiu motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinţei apelate, Curtea va respinge apelul inculpatei de faţă ca nefondat.

Curtea arată că pentru a-şi putea îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al sancţiunii care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală.

În concret, în cauza de faţă pedeapsa aplicată inculpatei D.C.V nu poate fi redusă.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi sub celelalte aspecte de fapt şi de drept, Curtea constată că judecata în primă instanţă s-a desfăşurat cu respectarea tuturor normelor de procedura penală incidente în cauză, iar sentinţa penală pronunţata la finele acestei prime judecăţi, a fost data în deplină concordanţă cu materialul probator administrat în cauză şi în acord cu dispoziţiile de drept material şi procesual incidente în speţă, neexistând motive de modificare a acesteia.

Inculpata a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale la care a fost obligată în mod formal, fără a aduce vreun argument de fapt sau de drept. Curtea, analizând probele administrate reţine că prima instanţă a argumentat cu trimitere la probe ştiinţifice elementele răspunderii civile delictuale: faptă ilicită, prejudiciu, legătură de cauzalitate, reţinând că T.D a fost supus unor forme multiple de abuz: „umilire, hărţuire, adresarea unor cuvinte abuzive, izolarea copilului (lipsa garanţiilor morale pentru satisfacerea nevoilor efectiv emoţional), respingerea (indisponibilitatea părintelui faţă de copil în contextul violenţei), ameninţare: (nesiguranţa şi frica imprecisă cu puternic efect abuziv al copilului, ridiculizare, batjocorire; abuz fizic: aplicarea de pedepse corporale, lovituri pe timp de zi/noapte cu diferite obiecte contondente, toate de natură a-i curma cursul liniştit al vieţii sufleteşti şi de a-l determina să fugă, să evadeze din calea suferinţei de nesuportat. Compensaţia evaluată de prima instanţă la 50.000 de lei reprezintă o justă şi echitabilă despăgubire pentru copil, iar nu o formă de îmbogăţire fără justă cauză, aşa cum s-a susţinut. Prin folosirea acestei sume în interesul copilului victimă, i se poate asigura asistenţa psihologică, confort şi chiar anumite distracţii destinate să îl ajute să depăşească traumele provocate de faptele culpabile ale inculpatei.

Faţă de aceste considerente, constatând că sentinţa penală atacată este legală şi temeinică, în temeiul art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, Curtea respinge ca nefondat, apelul promovat de apelanta inculpată D.C.V împotriva Sentinţei penale nr. 80/2018 din 5.03.2018 a Judecătoriei Bârlad, sentinţă pe care o menţine.

În temeiul disp. art. 424 alin. 2 rap. la art. 399 alin. 1 şi art. 241 alin. 1 lit. c) C. proc.pen., Curtea constată încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar sub imperiul căreia se află inculpata D.C.V, la data pronunţării prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligată apelanta D.C.V la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, suma de 200 de lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit avocatului din oficiu desemnat pentru inculpată rămâne în sarcina statului şi va fi înaintată din fondurile speciale ale Ministerului de Justiţie către Baroul Iaşi (delegaţia nr.- Baroul Iaşi,).

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, suma de 195 de lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru persoana vătămată rămâne în sarcina statului şi va fi înaintată din fondurile speciale ale Ministerului de Justiţie către Baroul Iaşi (deleg .nr.- Baroul Iaşi, avocat).