Raspundere patrimoniala in dreptul muncii

Legislatie relevanta
:
Art. 254 alin 1 din Codul muncii

Rezumat
:
Neregularitatile constatate de catre  Curtea de Conturi cu privire la lipsa caracterului justificat al incheierii unor contracte de achizitii publice nu pot fi opuse si imputate paratei, in conditiile in care organizarea activitatii interne si gestionarea fondurilor unitatii sanitare cad in sarcina exclusiva a angajatorului.

Conducerea spitalului, iar nu medicii curanti, avea obligatia de a analiza posibilitatea legala ca activitatea de diagnosticare si codificare sa poata fi sau nu incredintata unei firme specializate. Fapta care a produs un prejudiciu spitalului este incheierea nelegala a contractelor pentru  codificarea diagnosticelor, iar nu incalcarea din partea paratei a vreunei obligatii din fisa postului sau din regulamentul de ordine interioara.  

Faptul ca parata a beneficiat in urma incheierii acestui contract, fiindu-i usurata munca, nu poate constitui o fapta cauzatoare de prejudiciu si nici cauza angajarii si efectuarii unor plati ilegale.

 

           Decizia civila nr. 437/19.09.2017  a Curtii de Apel Galati

 

Prin cererea formulata si inregistrata sub nr. ….. pe rolul Tribunalului Galati la data de 01.07.2016,  reclamantul S.O. – G. „B. V.” Galati  a solicitat in contradictoriu cu parata DMM, obligarea la plata sumei de 10.884,45 lei, reprezentand contravaloare prejudiciu constatat de catre Curtea de Conturi a Romaniei, Camera de Conturi a Judetului Galati.

A mai solicitat obligarea paratei la plata dobanzii remuneratorii potrivit disp. art. 6 din OG nr. 13/2011, incepand cu data introducerii actiunii pana la data achitarii efective a debitului si plata cheltuielilor de judecata.

Motivandu-si in fapt cererea, reclamantul a aratat ca prin decizia nr.91/28.11.2014, emisa de Curtea de Conturi a Romaniei Camera de Conturi a Judetului Galati, s-a constatat ca in perioada 2012-2014 entitatea publica a angajat in mod nejustificat servicii de codificare medicala, ca urmare a incheierii contractelor de furnizare servicii nr. 103/13.02.2012, nr. 404/16.01.2013 si nr. 972/05.09.2014 cu SC M SRL TM si a efectuat plati nelegale in valoare totala de 91.760 de lei intrucat codificarea diagnosticului la externarea pacientului se realizeaza, potrivit legii, doar de catre medicii cu curanti, fiind o atributie de serviciu a acestora.

A sustinut ca in conformitate cu dispozitiile anexei 3 la Ordinul Ministerului Sanatatii si al Presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nr 1781/576/2006 privind inregistrarea si raportarea statistica a pacientilor care primesc servicii medicale in regim de spitalizare continua si spitalizare de zi, obligatia de a codifica foile de observatie clinice generale, conform reglementarilor legale, revine in totalitate spitalului, prin intermediul medicilor curanti angajati ;10.Diagnosticul la externare se completeaza si se codifica de catre medicul curant conform clasificarii RO DRG; considerandu-se  medic curant numai medicii care lucreaza in sectiile cu paturi, astfel :c) la sectiile de obstetrica–ginecologie:

- daca nu exista o nastere, se considera medic curant medicul care parafeaza externarea si stabileste diagnosticele la externare daca nu s-au efectuat interventii chirurgicale, sau medicul operator principal –mana intai –la interventia chirurgicala principala ;

- daca are loc o nastere, se considera medic curant, medicul care a asistat nasterea sau medicul care a asistat nasterea sau medicul operator principal in cazul nasterii prin operatie cezariana.

A mentionat ca acelasi act normativ prevede la  art. 6 ca „datele clinice la nivel de pacient sunt inregistrate de catre spitale, care raspund de corectitudinea si de gestionarea lor, precum si de asigurarea confidentialitatii datelor in conformitate cu legislatia in vigoare”,  iar la art. 10 ca ” instruirea si sprijinirea spitalelor privind colectarea si transmiterea SMDPC si a SMDPZ se vor face de catre autoritatile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti si de catre structurile similare din ministerele si institutiile centrale cu retea sanitara proprie, care organizeaza si raspund de buna desfasurare a acestui proces la nivelul fiecarui judet, sub coordonarea tehnica si metodologica a Scolii Nationale de Sanatate Publica si Management Sanitar ”.

A precizat reclamantul ca in raport cu aceste texte legale, activitatea de diagnosticare nu poate fi delegata, aceasta fiind sarcina exclusiva a medicului curant, iar consultanta in materie nu poate fi acordata decat de institutiile abilitate si nu de terti.

A subliniat ca prevederile legale mentionate au fost transpuse si in fisele de post ale medicilor angajati ai spitalului si anume cand medicii completeaza foaia de observatie in primele 24 de ore,  iar in cazuri de urgenta imediat consemneaza in foaia de observatie evolutia si intocmeste formele de externare ale bolnavilor .

A aratat ca medicul curant este cel in masura sa stie, sa completeze si sa codifice foile de observatie clinice generale cu toate diagnosticele unui pacient, exact cum prevede si legea si in consecinta,  in temeiul pct. 10 din Ordinul Ministrului Sanatatii si al Presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nr 1782/576/2006 „medicul curant completeaza si codifica diagnosticul la internare”.

A mai mentionat ca fata de actul normativ existent,  obligatia codificarii diagnosticelor la externare, conform clarificarii RO DRG V1, ii revine doar medicului curant, ca si obligatie de serviciu, conform fisei postului.

In acest sens, a subliniat ca cele mentionate au fost retinute atat de catre Tribunalul Galati - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, cat si de Curtea de Apel Galati - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal in cuprinsul motivarii S.C. nr. 1122/2015 si a D.C. nr 601 /2016 in litigiul avand ca obiect contestatia formulata de catre spital impotriva deciziei nr 91/28.11.2014 emisa de catre Curtea de Conturi a Romaniei,Camera de Conturi a Judetului Galati.

Se mai specifica faptul ca paratul are calitatea de medic curant in cadrul SCOG.

A mai  invocat disp. art. 254 alin. 1 din Codul muncii potrivit carora – „salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului in vina si in legatura cu munca lor”.

In sustinerea cererii, s-a folosit de proba cu inscrisuri.

In drept, a invocat dispozitiile anexei nr. 3 pct. 10 la Ordinul Ministrului Sanatatii si al Presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nr. 1782/576/2006,  art. 6 si art. 10 din Ordinul Ministrului Sanatatii si a Presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nr. 1782/576/2006, art. 254 alin. 1 din Codul muncii,  art. 6 din OG nr. 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar fiscale in domeniul bancar.

Parata DMM a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia litispendentei cauzei cu cea inregistrata sub nr. …… la Tribunalul Galati - sectia I civila, in temeiul disp. art. 138 C.pr.civ.

A aratat ca anterior promovarii cererii, reclamanta a inregistrat pe rolul Tribunalului Galati - sectia 1 civila sub nr … o cerere colectiva, promovata in contradictoriu cu toti medicii curanti din cadrul sectiei de obstetrica – ginecologie, sectiei de neonatologie si a analistului informatic,  avand ca obiect obligarea acestora in solidar la plata sumei de 93.760 – reprezentand contravaloare prejudiciu constatat de catre Curtea de Conturi si la plata dobanzii remuneratorii.

A mai invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune  in conformitate cu art. 211 lit. c din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

A sustinut ca potrivit precizarilor reclamantei,  suma de 10.884,45 lei  este pretinsa cu titlu de prejudiciu constatat de catre Curtea de Conturi si reprezinta contravaloarea serviciilor de codificare medicala contractate nelegal de catre entitatea publica in perioada 2012-2014 prin incheierea contractelor de furnizare servicii nr 103/13.02.2012, nr 404/16.01.2013 si 972/05.09.2014.

A mentionat ca in conformitate cu disp.art.211 lit. c din Legea nr 62/2011 a dialogului social, plata despagubirilor pentru pagubele cauzate si restituirea unor sume care au format obiectul unor plati nedatorate, pot fi cerute in termen de 3 ani de data producerii pagubei; data producerii pagubei este data efectuarii de catre reclamanta a platilor nelegale 2012-2014, fiind irelevanta data constatarii ulterioare a acestora de catre un organ de control exterior - Curtea de Conturi, sens in care a solicitat sa se constate ca reclamanta a inteles sa promoveze actiunea abia la data de 01.07,2016 cu depasirea termenului de 3 ani de la data producerii pagubei aferente perioadei 2012-01.07.2013.

Pe fondul cauzei a invocat lipsa intrunirii cumulative a conditiilor imperative prevazute de disp. art. 254 Codul muncii, pentru angajarea raspunderii patrimoniale a paratei.

A solicitat sa se constate ca raspunderea patrimoniala a acestea nu poate fi angajata pentru lipsa faptei personale si contrara obligatiilor de serviciu stabilite in contractul individual de munca, fisa postului si regulamentul intern al unitatii reclamante, vinovatia acestuia, legatura de cauzalitate intre presupusele abateri si prejudiciul concret pretins.

A subliniat ca reclamanta a ignorat disp.art. 272 din Codul muncii in referire la art. 249 C.pr.civ,  nefacand dovada in concret a incalcarii /indeplinirii defectuoase a atributiilor de serviciu care au generat prejudiciul, normele contractuale /legale incalcate de parat, care este forma si gradul de vinovatie cu care a actionat in producerea pagubei imputate, criteriile avute in vedere la stabilirea valorii prejudiciului de 10.884,45  din totalul de 91,760 lei - avand in vedere distinctiile art. 255 din Codul muncii, respectiv, masura in care a contribuit la producerea pagubei – iar in caz de imposibilitate dovedita de cuantificare a contributiei –salariul net de la momentul de la data constatarii pagubei si,atunci cand este cazul si in functie de timpul efectiv lucrat, legatura de cauzalitate directa a pagubei cu propriile fapte.

S-a mai aratat ca potrivit dispozitiilor regulamentului intern al unitatii,  incheierea de contracte de achizitii reprezinta prerogativa exclusiva a conducerii executive a spitalului care, prin membrii Comitetului director intocmesc si fundamenteaza planul anual de achizitii publice,  iar prin manager –negociaza si incheie contractele de achizitii.

A concluzionat in acest sens, ca incheierea nejustificata a contractelor de achizitii si plata nelegala a serviciilor contractuale de catre angajator – prin manager nu pot atrage raspunderea patrimoniala a salariatilor fara functii de conducere.

Parata a mai invederat ca principiul consacrat de disp. art. 254 alin 1 din Codul muncii  este acela ca raspunderea patrimoniala a salariatului este intotdeauna o raspundere pentru fapta proprie, iar potrivit contractului individual de munca in referire la fisa postului (art . V al 2-pct 1,2 si art. V al 3-liniuta 9) - a indeplinit in permanenta si intocmai obligatia de a consemna in foile de observatii ale pacientilor diagnosticele si codurile aferente, in conformitate cu dispozitiile anexei 3 la Ordinul nr.1782/576/2006 si Ministrului Sanatatii si al Presedintelui CNAS-urmand ca reclamanta sa dovedeasca potrivit sarcinii ce ii revine, contrariul.

Se mai subliniaza ca nu a existat vreodata pretinsa „delegare” de atributii de serviciu in activitatea de diagnosticare si codificare, dupa cum nu a intocmit niciodata vreun referat de necesitate cu privire la acest aspect; iar unitatea angajatoare ar fi constatat neindeplinirea/indeplinirea defectuoasa a obligatiilor de serviciu care ii revin cu privire la completarea foilor de observatii si ar fi procedat la avertizarea/sanctionarea acestuia.

In sustinerea celor aratate, s-a folosit de proba cu inscrisuri.

In drept, a invocat disp. art.293 alin 2 si disp.art. 411 alin 2 C.pr.civ.

Reclamantul a formulat raspuns la intampinare (filele 46 - 50 la dosar)

Referitor la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocat de catre parata prin intampinare a solicitat respingerea ca neintemeiata, motivat de faptul ca dreptul la actiune s-a nascut pe data de 28.11.2014, respectiv data la care s-a constatat de catre Curtea de Conturi nerespectarea prevederilor art. 6, art. 10 si pct. 10 din anexa la Ordinul comun al ministrului sanatatii publice si al presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nr 1782/576/28.12.2006.

De asemenea, prin Incheierea de sedinta din 14.04.2015, pronuntata de Tribunalul Galati in dosarul nr …… s-a dispus suspendarea executarii pct. 3 al deciziei nr. 9128.11.2014, emisa de Curtea de Conturi, pana la solutionarea definitiva a cauzei,  incheiere ramasa definitiva prin respingerea recursului declarat de catre Curtea de Conturi,  prin decizia civila nr 1346/19.06.2015, pronuntata de Curtea de Apel Galati,  iar suspendarea executarii pct. 3 al deciziei Curtii de Conturi, s-a aplicat pana la data de 20.04.2016 cand s-a pronuntat decizia civila nr 601/2016 prin care Curtea de Apel Galati a solutionat definitiv cauza care face obiectul dosarului nr 961/121/2016.

Pe fondul cauzei, a solicitat admiterea actiunii astfel cum a fost formulata.

Prin sentinta civila nr. 500/09.05.2017 pronuntata de Tribunalul Galati a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru pretentiile anterioare datei de 01.07.2013.

Au fost respinse  ca fiind prescrise pretentiile aferente perioadei 24.08.2012 – 30.06.2013.

Au fost respinse ca nefondate celelalte pretentii formulate de reclamantul S.  O.-G. "B.V." G.  in contradictoriu cu parata DMM.

A fost obligata  reclamanta  sa plateasca paratei cheltuielile de judecata in cuantum de 2500 lei.

Prin Incheierea de sedinta din 25.04.2017 instanta a luat act de renuntarea paratei la exceptia litispendentei, invocate prin intampinare.

Potrivit disp. art. 248 C.pr.civ, instanta a analizat exceptia prescrierii dreptului material la actiune invocata de catre parata prin intampinare.

Potrivit disp. art. 268 al. 1 lit. „c” din Codul muncii „Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator”.

Intrucat premisa aplicarii efectului sanctionator al prescriptiei consta tocmai in existenta posibilitatii de a actiona pentru ocrotirea unui drept sau pentru realizarea unui interes legitim, regula generala privind inceputul prescriptiei extinctive avand ca obiect dreptul material la actiune este aceea ca, prescriptia incepe sa curga la data nasterii dreptului la actiune. Aceasta regula este reglementata NCPC, care prin art. 2523 prevede: „Prescriptia incepe sa curga de la data cand titularul dreptului material la actiunea a cunoscut sau, dupa imprejurari, trebuia sa cunoasca nasterea lui”.

Data nasterii dreptului la actiune este data la care dreptul la actiune trebuie exercitat.

Or, dreptul material al reclamantei la actiunea prin care sa pretinda in justitie plata drepturilor banesti de la parata, s-a nascut la momentul la care s-a facut prima plata catre SC M SRL prin OP nr. 839/24.08.2012,  conform inscrisului numit „Fisa de cont M., august 2011 – august 2014”.

Astfel, pentru sumele platite in perioada 24.08.2012 – 30.06.2013 potrivit dispozitiilor legale sus aratate, a intervenit prescriptia dreptului material la actiune, sens in care a admis exceptia dreptului material la actiune pentru aceste pretentii.

Fata de pretentiile ulterioare datei de 30.06.2013, instanta a retinut urmatoarele :

In fapt, s-a retinut ca in cauza parata DMM este salariata reclamantului SCOG  in functia de medic primar obstetrica - ginecologie potrivit contractului individual de munca cu atributii specifice prevazute in fisa postului, anexa la contractul individual de munca.

In urma controlului efectuat de Curtea de Conturi Galati a fost emisa  decizia nr 91/28.11.2014, prin care s-a constatat ca in perioada 2012-2014 reclamantul SCOG a angajat in mod nejustificat servicii de codificare medicala, ca urmare a incheierii contractelor de furnizare servicii nr. 103/13.02.2012, nr. 404/16.01.2013 si nr. 972/05.09.2014 cu SC M SRL T.M. si a efectuat plati nelegale in valoare totala de 91.760 de lei, intrucat codificarea diagnosticului la externarea pacientului se realizeaza, potrivit legii, doar de catre medicii cu curanti, fiind o atributie de serviciu a acestora, inclusiv de catre parat. Prin Raportul de follow - up din data de 29.07.2016 al Curtii de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi a Judetului Galati, privind modul de ducere la indeplinire a masurilor dispuse prin Decizia nr. 91/28.11.2014, s-a constatat pe langa alte aspecte ca reclamantul a stabilit intinderea prejudiciului rezultat fara baza legala a cheltuielilor cu serviciile de codificare medicala,  la nivelul platilor efectuate catre furnizorul SC M SRL, respectiv 91.760,00 lei si ca s-au formulat cereri de chemare in judecata in contradictoriu cu medicii curanti si statisticianul spitalului in vederea recuperarii prejudiciului.

Potrivit dispozitiilor art. 254 din Codul Muncii, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale.

De asemenea, in conformitate cu art .255 alin. 1 si 2 din Codul Muncii, cand paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se stabileste in masura in care a contribuit la producerea ei.

Insa, pentru a exista raspundere patrimoniala este necesar sa fie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii de fond: calitatea de salariat la angajatorul pagubit a celui ce a produs paguba; fapta ilicita si personala a salariatului, savarsita in legatura cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; vinovatia (culpa) salariatului.

De asemenea, numai intrunirea cumulativa a acestor conditii legale, atrage raspunderea patrimoniala, lipsa uneia dintre conditiile enumerate inlatura aceasta raspundere.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 6, pct. 12 si 15 din Regulamentul Intern nr. 1056/22.04.2009 la dosar a rezultat ca planul de achizitie al serviciilor si investitiilor, precum si incheierea contractelor de achizitionare a acestora cad in sarcina comitetului director al spitalului care,  prin manager, negociaza si contracteaza pentru unitatea spitaliceasca .

Iar, din contractele de furnizare servicii incheiate cu SC M SRL a rezultat ca acestea au fost incheiate de catre reclamant prin manager si economist in calitate de reprezentanti legali ai acestuia.

Ca urmare, medicii salariati fara functii de conducere, cum este cazul paratei, nu sunt factori de decizie in contractarea serviciilor,  situatie in care nu poate fi angajata raspunderea pentru incheierea acestor contracte de achizitii de catre reprezentantii reclamantei.

Mai mult, din raspunsul la interogatoriu la intrebarea nr. 2 a rezultat ca reclamantul a recunoscut ca paratul si-a indeplinit obligatiile de serviciu referitoare la completarea fiselor de observatie clinica generala – FOCG – cu privire la pacientii tratati, nefiind sanctionat vreodata de neindeplinirea /indeplinirea defectuoasa a sarcinilor de serviciu prevazute in contractul individual de munca, fisa postului si regulamentul intern al reclamantei.

Cu privire la valoarea prejudiciului care se imputa paratului, s-a retinut ca potrivit inscrisului  „Fisa de cont M”, august 2011 - august 2014 depus la dosar de reclamant in dovedirea modului de calcul al despagubirilor solicitate de la fiecare salariat, suma de 10.884,45 lei a fost calculata pentru perioada  01.08.2013 - 24.09.2014, prin impartirea intregului prejudiciu constatat de Curtea de Conturi la numarul de salariati si inmultirea rezultatului obtinut cu numarul de luni ce au fost lucrate in perioada supusa controlului 2012-2014, desi parata in speta era salariat al reclamantului din 01.08.2013.

Ca urmare, s-a constatat ca nu au fost respectate dispozitiile impuse de art. 255 alin. 1 si 2 din Codul muncii, referitoare la caracterul divizibil al raspunderii patrimoniale.

Referitor la legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, s-a retinut ca simpla acceptare a verificarii fiselor de observatie de catre SC M SRL ca urmare a serviciilor contractate de reclamanta, nu produce in sine un prejudiciu, in conditiile in care incheierea contractelor de furnizare servicii in baza carora s-au efectuat platile constatate ca fiind nelegale nu reprezinta o fapta personala a salariatului parat,  in sensul dispozitiilor 254 din Codul muncii.

De asemenea, reclamantul are in vedere vinovatia salariatului parat la producerea prejudiciului, contand in acordul exprimat de catre acesta cu privire la achizitionarea serviciilor de consultanta si instruire in codificarea medicala cu referire la referatul de necesitate nr 1238/10.05.2010 – fila 47 la dosar, raspunsurile  la interogatoriu nr. 3 si 5.

Insa, din cuprinsul referatului de necesitate,  a rezultat ca acesta a fost formulat de F.I.E., fiind de altfel singurul referat depus de reclamant in acest sens, un eventual acord exprimat de parata nefiind dovedit de reclamant prin nici un mijloc de proba.

Ca urmare, in cauza nu au fost  intrunite conditiile impuse de art. 254 si 255  din Codul muncii pentru angajarea raspunderii patrimoniale a paratei, fiind respinse ca nefondate pretentiile ulterioare datei de 30.06.2013.

In temeiul disp. art 453 C.pr.civ, a obligat pe reclamant sa plateasca paratei suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul SCOG „BV” G. criticand solutia instantei de fond ca netemeinica si nelegala.

In motivarea a aratat ca instanta de fond a admis in mod eronat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, intrucat in cazul de fata dreptul la actiune s-a nascut pe data de 28.11.2014, respectiv data la care Curtea de Conturi a constatat nerespectarea prevederilor art. 6, art. 10 si pct. 10 din Anexa la Ordinul Ministrului Sanatatii si Presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nr.1782/576/28.12.2006. Mai mult, prin incheierea din 14.04.2015, pronuntata de Tribunalul Galati in dosarul nr. 961/121/2016, s-a dispus suspendarea executarii pct. 3 din Decizia nr. 91/2014 emisa de catre Curtea de Conturi pana la solutionarea definitiva a cauzei. Suspendarea s-a aplicat pana la data de 20.04.2016, cand s-a pronuntat decizia civila nr. 601/2016 a Curtii de Apel Galati.

Pe fondul cauzei a sustinut ca activitatea de diagnosticare nu putea fi delegata, aceasta fiind sarcina exclusiva a medicului curant. Cu toate acestea, contractele de codificare medicala s-au incheiat cu respectarea legislatiei privind achizitiile  publice, necesitatea acestei consultante fiind  analizata anterior de  compartimentele de resort ale spitalului. Apelantul considera ca odata ce parata nu a criticat modalitatea si calitatea serviciilor de consultanta si instruire privind codificarea medicala,  prestate de catre  SC M SRL si in acest fel a beneficiat  de pe urma acestora, se face culpabila de fapta ce a produs un prejudiciu apelantului. De asemenea, ea nu a sesizat conducerea spitalului de faptul ca nu doreste sa beneficieze de  serviciile mentionate.

Pe de alta parte, considera apelantul, consultanta primita a avut efecte benefice pentru activitatea spitalului.

Apararea paratului potrivit careia nu avea in fisa postului obligatia imputata nu poate fi retinuta, in opinia apelantului, intrucat in Regulamentul Intern al unitatii, semnat de toti angajatii era prevazuta la art. 94 obligatia ca diagnosticul principal la externare si diagnosticele secundare sa fie consemnate si codificate de catre medicul curant.

Prejudiciul in suma de 91760 lei a fost impartit in mod egal pentru fiecare medic curant si pentru statistician, rezultand pentru fiecare suma de 10.884,45 lei iar pentru medicul angajat la 1.08.2013 suma de 4.684,44 lei.

In drept a invocat art. 254 alin.1 Codul muncii, art. 466, 480 Cod procedura civila.

A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentintei tribunalului, admiterea cererii de chemare in judecata, obligarea paratului la plata sumei de 4.684,44 lei si la plata dobanzilor si penalitatilor conform art. 73 din Legea nr. 500/2002.

Prin intampinare intimata-parata a solicitat respingerea apelului ca nefondat si pastrarea in tot a sentintei civile nr. 500/09.05.2017 a Tribunalului Galati.

Reclamantul nu a facut dovada intrunirii conditiilor  angajarii raspunderii patrimoniale a salariatului, conform art. 254 Codul muncii, in cauza nu a fost  indicata fapta culpabila si nu s-a facut dovada vinovatiei.

Neregularitatile constatate de catre  Curtea de Conturi cu privire la lipsa caracterului justificat al incheierii unor contracte de achizitii publice nu pot fi opuse si imputate paratei, in conditiile in care organizarea activitatii interne si gestionarea fondurilor unitatii sanitare cad in sarcina exclusiva a angajatorului.

Cu privire la prescriptie considera intimata ca termenul curge de la data  producerii pagubei, data efectuarii de catre reclamanta a platilor constatate ca fiind nelegale, fiind irelevanta data constatarii ulterioare a acestora de catre un organ de control exterior, precum Curtea de Conturi.

In drept a invocat art. 254 Codul muncii, art. 453 alin.1 Cod procedura civila.

Examinand apelul declarat prin prisma  motivelor invocate de apelant,  Curtea apreciaza ca acesta este nefondat fata de urmatoarele considerente:

Conform art. 211 lit.c din Legea nr. 62/2011 plata despagubirilor pentru pagubele cauzate poate fi solicitata in termen de 3 ani de la data producerii pagubei. Termenul nu curge de la data constatarii pagubei de catre angajator, respectiv de la data la care Curtea de Conturi a efectuat controlul si a sesizat paguba produsa, respectiv data la care angajatorul a cunoscut existenta pagubei. Nu are nicio relevanta data la care este efectuat controlul de catre Curtea de Conturi si data intocmirii raportului. Data producerii pagubei este data la care angajatorul a incheiat contractele cu SC M SRL, aceasta fiind data la care s-a nascut obligatia de plata pentru angajator, plata nelegala, motiv pentru care reprezinta un prejudiciu pentru SCOG „BV” G. Instanta de fond a constatat ca fiind prescrise pretentiile reclamantului pentru perioada 24.08.2012 – 30.06.2013. Cum in cauza dosar SCOG „BV” G. a declarat apel, Curtea nu poate schimba solutia cu privire la prescriptie.

Prin decizia nr. 91/28.11.2014 Curtea de Conturi a Romaniei, Camera de Conturi a judetului Galati, a constatat ca in perioada 2012 – 2014, SCOG „BV” G. nejustificat a angajat servicii de codificare medicala prin incheierea  unor contracte de furnizare servicii nr. 103/2012, 404/2013, 972/2014 cu SC M SRL T.M. si a efectuat din acest motiv plati nelegale  in valoare totala de 91.760 lei. Fapta considerata ca fiind nelegala consta in aceea ca diagnosticarea pacientului si codificarea diagnosticului trebuia efectuata doar de medicii curanti, fiind o atributie de serviciu, si nu de o firma externa de codificare.

Decizia Curtii de Conturi a fost atacata in instanta si a fost mentinuta prin sentinta civila nr. 1122/2015 pronuntata de Tribunalul Galati  si decizia civila nr.  601/2016 a Curtii de Apel Galati.

Reclamantul SCOG „BV” G in cererea de chemare in judecata nu  a indicat fapta concreta culpabila a angajatei sale care a produs unitatii prejudiciul solicitat. Din descrierea situatiei de fapt nu rezulta ce atributii din fisa postului sau din regulamentul intern al unitatii a incalcat parata. Chiar daca in regulamentul intern al spitalului este prevazut ca medicul curant realizeaza activitatea de codificare, tot conducerea spitalului a luat masura de a externaliza aceasta activitate si prin urmare, toti medicii s-au supus acestei masuri manageriale.

Singura sustinere in legatura cu acest aspect adusa de  apelantul-reclamant a constat in aceea ca nici parata, ca doctor, nu a refuzat aceste servicii  si nu a sesizat conducerea spitalului ca refuza activitatea de codificare efectuata de catre altcineva.  Insa refuzul acesteia nu ar fi avut nici un efect asupra executarii contractului incheiat de conducerea spitalului cu SC M SRL T.M., contract care ar fi continuat sa existe si sa produca efecte, indiferent de pozitia medicilor, care erau terti fata de acesta.

Conducerea spitalului, iar nu medicii curanti, avea obligatia de a analiza posibilitatea legala ca activitatea de diagnosticare si codificare sa poata fi sau nu incredintata unei firme specializate. Fapta care a produs un prejudiciu spitalului este incheierea nelegala a contractelor pentru  codificarea diagnosticelor, iar nu incalcarea din partea paratei a vreunei  obligatii din fisa postului sau din regulamentul de ordine interioara. Dimpotriva, parata a respectat managementul si ordinile angajatorului prin faptul ca s-a suspus masurii ca codificarea/codarea sa fie realizata de SC M SRL T.M.

Faptul ca parata a beneficiat in urma incheierii acestui contract, fiindu-i usurata munca, nu poate constitui o fapta cauzatoare de prejudiciu si nici cauza angajarii si efectuarii unor plati ilegale.

Apararea SCOG „BV”, reiterata si in apel, ca acele contracte incheiate au respectat legislatia privind achizitiile publice si ca necesitatea acestei consultante a fost analizata anterior de compartimentele de resort ale spitalului, nu are absolut nicio legatura cu cauza de fata. Asa cum a stabilit Curtea de Conturi, iar masura a fost confirmata, prin decizia nr. 601/2016 de Curtea de Apel Galati, spitalul nu putea incheia aceste contracte fiind impotriva regulamentului intern si impotriva legislatiei speciale. Chiar daca contractele de achizitii publice au respectat dispozitiile legale pentru incheierea lor, aceasta nu inseamna ca serviciul  respectiv putea fi externalizat. Forma contractelor nu are nicio legatura cu fondul, respectiv obiectul contractului.

Nefiind indeplinite conditiile prev. de art. 254 Codul muncii, Curtea constata ca solutia instantei de fond este legala si temeinica.

Fata de aceste considerente, conform art. 480 Cod procedura civila urmeaza a respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul SCOG „BV” G., impotriva sentintei civile nr. 500/09.05.2017 pronuntata de Tribunalul Galati.

Potrivit art. 451 – 453 Cod procedura civila urmeaza ca  apelantul sa fie obligat sa plateasca paratei cheltuieli de judecata in suma de 2500 lei, in baza culpei procesuale, ca parte cazuta in pretentii.