Procedura insolventei. Atragerea raspunderii organelor de conducere.

 

Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, art. 138

 

Nici o fapta grava care nu se incadreaza intre cele prevazute de art. 138 nu poate angaja raspunderea persoanelor prevazute de acest text de lege. Intre fapta ilicita si prejudiciu trebuie sa existe o relatie de la cauza la efect. Conform art. 138 alin.1 raspunderea va fi angajata  numai daca persoana impotriva careia se exercita actiunea a „cauzat starea de insolventa a debitorului”. Savarsirea unei fapte ilicite dintre cele prevazute limitativ de lege si existenta unui prejudiciu sunt doua conditii necesare, dar nu suficiente pentru a putea fi antrenata raspunderea unei persoane in temeiul art. 138. Pentru succesul actiunii este necesar sa se probeze ca prin savarsirea faptei de catre subiect  a fost cauzat un prejudiciu debitorului si, indirect creditorilor.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 3414  din 7 decembrie 2011.

 

Prin sentinta nr. 921  din 02 iunie 2011, Tribunalul Prahova – Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ, a respins cererea de instituire a raspunderii patrimoniale formulata de creditoarea SC AC SRL, in contradictoriu cu paratul UMAS.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea SC AC SRL
,
care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

 
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidenta in cauza, precum si sub toate aspectele conform art. 304

¹

C.pr. civ., Curtea a retinut urmatoarele:

Cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a fostului administrator al societatii debitoare a fost intemeiata pe dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. d si e din Legea 85/2006 privind procedura insolventei.

Potrivit art. 138 alin. 1 lit. d si e din Legea 85/2006, in cazul in care in raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art. 59 alin.1 sunt identificate persoane carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin faptul ca au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea, sau prin faptul ca au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia. Raspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridica a raspunderii civile delictuale, fiind guvernata  de principiile  consacrate, respectiv  art. 998 si 999 C. civ. Pentru a se angaja  raspunderea membrilor organelor de conducere in temeiul acestor dispozitii legale, trebuie indeplinite cumulativ conditiile raspunderii delictuale, respectiv  existenta faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate  si vinovatia. Raspunderea reglementata de art.138 din Legea 85/2006 este una personala, care intervine numai atunci cand prin savarsirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de incetare a platilor de catre societate. Invocarea prevederilor art.138 nu atrage automat raspunderea administratorilor, deoarece legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere in sarcina acestora, ci a prevazut doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar numai dupa administrarea unor dovezi pertinente, concludente si utile in acest sens.

Or, in cauza de fata creditorul a formulat actiunea in temeiul unor prezumtii, fara a se administra probatorii privind situatia societatii si mai ales probe din care sa rezulte faptele savarsite de administrator si vinovatia acestuia la cauzarea starii de insolventa.

Prima conditie a raspunderii civile delictuale se refera la savarsirea uneia dintre faptele enumerate limitativ de lege. Nici o fapta grava care nu se incadreaza intre cele prevazute de art. 138 nu poate angaja raspunderea persoanelor prevazute de acest text de lege. Pe de alta parte, intre fapta ilicita si prejudiciu trebuie sa existe o relatie de la cauza la efect. Conform art. 138 alin.1 raspunderea va fi angajata  numai daca persoana impotriva careia se exercita actiunea a „cauzat starea de insolventa a debitorului”. Savarsirea unei fapte ilicite dintre cele prevazute limitativ de lege si existenta unui prejudiciu sunt doua conditii necesare, dar nu suficiente pentru a putea fi antrenata raspunderea unei persoane in temeiul art. 138. Pentru succesul actiunii este necesar sa se probeze ca prin savarsirea faptei de catre subiect  a fost cauzat un prejudiciu debitorului si, indirect creditorilor. Deci, trebuie sa se retina ca insolventa a fost determinata in tot sau in parte de fapta ilicita a persoanei impotriva careia este exercitata actiunea in raspundere. (Noua lege a insolventei Legea 85/2006, Carpenaru, Nemes, Hotca, Editura Hamangiu 2006).

In aceste conditii, Curtea a constatat ca nu s-a demonstrat legatura de cauzalitate dintre inadvertenta in tinerea contabilitatii si starea de insolventa a societatii debitoare.

Pentru aceste considerente si in temeiul art. 304

¹

si 312 C.pr. civ., Curtea a respins recursul ca nefondat, in cauza nefiind incident motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr. civ.

 

                  (Judecator Florentina Dinu)